Scînteia Tineretului, februarie 1957 (Anul 12, nr. 2407-2431)

1957-02-01 / nr. 2407

MARILE ADUNĂRI POPULARE DIN ÎNTREAGA ŢARA LA 8 FEBRUARIE VOTAM CANO­­­DAT­I­I F. D.JP. Ridicarea neîntreruptă a bunăstării poporului muncitor este ţelul suprem al politicii partidului (Urmase din pag. l­a o­mului străbătut ţină acum şi, în acelaşi timp, să privim înainte pentru a vedea sarcinile care ne stau în faţă, perspectivele eco-­ nomice, politice şi sociale ale ţării în anii următori. In anii regimului democrat­­popular ţara noastră a făcut un mare salt înainte. Acum 13 ani puterea politică şi economică se afla în miinile claselor exploata­toare, ţara se găsea într-o stare de adîncă înapoiere politică, e­­conomică şi culturală. Clasa mun­citoare şi ţărănimea muncitoare purtau greul jug al exploatării capitaliştilor şi moşierilor. As­tăzi situaţia este radical schim­bată. Burghezia şi moşierimea au fost alungate de la putere, fa­bricile, uzinele, băncile au in­trat in stăpînirea poporului mun­citor ; păifiiîntul este al celor ce-l muncesc. Puterea se află in mîi­­nile oamenilor muncii care îşi făuresc o viaţă nouă. Ori­cît ar unelti cercurile imperialiste de dincolo şi de dincoace de ocean şi foştii capitalişti şi moşieri din slujba imperialiştilor, nimeni nu mai poate întoarce poporul ro­mân la starea de robie burghezo­­moşierească. Poporul muncitor a dovedit că este capabil să conducă ţara pe drumul propăşirii economice şi culturale, pe drumul ridicării ni­velului de viaţă a celor ce mun­cesc. Să luăm de pildă chiar raio­nul „23 August“ din Capitală. Cunoaşteţi bine cum arăta cartierul înainte de eliberare. Aici se gă­sea o mare uzină metalurgica, o fabrică de cimerit, o fabrică textilă şi alte câteva întreprin­deri. Toate erau proprietatea ca­pitaliştilor. In aceste fabrici tru­deau din zori şi pînă în noapte, pentru salarii de mizerie, mii de muncitori, In jurul fabricilor, oa­menii trăiau în căsuţe părăginita şi bordeo fără lumină electrică, fără pavaj, fără apă, fără cana­lizare. Acum faţa cartierului ieste schimbată. Fabricile şi uzi­nele, devenite bunuri ale poporu­lui, sunt de nerecunoscut; s-au construit noi hale, s-au recon­struit halele existente, au fost aduse noi maşini moderne. Odată cu înflorirea industrială a raionului, s-a schimbat şi felul de viaţă al oamenilor. In locul maidanelor pline de gunoaie a apărut un cartier nou cu locuin­ţe, s-au construit blocuri cu mai multe etaje în care trăiesc sute de familii de muncitori în con­diţii civilizate. Cetăţenii cartierului se mîn­­dresc cu importanta arteră de circulaţie construită în ultimii ani — Bulevardul Muncii — cu parcul şi complexul sportiv „23 August“ construit pe locul unde odinioară erau gropi şi bălării. Vă amintiţi care a fost starea culturală a raionului în timpul caid în acest loc stăpînea Malaxa. Este destul să reamintim că fie­care al patrulea om nu ştia carte. Acu­m neştiinţa de carte a fost aproape lichidată. Desigur că mai există multe greutăţi şi lipsuri, multe proble­me nerezolvate. In adunările ce­tăţeneşti din cadrul campaniei electorale, oamenii muncii din cartier au arătat necesitatea de a se lărgi acţiunile de gospodă­rie comunală. Multe din aceste cerinţe îşi vor găsi o rezolvare încă în cursul acestui an. Astfel, nu peste mult timp oamenii muncii din raion vor avea la dis­poziţie o nouă sală de spectacole şi alte aşezăminte culturale. Cetăţeni şi cetăţene. Clasele exploatatoare hărăzise­ră patriei noastre soarta de a râmine pe, ved­e o ţară înapoia­tă din punct d­e vedere economic, înrobită trusturilor şi monopolu­rilor străine. Pînă la eliberarea ţării noas­tre un număr de 12.000 moşieri stăpîneau o suprafaţă de pă­mînt egală cu cea pe care o aveau 2,5 milioane familii ţă­răneşti. Numai regele poseda 300 de mii pogoane de pămînt. Aceasta, în timp ce milioane de gospodării ţărăneşti nu aveau de­loc pămînt sau aveau atît de pu­ţin incit nu puteau să-şi asigure nici minimum de existenţă. In ce priveşte industria, ea era slab dezvoltată şi neraţional con­struită, înaintea celui de al doi­lea război mondial producţia de energie electrică era atît de scă­zută, incit nu revenea decit 0,04 kW pe cap d­e locuitor. Trusturile şi bancherii din Apus stăpîneau 92 la sută din industria noastră pe­troliferă, 95 la sută din industria gazului şi electricităţii, 74 la sută din industria metalurgică, 72 la sută din industria chimică. După