Scînteia Tineretului, februarie 1955 (Anul 10, nr. 1791-1814)

1955-02-01 / nr. 1791

Proletari din toate țorile f uniti-vă ! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor COMUNICATUL Direcţiunii Centrale de Statistică de pe lingă Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române cu privire la îndeplinirea planului de stat pe anul 1954 In anul 1954 dezvoltarea industriei, ţionarilor şi a productivităţii muncii şi agriculturii, transporturilor, lucrărilor cu­ ridicarea nivelului de trai material si­pitale, comerţului interior şi exterior, cultural al oamenilor muncii, sunt carac­­creşterea numărului muncitorilor şi func­­torizate prin următoarele date : I. îndeplinirea planului şi creşterea producţiei »III­. industriale Planul anual al producţiei globale pa­re ministere şi organizaţii economice anul 1954 a fost îndeplinit pe întreaga centrale, planul anual al producţiei glo­­industrie socialistă in proporţie de 100,2%, care a fost îndeplinit după cum urmează: Ca urmare a sarcinilor trasate de Ho­tărârea plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 august 1953, oamenii muncii şi-au intensificat eforturile, reuşind să producă tot mai multe mijloace de pro­ducţie şi bunuri de larg consum. In industria grea, planul de stat anual a fost depăşit la construcţii metalice, in­stalaţii de foraj, motoare Diesel, armături şi fitinguri, energie electrică, motoare, ge­neratori şi transformatori electrici, apa­rate de măsură şi control, aparate de pro­tecţie, buldozere, vagoneţi, frămîntătoare pentru fabrici de pîine, unele sortimente de benzină, petrol şi motorină, gaze li­chefiate. De asemenea, s-au produs peste plan utilaje agricole cu tracţiune meca- l­iftă. din s­in­t: pluguri, cultivatoare, gra­pe, semănători de cereale, precum şi grape cu tracţiune animală, secerători-legători, trioare cilindrice, uruitoare manuale, greble,­­ piese de schimb pentru maşini agricole, îngrăşăminte chimice pentru agricultură, insecticide horticole lacuri şi vopsele, anvelope auto-moto, geamuri trase, hîrtie şi alte produse. La unele produse şi sortimente, planul n-a fost însă îndeplinit. Ministerul In­dustriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini n-a îndeplinit în întregime pla­nul la unele produse siderurgice, la unele tipuri de material rulant şi de maşini agri­cole ; Ministerul Industriei Cărbunelui la extracţia de cărbune brut; Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Elec­trotehnice la vagoane de tramvaie şi aparate electro-medicale; Ministerul In­dustriei Materialelor de Construcţie la producţia de ţigle, ciment, var gras, cără­mizi ; Ministerul Industriei Lemnului, Hîrtiei şi Celulozei la cherestea, furnire, placaje; Ministerul Industriei Chimice la produse sodice şi acid sulfuric. Nerealizarea integrală a planului la fontă şi oţel se datoreşte, în mare măsură, prelungirii reparaţiilor unor furnale şi cuptoare de oţel peste termenul planificat, precum şi nerealizării depline a planului de colectare a fierului vechi. Oamenii muncii din întreprinderile pro­ducătoare de bunuri de larg consum au depăşit prevederile planului anual la pîine, paste făinoase, uleiuri comestibile, slăni­nă, preparate şi conserve de carne şi peş­te, produse zaharoase, biscuiţi, marmela­dă, bere, băuturi din spirt rafinat, ţigări şi tutun, fire de bumbac, tricotaje de bumbac, de lină şi mătase, ciorapi ka­pron, confecţii, încălţăminte din cauciuc, sobe de încălzit şi maşini de gătit, butelii şi plite de gătit pentru gaze de petrol li­chefiate, aparate de radio la baterie, me­dicamente şi alte bunuri de consum ce­rute de populaţie. Au fost îndeplinite sarcinile cantitative la producţia de ţesături de bumbac şi ţe­sături