Scânteia Tineretului, noiembrie 1952 (Anul 7, nr. 1099-1122)

1952-11-16 / nr. 1110

Măreţul program al dezvoltării şi înfrumuseţării oraşelor patriei Vrem să lucrăm la metrou Mai frumos decât tot ceea ce am sculptat până acum Hotărîrile Comite­tului Central al Partidului Muncito­resc Român şi ale Consiliului de Mi­niştri al R.P.R., pri­vitoare la construcţia şi reconstrucţia socia­listă a oraşelor ţării, la construirea me­troului din Capitala patriei noastre . În­seamnă o cotitură uriaşă şi în munca de creaţie a artiştilor noştri plastici, deschizând largi perspective în munca lor. Se cere acum de la noi o adâncire a concepţiei realist socialiste în artă, în Întreaga activitate pe care o vom desfăşura. Prin operele pe care Ie vom crea, tre­buie să exprimăm cât mai clar şi convin­gător aspiraţiile măreţe ale poporului nos­tru, avântul său constructiv. O bucurie nespusă şi o adevărată mân­drie patriotică a cuprins pe artiştii noştri plastici acum, când sunt chemaţi să ia parte la minunata operă de construcţie şi reconstrucţie a oraşelor ţării şi a Capita­lei patriei noastre. Chezăşie in realizarea celor expuse în Hotăririle Comitetului Central] al Partidu­lui şi ale Consiliului de Miniştri este aju­torul şi experienţa constructorilor comu­nismului. Eu îmi propun să depun toate eforturile pentru a-mi însuşi cât mai bine experienţa bogată a artiştilor plastici din Uninea Sovietică şi în special a acelora care au luat parte la construirea­ Metroului din Moscova. Ca sculptor şi ca tânăr mă simt mobili­zat la reconstrucţia socialistă a oraşului Bucureşti, la construirea Metroului. Aş­tept cu nerăbdare să încep munca, la mintea mea încolţesc visuri în legătură cu ceea ce vreau să realizez. Doresc din tot sufletul să pot da şi eu ceva pentru ca metroul nostru să fie cât mai frumos, cât mai monumental. Iar dacă voi avea posi­bilitatea să sculptez pentru metrou, scul­ptura mea va fi mai frumoasă decât toate cele pe care le-am lucrat până acum. ANDREI SZOBOTKA Sculptor, lector la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" Ziarul nostru a organizat în rândul tinerilor de diferite profesiuni o an­chetă cu tema: Ce planuri aveţi în le­gătură cu înfăptuirea recentelor Ho­­tărîri ale C.C. al P.M.R. şi ale Consi­liului de Miniştri al R.P.R.? Publicăm mai jos câteva din răs­punsurile primite în cadrul anchetei, răspunsuri referitoare la contribuţia ti­nerilor la construirea metroului din Ca­pitala patriei noastre. Prima mea lucrare de arhitect Adeseori mă gân­desc cum va arăta metroul nostru. Mă închipui de pe acum într’un birou luminos unde sunt numeroase planşe. Alături de ceilalţi arhitecţi eu sunt adâncit în stu­dierea unor detalii de arhitectură me­nite să îmbogăţească valoarea artistică a staţiei de metrou pe care o proectăm. Iată staţia : o hală lungă, largă, în care domină lumina zilei pe tavanul cilindric, casetat. Pardoseala din mozaic în care se împletesc armonios decoraţii ornamentale, flori în culori vii ne amintesc de covoarele noastre naţionale Pe margini, bănci cu picioare de marmoră lustruire, acoperite cu pluş roşu sau verde stau la dispoziţia celor ce aşteaptă metroul. Uşi încadrate cu arcuri în mai multe centre te conduc în alte săli ale metroului. La capătul sălii străjuite de statui funcţionează scările ru­lante care te duc spre ieşirea din metrou. Oamenii aşteaptă, circulă grăbiţi, admiră odată cu mine arhitectura metroului îm­părtăşind aceleaşi simţăminte. Plecând din metrou văd cheiul unui râu limpede pe care circulă şalupe. Intr’o perspectivă ce pătrunde în adâncime se vede cheiul în­trerupt la distanţe egale de poduri monu­mentale. Eu sunt student în anul IV al Facultăţii de Arhitectură. Visul meu cel mai arzător este ca după terminarea facultăţii să am cinstea să lucrez la construcţia metroului, să dau viaţă planurilor, năzuinţelor mele. DAMIAN MIRCEA Student în anul IV al Facultăţii de Arhitectură Vagoane frumoase, confortabile a metroului Cu nespusă bucu­rie era citit recentele Hotărîri ale C.C. al P.M.R. şi ale Consi­liului de Miniştri. Deosebit de mult m'a bucurat planul de reconstrucţie socia­listă a oraşului Bucu­reşti. Cât de fru­moasă va fi Ca­pitala p­atriei noas­tre ! Hotărîrea pri­vind construirea metroului m'a entuziasmat cel mai mult. Eu lucrez la uzinele ,,23 August", la construcţia vagoanelor de cale ferată. De multe ori, când văd cum se nasc vagoane noi, făurite