Scînteia Tineretului, august 1955 (Anul 10, nr. 1946-1969)
1955-08-02 / nr. 1946
Proletari din toate furilaj unltî-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor \' Anul XI Seria II-a Nr. 194# 4 PAGINI — 20 BANI Marți 2 august 1955 SARCINI ACTUALE ALE TINERILOR SCRIITORI PE FRONTUL LITERAR, munceşte şi creează un viguros detaşament de tineri scriitori, o tînără gardă a intelectualităţii noastre noi, în care partidul, Uniunea Tineretului Muncitor, îşi pun, pe bună dreptate, mai nădejdi. Principala caracteristică a dezvoltării acestei generaţii de creatori constă în aceea că ea este crescută, şi educată de partidul clasei muncitoare în spiritul măreţelor sale idei, atotbiruitoare în societatea noastră. La noi, tînărul aflat la începutul grelei cariere literare, îşi formează personalitatea sa în afara şi împotriva concepţiilor putrede burgheze, în afara mizeriei spirituale la care era supus scriitorul în vechea orînduire. Nu poate fi apreciată îndeajuns comoara încredinţată de partid tineretului scriitoricesc — orientarea fermă pentru slujirea pasionată a cauzei comunismului, înălţimea ideologică a aprecierilor, poziţia deschisă, hotărîtă de partea vieţii, de partea noului. Tot ce au dat mai bun pînă acum tinerii noştri scriitori, învăţînd de la maeştrii vechii generaţii de scriitori, tot ceea ce preţuieşte opinia noastră publică în creaţia lor — „Pline albă“ a lui Dumitru Mircea, schiţele lui Sütő András, „Lenta” lui Francisc Munteanu, reportajele lui Eugen Mândrie şi Victor Vîntu, poeziile lui Al. Andriţoiu, Ion Brad, Ştefan Iureş, Tiberiu Utan, romanele pentru copii ale Gicăi Iureş şi Octav Pancu-Iaşi, cîteva din articolele unor tineri critici literari ca D. Micu, S. Damian, Lucian Raicu — toate acestea şi încă altele sînt primele roade ale educaţiei primite de la partid, ale însuşirii spiritului de partid în creaţie. Una din principalele calităţi ale tânărului scriitor este înclinaţia firească GJ‘)A^V\iJfV5\toTT/VV.,'rric\/4i o+X p orsoo înconjoară, spre ceea ce este nou, optimist, în plină dezvoltare. Atracţia realităţii noastre noi s-a exercitat atît de intens, îneît mulţi tineri scriitori s-au îndreptat entuziaşti — spre reportaj, spre schiţă, specii literare de mare operativitate. E un lucru foarte îmbucurător, de pildă, că cea mai mare parte a reporterilor noştri sînt tineri. De asemenea, nu pot fi decît pozitiv apreciate brigăzile de tineri scriitori, care, deşi se deplasează «neregulat pe teren, constituie totuşi o formă potrivită de apropiere şi studiere în comun a realităţii noastre. Desigur însă că oricît am preţui această aplecare spontană, sinceră, spre viaţă , nu putem să nu vedem că azi ea se dovedeşte insuficientă, faţă de sarcinile mari pe care partidul le pune frontului nostru literar, tuturor scriitorilor noştri. Cu atît mai mult, cu cît în vremea din urmă se pot constata la unii tineri scriitori o oarecare apatie, unele semne de blazare, retrageri nesănătoase în „universul” minor al unor sentimente dubioase şi mai ales, ezitări supărătoare în dezbaterea marilor probleme ale zilelor noastre. Devine de extremă actualitate, pentru tinerii scriitori, sarcina unei legături — de o mie de ori mai profundă, mai plină de răspundere — cu viața poporului nostru muncitor. Nimeni nu poate nega că pentru cel ce vrea să îndeplinească această sarcină, problema esenţială este cunoaşterea şi reflectarea luptei şi vieţii eroicei noastre clase muncitoare, clasa dominantă în statul nostru, clasa care duce înainte societatea noastră. Sunt încă insuficiente operele literare în care