Satul Socialist, mai 1973 (Anul 5, nr. 1236-1262)

1973-05-29 / nr. 1260

PAGINA 2 OIERII DIN NOVACI Apelăm la istorie. Aflăm că oraşul Novaci este atestat ca aşezare ome­nească încă din 1502. Împreună cu Racoviţa, Polovragi şi altele, Nova­cii rotunjeau moşia unui oarecare „jupîn Radu şi fratelui său, jupîn Pătru..." Localnicii susţin, insă, că originea lor se pierde în adîncul istoriei. Un lucru e sigur : mai întîi au venit ei, aşa-zişii novăceni moşneni, şi-au ocupat malul drept al Gilortului, undeva la poalele Parîngului, printre dealurile Plaiul Mare, Măgura, Prescurica şi altele care împrejmuiesc oraşul de azi ca un adevărat amfiteatru. Apoi au venit pe malul sting, de prin părţile Sibiului şi ale Albei, vestitele fa­milii de oieri. Asta s-a intîmplat cu 200 de ani în urmă. Intre timp, oieritul, ca preocupare, a căpătat o arie tot mai largă. ...In fiecare an, pe la mijlocul lunii mai, peste 15 000 de oi urcă la munte. Este un adevărat exod, pentru că împreună cu ciobanii urcă nevestele şi copiii. Vin din urmă caii şi catîrii, încărcaţi cu desagi în care se pun cele necesare traiului în cea de-a doua casă a oierului — stîna. Oile trebuie să ajungă la aşa-zisele „goluri alpine", acolo unde iarba este numai bună pentru păşunat. Păşunile Novacilor însumează peste 10 000 hectare. Trebuie ştiut că nu puţine dintre ele se află la 1 500-2 000 de metri altitudine. Cine nu a auzit de vir­furile „Păpuşa" şi „lezarul", printre cele mai înalte piscuri din ţară ? Spre ele trebuie să urce oierii No­vacilor. Pentru trei sau patru luni de zile, viaţa lor se cunună cu înălţimile şi cu zările albastre. După cele trei sau patru luni trăite la munte, oierii se întorc „pe plai". Aşa e numit locul de la poalele munţilor. Coborîtul oilor constituie pentru toţi localnicii un adevărat eveniment. Se stă acasă o lună sau două, timp în care au loc numeroase petreceri populare. Se fac hore, bucuria întîlnirii este generală. Acum se strigă „ciuitu­­rile". Nu puţine sînt cele în care ironia are neaşteptate efecte umo­ristice. Un exemplu : „Frunză verde busuioc / Cum ne potrivim la joc / Eu sînt mare cît un dop / Şi ea mică, cît un plop". Petrecerea va fi întreruptă, insă, de o a doua plecare a oierilor, în luna septembrie. De data aceasta, se va pleca mult mai departe : Arad, Timiş, Caraş-Severin... Timp de o lună, o lună şi jumătate, se va merge pe jos, în urma turmelor, cale de zeci de kilometri. Novăcenii vor fi departe de casă toată toamna, iarna, și o parte din primăvară. Se vor întoarce acasă abia în aprilie, pentru ca, la mijlocul lunii mai, „maratonul" de aproape un an de zile să fie reluat. - E greu ? - Cum să fie greu dacă ne-am obişnuit ? — răspunde Dumitru N. Ceauşescu­, un veteran într-ale oie­­ritului. Noi am fost ciobani din tată în fiu. Copiii noştri nu ştiu ce-or face..., pentru că merg pe la şcoli şi ajung în alte locuri. Băia­tul meu, de exemplu, e director de şcoală în comuna Bengeşti. Unii dintre copiii novăcenilor au mers mai departe, alţii însă au de­prins meşteşugul oieritului şi n-au mai plecat de lîngă al lor. Aşa s-au petrecut lucrurile în familia lui Alexandru Comănescu. Toţi cei trei băieţi ai lui sînt crescători