Scânteia Tineretului, septembrie 1949 (Anul 4, nr. 125-151)

1949-08-31 / nr. 125

LA ŞCOALA C.C. U.T.M. DE INSTRUCTORI DE PIONIERI DE L­A TIMIŞ Se ridică noul cadre de educatori ai pionierilor noştri Sus, pe vârful Postăvarului, scufiţa de nea nu a cedat razelor calde ale soa­relui. Culmile argintii sclipesc în bătaia lor ca sălbile de argint. Jos, în vale, la Timiş, case din bârne negre, cu ferestrele vopsite în alb par nişte jucării aşezate de mâna unui copil. In faţa vilelor, trei steaguri roşii pe stâlpi înalţi, flutură în bătaia vântului de dimineaţă. Pe cel din mijloc, litere aurii formează cuvintele : Şcoala de instructori de pionieri a Comitetului Central U. T. M. — Timişul de Sus. Pentru ce a fost creată şcoala . Odată cu înfiinţarea primelor detaşa­mente de pionieri în ţara noastră, s’a i­­vit necesitatea formării unor cadre bine pregătite, capabile să crească noua ge­neraţie în spiritul comunist. Dacă până acum, munca cu pionierii a avut de în­registrat multe succese, viitorul apropiat, în care mii de copii vor primi cravatele roşii, pune problema desvoltării şi califi­cării unui corp de instructori capabili să conducă aceste noui detaşamente de pio­nieri. Şi tocmai acesta este rolul şcolii de la Timişul de Sus. Ea trebue să dea organi­zaţiei noastre elemente ridicate din punct de vedere politic şi cultural, oameni care să îndrăgească copii, să ştie să vorbească cu ei pe înţelesul lor, să-i antreneze la sport şi la jocuri, să-i înveţe să-şi iu­bească Patria şi Partidul să urmeze în­totdeauna exemplul pionierilor sovietici, să cunoască şi să îndrăgească marea Uniune Sovietică. In această şcoală, elevii sau familia­rizat cu multe probleme ideologice şi de pedagogie prin conferinţele care au fost ţinute. Conferinţe de mare folos pentru elevi au fost:­­„învăţătura marxist-leni­­nistă despre clasă şi lupta de clasă... „Lupta revoluţionară a claselor, motor al mersului înainte al istoriei”, „Despre Comsomol” şi „Marx, Engels, Lenin, Sta­lin — despre pedagogie”. Probleme spe­cifice ale activităţii de pionieri au fost desbătute în mai multe lecţii. In cadrul acestor lecţii s-a insistat asupra proble­melor disciplinei conştiente, a moralei proletare, a însemnătăţii criticii şi auto­criticii în munca de zi de zi. Pentru a-şi verifica cunoştinţele, elevii au vizitat coloniile de copii din Valea Timişului, organizând cu aceştia coruri, jocuri şi exerciţii sportive. S-au mai orga­nizat şezători, excursii, jocuri de tabără care şi ele aveau darul să verifice cu­noştinţele elevilor în cea ce priveşte mun­ca cu pionierii. Elevii şcolii au prins dragoste de sport şi practică cu multă plăcere atletismul şi gimnastica, handbal, volei şi baschet. Astfel, într’un spirit tineresc şi plin de­­voioşie,elevii şcolii de la Timiş se pregă­tesc pentru a putea contribui cu munca lor la educaţia copiilor ţării noastre. Un seminar despre sport Intr'una din sălile de seminar, un grup de elevi răspunde la întrebări în legătură cu sportul. La înregut, la venirea lor in şcoală, mulţi dintre ei nu înţelegeau a­­devăratul rost al sportului. Cei mai mulţi nu avuseseră în trecut, posibilitatea să-l practice. Astăzi, îl practică şi învaţă in acelaş timp, modul de a antrena pe co­pii la diferite jocuri şi exerciţii sportive. Barabaş Elena, răspunzând la o între­bare, vorbeşte despre sportul in Uniunea Sovietică. Aici, sportul e privit ca o che­stiune de stat, cu un caracter multilateral şi de masă şi e practicat pe baze ştiin­ţifice. Un alt elev complectează cele spu­se de colega sa, făcând o comparaţie cu sportul burghez şi vorbeşte despre com­plexul G.T.O., mijloc perfect de educare sportivă a maselor în Uniunea Sovietică. Alţi elevi vorbesc despre urmările bine­făcătoare ale măsurilor luate de P.M.R. pentru desvolt­area educaţiei fizice şi a sportului la noi