să se reflecte — profund, la un înalt nivel artistic — eforturile milioanelor de făuritori ai bunurilor materiale, ale celor care, fără zarvă, construiesc viaţa nouă. Or, problemele de bază ale timpului nostru pornesc de la aceşti oameni ai fabricilor şi uzinelor, de la interesele lor, de la sarcinile lor. Fără a le pricepe munca, fără a le pricepe sufletul, degeaba te vrei „cronicar al acestui veac...” Cronica acestui veac nu se poate scrie fără a pune în centrul ei muncitorimea ! Tinerilor scriitori trebuie să le fie clar, că cunoaşterea şi’l oglindirea vieţii nu poate fi cu nici un chip rodul documentărilor pe baza unor delegaţii valabile din ziua de... pînă în ziua de... E vorba ca în propria ta experienţă de viaţă să se integreze profund, sensibil, frămîntarea inovatorului şi a inginerului, optimismul fruntaşului în depăşirea greutăţilor, emoţiile ucenicului, ale brigadierului de cîmp, e vorba să te molipseşti tu însuţi de entuziasmul şi simplitatea lor, de grijile şi dorinţele lor. Trebuie sfîrşit rapid cu rămăşiţele unor concepţii proletcultiste care înlocuiesc oamenii cu maşinile, sufletul cu motoarele — izvor al unor descrieri plate, fără viaţă, al unei viziuni mediocre, săracă în idei, asupra muncitorului. Lenin atrăgea atenţia încă acum 50 de ani în „Ce-i de făcut?” . „Numai unii proşti intelectuali îşi închipuie că pentru muncitori e de ajuns să povesteşti despre rînduielile din fabrică şi să rumegi lucruri de mult cunoscute”... A scrie despre clasa muncitoare, să însemne un avînt al fanteziei scriitoriceşti, al romantismului revoluţionar, o mare încercare — pentru fiecare tînăr scriitor — în lupta sa pentru îmbogăţirea societăţii cu noi adevăruri artistice, o şlefuire a bunului gust literar, a mijloacelor scriitoriceşti. A-ţi concentra azi atenţia asupra problemelor clasei muncitoare — aşa cum o fac scriitori consacraţi — înseamnă ridicarea pe acea înălţime absolut necesară scriitorului, de unde toate problemele vieţii, toate problemele societăţii noastre, pot fi cuprinse cel mai amplu, cel mai profund, căpătînd rezolvările artistice cele mai convingătoare. Evident, e imposibil să oglindeşti viaţa oamenilor muncii, fără conducătorii lor recunoscuţi şi iubiţi — comuniştii. Adevărul vieţii ca şi practica creaţiei duc azi, în mod obiectiv, pe fiecare scriitor, tînăr sau vîrstnic, la concluzia că forţa cu care opera sa afirmă noul şi pledează pentru revoluţie, e legată indisolubil de forţa întruchipării eroului pozitiv, îndeosebi a celor mai înaintaţi oameni ai zilelor noastre — membrii partidului de tip nou al clasei muncitoare. E păcat că acest adevăr al vieţii nu mobili"-a.'uvă, m ai ud i n 1 ti -pe-+m ai j. 1 i n fev i, PftiAv» scriitori; căci, tocmai în această direcţie — a creării eroului pozitiv, problema-cheie a literaturii noastre — sînt cele mai serioase rămîneri în urmă. Pare-se că în unele discuţii despre „cum trebuie să fie eroul pozitiv” se pune mai multă pasiune decît în munca însăşi pentru crearea eroilor atît de aşteptaţi de milioanele de cititori. Mai ales tineretul nostru are neapărat nevoie în cărţile sale de eroi înaintaţi, ale căror acţiuni şi frămîntări să le dezbată cu pasiune, de comunişti expresivi, care să-i lărgească experienţa de viaţă, înrîurind puternic educaţia lui comunistă. Tinerii scriitori sînt cu deosebire răspunzători faţă de generaţia noastră pentru sărăcia chipurilor de activişti utemişti care mai persistă în literatura noastră. E vremea ca tinerii scriitori, care de atîtea ori şi-au exprimat admiraţia sinceră faţă de Korceaghinii şi Koşevoii