de oi. Şi lista unor asemenea familii ar putea continua cu nume ca : Nico­­lae Stăncioi, Luchian Găină şi alţii. Am înţeles că, înainte de toate, no­văcenii pot fi caracterizaţi drept oameni statornici, pentru că îşi iu­besc în aceeaşi măsură „plaiul", munca şi semenii. Opt sau nouă luni din douăsprezece nu stau acasă, dar asta nu face decit să le întărească dragostea faţă de ceea­­ce lasă mereu în urmă şi regăsesc schimbat de fiecare dată. Pentru că mereu chipul Novacilor se schimbă. „S-ar putea spune că, de-a lungul anilor, novăcenii au lăsat in urmă un sat şi au găsit la întoarcere un oraş. Prin munca lor am realizat totul : casă de cultură, o bibliotecă cu peste 15 000 de volume, un liceu teoretic cu inter­nat, citeva şcoli generale, un hotel, grădiniţe pentru copii şi altele" -ne-a spus Serghie Leuştean, pri­marul oraşului. Am participat în luna mai din acest an la, vestita „Sărbătoare a oierilor". Două zile în şir, localnicii împreună cu oaspeţii din cinci ju­deţe ale ţării au sărbătorit urcatul oilor la munte. Au avut loc spec­tacole folclorice în aer liber, s-au cântat doine şi balade, au fost in­terpretate dansuri munteneşti. A treia zi, însă, oierii trebuiau să apuce din nou drumul munţilor, încă o dată — pentru a cita oară , - viaţa lor trebuie să se cunune cu înălţimile şi zările albastre... V. NAN­EA Port şi cintec popular pe străzile Novaciului, cu prilejul tradiţionalei „Sărbători a oierilor". Foto : T. ZIDARIU ÎN PRIMAVARA UNEI NOBILE PROFESII (Urmare din pag. I) scrin depinde foarte mult viitorul fiecărui elev. Am încercat astfel din primele zile de şcoală aplica­rea unor metode pedagogice noi, corelind cele învăţate la institut cu ultimele propuneri făcute în revis­tele de specialitate şi adaptînd in felul acesta lecţiile la cerinţele ac­tuale. Am trecut treptat şi combi­nat de la învăţarea prin memori­zare la dezvoltarea gindirii active, a acţiunii, la formarea deprinderi­lor practice la elevi. La lecţiile de literatură aceste metode s-ar traduce prin aceea că făcînd o a­­naliză literară, citind o carte, ele­vii trebuie să înveţe să descopere valorile estetice ale textului, să observe că în centrul literaturii se află omul. In studiul limbii, folo­sind instruirea programată urmă­resc ca prin fișele test distribuite fiecărui elev in parte să le dezvolt gindirea proprie, deprinderile de studiu, puţind în acelaşi timp ve­rifica şi instrui deodată întreaga clasă. Iar ceea ce nu pot cuprinde la aceste lecţii, completez la orele de dirigenţie, prin cunoaşterea fie­cărui elev în parte, prin legăturile pe care le întreţin permanent cu familiile lor. Organizindu-le in­tr-un mod activ timpul liber, aju­­tindu-i în orientarea lor profesio­nală, educîndu-le caracterul şi sădind în sufletul lor încrederea în ei înşişi, în faptul că orice greu­tate poate fi învinsă prin voinţă şi perseverenţă, trebuie să-i fac să înţeleagă că responsabilitatea ele­vului de azi în pregătirea lecţiei, în activitatea practică din şcoală, va fi responsabilitatea cetăţeanului de mîine în faţa societăţii.