de brigada mea, mă gândesc cu dragoste că în aceste vagoane vor că­lători oamenii muncii din patria noastră. Se duc poate la odihnă, sau poate în excursii. Contribui deci şi eu la fericirea vieţii oamenilor muncii din ţara noastră. Brigada noastră dă 75 la sută peste normă. Vrem să facem tot mai multe va­goane pentru poporul muncilor. Când am citit Insă Hotărîrea C.C. al P.M.R şi al Consiliului de Miniştri cu privire la construirea metroului, s’a născut în mine dorinţa fierbinte să contribui şi eu la construirea lui. Vor veni desigur mulţi tineri, din toate colţurile Republicii noas­tre dragi şi vor munci pe şanterul me­troului. „Tineretul trebue să fie sufletul şantierului metroului", aşa ne cere parti­dul. Şi noi asigurăm partidul că tineretul îşi va îndeplini această sarcină de onoare.­­ Eu sunt constructor de vagoane şi de n­oi munci pe şantierul de construcţie, voi construi însă vagoane pentru metrou. Parcă le văd: uşoare, frumos colorate, vor purta pe sub pământ muncitorii gră­biţi spre uzine, fabrici, şantiere, vor purta oameni de ştiinţă spre laboratoarele, unde muncesc pentru înflorirea patriei. Cât e de minunat să construeşti va­goane, pentru astfel de oameni. Aceasta doresc să fie contribuţia mea modestă la construirea metroului nostru. DUMITRAŞCU FLORIAN responsabil de brigadă-Uzinele „23 August" întrebări şi răspunsuri Pentru a ajuta tinerilor să înţeleagă mai bine unii termeni tehnici cuprinşi în Hotăririle Comitetului Central al P.M.R. şi ale Consiliului de Miniştri al R.P.R. cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul arhitecturii, cu privire la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti şi cu privire la con­struirea metroului din Bucureşti, dăm mai jos o serie de răspunsuri la întrebări în care se lămuresc unele dintre aceste probleme. __________________________ | . ÎNTREBARE : Ce este un cvartal ? RĂSPUNS : Cvartalul este o porţiune din suprafaţa unui oraş pe care se află un grup d© clădiri mărginite pe toate laturile de străzi putând astfel să fie înconjurate fără a se cobori de pe trotuar. Astfel, grupul de clădiri al Universităţii ,,C. I. Partion” cuprins între Bul. Bălcescu, str. Edgar Quinet, str. Academiei şi Bul. Re­publicii constitue un cvartal. In hotărîrea cu privire la planul gene­ral de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti se arată ca una din directivele principale pentru întocmirea acestui plan : „Sa se prevadă cvartale (grupuri de clă­diri) pe suprafeţe îintre 5 şi 10 ha., pentru a se obţine mai puţine intersectări ale ma­gistralelor şi străzilor" lămurindu-se astfel şi scopul aplicării acestui principiu de con­­strucţi­e ÎNTREBARE : Ce este o magistrală ? RĂSPUNS : O magistrală este acea ar­teră (stradă) principală de circulaţie care leagă două puncte importante ale oraşului (cum este, de pildă, acum Bulevardul Băl­­cescu) sau care face legătura între centrul oraşului şi exteriorul său (de pildă, calea Griviţei). Hotăririle C.C. al P.M.R. şi ale Consi­liului de Miniştri subliniază marea impor­tanţă a magistralelor pentru reconstrucţia socialistă a Capitalei şi a oraşelor ţării noastre. In hotărîri se arată că dealungul magistralelor se vor ridica ansambluri şi clădiri monumentale, că se va realiza plan­tarea magistralelor şi asfaltarea acestora astfel încât să se uşureze circulaţia în in­teriorul oraşului şi în spre exterior şi să se înfrumuseţeze Capitala ţării. ÎNTREBARE : Ce este un plan de siste­matizare a oraşului ? RĂSPUNS : Planul de sistematizare a unui oraş este acel plan care stă la baza organizării, a construcţiei şi reconstrucţiei generale a teritoriului oraşului (clădiri pu­blice şi locuinţe, artere de comunicaţie, parcuri, etc.) în vederea asigurării condi­ţiilor necesare pentru satisfacerea cât mai deplină a nevoilor de trai materiale şi cul­turale mereu crescânde ale populaţiei o­­raşului respectiv. Planul de sistematizare întocmit de ar­hitecţi, ingineri, economişti, topografi şi numeroşi alţi specialişti în raport cu pers­pectivele desvoltării economice, politice şi culturale şi cu creşterea populaţiei oraşu­lui, constituie legea de care se călăuzeşte întreaga activitate ulterioară de construcţie şi reconstrucţie a oraşului. Hotăririle C.C. al P.M.R. şi ale Consi­liului de Miniştri, evidenţiind realizările obţinute până în prezent de regimul de de­mocraţie populară în dezvoltarea oraşelor ţării a constatat