literaturii sovietice, să treacă de la acest extaz admirativ la făurirea unor horceaghini ai noştri, ai tineretului nostru, pe care viaţa îi scoate la lumină din plin. O frînă serioasă în îndeplinirea acestor sarcini grele, în cunoaşterea şi studierea profundă a vieţii, este nivelul ideologic, teoretic şi de cultură generală încă insuficient al multor tineri scriitori. Nu e de miraire că dezarmarea teoretică, slaba preocupare pentru însuşirea marxism-leninismului, fac ca unii tineri scriitori să facă concesii apolitismului şi individualismului, irupîndu-se grav de viaţă, de oamenii simpli, de interesele lor. Nu e de mirare că sub aprecierea teoriei, convingerea stupidă că tezele esteticii marxist-leniniste sînt clare tuturor şi, deci, ne-am putea permite o slăbire a ofensivei noastre ideologice, fac ca alţi tineri literati să nu înţeleagă în toată gravitatea ei, forţa cu care încă acţionează ideologia burgheză şi să stea surzi, indiferenţi, în faţa unor manifestări virulente. De asemenea, strîns legată de nivelul teoretic al tinerilor scriitori este slaba luptă de opinii din lumea lor, calitatea mediocră a multor discuţii purtate între ei, lipsa de pasiune pentru dezbaterile puternice de idei, de puncte de vedere creatoare. Ridicarea permanentă a nivelului teoretic şi ideologic al tinerilor scriitori este una din sarcinile cele mai actuale ale organizaţiei U.T.M. din cadrul Uniunii Scriitorilor, sarcină de a cărei rezolvare depinde în măsură covîrșitoare îndeplinirea datoriei majore — întărirea legăturii cu viața, cu poporul muncitor. Cu privire la relaţiile dintre R. P. R. şi Franţa Ministerul Afacerilor Externe al R.P.R. a transmis presei comunicatul comun al guvernului român şi guvernului francez: „Guvernul Republicii Populare Române şi guvernul francez au ajuns la un acord satisfăcător asupra unor chestiuni interesând cele două ţări. In dorinţa de a întări relaţiile între cele două ţări, cele două guverne au căzut de acord să dezvolte schimburile culturale între Republica Populară Romînă şi Franţa. Guvernul francez a hotărît să anuleze la data de 1 august 1955 decretul din 13 iunie 1855 care prevede interzicerea în mod provizoriu a exportului de mărfuri franceze cu destinația Republica Populară Romînă”. Trăiască cel de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia—măreaţă manifestaţie a dragostei de viaţă a tineretului lumii, o nouă contribuţie a tinerei generaţii de pretutindeni la cauza întăririi păcii şi securităţii popoarelor! Deschiderea celui de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia VARŞOVIA — (Prin telefon, de la trimişii noştri). O singură apă străbate Varşovia — bătrâna, neobosita Vistulă. Dar în momentul acesta, străzile Varşoviei, toate largi, atît de largi îneît ai impresia că sînt alcătuite numai din mari bulevarde, se aseamănă cu nesfîrşite fluvii care coboară venind să se unească în Piaţa „IV. Stalin”, în faţa Palatului Ştiinţei şi Culturii, cea mai înaltă clădire a Varşoviei, lăcaş al ştiinţei şi culturii. Astăzi, în această după amiază însorită, aci este locul de întîlnire al solilor tinerei generaţii a lumii înainte de a porni spre marele stadion. Din toate părţile oraşului se îndreaptă şiruri de delegaţi către Piaţa Stalin. Drumul este anevoios căci oamenii îi opresc pe străini să schimbe cu ei cuvinte. In Piaţa „I. V. Stalin’’ s-au adunat 30.000 de tineri din peste 100 de ţări ale pămîntului, fiecare delegaţie purtînd în frunte steagul patriei sale. Şi alături de fiecare steag, fîlfîie în bătaia vîntului steagurile albe ale păcii. Admirînd