în ţară. Acum, întrebă­rile sunt puse in legătură cu munca pe tărâm sportiv a instructorilor de pionieri. Elevul Basarab explică cum se face prac­tic, cultura fizică la copii. El vorbeşte despre jocurile pentru copii, despre tere­nuri sportive speciale pentru cei mici, despre jocul cu povestiri care place atât de mult pionierilor, întrebările puse de elevi denotă adânca înţelegere a problemei. Ei se străduesc să cunoască bine această latură atât de importantă a educaţiei pionierilor pentru a putea să facă din pionierii noştri oa­meni căliţi şi bine pregătiţi pentru viaţă. In jurul focului de tabără Locul de tabără e pentru pionieri un prilej de mare bucurie. Ei aşteaptă eve­nimentul cu nerăbdare, fac pregătiri pen­tru a prezenta un program cultural şi ar­tistic cât mai bogat. E deci de la sine în­ţeles că instructorul de pionieri va trebui să ştie cum se organizează, cum se pre­găteşte un foc de tabără. Pentru aceasta elevii şcolii de la Timiş organizează a­­desea focuri de tabără. Când am sosit, lemnele erau aşezate în stivă şi peste puţin, limbi uriaşe de foc se ridicau către cer. Vreascurile uscate de brad ardeau răspândind mirosul de răşină. Intr’un amfiteatru, săpat în coasta dealu­lui, pe locuri acoperite cu perne groase de cetină au luat loc elevii şcolii. Apoi a început programul. Tov. Ştefan Sârbu, un tânăr care lucrează la cantina tabe­rei, vorbeşte despre eliberarea ţării noas­tre de către Armata Sovietică şi o elevă despre Teodor Neculuţă, primul nostru poet muncitor. Echipa de dansuri execută dansuri sovietice, româneşti şi maghiare. Se recită poezii şi corul face să răsune pădurea cu cântecele sale. Focul arde cu aceiaşi flacără vie. Ramurile se aprind: ramuri de jar cu frunze de foc. Şi până noaptea tărziu, în jurul focului, domneşte veselie şi voie bună. Susţinerea unei texe, mijloc de verificare a cunoştinţelor Dimineaţă, la ora 8, în sala cea mare a taberei, s-au strâns elevii şcolii. Elevul Ru­­şeţ va susţine o teză despre „ Importanţa Revoluţiei din Octombrie pe plan interna­ţional“. Bine documentat, elevul vorbeşte şi ceilalţi au mult de învăţat de pe urma tezei sale. Ei îşi iau notiţe şi-şi înseamnă întrebările pe care vor să le pună. După ce elevul a terminat, se pun întrebări şi se adaugă chestiuni pe care conferenţiarul le-a scăpat din vedere. In general teza a plăcut, i se reproşează însă tov. Ruşeţ tonul în care a vorbit. Tov. Ruşeţ a întrebuinţat un ton mult prea ridicat, potrivit pentru o ma­nifestaţie de mare amploare şi nu pentru susţinerea unei teze în cadrul unei şcoli. Al doilea vorbeşte elevul Cerepca despre: „Mişcarea stahanovistă, caracterul şi im­portanţa ei*1. El vorbeşte despre viaţa lui Stahanov şi despre felul cum pentru mun­citorii din Uniunea Sovietică munca a de­venit o chestiune de onoare. Astfel, cele două ore de susţinere a tezelor au consiliuit pentru elevi un bun prilej de îmbogăţire a cunoştinţelor lor, de însuşire a unor bune metode de predare. In curând, seria­l-a de la şcoala din Ti­­m­işul de Sus îşi va încheia cursurile. Ab­solvenţii vor trece la munca practică, la formarea şi educarea nouilor detaşamente de pionieri, îndrumând pe pionieri, crescându-i în spiritul dragostei faţă de Partid, faţă de Patria noastră, Republica Populară Română, ei îşi vor îndeplini cu cinste sarcina ce li s-a încredinţat, vor duce la bun sfârşit mi­siunea lor măreaţă de a participa la munca de educare a unei generaţ­ii noui în spiritul comunismului. N. Rudea Reducerea preţurilor de cost, izvorul principal al acumulării socialiste Zilele trecute a apărut în Buletinul Ofi­­cial, Hotărîrea Consiliului de Miniştri prin care se stabilesc sarcinile de scădere a pre­ţului de cost în industrie şi a cheltuielilor de circulaţie în comerţ. In felul acesta, e­­conomia noastră înscrie încă un pas ho­­tărîtor pe