că una dintre lipsurile se­rioase constă în aceea că „cele mai multe din oraşe nu au planuri de sistematizare prin care să se prevadă, pe baze ştiinţifice, dezvoltarea lor armonioasă’’. Pentru a în­lătura aceste lipsuri au fost luate nume­roase hotărîri printre care însărcinarea Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii Intre altele cu misiunea de a organiza întocmirea proiectelor de siste­matizare, construcţie şi reconstrucţie so­cialistă a oraşelor şi centrelor populate, s’au instituit pe lângă sfaturile populare regionale şi orăşeneşti, secţiuni de arhi­tectură şi sistematizare, iar pe lângă Sfa­tul Popular al Capitalei — Direcţia de ar­hitectură şi sistematizare. Hotărîrea cu privire la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucu­reşti trasează sarcina de a se trece la ela­borarea pe baze ştiinţifice a planului gene­ral de sistematizare şi reconstrucţie socia­listă a oraşului Bucureşti, plan întocmit pe o perioadă de 15—20 ani şi care trebue să oglindească avântul şi înflorirea continuă a economiei şi culturii naţionale şi să creeze condiţii pentru a asigura satisfacerea ne­voilor materiale şi culturale mereu crescân­de ale masselor de oameni ai muncii din Bucureşti. Schiţa proiectului general de sistemati­zare şi reconstrucţie a oraşului Bucureşti urmează să fie prezentată Comitetului Cen­tral al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri în termen de un an. Naşterea şi dezvoltarea mişcării stahanoviste în U.R.S.S. Mişcarea stahanovistă din U.R.S.S. are o istorie glorioasă. Ea s’a născut acum 17 ani, în 1935, când minerul Alexei Stahanov din bazinul Dorneţului, organi­zând într’un mod nou munca în brigada sa a întrecut de 14 ori norma de extra­gere a cărbunelui stabilită pentru un schimb Mişcarea stahanovistă care a început în Donb­ass s-a extins cu o repeziciune neobişnuită în toată ţara. Ea a cuprins toate ramurile industriei, transportului, a­­griculturii, a devenit o mişcare de masă a milioanelor de oameni sovietici. Marea însemnătate a mişcării stahano­viste a arătat-o tovarăşul Stalin în cuvân­tarea sa istorică ţinută la prima consfă­tuire a stahanoviştilor din Uniunea Sovie­tică, la 17 Noembrie 1935. încă de atunci, tovarăşul Stalin a văzut cu o genială clarviziune în mişcarea stahanovistă de a­­bea născută, viitorul industriei socialiste. Mişcarea stahanovistă reprezintă o etapă nouă, mai înaltă a întrecerii socialiste, cea reprezintă o pildă a acelei productivităţi ridicate a muncii pe care o poate da numai socialismul şi pe care nu o poate da ca­pitalismul. Mişcarea stahanovistă conţine în sine, arată tovarăşul Stalin, germenele acelei creşteri a nivelului cultural-tehnic al clasei muncitoare care poate să surpe bazele deosebirii lor esenţiale între mun­ca intelectuală şi cea fizică şi să asigure acea productivitate înaltă a munci­ şi acea abundenţă de produse de larg consum ne­cesare pentru a începe trecerea de l­a so­cialism la comunism. Tovarăşul Stalin arată clar în cuvânta­rea sa în faţa stahanoviştilor, că aceştia sunt oameni culţi şi cu serioase cunoştinţe tehnice, care dau pildă de exactitate şi preciziune în muncă, care ştiu să preţuias­­că factorul timp in muncă şi care au în­văţat să socotească timpul nu numai în minute ci şi in secunde. Stahanoviştii sunt oameni care şi-au însuşit pe deplin tehnica muncii lor, care ştiu să stoarcă din tehnică maximum posibil. Ei sunt eliberaţi de con­servatorism şi păşesc curajos înainte, sfă­râmând normele tehnice învechite şi creind altele noi, mai înalte ei aduc corectări capacităţilor de producţie proiectate şi pla­nurilor economice alcătuite de conducătorii industriei Mişcării Gtahanoviste l-au servit de te­melie îmbunătăţirea radicală a situaţiei mnateriale a muncitorilor, lipsa de exploa- V. Ţaganov tare şi respectul de care este înconjurat în Ţara Socialismului omul muncitor, exis­tenţa tehnicii noi de producţie şi a cadre­lor de muncitori şi muncitoare, capabili să conducă tehnica şi să o împingă înainte. „Astăzi — arată tovarăşul Stalin — staha­noviştii sunt Încă puţini, dar se poate în­doi cineva că mâine ei vor fi de zece ori mai mulţi ?” Geniala previziune a tovarăşului Stalin s’a îndeplinit. Mişcarea stahanovistă care a început cu succesele în producţie ale unor muncitori fruntaşi s’a transformat repede într’o mişcare de masă pentru o înaltă productivitate a muncii. Mişcarea stahanovistă