de lină, precum şi la unele produse alimentare. S-a continuat îmbunătăţirea calităţii produselor şi s-au fabricat multe sortimente — —■­lapte praf, conserve de carne, de peşte, de legume şi fructe, produse de panifica­ţie, produse zaharoase, sucuri de fructe şi altele. De asemenea, s-au produs noi sorturi şi modale de ţesături imprimate, de încălţăminte, de aparate electrocasnice şi articole de menaj şi de alte produse. Cu toate aceste realizări, unele minis­tere producătoare de bunuri de consum n-au îndeplinit planul de producţie la o serie de produse şi sortimente. Astfel, Ministerul Industriei Uşoare n-a înde­plinit planul la unele sortimente de ţesă­turi de bumbac şi de mătase, la încăl­ţăminte din piele ; Ministerul Industriei Alimentare la peşte şi zahăr ; întreprin­derile industriale ale Uniunii centrale a cooperativelor de consum la produse lactate. In ceea ce priveşte îmbunătăţirea cali­tăţii, înfrumuseţarea coloritului, îmbogă­ţirea modelelor şi desenelor, mai sînt unele întreprinderi ale Ministerului In­dustriei Uşoare care au livrat produse necorespunzătoare ca: întreprinderea „8 Martie” din Bucureşti — ţesături de mă­tase, întreprinderea „Industria Linii” din Timişoara — ţesături de lînă, întreprin­derea „Ocsko Terezia” din Timişoara — ciorapi de bumbac, întreprinderile „Fla­căra Roşie” din Bucureşti şi „8 Mai” din Mediaş — încălţăminte de piele, între­prinderea „1 Mai” din Oradea —articole de blănărie. Unele întreprinderi ale Ministerului In­dustriei Alimentare n-au acordat sufi­cientă atenţie calităţii producţiei: trus­turile de panificaţie din Oraşul Stalin şi Oradea, fabrica de pîine „Avram Iancu”­­Bucureşti, întreprinderea de paste făi­noase „Steaua Roşie”-Sla­tina , întreprin­derea „Victoria”-Oraşul Stalin la prepa­rate de carne; întreprinderile piscicole „Constanţa” şi „Sulina” la peşte sărat; întreprinderea „Flacăra” la conserve de legume. De asemenea, unele unităţi ale coopera­ţiei meşteşugăreşti şi industriei locale au fabricat produse de calitate necorespun­zătoare. Unele­­întreprinderi ale industriei lo­cale din Capitală, din regiunile Stalin, Baia Mare, Regiunea Autonomă Maghiară, printr-o mai bună utilizare a resurselor locale, au s­porit producţia şi au lărgit sortimentele bunurilor de larg consum, spre deosebire de alte întreprinderi din regiunile: Ploeşti, Hunedoara, Craiova, Bîrlad, Piteşti, unde comitetele executive ale sfaturilor populare n-au acordat toată atenţia folosirii resurselor locale, în ve­derea îndeplinirii sarcinilor de producţie. In ceea ce priveşte aprovizionarea în­treprinderilor cu materii prime, mate­riale şi combustibil, cu toate îmbunătăţi­rile obţinute în semestrul II, n-au pu­tut fi recuperate toate rămânerile în urmă cauzate de condiţiile atmosferice nefa­vorabile din trimestrul I 1954, care au împiedicat o desfăşurare normală a apro­vizionării. In unele întreprinderi, livrările nu s-au efectuat la termenele şi în cantităţile contractate; încheierea contractelor între unii producători şi consumatori s-a fă­cut cu întârziere, iar unele ministere producătoare s-au autoaprovizionat în dauna consumatorilor contractanţi, cre­­îndu-se greutăţi în buna desfăşurare a procesului de producţie. Procesul de aprovizionare a m­ai fost stingherit şi de faptul că unele întreprin­deri ale Ministerului Indjudjin­gice şi Construcţiilor de Maşini, Ministe­­­­rului Industriei Lemnului, Hirtiei şi Celu- I­lozei, Ministerului Căilor Ferate , şi-au­­ creat stocuri supranormative, lipsind în fe­lul acesta alte întreprinderi de unele ma­­­­terii prime şi materiale necesare. 1 Pe lingă greutăţile cauzate de neres­­pectarea planului de livrări şi a termene­■ lor contractuale , de către unii furnizori.