­­ Vorbind de responsabilitatea cetăţeanului de mîine, de pregătirea elevului în aşa fel incit să poată rezolva problemele sociale com­plexe ce-i vor sta in faţa, vă pu­teţi raporta şi la participarea dv. la viaţa socială şi culturală a co­munei. — Desigur. Spuneam că din pri­mele zile de profesorat am înţeles că munca la catedră impune o per­manentă raportare a actului de cultură la realitatea social-econo­­mică a aşezării, o participare di­rectă la făurirea şi trăirea acestei realităţi. Am primit astfel cu multă satisfacţie sarcinile ta de răs­pundere care mi-au fost încredin­ţate în afara catedrei. Cînd reu­şeşti să ştii să te adresezi minţii şi sufletului oamenilor în mijlocul cărora trăieşti, cînd vezi cum îţi creşte puterea de a-i atrage la conceperea şi desfăşurarea activi­tăţilor culturale, la acţiunile cu caracter obştesc, atunci îţi dai seama că fiecare oră din viaţă are o valoare de nepreţuit. Vizi­tele întreprinse la centrul de pre­lucrare a lemnului din Păltiniş, la Şcoala profesională forestieră şi silvică şi la Combinatul de prelu­crare a lemnului din Cîmpeni, mi-au întărit convingerea în posi­bilităţile largi de specializare în cîmpul muncii a absolvenţilor, m-au ajutat în munca de orientare profesională a elevilor. ...Sunt vorbele acoperite de fapte ale unei profesoare care cunoaşte precis marea răspundere pe care o are pentru pregătirea temeinică a tinerei generaţii. în preliminariile C. M. de fotbal România — R. D. Germană 1-0 Aşadar, s-a consumat şi primul derbiu al grupei a IV-a prelimi­nare a campionatului mondial de fotbal. După citeva partide... de acomodare (in ciuda acelui 1-1 realizat la Helsinki in compania tricolorilor, practic, nici finlan­dezii şi nici albanezii nu puteau emite pretenţii la locul I), cele două favorite — România şi R.D. Germană — s-au întîlnit în prima manşă a dublei confruntări care urmează să decidă, în bună măsură, ciştigătoarea grupei. Rezultatul il cunoaşteţi. Echipa noastră a cîştigat cu 1—0, mărin­­du-şi la trei puncte avansul faţă de principala contracandidată la locul întîi. Păcat însă că n-a în­scris mai multe goluri că ocazii a avut destule. Apreciind promptitudinea cu care Dumitrache a marcat golul victoriei, dăruirea cu care jucă­torii noştri şi-au apărat şansele, în rîndurile care urmează — da­torită obiectivului propus : obţi­nerea calificării în turneul final — ne vom opri mai puţin asupra reuşitelor şi mai mult asupra, de­ficienţelor semnalate în jocul tricolorilor. Şi aceasta pentru că dorim ca echipa reprezentativă a României să se comporte pe mă­sura condiţiilor de pregătire ce-i sunt create, a talentului jucători­lor care sint selecţionaţi in naţio­nală. Ceea ce le-a lipsit, tricolorilor in primul rind, a fost curajul de a forţa victoria. Cu excepţia citorva faze, cînd atacurile au fost mai cursive, mai bine gîndi­­te şi mai rapide, jucătorii români au preferat pasele laterale, rea­­mintindu-ne de mult criticata tactică a temporizării. Şi aceasta in condiţiile în care era clar pen­tru toată lumea că apărarea oas­peţilor putea fi lesne depăşită. In loc să joace în viteză, să folosească deschiderile lungi (ca­pitol la care Dinu şi Dumitru sunt specialişti), au plimbat prea mult mingea la mijlocul terenului. (Nu puţine au fost fazele în care fun­daşii au trimis mingea lui Rădu­­canu, chiar