susţinută de că­tre organizaţiile de partid şi sindicale a dat rezultate minunate. Dacă în primul cin­cinal stalinist (1928—1932) productivita­tea muncii în industria U.R.S.S a crescut cu 41 la sută, în cel de al doilea cincinal când a luat naștere mișcarea stahanovis­tă (1933—1937) productivitatea a crescut cu 82 la sută. In anii celui de al treilea cincinal, mișcarea stahanovistă continuă să crească, iar o desvoltare și mai mare a luat în perioada Marelui Război al Uniu­nii Sovietice pentru Apărarea Patriei îm­potriva Germaniei hitleriste, când munci­torii din spatele frontului s’au rid­cat ca un zid în ajutorul glorioasei Armate So­vietice, asigurând frontului toate cele ne­cesare pentru victoria asupra duşmanului. Mişcarea stahanovistă cunoaşte­ în U.R.S.S. cea mai înaltă înflorire în anii de după război când poporul a trecut la realizarea grandiosului program de con­struire a comunismului, trasat de tova­răşul Stalin în cuvântarea sa în faţa ale­gătorilor din circumscripţia electorală „Stalin" din Moscova, la 9 Februarie 1946. Perioada postbelică se caracteri­zează prin trecerea de la un înalt randa­ment al uinor stahanovişti la munca staha­novistă colectivă a brigăzilor şi a sectoa­relor de producţie, a secţiilor şi a între­prinderilor. încă în 1947, după propunerea stahanovistului Vasili Matrosov de la fa­brica de încălţăminte „Comuna din Pa­ris" din Moscova, au început să se alcă­tuiască şi să se traducă în viaţă planurile secţiilor în vederea Introducerii metodelor stahanoviste de muncă. Această minunată iniţiativă a fost prelucrată, desvoltată şi realizată In practică de Nicolai Rosshschi, maistru-şef la uzina „Galilor" din Moscova. Sectorul Iul din secţia de micrometre a de­venit primul sector al muncii stahanoviste din Uniunea Sovietică iar uzina „Calibr" a primit, prima, titlul de uzină stahano­vistă. In Uniunea Sovietică, milioane de mun­citori lucrează în mod stahanovist. După exemplul strungarilor stahanovişti Pavel Bâcov şi Bortchevici se introduce pe scară largă tăierea rapidă a metalelor. In mine se obţin mari succese datorită graficului ciclic. Metalurgiştii dau oţel şi fontă în şarje rapide, insuşindu-şi tehnica sovietică, ridicându-şi necontenit nivelul de califi­care, muncitorii sovietici dau exemplu de muncă cu o înaltă productivitate. Milioane de muncitori din toate ramu­rile de producţie ale economiei naţionale studiază în şcoli stahanoviste experienţa înaintată pe baza metodei noi, ştiinţifice, metoda generalizării şi răspândirii în masă a metodelor stahanoviste de muncă propusă de inginerul Feodor Covaliov, laureat al premiului Stalin. Mulţi fruntaşi în producţie au fost dis­tinşi cu titlul de laureaţi ai premiului Stalin. De ex­emplu, printre laureaţii cari au primit premiul Stalin pe anul 1951 se află strungăriţele Jandarova şi Sledcova (Agafanova) iniţiatoarele întrecerii socia­liste pentru executarea perfectă a fiecărei operaţii de producţie, Maria Levcenco şi Grigori Muhanov, Zavadscaia şi Fedoseev, iniţiatorii scăderii preţului de cost la fie­care operaţie de producţie, stahanoviştii din industria minieră Trefelov, Ciusovlea­­nov, Cifranov, Pervuhin şi alţii. Perfecţionându-şi necontenit munca luptând pentru realizarea propunerilor de raţionalizare şi inovaţii care permit ca tehnica să fie utilizată mai bine, introdu­când îmbunătăţiri radicale în organizarea muncii şi a producţiei, stahanoviştii ajută Industriei socialiste să mărească producţia, îmbunătăţesc calitatea ei, reduc preţul de cost. Prin aceasta el ajută la realizarea mai devreme a marilor sarcini legate de construirea comunismului, puse în faţa poporului sovietic de către Partidul Co­munist al Uniunii Sovietice , şi tovarăşul Stalin. Pagini din munca şi eroismul brigadierilor de la Bumbeşti-Livezeni Sunt mai bine de patru ani de atunci. Era o primăvară timpurie. Tineretul nostru muncitor, alături de toţi oamenii muncii îşi înmulţea victoriile în lupta pentru în­tărirea patriei noi. In primăvara aceea partidul şi guvernul au hotărit construirea liniei ferate Bum­­beşti-Livezeni, încredinţând în mare măsu­ră această sarcină tineretului muncitor. Fă­ceam parte din grupul de activişti însăr­cinaţi de Comitetul Central al Uniunii Ti­neretului Muncitoresc cu organizarea şi conducerea brigăzilor de tineret. Ni se pă­rea la început că sarcina va fi uşor de re­zolvat. O singură dorinţă ardea in noi: să