­­ unele întreprinderi ale Ministerelor In- I­dustriei Metalurgice şi Construcţiilor de­­ Maşini, Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice, Industriei Chimice, Indus­triei Lemnului, Hirtiei şi Celulozei şi ale altor ministere, ca urmare a lipsurilor în­­ organizarea procesului de producţie, au lu­­­­crat neritmic, la un nivel mult scăzut în­­ decada I faţă de decadele a II-a şi a IlI-a.­­ In cursul anului 1954, cooperarea între întreprinderi a decurs în condiţiuni mai ■ bune contribuind la folosirea mai justă a ■ capacităţii maşinilor şi utilajelor speciale.­­ Au existat totuşi deficienţe în respectarea planului de cooperare, creîndu-se greutăţi ■ întreprinderilor în realizarea producţiei. Astfel, întreprinderea „Tudor Vladimi­­­rescu” a primit cu întîrziere piesele de la întreprinderile „Mao Tze-dun“ şi „Ar­mătura” , fabrica de rulmenţi din Mol­­­­dova, inelele forjate de la uzina nr. 3 ;­­ întreprinderea „Electrotehnica1*, garnitu­­­­rile de fontă de la întreprinderea­­ „Neptun”. Comparativ cu anul 1953, producţia glo­bală din anul 1954 a întregii industrii a (Continuare în pag. 2-a) Ministerul Industriei Metalurgica și Construcțiilor de Maşini 96,4 Ministerul Industriei Petrolului 99,6 Ministerul Industriei Cărbunelui 102,4­­Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice 99,5 Ministerul Industriei Chimice 102,3 Ministerul Industriei Lemnului, Hîrtiei şi Celulozei 102,6 Ministerul Industriei Materialelor de construcţii 87,3 Ministerul Industriei Uşoare 99,4 Ministerul Industriei Alimentare 100,7 întreprinderile Industriei Locale şi Gospodăriei Comunale 100,9 întreprinderile Industriale ale Ministerului Căilor Ferate 111,7 întreprinderile Industriale ale Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene 103,1 întreprinderile Industriale ale Ministerului Construcţiilor 97,5 întreprinderile Industriale ale Ministerului Culturii 106,0 Uniunea centrală a cooperativelor meșteșugărești 110,8 Procentul în­deplinirii pla­­nului pe 1954. La Complexul C. F. R. — Griviţa Roşie A început strîngerea de semnături pe Apelul de la Viena Sînt mari succesele muncitorilor, tine­rilor ceferişti în munca neobosită pen­tru îndeplinirea planului pe anul 1955. Amintim, printre altele, faptul că bri­gada U.T.M. de la secţia a IlI-a cazange­­rie, îşi depăşeşte lunar sarcinile de plan cu 80 la sută. De asemenea frumoase sunt succesele brigăzii utemiste de la tîmplă­­rie-clase, care a depăşit norma cu 85 la sută. Membrii acestei brigăzi, sub condu­cerea tovarăşului Grigore Dumitru au făcut reparaţia periodică a unui vagon cu materiale din economii. Ieri, în sala de festivităţi a complexului „Griviţa Roşie” a avut loc mitingul pen­tru deschiderea campaniei de strîngere a semnăturilor pe Apelul Păcii de la Viena. Zgomotul amuţeşte. In marea sală se aşterne liniştea. Tovarăşul Ionescu Ilie, preşedintele comitetului de luptă pentru pace din întreprindere, a de­schis mitin­gul şi a dat cuvîntul scriitorului Cice­rone Teodorescu. Printre altele, tovarăşul Cicerone Teo­dorescu a arătat că „despre pace vor­besc azi toţi oamenii cinstiţi de pretu­tindeni care vor ca energia nucleară să slujească progresului şi umanităţii“. Mai departe tovarăşul Cicerone Teodo­rescu a vorbit despre lupta oamenilor din ţările capitaliste împotriva folosirii ar­melor atomice, despre Joliot-Curie, ma­rele om de ştiinţă al Franţei, despre poe­tul Pablo Neruda şi despre milioanele de oameni cinstiţi din Franţa, Anglia şi America, care vor să trăiască în înţele­gere cu toate popoarele lumii. Au luat apoi cuvîntul muncitori şi teh­nicieni, tineri şi vîrstnici care şi-au ară­tat hotărîrea lor de a apăra pacea, de a lupta din toate puterile pentru