de la 30—40 de me­tri). Ca să nu mai vorbim de greşelile copilăreşti făcute pe parcursul celor 90 de minute chiar de jucători cu o bogată ex­perienţă competiţională (Sătmă­­reanu, Dobrin, Dumitru, Dumi­trache). Miza — vor spune cei obişnuiţi să treacă mai uşor cu vederea greşelile unei echipe care a obţi­nut victoria — a influenţat cali­tatea partidei, comportarea de ansamblu a jucătorilor. Să nu uităm, însă, că tricolorii au mai susţinut partide de o importanţă asemănătoare (cu Portugalia şi Cehoslovacia, spre exemplu), dar au jucat cu totul altfel. Şi aceas­ta, în condiţiile în care replica partenerilor de întrecere a fost mult mai puternică. Cunoaştem cu toţii obiectivul urmărit de tricolori — calificarea în turneul final al campionatului mondial, dorim ca unsprezecele nostru reprezentativ să fie pre­zent din nou printre cele mai bune 16 formaţii din lume. Dar pentru ca să obţină calificarea şi apoi să aibă o comportare bună, sunt necesare citeva schimbări e­­senţiale în ceea ce priveşte tac­tica de joc. In elita fotbalului mondial, nu se poate pătrunde folosind pase­le laterale, jucînd doar cu gindul de a nu pierde. Ştim că în com­petiţiile oficiale fotbalul se joacă pe puncte. Nu trebuie să uităm, totuși, că cea mai bună apărare rămîne atacul, că tactica tempo­rizării, a jocului lent, nu a adus nimănui rezultate spectaculoase, aprecieri din partea specialiști­lor sau spectatorilor. Or, din acest punct de vedere, credem că me­ciul de duminică oferă destule motive de meditaţie­ atit pentru jucători, cât şi pentru cei desem­naţi să-i pregătească. CLASAMENTUL GRUPEI A IV-A 1. România 4 3 1 0 8-2 7 2. R.D. Germană 3 2 0 1 7-1 4 3. Finlanda 3 1112-63 4. Albania 4 0 0 4 1-0 0 MECIURI DE­­JUCAT FINLANDA — R.D. GERMANA, la 6 iunie. R.D. GERMANA — ROMÂNIA, la 26 septembrie. ALBANIA — FINLANDA, la 10 octombrie. ROMÂNIA—FINLANDA, la 14 oc­tombrie ALBANIA — R.D. GERMANA, la 3 noiembrie. ori DUMITRACHE, surprins de fotoreporterul nostru cu cîteva secunde înainte de a înscrie golul victoriei. SATUL SOCIALIST Să intimpinăm cu realizări deosebite cea de a 29 a aniversare a eliberării patriei (Urmare din pag. 1) muncit zdravăn. Colegii mei, Şi mai ales oamenii, merită toată consideraţia— Peste­­iarnă... Păi, atunci, chiar în ziua cînd fusesem pe-acolo, preşedintele rezolva problema con­struirii solariilor noi, oamenii lucrau la răsadniţele viitoare şi la pădure de unde primi­seră repartiţia pentru material, iar inginerul Edmund Paule­­tte medita cum să sporească recolta de legume. Avea concluzii­le sale în legătură cu varza tim­purie pe care cîştigaseră nu mai puţin de două sute de mii de lei. „Mai frumoasă trebuie să fie, şi chiar mai timpurie cu o săptămî­­nă“, îşi zisese. „Inginerul Paule­­tto e un pasionat ; unii nu aveau încredere în propunerile sale — îmi spune preşedintele Harta. Dar l-am sprijinit. Acuma, cei ne­încrezători atunci parcă se simt vinovaţi. Desigur, pentru zona noastră e un risc să te ocupi de legume. Dar depinde cum o faci. Nevoie de ele este şi la oraş, şi aici, la noi, în sat. Şi dacă se do­vedeşte că putem să le producem, atunci nu precupeţim nici un efort". — Riscul cere îndrăzneală, dar şi