începem mai repede munca. La începutul lui Aprilie 1948, la Live­­zeni, am avut prima şedinţă cu tehnicienii. S-au discutat problemele mari ale organi­zării şantierului. Se vorbea despre con­strucţia a zeci de tunele şi viaducte de ame­najarea terasamentelor, cu un cuvânt, de spargerea munţilor. Cifrele pe are le ros­teau tehnicienii ne opreau uneori răsufla­rea. Ne uitam unii la alţii şi în fiecare în­cepea să încolţească gândul că munca va fi extrem de grea, că pentru a putea rea-Chemarea adresată de partid tineretului de a contribui în mod voluntar la construi­rea liniei ferate Bumbeşti-Livezeni, a avut pretutindeni în ţară un răsunet adânc. Ti­nerii muncitori, studenţi, elevi din toată ţara şi-au manifestat prin adunări însufle­ţite hotărîrea de a lua parte la construcţie. Primii au răspuns tinerii din fabrici şi u­­zine. Se mai găseau unii care nu priveau cu ochi buni construcţia. Neîncrezători, râ­deau de entuziasmul­ nostru, ne priveau c­u ironie. Alţii, duşmani înrăiţi ai poporului nostru, încercau să împiedice, să oprească avântul tineretului spre şantier. Aceste încercări ale duşmanului de clasă, oricât de dibaci şi de puternic erau organizate pe atunci, nu puteau totuşi frâna avântul general al tineretului. Ca un şuvoi puternic pe care nu-l puteai ză­găzui, se revărsau tinerii spre şantier, începea o viaţă nouă pentru brigadieri. Pavel Constantinescu liza sarcina construirii liniei la termenul fixat va fi nevoie nu numai de eforturi deosebite, dar şi mai mult, de cunoaşterea şi însuşirea grabnică a problemelor teh­­nico-organizatorice ale şantierului, de la cele mai mari, până la cele mai mărunte. ★ De zeci de ori am străbătut de la un capăt la altul, şantierul, care se întin­dea pe o lungime de peste 30 de kilometri. Numai munte şi cer. Spinările de granit ale munţilor închideau mereu vederea noastră. Cine se încumeta să se prindă în luptă cu munţii ? Clocotind şi urlând de mânie, Jiul se repezea cu toată puterea asupra munţilor. Cât de minunat ni se pă­rea Jiul, cât de curajos şi de puternic ! Parcă ne învăţa cum să luptam cu munţii. Ne gândeam la această carte scurta pe care o taie Jiul şi la ocolul imens pe care îl face drumul de fier de la Petroşani prin Simeria, Teiuş, Sighişoara, Oraşul Stalin. Viaţa de tabără, munca, timpul liber, odih­na se cereau cât mai bine organizate. Din loc în loc, deasupra Jiului răsăreau oră­şele de scânduri, oraşele brigadierilor. Dis­­dedimineață orașele își trimeteau locuito­rii la muncă. Intr'o zi, trecând pe la Lainici, am gă­sit jos, lângă apa Jiului, un grup de vreo 10-12 tineri dintr’o brigadă din Turda. — Cum merge ? — m­'am adresat cu În­trebarea obișnuită. — Prost. Muntele stă pe loc — răspunse unul. — Cinci ani de-am munci, de cinci ori mai multe brigăzi și tot nu l-am dovedi. Asta-i munte, nu glumă. — Atunci ce-i de făcut? ■— l-am întrebat. Să lăsăm totul baltă . — Păi ce, no­i am spus asta? — sare primul tânăr?. Ii dovedim noi până la urmă I . Tinerii se băteau cu muntele. Entuzias­Ploești până la Bucureşti. Ne apărea tot mai limpede scopul lucrării : legătura pe drumul cel mai scurt a Văii Jiului — Inima industriei noastre carbonifere — cu cen­trele industriale din Muntenia, Oltenia şi Banat. Drumul cel mai scurt, cel mai ieftin, cel mai avantajos. Acum, când vedeam cu ochii noştri vii­torul şantier, ne dădeam seama cât de greu va fi să construim drumul de fier prin aces­­te locuri prăpăstioase, prin care era pe­riculos chiar să treci numai. Pe alocuri se vedeau începuturi de con­strucţii, câte un pilon de pod sau de via­duct, câte o încercare neizbutită de stră­pungere a muntelui sau câteva palme de terasament şubrezit. Aceasta era tot ce făcuse burghezia în 20 de ani, iar noi trebuia să construim în numai 7 luni, ceea ce nu reuşise burghez­­ia în 20 de ani. Eram adânc încredinţaţi că fără o con­ştiinţă înaintată, fără eforturi deosebit de mari şi un curaj neasemuit, o lucrare ca aceea din Valea Jiului nu putea fi dusă la bun sfârşit. unul le creştea cu fiecare bătălie. Şi nu era o zi să nu câştige victorii. Unii tehnicieni se uitau la ei cu neîncredere. Alţii încer­cau în mod conştient să frâneze avântul tinerilor. Tinereţea, cura-jul, vigilenţa în spiritul căreia eram educaţi zi de zi de partid, ne-au ajutat să doborîm aceste pie­dici, să ducem bătălia până la capăt, fără şovăire. întreaga ţară, întregul popor mun­citor privea cu dragoste munca brigadie­rilor. Oamenii muncii din Valea Jiului şi din regiunile alăturate făceau totul ca să putem , munci mai bine. Muncitorii ne tri­meteau utilaj, veneau zi de zi în mijlocul brigadierilor, ne îmbărbătau. Şi din restul ţării primeau semn­e de sprijin şi ajutor. Brigadierii au înţeles atunci şi mai limpede că munca lor este urmărită de Întreg poporul, şi aceasta le-a înzecit forţele şi curajul, le-a întărit dâr­zenie şi tăria în cucerirea victoriilor de mai târziu. Tineretul a venit cu flacăra dragostei de patrie „Nu ne’nspăimântă nimic pe noi, noi făurim ţării drumuri noi...