Varşovia, privind de la înălţimea ameţitoare a Palatului Ştiinţei şi Tulturii milţimea de tineri, ochilor şi inimii li se dezvăluie o privelişte unică. Steagurile albe par nişte stele tremurînde, iar cerul albastru al Varşoviei înconjoară ca un brîu uriaş trimişii tineretului din toate ţările lumii. De aici, de la această înălţime se poate spune pe drept cuvînt că se vede în viitor. Privim aevea întreg globul pămîntesc brăzdat în lung şi lat de meridiane şi paralele, străjuit de steaguri albe, steagurile păcii. Delegaţii se pregătesc pentru încolopare. Peste două ore va începe Festivalul. Ei se îndreaptă prin aleea Iarozlamskie spre stadionul „A 10-a aniversare”. La începutul aleei se văd ruinele unei case pe care a căzut în război o bombă. Delegaţii îşi încetinesc mersul. Ei privesc spre această casă, dezaprobator — semnul dezaprobării tuturor popoarelor. Răsună un NU puternic războiului ca o hotărîre în toate limbile pămîntului. In timp ce coloanele de tineri parcurg străzile Varşoviei, în cartierele oraşului, pe stadionul „A 10-a aniversare” gazdele noastre, mii de tineri, îi primeau sărbătoreşte pe oaspeţii dragi. Stadionul te cucereşte prin splendida lui strălucire. Să descriem ? Să vorbim despre frumuseţea lui ? Să povestim despre pavoazarea lui ? Nu, în primul rînd despre oameni, despre polonezi şi poloneze, despre cei care au luat acum loc în tribune. Nu sînt simpli spectatori, inimile lor bat în acelaşi ritm cu cei care vor defila. Regretăm acum că nu avem televiziune, între Varşovia şi Bucureşti, pentru a vă arăta de pildă semnătura unei pioniere poloneze, care şi-a scris numele Pe carnetul nostru. Eşti fericită scumpă Xenia. Chiar stadionul pe care te afli in această zi a deschiderii Festivalului este un simbol al vieţii noi pe care şi tu o trăieşti împreună cu întreaga Polonie. Pe stadionul Festivalului Orele 15:45. Mii de manifestanţi au sosit la stadion. Chiar şi tribuna suspendată închisă care are unul din pereţi făcut din sticlă — tribună rezervată presei şi radioului — este arhiplină. Aci se transmite sau se imprimă pentru Varşovia, Paris, Praga, Budapesta, Moscova, Roma... Crainicii se schimbă foarte des. In cabinele pentru presă întîlneşti numeroşi ziarişti. E grăitor numărul pe care-l poartă carnetele noastre de reporteri : 789, 830, 901... Un număr mai mare îl poartă carnetul de presă al trimisului ziarului „Le Monde“ sau al ziariştilor de la „Junge Welt“ şi al corespondentului agenţiei engleze „Reuter“. Dar să coborîm din tribune pe stadion, acolo unde peste cîteva minute va începe defilarea participanţilor la Festival- Acolo, pe marginea pistei, este greu să găseşti un loc. Operatorii de cinema şi fotografii sînt deosebit, de numeroşi. De aici e greu să faci o mişcare căci se aud imediat proteste în zeci de limbi. In sfîrşit un loc liber, începem să luăm note... Dar de data aceasta, fără o vorbă, sîntem împinşi la o parte. Vrem să protestăm. Dar pe nedrept, ne aşezasem în faţa aparatelor de televiziune poloneze. Cu cîteva minute înainte de ora 16 au luat loc în tribuna oficială, în aplauzele puternice ale tuturor celor prezenţi, Boleslaw Bierut, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Alexander Zawadski, preşedintele Consiliului de Stat, J. Cyrankiewicz, preşedintele Consiliului de Miniştri, Mareşalul Poloniei K. Rokosowski şi alte personalităţi politice din R. P- Polonă. Au venit de asemenea şefii reprezentanţelor diplomatice şi alţi membri ai corpului diplomatic. Parada tinereţii Ora 16. Trompetele anunţă începerea parăzii participanţilor la Festival. In