drumul planificării socialiste. In locul haosului care stă la baza stabili­rii preţului de rost in producţia capitalistă, pătrunde Planul de Stat, care cuprinde în­­tr-o viziune de ansamblu procesele de pro­ducţie ale diferitelor produse, în diferite întreprinderi, având puterea să intervină, să coordoneze şi să corecteze calculele în­treprinderilor. De scăderea preţului de cost depinde în primul rând ritmul acumulării socialiste, baza desvoltării construcţiei socialismului. Depinde, în condiţiile construirii socialis­mului, iuţirea ritmului reproducţiei lărgite în sectorul nostru socialist, întărirea şi desvoltarea sectorului socialist în econo­­mia noastră naţională. In primul semestru al Planului de Stat sa constatat pe alocuri o creştere a fon­dului de salarii necorespunzătoare crește­rii productivității muncii, deci dăunătoare luptei pentru oftinirea produselor, pentru creșterea salariului real, a puterii de cum­­parare a oamenilor muncii. Legea repro­­ducției socialiste lărgite cere tocmai ca orice creștere a salariului să fie însoţită de micşorarea preţului de cost al produ­­selor, aceasta bazându-se pe o creştere în primul rând a productivităţii muncii. Pla­­nificarea socialistă trebue să prevadă în­­totdeauna această corelaţie strânsă, care asigură odată cu mărirea fondului de sa­larii, şi o creştere a acumulării socialiste, îndeplinirea sarcinilor date prin Hotărârile Consiliului de Miniştri pentru reducerea preţului de cost şi a cheltuielilor de cir­­culaţie va forma astfel izvorul principal al acumulării socialiste, asigurând atât cre­şterea necontenită a fondului de investiţii, cât şi cea a fondurilor salariului social al oamenilor muncii. In acelaş timp cunoaşte­rea precisă a preţului de cost dă posibili­tatea­ planificării exacte a beneficiului sau a pierderilor, întărind stabilitatea prevede­rilor bugetare. Hotărîrea Consiliului de Miniştri se ba­zează pe o intensă activitate statistică şi contabilă, pentru stabilirea nivelului just la care urmează să fie fixate preţurile de cost, pentru urmărirea comparativă a miş­cării preţului de cost în perioade succe­sive, etc. In acest sens, Oficiul Central al Preţurilor din Comisia de Stat a Planifi­cării şi a început mai demult cercetările pentru cunoaşterea preţurilor de cost reale şi pentru planificarea posibilităţilor de scă­dere a lor. Succesele dobândite în această direcţie sunt caracteristice lupte­ împotri­va moştenirilor rămase din haosul între­­prinderilor capitaliste. Calculările de pre­­țuri pe care au avut să le facă întreprin­derile s au lovit în primul rând de greu­tatea stabilirii consumurilor specifice. Se ştie că preţul de cost este expresia tutu­­ror elementelor producţiei. Delimitarea pe produs a cheltuielilor totale, a constituit o sarcină revoluţionară în gospodărirea în­treprinderilor noastre. Contabilitatea nor­mată, înfiinţarea unităţilor administrative care să se preocupe cu calcularea, preţului de cost în mod special şi stabilirea consu­murilor specifice, toate aceste măsuri sunt menite să asigure sarcinile de calculare a preţului de cost şi de urmărire a mişcării ier. Odată calculate insă, sarcinile pentru reducerea preţului de cost trebue să fie urgent îndeplinite. Pentru aceasta, obiec­tive puternice stau în faţa tuturor oameni­lor muncii din întreprinderile noastre, de la director la cel din urmă muncitor. Căci ce va asigura realizarea sarcinilor de scădere a preţului de cost ? In primul rând mărirea productivităţii muncii. Şi a­­ceasta atârnă de valoarea şi Întrebuinţa­rea noilor investiţii, de justa aplicare a normelor, de perfecţionarea tehnologică a procesului de producţie, de inovaţiile adu­se maşinilor, de reducerea timpului mort, etc... Buna gospodărire a direcţiunii între­­prinderii împreună cu mişcarea întrecerii socialiste conduse de organizaţiile de Par­tid, simt menite să joace în toate aceste sarcinii un rol hotărîtor.