pricepere. Dacă noi putem pro­duce roşii şi vinete şi castraveţi, de ce n-am încerca şi altceva ? — le spunea inginerul Pauletto oa­menilor. De pildă, pepeni... Da, pepeni.. aici, unde mi s-au cultivat niciodată. Am să­ îm­besc, chiar da­că finanţez personal experienţa. A încercat. Şi, iată, o mulţime de cuiburi, protejate cu două rîn­­duri de polietilenă, pe care plan­tele răsăriseră şi se dezvoltau fru­mos. „Doar să le scap de mană acum, cît mi-s fragede şi firave. Pe urmă... Am să vă chem la prima recoltă". Tot ceea ce am văzut aici de­monstrează biruinţa omului vred­nic, a muncii sale asupra condiţii­lor naturale, demonstrează hotă­­rîrea cooperatorilor din această localitate de a-şi îndeplini exem­plar angajamentele. — Ce agricultură se poate face aici ! exclamase inginerul Pin­tea. Şi, după cum se arată în luna mai lucrurile, cuvintele inginerului se bazează pe realități puternice. (Urmare din pag. li rată pentru localizarea focului şi salvarea, a ceea ce mai putea fi salvat. Pînă spre dimineaţă, la ora 5, a durat lupta. Au fost clipe dra­matice, de eforturi disperate, însă, prea multe n-au mai putut face. Din acoperişul de stuf nu mai ră­măsese nici urmă : arsese ca o torţă, prăbuşindu-se peste animale. Oamenii şedeau în ploaie, cu cape­tele descoperite, într-o tăcere­ în­cremenită. Zidurile golaşe şi înne­grite de fum creau o impresie de­zolantă. Din interiorul grajdului nu mai răzbătea nici o suflare. Doar aburi fierbinţi se ridicau, mirosind greu. Cercetîndu-se cauzele dezastru­lui, s-a constatat că neglijenţa a favorizat şi în acest caz izbucnirea incendiului. Paznicul Constantin Sturuc a aprins un felinar, l-a a­­găţat în cui, foarte aproape de a­­coperiş şi a plecat. Poate că felina­rul a filat, sau poate a fost lovit cu coarnele de un animal. Cert, este că paguba se "ridică­ "la»peste-' loarea celor 80 de vaci și a 2 boi ce au ars, 50­ 006 lei, valoarea con­strucției. Surprinzătoare sunt însă și alte aspecte, nu numai neglijența con­damnabilă a paznicului. S-a rele­vat, astfel, că conducerea coopera­incredibilă obligaţia legală de a face instruirea temeinică şi cu re­gularitate a personalului din sec­torul zootehnic şi nu a insistat, în mod deosebit, pe aplicarea planu­lui de evacuare a animalelor în caz de incendiu. Şi în alte situaţii se constată o atitudine circumspectă (ca să n-o r­umită altfel) din partea unor con­duceri de unităţi economice faţă de sarcinile ce le revin pe linia a­­plicări normelor de prevenire a incendiilor. Şi în alte situaţii, observaţiile rezultate în urma con­troalelor efectuate de pompieri sunt uitate în procesele-verbale. Con­cluzia aceasta nu este gratuită, ea fiind susţinută — din păcate — de cele petrecute la Gropniţa. Ultimul control exercitat de pompieri, anul trecut, a consemnat defecţiuni în asigurarea pazei contra incendiilor, condiţii ce favorizau declanşarea acestora. S-au stabilit măsuri ju­dicioase de remediere, acceptate, prin semnătură, de către conduce­rea cooperativei : interzicerea fu­matului și a folosirii focului des­chis în gra­jduri ; instruirea lunară a personalului ; îndepărtarea restu­rilor de fînare din preajma graj­durilor ; alimentarea cu petrol a felinarelor