un vii­tor luminos. In cuvîntarea sa, utemista Barabulea Niculina de la secţia a IV-a mecanică, a spus: „în numele vieţii, semnez Apelul Păcii de la Viena“. Ea şi-a luat angaja­mentul să depăşească planul de producţie pe luna februarie cu 25 la sută, întărin­­du-şi în felul acesta semnătura pa Apel. Asemenea tovarăşei Barabulea, au luat cuvîntul tovarăşii Nicolae Dumitru, ing. David Ion şi alţii, care şi-au mani­festat hotărîrea de a lupta pentru cauza nobilă a păcii. Tovarăşul Bişu Florea, preşedintele co­mitetului de întreprindere, dă citire che­mării Comitetului Permanent pentru A­­părarea Păcii din R.P.R., după care to­varășul Ionescu Ilie declară deschisă cam­pania pentru strîngerea de semnături pe Apelul de la Viena. Mitingul s-a terminat. In jurul mese­lor, muncitorii ceferiști semnează Apelul Păcii de la Viena. Printre cei care au semnat primii Apelul Păcii se numără şi tînărul inginer Croicu Dumitru de la secţia a IlI-a cazangerie şi utemistul Dedu Du­mitru de la centru II vagoane. Campania de strîngere a semnăturilor pe Apelul Păcii a început. Poporul nos­tru îşi va arăta astfel din nou, hotărî­­rît voinţa sa de pace. La Complexul C.F.R. Griviţa Roşie s-au pus primele semnături pe Apel An­u I XL Seria­­l-a Nr. 1791 Marți 1 februarie 1955 A pagini 20 bani Interviul acordat ziariştilor W. R. Hearst şi MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite Interviul acor­dat la 29 ianuarie 1955 de W. M. Molotov ziariştilor americani W. R. Hearst şi Kingsbury Smith. Hearst a spus că se află pentru prima dată în Uniunea So­vietică, că este foarte mulţumit că are posibilitatea de a face această călătorie şi de a cunoaşte astfel ţara şi că pentru el a constituit o surpriză plăcută amabilitatea cu care oamenii so­vietici îl întîmpină peste tot, pe el şi persoanele care-l însoţesc. Aceasta îl face spere că relaţiile dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică se pot îmbunătăţi considerabil şi pot conti­nua să se îmbunătăţească ceea ce ar fi atît în interesul celor două ţări, cît şi în interesul lumii întregi. Molotov a făcut remarca că relaţiile actuale sovieto-ameri­­cane sînt de aşa natură încît nu se poate să nu se dorească îm­bunătăţirea lor. În ce priveşte atitudinea oamenilor sovietici faţă de americani, ea a fost întotdeauna amicală. Hearst a arătat că s-a convins de acest lucru. Hearst l-a rugat apoi pe V. M. Molotov să-i permită să pună unele întrebări privind situaţia internaţională actuală. Molotov a acceptat. Hearst a spus că situaţia care s-a creat în ultimul timp în Extremul Orient pare a fi cea mai importantă dintre problemele internaţionale actuale şi a întrebat dacă Molotov este de părere că situaţia în regiunea Formozei reprezintă o primejdie serioa­să pentru pacea mondială. Molotov a răspuns că situaţia în regiunea insulei Taiwan (de­numirea chineză a Formozei, folosită în Uniunea Sovietică), re­ţine, bineînţeles, şi trebuie să reţină atenţia deoarece ea creează o încordare în Extremul Orient şi are repercusiuni negative asupra întregii situaţii internaţionale, constituind o primejdie de încălcare a păcii, o primejdie de război. La aceasta, el, Mo­lotov, nu poate să nu adauge că după părerea sa răspunderea pentru aceasta revine Statelor Unite ca urmare a faptului că ele se amestecă în treburile interne ale Chinei. Noi, a spus Molotov, considerăm Taiwanul ca parte integran­tă a Chinei. Kingsbury Smith a spus că în această ordine de idei el ar voi să-i amintească lui Molotov recenta declaraţie făcută de Eden care a spus că China, ca atare, nu mai controlează de mulţi ani Form­oza. „Pare-se, de aproximativ 100 de ani“,­­ a adăugat Hearst. Molotov a răspuns că există declaraţia de la Cairo, semnată de S.U.A. şi Anglia, că există şi declaraţia de la Potsdam, sem­nată de asemenea de S.U.A. şi Anglia, În afară de aceasta, există acordul cu privire la capitularea Japoniei, semnat de S.U.A., Anglia şi U.R.S.S. Potrivit tuturor acestor documente internaţionale fundamentale, Taiwanul este un teritoriu chinez şi urmează a fi transferat Chinei. Aceasta şi-a găsit de aseme­nea confirmarea în declaraţia preşedintelui S.U.A. făcută ulte­rior, în 1950. Reiese astfel, a continuat Molotov -- r*U îr» tro. 