“ Luna Mai a fost Începutul marilor vic­torii pe şantierul Bumbeşti-Livezeni. Tine­reţea îşi spunea impetuoasă cuvântul. Toa­te planurile au fost depăşite. Până şi cei mai neîncrezători tehnicieni începeau să-i privească pe tineri cu atenţie. Brigadierii aduceau pe şantier suflul nou al muncii entuziaste, pentru patrie. Cu adevărat se de­svolta în conştiinţa lor o nouă atitudine faţă de muncă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât munca în producţie era însoţită de o serioasă muncă de educaţie. Întrecerea dintre brigăzi şi sectoare se desvolta cu iuţeală. Şantierul căpăta tot mai mult as­pectul unui front, pe care bătăliile şi vic­toriile nu conteneau nicio clipâ. Munca nu era deloc uşoară. Se lucra nu­mai la construcţii de artă şi în condiţiuni extrem de grele. De multe ori brigadierii munceau în noroi, în ploaie, sau legaţi de frânghii, sus pe coama munţilor. Dar şi în aceste condiţii doborau normele şi îşi realizau planurile. Cu asemenea eforturi se ridica fiecare construcţie. La piciorul Dragului, munţii s’au înver­şunat şi au trimis toată presiunea sutelor de mii de tone asupra coridorului întune­cos pe care tinerii căutau să-l străpungă in peretele de granit. Cu cât perforatoa­rele şi cazmalele înaintau în munte, cu atât presiunea devenea mai ameninţătoare. Şi după săptămâni şi luni de muncă cu adevărat eroică, urlând cu tărie şi despi­­cându-se de sus, din coamă, muntele a acoperit o parte din tunel. Şi iarăşi a în­ceput munca, parcă mai înverşunată, mai hotărită. Stâlpii de beton armat au deve­nit de o grosime neobişnuită, capabili să susţină orice presiune. Şi până la urmă muntele a fost învins. Razele slabe de lu­mină s’au împreunat în mijlocul tunelului. Lacrimi de bucurie curgeau şiroaie pe fe­ţele muncitorilor şi brigadierilor. Era o mare victorie a omului asupra naturii. La fel s'a întâmplat şi la tunelul Dra­­glina la tunelul Lespezi şi la atâtea alte tunele de pe şantier. Acolo unde astăzi se înalţă semeţ viaductul Dra­glina, era Îna­inte o prăpastie ameninţătoare. Cazmalele şi perforatoarele rupeau cu greu fiecare pumn de stâncă. Dinamita deaba reuşea să Sfarme colţurile de granit ale muntelui. In Vale, betonierele nu-şi încetau o clipă lucrul, deşi uneori ploua din belşug. Vagoanele cu beton şi piatră păreau că nu vor umple niciodată această gură pră­­păstioasă şi hrăpăreaţă. Şi totuşi voinţa omului a răzbit până la urmă. De­ jos, din vale, muncitorii şi brigadierii nu îndrăs­­neau să-şi creadă ochilor că ei au reuşit să înalţe acest viaduct mândru şi frumos, Podul Noroaie!. Nu existau decât pi­cioarele înfipte adânc în marginea Jiului, într’o deschizătură de peste 150 metri. Un gol plin cu cer albastru, sprijinit parcă de pilonii de beton. Şi după luni de zile de muncă aprigă, temenii au aşezat podul de fier lung de 150 metri sus de tot, deasupra pilonilor. Sus, pe teraisamentul dela Lainici sei te­rminau gara și cantonul. Platoul acela care cuprinde astăzi câteva linii, la Început parcă n’ar avea nimic deosebit. Numai când ajungi sus, spre marginea lui, observi PA. P. «Ar^at­­riftaHrp rjtnl în crâni»iS la -rixn\ rje metri deasupra Jiului. înainte era o crwistă de munte acolo, o creastă stâncoasă­, abruptă. De aici până la terasamentul larg de astăzi, care cuprinde câteva lnii, gara și cantonul, a trebuit să re­dea o luptă teribilă cu muntele îndă­rătnic. Jiul se umplea zi de zi cu bolovani şi dnabia se deschise o potecuţă pe care pictorul omului se încumeta cu greu s’o străbată.