­­O campanie pu­ternică trebue să fie dusă pentru redu­­cerea cheltuielilor de fabricaţie, pentru re­ducerea deşeurilor, pentru evitarea amen­zilor şi locaţiilor, pentru lichidarea rebu­turilor, pentru micşorarea consumurilor specifice. Pe primul plan, lupta pentru e­­conomii, mobilizarea rezervelor interne, pentru livrarea cât mai rapidă a comen­zilor. In noua campanie pentru reducerea pre­ţului de cost, tineretul întreg din între­prinderile economice trebue să vină cu forţe proaspete. El trebue să trezească la viaţă nouă campania pentru economii de materii prime şi combustibil. El trebue să se strângă în jurul brigăzilor utemiste. El trebue să dea o puternică desvoltare brigăzilor calităţii, abia formate, sprijin, şi imbold în lupta pentru lichidarea rebu­turilor şi a tuturor pierderilor în produc­ţie. Organizaţiile UTM, in fruntea luptei ti­­neretului, trebue să caute forme noi, pen­tru a asigura participarea bogată a­ tine­­retului în mişcarea pentru mobilizarea re­zervelor interne, antrenând în luptă pe toţi tinerii din întreprindere, muncitori şi funcţionari, urmărind activitatea brigăzilor utemiste şi posibilitatea de a le adapta unei batalii noui, gata să vegi­ezi asupra risipei,­ gata să aducă propuneri pentru e­­conomii, gata să răspundă tuturor chemă­rilor pentru realizarea sarcinilor de redu­cere a preţului de cost. Savin Bratu INFORMAŢII Secretarianul Ifistihitului Pedagogic de Limba şi Literatura Rusă „Maxim Gorki“ face cunoscut celor interesaţi că înscrie­rile pentru examenul de admitere se fac până la 3 Septembrie a. c. Examenul va consta din: literatura ro­­­mână (probă scrisă); Constituţia R.P.R. (oral); elemente din istoria universală (pro­bă scrisă); noţiuni de limba rusă (oral); elemente din geografia URSS (oral). Materia pentru examene va fi aceea din ultimele clase medii, iar pentru literatura română din programa indicată de Ministe-­­­ul învăţământului Public. H.t,r Ministerul Energiei Electrice comu­nică : Condiţiile de admitere în Facultăţile Electro-Tehnice de la Bucureşti, Iaşi şi Timişoara, sant cele stabilite de Mi­­nisterul învăţământului Public.^ .SCÂNTEIA TINERETULUI" Nr. 125 . Duminică 28 August a. c. Au luat fiinţă alte opt Gospodării Agricole Colective Intr’o atmosferă plină de entuziasm Du­minică 28 August a. c., s’au inaugurat opt noui Gospodării Agricole Colective. Alte sute de tătar­i săraci şi mijlocaşi ho­tărâţi să rupă pentru totdeauna cu trecutul de sărăcie şi mizerie, au apucat pe calea Gospodăriei Colective, cale­a belşugului şi a bunei stări. La sărbătoarea inaugurării au luat parte numeroşi oaspeţi, muncitori, ţărani munci­tori şi intelectuali din localităţile apropiate, care au adus nouilor Gospodării daruri bo­gate şi le-au urat spor la muncă. Iată cele opt Gospodării Agricole Colec­tive care au luat fiinţa Duminică : Gospodăria „Ilie Pintilie“, comuna Ro­ma, jud. Botoşani, „Viaţă Nouă“, corn. Frăteşli, jud. Vlaşca, „Dunărea“ com­. Belobreşca, jud. Caraş, „Drapelul Roşu“ şi ,,Scânteia“, corn. Socol, jud. Caraş, „Ştefan Plavăţ“, corn. Cenadul Mare, jud. Timiş, Calea Socialismului“ com. Biha­­ria, jud. Bihor şi „Steagul lui Lenin“ com. Poduieşti, jud. Satu-Mare. Câmpeanu Aurelia, muncitoare decorată cu Ordinul Muncii Au fost şapte copii acasă, fiindcă mamă nu aveau. Aurelia, cea mai mare, trebuia sa aibă în grijă toată gospodăria sărmană pe care o putuse Înjgheba tatăl, tâmplar, veşnic în căutare de lucru. Amăgită de făgăduelile unei cucoane, fata a intrat e­­levă la Notre Dame de Sion. Dar aici la şcoala asta, era un gard care despărţea două lumi. In clasele frumoase, din faţă, învăţau fetele din „lumea bună“ să ciri­pească franţuzeşte şi să spună poezii cu prinţişori, regine şi palate de cristal. In