acordurile unui marş sportiv îşi fac apariţia în faţa tribunei guvernamentale stegarii. Ei poartă emblema celui de al 5-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, şi o imensitate de steaguri albe şi albastre pe care sînt pictaţi porumbei. Un grup de sportive poloneze oferă buchete de flori conducătorilor partidului şi guvernului polonez. Trec apoi conducătorii F.M.T.D. şi UI.S. în frunte cu Bruno Bernini, preşedintele F.M.T.D. şi Jacques Denis, secretarul general al F.M.T.D., conducătorii Uniunii Tineretului Polonez, membrii comitetului internaţional de pregătire a festivalului, conducătorii organizaţiilor de tineret din diferite ţări. Delegaţiile de tineret sînt orinduite după alfabetul polonez Trec tinerii reprezentanţi ai popoarelor Africii, veniţi la Varşovia din Kenya, Rodezia, Algeria şi alte părţi care cunosc aci, în oraşul Festivalului, ce înseamnă libertatea — nu lagărele de concentrare, nici discriminarea rasială, nici teroarea colonialistă. Ei au fost întîmpinaţi cu căldură şi urale de către întreaga asistenţă. A defilat după ei o delegaţie de tineri dintr-o ţară mică, eliberată însă de asuprire — Albania populară. Trec apoi pe rînd tinerii din Australia, cu medalioane care au desenate pe ele cangurul, şi delegaţia tineretului austriac. Desigur, aici nu puteau lipsi dansurile. Frumuseţea brazilienelor şi a ansamblurilor lor de dans este apreciată. Tinerii bulgari care urmează, poartă pe umeri un uriaş vas cu trandafiri. Dar ce s-a întîmplat ? Stadionul are aer condiţionat ? Nu, e imposibil ! Şi totuşi, peste întregul stadion pluteşte parfumul îmbătător al trandafirilor, parcă pulverizat de o mînă invizibilă. Din buchetele de trandafiri purtate de solii Bulgariei populare se răspîndeşte parfumul care învăluie stadionul. Salut fraţi iubiţi ai Chinei populare ! Cei 730 de tineri şi tinere reprezentînd toate păturile poporului chinez sînt îmbrăcaţi în costumele tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. Un grup de tinere chinezoaice execută dansul cu evantaiul, iar tineri chinezi, dansul dragonului. Urmează tinerii din Cehoslovacia. ,,Zátopek“ — scandează tribunele, atunci cînd trec sportivii cehi. Tinerii cehi răspund în polonă : „Trăiască Varşovia !“, „Delegaţia tineretului cehoslovac salută poporul polonez“- Urmează Costarica, Danemarca — aducînd comoara cărţilor lui Andersen, bucuria pionierilor, iar pentru noi reîntoarcerea în lumea basmelor. — Urmează Egipt, Ecuador şi, apoi, pe stadion apare o delegaţie impunătoare. 2000 de tineri finlandezi, poartă o hartă uriaşă a ţării care a găzduit Adunarea Mondială a Păcii, străjuită de un tînăr şi o tînără. Spectatorii salută cu căldură delegaţia tineretului francez în fruntea căreia păşeşte cunoscuta luptătoare pentru pace, Raymonde Dieu. Iată nenumărate fete îmbrăcate în tradiţionalul port al Marianei. Tineretul francez este iubit şimirAf^ru Ac.nnv, retul vietnamez şi pentru fetele sale frumoase şi pentru tot ceea ce înseamnă poporul Franţei în istoria civilizaţiei şi culturii omeneşti. Trec rînd pe rînd tinerii din Grecia, din Guadelupa, cu bluzele albe, din ţările Americii de sud, din Haiti, tinerii din Spania, din Olanda. Fetele din delegaţia Indiei sînt îmbrăcate în costume tradiţionala indiene. In delegaţie sînt şi tineri din organizaţia de tineret sprijinită de partidul Congresului Naţional Indian, tineri catolici, comunişti. E prezentă echipa de hochei pe iarbă a Indiei, binecunoscută în lumea întreagă. Compoziţia delegaţiei Indiei este un simbol al unităţii tineretului, al prieteniei lui. Este prezent printre delegaţi şi un tînăr indian care a sosit, de curînd la Varşovia după ce, plecat din India cu mult timp în urmă, a pornit să facă înconjurul pămîntului pe bicicletă. Il aşteptăm şi la noi în ţară. Iată Indonezia, a cărei coloană este deschisă de un copil, Iran, Islanda, Irlanda, Israel, Iordania. „No more Hiroshima !