­­ Aşa se năşteau martie victorii pe şantie­rul Bumbeşti-Livezeni. Creştea mereu şan­tierul şi odată cu el creşteau şi tinerii creştea conştiința și dragostea lor pentru patrie. De la Bumbeşti-Livezeni cântecul se auzea în toată ţara Zi de zi observam cum se schimbă oa­menii. Neştiutorii de carte învăţau să scrie şi să citească. In şcolile de alfabetizare, ca şi în bri­găzi, se încheagă frăţia dintre tinerii mun­citori, ţărani şi intelectuali. Ne creştea Inima când vedeam cât de repede se formează oamenii. Sub ochii noştri, îmi amintesc de un tânăr moldo­vean, un flăcăiandru de vreo 17—18 ani. La început timid, sfios, nu era în stare să închege două vorbe. Peste o lună era prin­tre fruntaşii brigăzii. Mai târziu m’am întâlnit cu el şi am avut o discuţie pe care o ţin minte şi acum. Jucase volei, era puţin obosit şi se odih­nea întins pe iarbă în mijlocul unui grup de brigadieri. M-am aşezat aproape de el şi am intrat în vorbă. — Cum s-a întâmplat de aţi pierdut drapelul de brigadă fruntaşă ? l-am în­trebat. — Din cauza grupei a 3-a. Nu şi-a rea­lizat trei zile norma. — Numai din pricina asta . La termenul fixat de partid, construcţia liniei ferate Bumbeşti-Livezeni a fost gata. Niciun tânăr care a luat parte la construc­ţie nu va putea uita ziua aceea fericită, de toamnă când s-a inaugurat linia. Anga­jamentul era realizat. Linia ferată Bum­beşti-Livezeni, cu cele 39 de tunele şi peste 100 de poduri şi viaducte era gata pentru a fi dată în circulaţie. Zeci de mii de tineri luptaseră aprig pentru această măreaţă victorie. In mijlocul nostru era tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. In numele Comitetului Central al­ P.M.R. şi al guvernului nostru, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a spus: „aduc un salut fierbinte muncitorilor, dragului nostru ti­neret, tehnicienilor noştri pricepuţi, con­structorii acestei opere, linia Bumbeşti- Livezeni...“ Ne-au rămas întipărite pentru totdeauna în minte cuvintele pe care ni le-a adresat atunci conducătorul poporului. „Prin mun­ca şi efortul vostru aţi dat fiinţă unei ar­tere atât de necesară centrului industrial Valea Jiului. Prin vine de oţel i-aţi legat cu regiunile Olteniei, Munteniei şi Banatului, însufleţirea cu care aţi zidit această li­nie, isvorăşte din dragostea şi devotamentul vostru faţă de poporul muncitor de la oraşe şi sate“. Sorbeam cuvintele tovarăşului Gheor­ghiu-Dej şi ne gândeam la viitor. Vi­sam un viitor măreţ cu noi construcţii şi mai măreţe, şi simţeam că visurile noas­tre vor deveni realitate. In cei patru ani scurşi de la construirea liniei ferate Bumileşti-Livezeni, patria noas­tră a făcut paşi uriaşi pe drumul industria­lizării socialiste, a transformării socialiste a agriculturii Măreţele cuceriri obţinute de poporul muncitor sub conducerea parti­dului în aceşti patru ani sunt consfinţite în noua Constituţie a Republicii noastre Populare, pe drept cuvânt numită Consti­tuţia construirii socialismului. In munca sa de fiecare zi, tineretul nos­tru dovedeşte eroism şi un înalt clan con­structiv, hotărîrea sa nestrămutată de a contribui din plin la construirea socialis­mului. Tineretul nostru de pe marile șan­tiere, din fabrici și uzine duce mai departe — Asta-i numai o vorbă. De fapt toată brigada-i de vină. — Cum adică ? — Parcă dumneata nu știi. Dacă am fi întărit disciplina în brigadă, dacă am fi organizat mai bine munca, grupa a 3-a n’ar fi rămas în urmă. — Şi acum ce-aţi făcut ? — Conducerea brigăzii a ţinut sfat­ui­­ a hotărît să desfiinţeze grupa 3-a. De fapt, grupa n’a fost desfiinţată. Membrii ei au fost vărsaţi în alte grupe şi s’a constituit o nouă grupă a 3-a din alţi tineri. — Cine a avut această idee 7 — Cum cine ? Sfatul brigăzii... De fapt, mie mi-a venit prima dată ideia. — Şi acum merge treaba 7 — Parcă dumneata nu ştii ? Cum să nu meargă? Luptăm pentru drapel. De fapt e ca şi al nostru. Cel­­puţin aşa ne-a spus responsabilul sectorului. Şi apoi am sim­ţit şi noi. Nici vorbă să ne dăm bătuţi. Vom câştiga drapelul... Toate acestea mi le-a spus acelaş tânăr Victoria! tradiţiile eroice de muncă ale brigadierilor de la Bumbeşti-Livezeni. Exemplul miilor de tineri care au muncit la Bumbeşti-Livezeni este proaspăt în mintea tineretului patriei noastre şi nu odată pe şantiere, ori în fa­brici, auzi spunându-se: aici se munceşte ca la Bumbeşti-Livezeni! La 30 Noembrie oamenii muncii vor a­­lege deputaţi pentru Marea Adunare Nap­ţională, vor vota pentru viaţa tot mai fericită pe care o trăim. Sute de mii de tineri din patria noastră vor vota la 30 Noembrie pentru construc­ţiile social­smului la a căror zidire au luat parte, pentru noile şi măreţele construcţii ale viitorului pentru înălţarea cărora