clasele de jos învăţau fetele din „lumea de jos“ să încingă fierul de călcat şi să croiască rochiile nevestelor de bancheri. Şcoala pregătea pe viitoarele stăpâne, dar pregătea totodată şi viitoarele slujnice. Şi Aurelia Câmpeanu ar fi fost una din sluj­­niciie fandosiţelor crescute în puf, dacă­ orânduirea veche nu s ar fi prăbuşit, lovită de năprasnicul braţ al clasei muncitoare. Dar lumea care pria fetiţelor de pension s’a dus dela noi. Aurelia Câmpeanu a intrat muncitoare la F.R.B. După trei luni dela intrarea în fabrică, a fost evidenţiată. După alte câteva luni a trecut dela un fişier la două fluiere , este prima muncitoare, de la noi care s-a încumetat să pornească la o asemenea treabă. Depăşirile ei de nor­mă au ajuns şi au depăşit procentul de 140 la sută. Pentru faptele ei din produc­ţie, această harnică utemistă a fost deco­rată cu Ordinul Muncii dl. HI­d. Astăzi î­şi face cinstea de a fi trimisă, împreună cu ceilalţi delegaţi, la Congresul de la Budapesta. „Plec la Budapesta, ne spune tov. Câmpeanu, cu gândul de a arăta la Congres cât de mare este hotărî­rea în muncă şi luptă a tineretului din ţara noastră. Vreau să le spun delegaţilor tineretului din ţările aflate încă sub robia capitalului că tineretul din ţările lor au, în lupta lui de eliberare, un adevărat şi hotă­rât tovarăş de luptă în tineretul din R.P.R. Lupta pentru socialism şi lupta pen­tru pace sunt puternic legate, luptând pentru socialism tineretul din Republica noastră contribuie la I­­XV Federaţiei noastre Mondiale, la întărirea măreţului front al păcii şi libertăţii popoarelor. Roşu Ion, tractorist u­terms lui Roşu Ion este nu de­­ ţăran muncitor din comuna Amara,Ialomiţa. A avut parte de o copilărie oropsită, ca mai toţi feciorii ţăranilor muncitori din sat. in casa erau guri multe, niciodată potolite de bruma de pământ, sărac, fărâmiţat, râpos, uaeţauaiu încă, Ion Roşu, şi-a luat traista pribegiei şi s-a dus slugă la moşia mi­nurei Popescu. cinci ani a stat aici, apoi a plecat de pe moşie. A intrat slugă la altul, cu gândul că or fi şi moşieri mai omenoşi. Dar la curtea lui Gheorghe Cantacuzino, în Miloşeşti,­Ialomiţa traiul La, fost şi mai plin de năpaste. L-au apu­­cat fierbinţelile, năduşelile, tusea. A ve­nit vătaful, l-a cercetat ca po viţă care nu mai e bună de muncă şi trebue s‘o tri­m­iţi la abator. Ce mă,­­ a zis vătaful, so­coteşti cumva ca la boier poţi să stai pe tânjeală? Te ai îmbolnăvit — du-te a­­cas’, să-ţi descânte f’o babă ! Dacă te-oi inzdrăveni vino înapoi la boier. Dacă nu, du-te şi întinde mâna la biserică. Ion s a dus acasă. S’a dus gol, aşa cum venise, nici măcar cu bucate în traistă nu s‘a întors... Maică sa l-a văetat, l-a doftoricit cum s'a priceput... Şi când flă­căul a mai prins puteri, sa dus iar la muncă. Dar nu s'a mai dus la boieri. S’a angajat la SMT din Andrăşeşti. Acuma,e tractorist. Lucrează acolo şi se simte alt­cum decât înainte .Nu mai are parte nici de suduieli, nici de vătaf. Are parte de o omenie caldă şi adevărată ; asta se chia­­mă tovărăşie. A învăţat să citească ziare şi cărţi. La muncă nu se mai duce cu ha­rapnicul , ci cu Inima dragă, pusă pe voi­­nicească hărnicie, lată-l, a fost de nenu­mărate ori evidenţiat. A depăşit norma la arătură, la secerat, la treeriş şi la desno­­riştit. Dacă norma la batoză este de 5500 kg. zilnic, tov. Roşu scoate din maşină 8000 şi 8500 kg. de grâu... E un tractorist de frunte în Staţiune. Un tractorist de frunte şi un utemist ridicat, avântat In muncă, hotărît, să fie tot mai vrednic de cinstea care­­ se face acum : aceea de a merge la Budapesta, la Congres şi de a a­­răta acolo cât de fierbinte este patriotis­­mul tineretului nostru muncitor, cât de dârză este luptă lui pentru pace. Raia Elena, elevă Raia Elena este elevă, dar viaţa ei sea­mănă mult cu aceea a tractoristului