'edi «atia 'insula a fost acaparată ele Japonia, iar în prezent de cine? — de S.U.A. In felul acesta, la început o ţară a ră­pit Chinei un teritoriu naţional al ei, iar acum acest lucru l-a făcut o altă ţară. In ce priveşte declaraţia lui Eden, a spus Molotov, ea poate forma obiectul unei discuţii speciale. Kingsbury Smith a arătat că Molotov este cunoscut ca unul din cei mai mari realişti ai timpului nostru. El înţelege desigur că în condiţiile existente este puţin probabil ca S.U.A. să re­nunţe la apărarea Formozei, atît timp cît ele nu vor considera că pacea in Extremul Orient este asigurată. De aceea, apare ca posibil să se găsească o soluţie pentru pro­blema ameninţării păcii, ca să spunem aşa, în limitele realităţii, in această ordine de idei, a spus Kingsbury Smith, Hearst ar vrea să mai pună o întrebare. Hearst a arătat că la conferinţa de la Geneva guvernul so­vietic a depus eforturi încununate de succes pentru a preîntîm­­pina extinderea conflictului din Indochina. Se pune întrebarea dacă guvernul sovietic va fi gata să procedeze la fel în ce pri­veşte Formoza. Răspunzînd, Molotov a arătat că între problemele Indochinei şi Chinei există bineînţeles o mare deosebire. Intr-o singură privinţă at­­udinea Uniunii Sovietice este identică atît în ce priveşte Indochina cit şi în ce priveşte China şi oricare altă re­giune şi anume în aceea că Uniunea Sovietică este interesată în micşorarea încordării internaţionale. Uniunea Sovietică este gata să sprijine tot ce contribuie la micşorarea încordării in­ternaţionale, tot ce contribuie efectiv la atingerea acestui scop. Dar este necesar ca măsurile propuse să fie într-adevăr îndreptate spre micşorarea încordării internaţionale. Or, ames­tecul unui stat în treburile altui stat nu poate contribui la atin­gerea acestui ţel. In legătură cu remarca referitoare la realism, el, Molotov, ar voi să adauge că, din punctul său de vedere, atitudinea rea­listă faţă de China de astăzi trebuie să fie alta decît aceea pe care erau obişnuite să o adopte în trecut unele state străine. In prezent în China, întregul teritoriu chinez a fost unit sub conducerea guvernului central al Chinei, lucru care pînă mai ieri nu a existat. Poporul chinez îşi dă seamă că el a izbutit să facă aceasta numai cu mari greutăţi şi priveşte acest lucru ca o mare vic­torie naţională a sa. Smulgerea unei părţi sau a alteia din teri­toriul Chinei este în aşa măsură contrară sentimentelor naţio­nale ale poporului chinez, încît stîrneşte din partea sa cel mai hotărît protest şi indignare. De aceea, dacă privim situaţia din punct de vedere realist, trebuie să spunem că China modernă este un stat care cere mai mult ca oricînd respectarea dreptu­rilor şi intereselor sale naţionale. Numai datorită unei aseme­nea atitudini şi unei asemenea înţelegeri a lucrurilor, relaţiile cu China se vor dezvolta spre folosul ambelor părţi. În ce pri­veşte Uniunea Sovietică ea îşi dezvoltă relaţiile cu China pe baza egalităţii în drepturi, a prieteniei şi a luării în consi­derare a intereselor reciproce, ceea ce dă rezultate pozitive. Kingsbury a spus că atît el cît şi Hearst înţeleg poziţia so­vietică în această chestiune. Totuşi, se pare că