vor munci cu toată însufleţirea lor. Tineretul muncitor, încadrat in organi­zaţia sa unică revoluţionară dă o contri­buţie însemnată pe marile şantiere ale so­cialismului. In unele locuri, numărul tinerilor este precumpănitor. Azi, sunt în patria noastră numeroase şantiere încre­dinţate de partid tineretului. Mii de tineri din întreaga ţară muncesc pe şantierul tineretului de la Hunedoara, pentru construirea uzinei cocsochimice şi a oraşului tineretului. La Canalul Dunăre- Marea Neagră, la hidrocentrala „V. I. Lenin“ de la Bicaz au fost încredinţate ti­neretului sectoare importante de activitate. Tot tineretul înalţă astăzi cetatea cine­matografiei de la Buftea. In multe regiuni ale ţării, printre care Ploeşti şi Bârlad au luat fiinţă şantiere ale tineretului. Pretutindeni, tineretul munceşte cu avânt, pune în activitatea pe care o des­făşoară toate forţele sale creatoare. Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a dat o înaltă apreciere muncii desfăşurată de tine­rii muncitori pe şantierul tineretului de la Ovidiu 11. In acelaş timp, iubitul conducă­tor al partidului nostru a indicat calea pentru o desfăşurare mai largă a activită­ţii tineretului pe marile şantiere ale socia­lismului, scriind : „Succesele obţinute de tinerii construc­tori ai termocentralei Ovidiu II arată po­sibilitatea de a da o bază mai largă acţiu­nii tineretului, încredinţându-i alte mari şantiere de construcţii socialiste”. Răspunzând chemării partidului nostru, mii de tineri, mobilizaţi de organizaţiile care la sosirea pe şantier deabia îşi rostea numele. Nu demult l-am întâlnit în uni­formă militară. E ofiţer al Forţelor Ar­mate ale R.P .. Deşi se muncea zi şi noapte pe­ şantier, fiecare brigadă Îşi avea timpul ei uiber planificat pentru odihnă, activitatea cul­turală şi sportivă. Pe şantier nu înceta nicio clipă cântecul.­ Tinerii cântau fără încetare bucăţi scrise special pentru şantier. Ni le amintim cu­ toţii , şi astăzi se mai cântă. Şi cum ar putea oare vreun tânăr care a muncit pa şantier să uite cântecele „Răsună Valea”, „He­­rup” şi altele . Tinerii le cântau în­­tr'un fel şi lor. Le simţeau doar, le tră­iau. Cântecele treceau însă dincolo de şan­tier. Răsunau în intrega ţară, stârneau dragostea întregului tineret muncitor pen­tru şantier. Odată cu cântecele, picturile, poeziile şi celelalte lucrări litereire despre Bumbeşti-Livezeni începeau să fie cunos-­ cute şi ele în întreaga ţară. Şi aceasta nu bucura mult. U.T.M. se îndreaptă în ultimul timp spre marile şantiere pentru a contribui prin muncă voluntară la înălţarea înainte de termen a uzinelor şi fabricilor menite să întărească forţa patriei noastre. Nu este şi nici nu va fi vreo construc­ţie de seamă în ţara noastră la care tine­retul să nu îşi aducă aportul său însemnat. In Hotărîrea Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P R. cu privire la construirea metroului din oraşul Bucureşti se arată: „Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român şi Consiliul de Miniştri cheamă sindicatele, organizaţiile de massă, tineretul muncitor să participe în mod activ la această importantă lucrare, considerând-o ca o sarcină de onoare. Tine­retul trebue să fie sufletul şantierului me­troului". Tineretul nostru muncitor continuând tradiţiile eroicilor brigadieri de la Bumbeşti- Livezeni şi­ de pe alte şantiere, va lupta ca să devină într'adevăr sufletul acestui şan­tier. Preţuirea şi încrederea pe care parti­dul şi­ guvernul nostru o acordă tineretu­lui va spori nemărginit însufleţirea în muncă a tinerilor constructori ai socialis­mului. Peste puţini ani, mii de tineri vor raporta partidului nostru drag: am fost su­fletul şantierului metroului, am construit metroul. Suntem chemaţi să ne construim cu mâi­nile noastre fericirea, să apărăm pacea. Tineretul nostru muncitor in sufletul căruia creşte tot mai frumoasă şi mai vie flacăra dragostei de patrie, a învăţat să constru­iască, să-şi dea toate forţele pentru con­struirea socialismului. Entuziasmul şi vi­goarea tineretului nostru trebuiesc îndru­mate către noile şantiere. E atât de măreţ să lupţi pentru fericirea poporului, pentru înflorirea patriei ! Niciun tânăr cinstit din ţara noastră nu poate să nu dorească aceasta. Să mergem cu entuziasm, cu hotărîre pe marile șan­tiere ! Ne construim fericirea noastră 1 i ~ ------------------ 1 „Scânteia tineretului“ ( Pag. 3-a 16 Noembrie 1952

Next