şi aprinderea acestora să se facă numai în încăperi spe­cial amenajate, în afara grajdu­rilor şi de către persoane instruite etc. Este evident că dacă s-ar fi a­­plicat cel puţin aceste măsuri, in­cendiul n-ar fi avut loc. Spiritul de prevedere n-a acţionat, însă, de loc. Cele petrecute la Gropniţa n-au fost, deci,­­rodul întîmplării. Aşa că sancţionarea medicului ve­terinar Gh. Isache, a inginerului­­şef Ion Badaşcu şi a altora apare îndreptăţită, ca un act echitabil. ...DOAR URMELE NEGLIJENŢEI AU RĂMAS tivei agricole din Gropniţa nu a efectuat nici un control în sectorul zootehnic, în special pe timp de noapte, deşi fusese sesizată de că­tre miliţia locală şi comandan­tul formaţiei civile de pompieri că paznicii de la grajduri nu-şi înde­plinesc în mod conştiincios înda­toririle­.­ De­ asemenea, conducerea sfert de milion :",2‘40,000' 'M va-' Cooperativei a­ tratat cu o juşurința Divizia B de fotbal Seria I. F.C. Galaţi — Gloria Buzău 2—1, Metalul Bucureşti — Metalul Plopeni 2—0, Delta Tulcea — C.S.U. Galaţi 2—0, Şantierele Navale Olteniţa — Politehnica Iaşi 2—1, Dunărea - Giurgiu — Ştiinţa Bacău 3—0, Chimia Rîmnicu-Vîlcea — Pro­gresul Bucureşti 0—0, C.F.R. Paşcani — C.S. Tîrgovişte 1—0, Ceahlăul Piatra Neamţ — Pro­gresul Brăila 1—0. După 25 de etape, în clasa­ment conduc, la egalitate de puncte (cîte 31), Politehnica Iaşi (golaveraj 45—22) şi Metalul Bucureşti (31—17). Seria a II-a: Minerul Baia Mare — Corvinul Hunedoara 1—0, F.C. Bihor — Metrom Bra­şov 1—0, Metalurgistul Cugir — Olimpia Satu Mare 2—2, C.F.R. Timişoara — Metalul Drobeta Turnu Severin 0—0, Nitramonia Făgăraş — C.F.R. Arad 5—0, C.S.M. Sibiu — Politehnica Ti­mişoara 0—0, Electroputere Cra­iova — Minerul Anina 2—0, Glo­ria Bistriţa — Olimpia Oradea 3—1. In clasament, după 25 de eta­pe, pe primul loc, de asemenea, două echipe (fiecare cu cite 34 de puncte) : F.C. Bihor (golaveraj 49—25) şi Politehnica Timişoara (39—19). ’ LA ZI • Campionatele internaţionale de tenis ale Franţei au continuat pe terenurile de la Rolland Garros cu disputarea primelor partide din turul III al probei de dublu bărbaţi. Iată rezultatele înregistrate: Meyer, Montrenaud (Franţa) — Carter, Kronk (Australia) 7—6, 6-7, 6—4, Fairk­e (Noua Zeelan­­dă), Ismail El Shafei (Republica Arabă Egipt) — Hirai, Tanada (Japonia) 7—5, 7—6: Metreveli, Lihaciov (U.R.S.S.) — Dibbs, So­Suprafața terenului de joc — în aer liber — poate fi realizată din zgură, asfalt, beton sau din român (S.U.A.) 2—6, 6—4, 6-1; Gottfried, Stockton (S.U.A.) — Di Matteo. Zugarelii (Italia) 7—6, 6—3; Fassbender, Pohmann (R.F. Germania) — Chanfreau, Goven (Franţa) 6—3, 7—6; Kodas (Cehos­lovacia), Ashe (S.U.A.) — Domi­nquez, N. Godrella (Franţa) 7—5, 6—4 ; Estep (S.U.A.), Warwick (Australia) — Seewagen, Walthall (S.U.A.) 7—5, 6—4 ; Newcombe (Australia). Okker (Olanda) — Cornejo, Fillol (Chile) 6—2, 6—1: compoziţie specială de tip „Elbo­­tex", care este un amestec de bitum şi pudretă de cauciuc, cu o înclinaţie în două sau patru părţi de 0,5 la sută (pentru scurgerea apelor provenite din ploi).