cea mai acută problemă este aceea de a se găsi o soluţie oarecare, fie ea şi vremelnică, de natură să împiedice ca primejdia să se extindă şi să se transforme într-o conflagraţie ce poate pune în primej­die pacea mondială. Molotov a răspuns că China nu ameninţă pe nimeni şi că ar fi bine dacă nimeni nu ar am­eninţa-o nici pe ea. Acesta este lucrul cel mai necesar pentru întărirea păcii şi stabilirea unor relaţii normale în regiunea Taiwanului. Hearst a întrebat: Dacă guvernul american va folosi bunele sale oficii pentru a sfătui pe prietenii săi chinezi, adică pe Cian Jiai­ şi, să caute o reglementare paşnică, va fi oare guver­nul sovietic dispus să procedeze la fel faţă de aliaţii săi chinezi, in scopul de a preîntîmpina o extindere a conflagraţiei? Molotov a răspuns că Hearst ar trebui să înţeleagă faptul că guvernul R. P. Chineze şi aşa-numitul guvern al lui Cian Kai­ şi nu sunt părţi egale. Guvernul R. P. Chineze are tot te­meiul să ceară restabilirea drepturilor sale legitime în privinţa Taiwanului. Iar „guvernul“ lui Cian Kai-şi, respins de poporul chinez, trebuie să se care în altă parte şi să nu strice relaţiile între state, aşa cum o face în prezent, rămînînd cu ajutorul S.U.A. acolo unde nu ar trebui să fie. Tot ce contribuie la re­zolvarea acestei probleme va găsi sprijin din partea guvernului sovietic. Noi credem, a continuat Molotov, că ar fi în interesul S.U.A. însele să contribuie la restabilirea unei situaţii normale în re­giunea Taiwanului şi a Extremului Orient in ansamblu, ţinînd seama de situaţia reală a lucrurilor şi de schimbările istorice care au survenit în dezvoltarea Chinei şi a Extremului Orient în întregul său. Kingsbury Smith a întrebat care va fi atitudinea guvernului sovietic faţă de posibilitatea obţinerii unei încetări temporare a focului, de exemplu pe timp de o lună, pentru a face cu pu­tinţă retragerea trupelor lui Cian Kai­ şi din unele insule aşe­zate lingă litoralul Chinei (Dacen) şi pentru a evita pierderi ■ grele, posibile de ambele părţi în cazul cînd s-ar face încerca­rea de a se lua toate aceste insule cu forţa. Acest lucru poate contribui de asemenea la preîntîmpinarea primejdiei de extindere a conflictului, posibilă in condiţiile de V. M. Molotov americani Kingsbury Sun actuale. Kingsbury Smith a adăugat că aceasta ar trebui con­siderat ca o măsură temporară şi poate ca primul pas spre o eventuală reglementare a întregii probleme în cazul cînd nu ar fi posibil să se obţină în prezent o încetare permanentă a focului între forţele armate ale celor două părţi. Molotov a arătat că poate răspunde la aceasta pe scurt: Dacă Cian Rai­ şi va voi să-şi retragă trupele de pe oricare din insu­le este puţin probabil că cineva îl va împiedica să facă aceasta. Kingsbury Smith a întrebat dacă aceasta înseamnă că în ca­zul cînd Cian Kai-şi va hotărî să-şi retragă trupele, trupele chi­neze de pe continent nu-l vor ataca în decursul operaţiei de retragere a trupelor, şi nu vor ataca nici vasele care ar putea fi folosite pentru a înlesni această operaţie de retragere. Molotov a răspuns că nu este împuternicit să vorbească în numele guvernului Republicii Populare Chineze şi că această întrebare trebuie adresată guvernului chinez. Kingsbury Smith a întrebat dacă guvernul sovietic va fi dis­pus să adreseze această întrebare guvernului R. P. Chineze la numele S.U.A. Molotov, la rîndul său, a întrebat: „Ne roagă oare guvernul S.U.A. să facem acest lucru?