Roşu Ion. Este fiica unui meseriaş mărunt, croi­­tor într’o periferie a B­ucureş­tiului. De mică, tovarăşa Raia a rămas orfană de mamă. Locuia, intr’o cămăruţă scundă şi dărăpănată, împreună cu taică-său. Cu chiu cu vai, a izbutit să urmeze şcoala, privită tot timpul cu dispreţ cioco­tesc de colegele sale, fiice de moşieri şi afacerişti. A trecut multă vreme de atunci. Astăzi, tovaraşa Raia Elena este elevă a şcolii tehnice de administraţie economică Nr. 1 din Bucureşti. Este elevă excelentă utemistă de frunte şi ştie să-şi ducă sar­cinile la bun sfârşit. Colegele sale, fiice de muncitori şi ţărani muncitori, o încon­joară cu dragoste, cu prietenie caldă. Baia Elena e prietena tuturor colegelor sale. Prietenă şi îndrumătoare. Le ajută la lec­ţii, le ajută şi în munca de organizaţie. La Budapesta, la Congres, tov. Baia Elena va şti să spună că elevii din ţara noastră, dornici să studieze şi să devină tehnicieni­ şi intelectuali legaţi de popor, sunt ho­tărîţi să lupte pentru zădărnicirea încer­cărilor pe care le fac aţâţătorii la război, de a li ucide viitorul. Mocanu Ion, jurnalist la Reşiţa Fiul unui mărunt funcţionar, Moraru Ion a pribegit împreună cu familia, după cum administraţia de stat a capitaliştilor soro­cea bătrânului un loc de muncă sau altuL Nici ajigia superiorii tatălui său, nu erau mulţumiţi de firea răzvrătită a acestuia, de omenia funcţionarului care refuza să ia şapte piei de pe cel sărac. Viaţa lui Ion Moraru a fost, din pricina asta, deosebit de grea. Măruntul funcţionar, urgisit de regim, na avut cu ce să-şi ţie feciorul pe la şcoli; l-a dat la meserie. Moraru Ion a lucrat trei­ ani de zile în atelierul lui Ion Cinteză din Turnu Severin. Mătura ograda „maistrului“ şi încerca fierul de călcat,, până ce îi sfârâia carnea degetelor... După ucenicie, a ieşit lucrător dar patronul se arăta aşa de hapsân Sâmbăta, la plată, că tânărul s’a dus să-şi caute o soartă­ mai bună, aiurea... A intrat la Reşiţa, la cup­toarele înalte. Lucrătorul croitor a început să înveţe o meserie nouă. Organizaţia de UTM l-a ajutat, în muncă, i-a dat putinţă să învingă greutăţile. Traiul de aici a în­ceput să i se pară tot mai frumos : alții erau şedinţe de UTM, erau întreceri, erau­ tovarăşi mulţi, prinşi într o muncă nouă,­­însufleţită. Astăzi tovarăşul Moraru este muncitor fruntaş. La 1 Mai a fost decorat cu Medalia Mun­cii pentru o însemnată depăşire a normei la încărcatul fontei: 45 la sută. De atunci a depăşit mereu norma , în iulie a depăşit-o cu 37 la sută. Utemistul Moraru, jurnalist la Reşiţa, va merge la Budapesta la Con­gres , va povesti acolo despre munca şi faptele tovarăşilor săi jurnalişti, despre viaţa sa de ieri, despre viaţa sa cea nouă de astăzi, despre minunatele perspective ce se deschid în fața front­ul­ui muncitor, din Republica noastră Populară. Au trecut trei săptămâni de când br­igada utemistă a calităţii de la Secţia „Feţe" a fabricei de încălţăminte „Talpa", a pornit în cinstea Festivalului şi Congresului de la Budapesta la muncă pentru îmbunătăţirea calităţii feţelor pentru pantofii, ce se distribue consumatorilor pe bon. Planul de muncă al acestei brigăzi, cuprinde o serie de puncte care prevăd: îndoirea marginilor la carâmbi drept şi curat, nici un carâmb şi nici o căpuţă slabă să nu rămână nesfişm­ată, nici o piesă să nu fie strâmb montată pe carâmb, iar operaţiile cum sunt: cusut capse, cusut vipuşcă, cusut meşină, cusut că­pută şi vârf, etc., să fie executate estetic şi trainic fără nici un step strâmb, sau peste altul. Tot în planul de muncă, brigada îşi propunea să reducă numărul feţelor de calitate inferioară cu 30 m/o, până la 23 August. Tovarăşii: Dobrescu Vasile, Stan F­lorica, Mija Maria, Haţeganu Maria, maşinişti, ajutaţi de m­siuitorii Paraschiv­a Francisca, Gh. Ioana, Vlad Măndica, Doroftei