“ („Hiroshima să nu se mai repete niciodată !“) — e uriaşa lozincă purtată de tinerii din Japonia ţara Soarelui-Răsare. Fiţi siguri de aceasta, prieteni din Japonia. .Sîntem împreună- Nu vrem atomi distrugători, ci viaţă mereu mai bună, cu ajutorul energiei atomice. Trec apoi tinerii din Cambodgia, din Laos, Canada şi Columbia. Iată, defilează acum delegaţia tineretului coreean, salutată cu căldură Trec mai departe, libanezii — cu steagul străjuit de un copac falnic la fel de însufleţitori pentru ideea păcii ca şi vestitul porumbel, astăzi interzis în Liban — Madagascar — libertate patrioţilor malgaci ! — Martinica. Mexic. Mongolia—odinioară ţară cu neştiutori de carte a trimis la Varşovia şi cîteva din multele sale eleve. Se apropie delegaţia tineretului din întreaga Germanie. Pînă ieri cei din răsărit ca şi cei din apus formau încă grupuri aparte. In dimineaţa de duminică ei şi-au ales însă o conducere comună şi, laolaltă în bluzele lor albastre, trec acum strigînd: „Frieden!” „Freundschaft” („Pace“, „Prietenie“). Nici din Varşovia, nici din Berlin nu au dispărut încă ruinele. Acum, după 11 ani, există condiţii pentru ca locul dărâmăturilor din toate oraşele Europei, să-l ia schelele construcţiilor paşnice. E rindul solilor Norvegiei ai Noii Zeelande să intre pe pista stadionului. Trec puţinii tineri din Pakistan care au putut obţine viza, tinerii veniţi din Panama, Paraguay, Peru, Portugalia. Solii tineretului român Cînd crainicul anunţă emoţionat, în limba polonă, apariţia adelegaţiei române, mii de tineri răspund prin cuvinte cunoscute din timpul Festivalului de la Bucureşti , „Pace şi Prietenie”. Cei care au vizitat Bucureştiul îşi amintesc, în semn de dragoste, puţinele cuvinte cunoscute atunci; dar aşa, puţine ele exprimă o laudă adusă drumului nostru de muncă paşnică, creatoare, vieţii noi din Romînia, ospitalităţii poporului nostru, frumuseţii cîntecelor noastre. Delegaţia tineretului român a fost primită cu o deosebită dragoste. Tinerii din Republica noastră Populară cîntau în limba polonă un cântec despre Varşovia, pe ale cărei străzi defilau, în drum, delegaţia noastră aute, -epriek dre numeroşi ‘inimii -lin! Franţa. Italia care doreau să nu mulţumească încă odată pentru ospitalitatea da la Bucureşti. Ei strigau Roumanie, Roumanie... Aici la Varşovia nu există nume da oameni, există numai nume de ţări. Oamenii veneau la noi şi se recomandau : Franţa, Austria, Africa... Delegaţia R.P.R. păşeşte prin faţa tribunei centrale. Numele ţării noastre este scris pe pancartă cu litere de flori. Un grup de tineri poartă stema patriei, iar alţii insigna U.T.M. Drapelele patriei noastre se desfăşoară deasupra capetelor tinerilor delegaţi, care flutură batiste roşii, galbene, albastre. Ei salută în semn de prietenie pe reprezentanţii tineretului lumii adunaţi la Varşovia. Iată-i acum pe cei din Chile, Siria, Suedia şi Elveţia, care au trimis la Varşovia sute de tineri. Pe stadionul ,,A 10-a aniversare“ arcaşul Wilhelm Tell din legendă, nerespectînd scurgerea timpului, a sosit în persoană alături de fiul său, muşcînd cu poftă din măr. Prin tribunele stadionului spectatorii remarcă cu interes stindardul Genevei, locul recentei întîlniri a şefilor guvernelor celor patru