“ Hearst a spus că în legătură cu remarca lui Molotov că nu este împuternicit să vorbească în numele guvernului chinez de pe continent, el, Hearst, ar voi să arate că nici el şi nici Kings­bury Smith nu acţionează şi nu fac propuneri în numele lui Cian Kai-şi sau în numele guvernului S.U.A. In continuare, Hearst a arătat că el şi Kingsbury au pus toate Întrebările care îi interesează în legătură cu Extremul Orient şi îi mulţumesc lui Molotov pentru răspunsurile sale. Hearst l-a rugat apoi pe Molotov să-i permită să pună unele întrebări referitoare la probleme europene. Molotov a acceptat. Hearst a arătat că în mesajul de Anul Nou adresat poporului american şi transmis prin agenţia americană de televiziune, primul ministru G. M. Malenkov a spus că principala cauză a încordării în relaţiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. o constituie crearea unei reţele de baze militare americane in jurul Uniu­nii Sovietice şi a statelor legate de ea. In scopul realizării unor progrese pe calea spre dezarmare prin reducerea treptată a forţelor armate, precum şi în scopul creării unei situaţii favo­rabile în vederea coexistenţei, va fi oare guvernul sovietic dis­pus ca încă înainte de încheierea tratatului de pace cu Austria să lichideze bazele sale militare şi aeriene în zona sa de ocupa­ţie din Austria, cu condiţia ca puterile occidentale să procedeze la fel în zonele lor? Hearst a rugat să se ţină seama că pune şi această între­bare ca ziarist. Molotov a răspuns că aci este vorba de două întrebări. Prima se referă la Austria, iar a doua se referă la harpld. voiUta/Hs create în jurul Uniunii Sovietice. In ce priveşte problema austriacă, el, Molotov, crede că punctul de vedere al Uniunii Sovietice este destul de bine cu­noscut lui Hearst. In ce priveşte însă problema bazelor militare americane din jurul Uniunii Sovietice şi al ţărilor de democraţie populară, aceasta este într-adevăr o problemă care aduce complicaţii în întreaga situaţie internaţională, deoarece aceste baze dovedesc că una din părţi şi anume S.U.A. se situează pe o poziţie nea­micală faţă de Uniunea Sovietică şi, creînd aceste baze în apro­pierea graniţelor Uniunii Sovietice, ameninţă Uniunea Sovie­tică. Această situaţie nu poate contribui nici la micşorarea în­cordării în relaţiile internaţionale şi nici la înlesnirea rezolvă­rii problemei reducerii armamentelor, lucru în care sunt inte­resate cercurile largi din toate ţările. Se înţelege că problema bazelor militare americane din apropierea graniţelor Uniunii Sovietice este una din acele probleme care împiedică reglemen­tarea a numeroase alte probleme şi nu numai a problemei aus­­triace, deoarece crearea acestor baze dovedeşte că în timp ce Uniunea Sovietică tinde spre îmbunătăţirea relaţiilor cu S.U.A., din partea S.U.A. se observă o tendinţă contrarie. Kingsbury Smith a spus că ei şi Hearst nu pot, bineînţeles, să fie de acord cu afirmaţia că acţiunile S.U.A. în problema bazelor ar constitui un act inamical. Aceste acţiuni se explică prin considerente de securitate şi prin dorinţa de a asigura pacea. Totuşi, el, Kingsbury Smith, crede că dacă s-ar începe cu lichidarea bazelor din Austria care este situată în apropie­rea Uniunii Sovietice, cu timpul s-ar putea extinde și asupra aitor regiuni. Hearst a făcut remarca că începutul trebuie făcut undeva. Molotov a întrebat pe Hearst care este părerea sa în legătură cu posibilitatea de a se începe cu o singură regiune şi de a se extinde apoi şi mai departe lichidarea bazelor militare. Cum îşi închipuie el posibilitatea de a se începe cu Austria şi de a se continua lichidarea bazelor în alte regiuni? Kingsbury Smith a spus că aceasta ar putea avea un efect molipsitor. Molotov, la rîndul său, a spus că dacă s-ar porni numai de la această speranţă este puţin probabil ca aceasta să fie su­ficient. Hearst a arătat că dacă americanii şi oamenii sovietici s-ar cunoaşte mai bine reciproc, aceasta ar fi de mare folos. In