Natalia şi Moldoveanu Maria, care compun brigada utemistă a calităţii de la Talpa, au reuşit ca până la 23 Au­gust să-şi respecte angajamentele re­ducând cu 31­/o numărul feţelor cu defecte. înainte de a se constitui în brigadă, a­­ceşti 9 tovarăşi produceau numai 740 bucăţi feţe bune, din 900, în timp ce la 22 August, totalizând munca brigăzii pe ultima săptămână s’a putut vedea că bucăţile cu defecte au scăzut dela 160 (din 900), cât erau înainte la 110, reali­­zăndu-se în acelaş timp o economie de 3°/o la aţă, ace şi soluţii de lipit. Acesta a fost un început bun. Brigada îşi înteţeşte lupta şi după 23 August, în în­tâmpinarea Congresului de la Budapesta 59Secretei” succeselor brigăzii utemiste a calităţii d­ela „Talpa” ş.Secretul” succeselor obţinute de bri­gada utemistă a calităţii dela „Talpa“ consta în respectarea cu rigurozitate a celei mai de bază şi în acelaşi timp celei mai simple legi a muncii: DISCIPLINA. In planul de muncă membrii brigăzii şi-au propus să lichideze lipsurile şi întârzierile de la lucru, plimbările prin secţie şi pier­derea timpului, fără rost, cu flecăreala. De asemenea şi-au mai propus ca după fiecare zi de lucru să lase locurile de muncă şi maşinile curate şi în perfectă stare de funcţionare, înainte, lipsurile de soiul acesta, în anumite ore ale progra­mului dădeau naştere la aglomerări de comisioane la maşini, lucru care îi făcea să se grăbească. Din pricina grabei, tine­rii nu mai aveau timpul necesar să fie şi atenţi şi dădeau lucru­ peste cap. Lichi­dând aceste lipsuri, întronând în munca în cinstea Congresului Mondial al Tine­retului, brigada utemistă a calităţii d­e la „Talpa“ a continuat cu şi mai multă dâr­zenie lupta pentru îmbunătăţirea calită­ţii. Puţin înainte de 23 August în timpul când brigada lucra pentru realizarea anga­jamentelor luate în cinstea acelei măreţe zile, situaţia se prezenta aşa : LA STEPUIT (cusut): Stan Eterica — 10 picioare (un picior , un pantof), cu mici defecte din 100 de picioare ; Dobrescu Vasile — 14 din 100; Haţieganu Maria—16 din 100; Mija Maria 25 din 100. LA RICHTUIT : Paraschiv Francisca — 12 picioare d­in 100; Moldoveanu Maria — 12 din 100; Doroftei Paraschi­va — 22 din 100 şi Gheor­ghe Ioana — 22 din 100. Vineri 26 August după încetarea lucrului situaţia se prezenta astfel: LA STEPUIT : Dobrescu Vasile — 3 picioare cu mici defecte din 80 ; Haţieganu Maria 4 din 100 ; Brăescu Stana — 5 din 100 ; Crăciun Aurelia 3 picioare din 120; LA RICHTUIT : Moldoveanu Maria—10 picioare din 100; Doroftei Paraschiva 15 din 100; Gheorghe Ioana 15 din 100. Din confruntarea celor două situaţii, de dinainte şi de după 23 August, apare clar că­ brigada nu numai că nu a dat înapoi, dar ci, însufleţită de marele eveniment al tineretului mondial, dornic de pace, Con­gresul de la Budapesta,­­ brigada şi-a desvoltat succesele in lupta pentru calitate şi mai mult decât atât şi-a depăşit progra­mul cantitativ cu 20 la sută medie zil­nică, tot o disciplină solidă, de importanţa că­­reia fiecare membru al brigăzii îşi dă seama, au reuşit să lucreze cu multă a­­tenţie, pornind astfel hotărîţi pe drumul îmbunătăţirii calităţii produselor lor din ce în ce mai mult. Acesta este secretul succeselor obţinute de brigada utemistă a calităţii de la Talpa. Brigada antrenează în lupta pentru cait­ate, întreaga secţie Rezultatele muncii acestei brigăzi au pus pe gânduri pe mulţi dintre tovarăşii din secţia „Feţe“. Aşa s-a întâmplat mai deunăzi cu tovarăşii Grigore Ilie şi Gherghescu Tudor, amân­doi maşinişti, puşi în faţa succeselor obţinute de brigada utemistă a calităţii, au început să lucreze cu mai multă grijă. „Utemiştii din brigada asta ne au pus la ambiţie. De aceea acum lucrăm cu mai multă atenţie“ , spune tov. Ionescu Sultana, maşinistă vârstnică. Stimulaţi de rezultatele brigăzii