mari puteri, întîlnire care a deschis o nouă etapă în relaţiile internaţionale. Astăzi, pe acest minunat stadion drapelul Statelor Unite ale Americii e in(Continuare in pag. 4-a) RECOLTĂ BOGATĂ DE ORZ ŞI GRIU Muncitorii, inginerii, tehnicienii şi funcţionarii din G.A.S. Albeşti, regiunea Suceava, participă cu toate forţele la strîngerea recoltei de pe tarlalele gospodăriei. Pînă în prezent ei au secerat şi treierat 135 hectare grîu şi 65 hectare orz de toamnă, obţinînd 4500 kg. orz la hectar faţă de 1650 kg. planificate, şi 2800 kg. grîu la hectar faţă de 1450 kg planificate. Inaceastă muncă s-au evidenţiat în mod special combinerii comunişti Vasile Cuscută şi Mihai Cosma, ale căror combine au lucrat zi şi noapte. Corespondent D. LUCACHE Utemiştii ajută la recoltat Utemiştii din satul Borduşani, raionul Feteşti, au început munca de ajutorare a ţăranilor muncitori din gospodăriile colective, în această muncă ei au fost îndrumaţi de comitetul raional U.T.M. Astfel o barigadă de 15 utemişti veniţi la muncă voluntară au legat într-o singură zi 6700 snopi de grîne de pe patru hectare. S-au evidenţiat tovarăşii Veta Suciu, Toma Stoica, Constantin Bica, Gheorghe Uriaşu şi Vasile Constantin. In aceeaşi seară, organizaţia de bază U.T.M. a ţinut o consfătuire cu utemiştii în care s-au arătat realizările acelei brigăzi. în această consfătuire tinerii au hotărît ca săptămînal sa se facă două ieșiri pe terenurile gospodăriilor agricole colective din raion. De asemenea și-au propus să lucreze încă 500 de ore de muncă voluntară, pentru ca recolta să fie culeasă în timp cît mai scurt. Corespondent CECILIA GHIŢA OCCI DE PE ÎNTINSUL PATRIEI La G.A.S. „8 Mai‘'-Pantelimon, regiunea Bucureşti, strugurii au început să se coacă. Pînă la data de 31 iulie muncitorii acestei gospodării au dat pe piaţă peste 700 kg. struguri. In clişeu, tinerii Filica Creaţă, Elena Pieptea şi Petre Dumitran culeg plini de voie bună ciorchinii graşi, strălucind de rouă. Foto : BUG. CSIKOŞ O nouă fabrică a intrat în producţie de curînd, în comuna Cetatea de Baltă, rul“. Noua fabrică va produce 12.000 de raionul Tîrnăveni, a intrat în producţie cărămizi în 8 ore, fabrica de cărămizi şi ţigle „Constructo- AU SECERAT ŞI DEZMIRIŞTIT In gospodăria agricolă colectivă din comuna Apateu, ca şi în gospodăria colectivă din Moţiori, comuna Berechiu, regiunea Arad s-a terminat la 22 iulie seceratul păioaselor. In următoarele zile ţăranii colectivişti au dezmiriştit întreaga suprafaţă recoltată. S-au evidenţiat comuniştii Teodor Dorog, David Aurel şi alături de ei, utemiştii Gheorghe Blidar, Constantin Tripa. Avîntul cu care au muncit colectiviştii i-a însufleţit şi pe membrii întovărăşirii agricole din comuna Berechin, care au pornit să termine cit mai grabnic cu seceratul şi dezmiriştitul ogoarelor. Corespondent TEODOR SARAC Treierişul e în toi Pe ogoarele gospodăriei colective „Viitor nou“ din satul Berteştii de Jos, regiunea Galaţi, s-a terminat recoltatul făloaselor. Acum, ţăranii colectivişti sînt în toiul treierişului. Ei şi-au luat angajamentul în cinstea zilei de 23 August să termine treieratul cu 15 zile mai devreme. Paralel s-au început şi arăturile de vară. Tractoristul Puia Gh. Nicolas, îndată după seceriş, a executat arătura de vară la o adîncime de 18 cm., pe care a terminat-o în scurt timp. In această campanie, colectiviștii au chemat la întrecere pe cei din gospodăria colectivă „16 Februarie“ din Berteștii de Sus ; pînă în prezent gospodăria „Viitor nou" se află în fruntea acestei întreceri. Corespondenți SUUCO GETA MIHAI NANAU