orice caz, Statele Unite nu au întreprins niciodată, în întrea­ga lor istorie, nici un fel de războaie ofensive. Hearst a repetat din nou că începutul trebuie totuși făcut undeva. Molotov a răspuns că în apropierea S.U.A. nu există nici baze militare sovietice, nici alte baze sovietice. în ce privește însă S.U.A., reiese că pentru securitatea lor ele trebuie să aibă­ baze, de exemplu în Norvegia, situată la graniţa cu Uniunea Sovietică, în Turcia, care şi ea se învecinează cu U.R.S.S. şi chiar în Pakistan, fără a mai vorbi de alte regiuni ale Europei şi Asiei. Rezultă de asemenea că şi Taiwanul este necesar pen­tru asigurarea securităţii S.U.A. Dacă ar fi să înţelegem în­­tr-un sens atît de larg securitatea S.U.A., s-ar putea merge pînă la a susţine că pentru securitatea lor S. U. A., au nevoie de baze în toate statele. Este puţin probabil ca aseme­nea planuri să se bucure de simpatia şi înţelegerea altor po­poare care ştiu ce înseamnă suveranitatea, independenţa, drep­­turile şi interesele naţionale. Molotov a adăugat că în Uniunea Sovietică există ferma con­vingere că prin toate aceste baze, S.U.A. nu pot obţine nimic bun nici din punctul de vedere al propriilor lor interese şi nici din punctul de vedere al intereselor păcii. Dar care om nepăr­tinitor ar putea să fie de acord că crearea de baze militare în numeroase ţări şi tocmai în apropierea graniţelor unui alt stat, ar fi în interesul securităţii S.U.A.? El, Molotov, crede că ase­menea oameni naivi nu există. Toate acestea nu se pot explica prin interesele securităţii S.U.A., deoarece nimeni nu ameninţă securitatea lor, iar în ce priveşte Uniunea Sovietică, ea nu ameninţă în genere pe nimeni, nici o ţară. Uniunea Sovietică este destul de ocupată cu propriile sale probleme interne, şi este bineînţeles interesată în asigurarea păcii aşa cum sunt şi alte popoare. In ce priveşte însă afirmaţia că crearea de baze militare americane nu ar dovedi o atitudine neamicală faţă de U.R.S.S., la aceasta se pot spune următoarele: la îmbunătăţirea relaţiilor între ţările noastre ar putea contribui în mare măsură lichida­rea acestor baze şi trecerea la situaţia care există in mod obiş­nuit între state ce întreţin între ele relaţii normale. Kingsbury Smith a spus că el şi Hearst ar putea da ample explicaţii motivelor pentru care guvernul şi poporul S.U.A. consideră că crearea de baze militare americane corespunde in­tereselor securităţii lor şi cauzei păcii mondiale. Dar atît el cît şi Hearst se tem că dacă vor porni pe această cale, se vor po­meni antrenaţi într-o dispută dialectică cu Molotov în care sunt siguri că nu i-ar putea face faţă. In afară­­de aceasta, întrucît ei au răpit pînă acum mai mult decit suficient din timpul lui Molotov, îi cer scuze şi îl roagă să primească mulţumirile lor pentru timpul şi atenţia acordată. In încheiere, Hearst a mulţumit lui Molotov pentru primire și pentru faptul că Molotov a dăruit atît de mult din timpul său pentru a răspunde la Întrebările sale. IN NUMĂRUL DE AZI Si apărăm cauza păcii, împotriva războiului atomic, (pag. IlI-a), Nota de protest adresată de Lega­ţia R.P.R. la Paris Ministerului Afa­cerilor Externe francez (pag. IlI-a), Declaraţia Consiliului de Miniştri al R. D. Germane (pag. IlI-a). Mesajul adresat de Prezidiul Came­rei Populare a R.D. Germane preșe­dintelui Consiliului Republicii Fran­ceze (pag. IlI-a). *» Să înceteze grosolanul amestec al S.U.A. în treburile interne ale Chi­nei 1 — Uniunea Sovietică cere Con­siliului de Securitate să pună capăt agresiunii americane în Taiwan (pag. IV-a). De la Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S. (pag. IV-a). Cu privire la relaţiile sovieto-japo­­neze (pag. IV-a).

Next