ute­­miste a calităţii, vârstnicii şi ceilalţi tineri din secta „Feţe" au pornit şi ei la lupta pentru calitate. De unde inan­inte de înfiinţarea brigăzii procentajul de picioare slab lucrate era de 25—30»/o astăzi a scăzut la 10—15»/o. şi continuă să scadă. O armă de preţ a brigăzii calităţii I Consfătuirea săp­tămânală de produ­sti­e O armă de preţ a brigăzii în lupta ei pentru o calitate înaltă a produselor o constituie consfătuirile de producţie. Sâmbăta trecută a avut loc o astfel de consfătuire a brigăzii calităţii de la „Tal­pa“. Tinerii au discutat împreună cu mai­strul secţiei lor, tov. Szekeli Andrei, îm­­preună cu reprezentanţii organizaţiei de Partid şi organizaţiei UTM, problemele de producţie, greutăţile ivite şi solurile ce trebuesc aplicate lipsurilor ce mai pri­­m­esc încă în munca brigăzii. Tov. mai­stru Szekeli Andrei, printre altele, a atras atenţia tinerilor din brigadă, asupra unor defecte care provin din îndoirea greşită a marginilor carâmbilor. Din discuţie a reeşit că vina o poartă de fapt tovarăşii de la maşinile de şerfuit, care şerfuesc gros. Pentru înlăturarea defectelor de a­­cest soiu s-a hotărît ca, controlul pieselor care vin brigăzii spre montare, să fie făcut chiar de membrii ei şi atunci când operaţiile precedente nu corespund cerin­ţelor, piesele să fie trimise înapoi la cei ce nu le-au prelucrat bine. S‘a hotărît de asemenea ca în general să se extindă a­­cest sistem la întreaga secţie, efectuân­­du-se în felul acesta un control perma­nent de jos cu rezultate din cele mai bune. In această consfătuire a brigăzii, in a­­fară de problemele stricte de producţie, s’au discutat şi altele, ca de pildă pro­blema relaţiilor tovărăşeşti între membrii brigăzii, problema organizării cititului, pro­blema însuşirii de noui cunoştinţe profe­­sionale şi mai ales problema modului de însuşire a experienţei brigăzilor comso­­moliste din industriile sovietice de pielă­rie, — problemă ridicată de tovarăşa Cian­­bulov, secretar adjunct al organizaţiei PMR din fabrică. Asemenea consfătuiri au mai avut loc şi altă dată şi ele au ajutat mult la consolidarea brigăzii, la o­­­rientarea ei în muncă, prilejuind in parte, succesele pe care le-a obţinut brigada. La această ultimă consfătuire, brigada s-a angajat în faţa Partidului şi organi­zaţiei U.T.M. ca în cinstea Congre­sului de la Budapesta, sprijinindu-se pe ajutorul tehnicienilor din secţie, să lichi­v­deze şi cu puţinele procente ale produc­ţiei de calitate inferioară şi apoi să lupte pentru menţinerea unui nivel înalt de ca­­litate al produselor lor. Dacă brigada utemistă a calităţii de la „Talpa“ va urma şi de acum încolo cu aceeaşi perseverenţă îndrumările organiza­ţiei de Partid şi UTM, dacă, ea va ascul­ta şi va urma sfaturile tehnicienilor cola­­borând strâns cu ei, dacă ea va întări şi mai mult prestigiul ei în faţa celorlalţi tovarăşi din secţie prin comportarea to­vărăşească a membrilor ei, atunci cu si­guranţă îşi va îndeplini angajamentul luat în cinstea Congresului de la Budapesta în­tr’un timp foarte scurt, contribuind în fe­­lul acesta cu adevărat la realizarea P­an­­­nului de Stat pe al doilea semestru dând strălucite rezultate nu numai din punct de vedere cantitativ ci și calitativ. Petre Constantinescu IN ÎNTÂMPINAREA CONGRESULUI DELA MUDAPESTA! Brigada utemistă a calitafii de la „Talpa“-Secția „Fete“ s-a angajat să producă 100 la sută feţe de bună calitate fără niciun defect Brigada antrenează în lupta pentru calitate întreaga secţie. Dela 70-75°/» feţe de calitate superioară, la 85-90*/« feţi» da calitate superioară. Disciplina în muncă — secret al succeselor obţinute de brigada utemistă a calităţii de la Talpa — Vasile Dob­re cu responsabilul brigăzii, Brăescu Stana şi Crăciun Aurelia, brigada utemistă a calităţii dela Talpa în timpul lac­ului din

Next