* Alte amănunte tehnice pot fi solicitate, gratuit, specialiştilor şi tehnicienilor de la consiliile ju­deţene pentru educaţie fizică şi sport. Rubrică realizată de MARIAN GHIOLDUŞ Proiectantul la dispoziţia dv. Amenajarea unui teren de handbal i J i ..4ggt.■»*oo Marți 29 mai Nr 1260 PE CÎND PUNE COAPTĂ LA BRUTĂRIA DIN SIMIAN ? De ciţiva ani încoace n-a existat adunare generală a cooperatorilor agricoli din Şimian — judeţul Bihor — sau şedinţă a consiliului popular in care să nu se fi discutat necesitatea amenajării unei brută­rii in comună. Şi lucrurile nu s-au oprit doar la discuţii. Pentru a se înlesni realizarea acestui obiectiv, primăria din Şimian a cedat coo­perativei zonale din Valea lui Mihăi un local potrivit, cetăţenii din comună s-au angajat să efectueze lucrările care nu presupun califi­care, au fost procurate şi unele materiale de construcţie. După multe intervenţii, s-a reuşit ca la 18 noiembrie 1971 să se ob­ţină aprobarea uniunii judeţene a cooperaţiei de consum. Se părea că lucrurile merg pe un făgaş bun. Se stabilise şi un ter­men de începere a lucrărilor — august 1972. Dar, n-au demarat nici la al doilea termen stabilit — ianuarie 1973, şi nici la următoarele fixate succesiv : 15 februarie, 1 martie, 1 aprilie 1973. Zilele au trecut dar nici o mişcare, cu toate că tov. Gavril Pop — preşedintele coope­rativei de consum din Valea lui Mihai, e încă optimist, susţinînd că prin septembrie brutăria va fi terminată. Nu se ştie insă in care au. PREA MULTE MAPE ŞI DELOC...SAPE Probabil numai cei de la U.J.C.C. — Mureş încă nu au aflat că în toate satele judeţului a început prăşitul. Dacă ar fi ştiut, ar fi avut grijă să aprovizioneze cooperativele de consum cu aceste unelte abso­lut necesare. In fiecare zi, salariaţii cooperativei de consum îşi iau mapele şi pornesc după sape la depozit, dar se întorc aşa cum au ple­cat. N-ar fi mai bine să se „plimbe“ mai puţine mape şi să se aducă mai multe sape ? Cel puţin în comuna Ungheni, asemenea unelte nu mai apar deloc. DESCOPERIRE De curind s-a descoperit de unde se trage numele satului Glodu din comuna Veordeni, judeţul Argeş. Pentru aceasta, nu este nevoie să faci cine ştie ce investigaţii, ci să străbaţi străzile acestui sat. Vrei-nu vrei, intri in glod pini la ge­nunchi. Deocamdată aceasta este singura explicaţie. A doua poate şi va da primăria din Leordeni. CIT COSTĂ DOUĂ PALME Horvart Şandor din comuna Abrămuţ, judeţul Bihor, a avut marea surpriză să constate, că două palme aplicate pe obrazul consăteanului Kozok Bela l-au costat 3 000 lei amendă. Cine nu crede nu are decit să-l întrebe. IMPRUDENŢĂ Nicolae Stoicescu din Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, s-a gin­di­t într-o zi să facă o bucurie celor doi fii ai săi, plimbîndu-i cu moto­reta. Numai că această bucurie era să se încheie tragic. Cel mai mic copil a căzut de pe motoretă şi numai intervenţia operativă a medi­cilor i-au salvat viaţa. Poate din această intîmplare vor învăţa şi alţi tătici tentaţi să încalce regulile de circulaţie. PASIUNE Filip Gavrilă din comuna Chiselei, judeţul Ilfov, avea o mare pasi­une pentru biciclete. Cum vedea una nepăzită o şi făcea să dispară. De curind, tocmai cînd încerca să facă să dispară o bicicletă, in co­muna Mînăstirea, a fost prins și dus... dar nu cu bicicleta.

Next