instaurarea regimului democrat-popular, partidul clasei muncitoare a chemat masele cele mai largi ale poporului muncitor la luptă pentru dezvoltarea forţe­lor de producţie ale ţării în in­dustrie şi agricultură, în vederea ridicării continue a nivelului de viaţă a celor ce muncesc. Statul democrat popular a alo­cat multe miloace materiale şi băneşti pentru a făuri o industrie socialistă puternică. Independenţa economică a ţă­rii, dezvoltarea economiei naţio­nale şi bunăstarea poporului pot fi asigurate numai dacă avem o bază tehnică înaintată, o indus­trie grea capabilă să valorifice imensele bogăţii naturale ale ţă­rii, să ridice venitul naţional, să sprijine temeinic propăşirea a­­griculturii şi industriei uşoare şi alimentare. Duşmanii regimului au luat în derîdere eforturile e­­rotcei clase muncitoare şi preves­teau­­ eşenul operei de industriali­zare a ţării. Dar clasa muncitoa­re, în alianţă cu ţărănimea mun­citoare, cu participarea activă a aproape totalităţii intelectualilor, sub conducerea partidului, a ară­tat că poate să creeze, să dez­volte şi să gospodărească o pu­ternică economie naţională. Politica partidului de indus­trializare socialistă s-a dovedit justă, corespunzătoare intereselor fundamentale ale ţării şi ale po­porului. Oricît ar fi de neplăcut domnilor capitalişti, fugiţi peste hotare şi trusturilor imperialiste, avem de acum o puternică indus­trie grea, avem o puternică bază materială pentru a valorifica, în folosul poporului, petrolul, gazele naturale, quarţitul, metalele rare, sărurile şi celelalte bogăţii ale solului şi subsolului. La sfîrşitul anului 1956 producţia industrială a ţării a fost de peste 3 ori mai mare ca în 1938. Energia electri­că ce se producea în 1938 într-un an întreg, se produce în prezent în trei luni de zile; minereul de fier — în 84 de zile; oţelul — în trei luni; gazul metan — în 28 de zile, faţă de anul 1938, pro­ducţia de energie electrică a fost în 1956 de 4,2 ori mai mare, pro­ducţia de cărbune de 2,3 ori mai mare, producţia de fontă de 4,3 ori mai mare. La sfîrşitul celui de al doilea război mondial producţia de pe­trol a ţării scăzuse pînă la 4 mi­lioane tone anual. Astăzi Indus­tria noastră petroliferă produce 11 milioane tone ţiţei. O mare realizare a regimului nostru democrat popular o con­stituie făurirea unei industrii pro­prii de construcţii de maşini. Cu ajutorul acestei industrii se lăr­geşte şi se modernizează conti­nuu baza tehnică a tuturor ramu­rilor industriei, agriculturii, transporturilor şi construcţiilor, se asigură introducerea tehnicii noi în întreaga economie naţio­nală. Producţia industriei con­structoare de maşini a fost în anul 1955 de 4 ori mai mare decit în anul 1949. In prezent, nu nu­mai că acoperim aproape în tota­litate necesarul nostru intern, dar exportăm cantităţi mereu sporite de maşini şi utilaj industrial. In 1956 valoarea exportului de ma­şini a întrecut valoarea importu­lui de maşini; anul acesta valoa­rea exportului de maşini va fi de peste 4,5 ori mai mare decit va­loarea maşinilor pe care le im­portăm. Toate acestea sunt o ex­presie a profundei transformări ce s-a petrecut in economia ţării noastre, transformare ce a făcut ca Romînia să devină dintr-o ţa­ră agrară înapoiată, o ţară indus­­trial-agricolă in continuă dezvol. Aa.ro In acelaşi timp cu dezvoltarea puternică a Industriei grele, s-a dezvoltat continuu şi industria producătoare de bunuri de larg consum. Faţă de anu­ul 1938 în ţa­ră se fabrică astăzi de trei ori mai multe ţesături, se produc de cinci ori mai multe preparate şi conserve de carne, de trei ori mai multe uleiuri, de aproape două ori mai mult zahăr şi grăsimi. însemnate progrese s-au reali­zat şi in dezvoltarea agricultu­rii. In anii puterii populare, pro­ducţia globală de cereale a de­păşit producţia de cereale de dinainte de război. Cu ajutorul Industriei socialiste se fac paşi mari pe calea mecanizării, agri­culturii. Numai în ultimii patru ani au fost puse la îndemîna ţă­rănimii muncitoare circa 10.000 tractoare, 6.000 semănători, 5000 secerători, 5.000 batoze şi combi­ne şi alte unelte agricole. In perioada ce a trecut de la ultimele alegeri de deputaţi în Marea Adunare Naţională sute de mii de familii de ţărani mun­citori, urm­înd îndemnul partidu­lui au intrat în întovărăşiri, coo­perative agricole de producţie şi gospodării colective, pornind ast­fel pe calea transformării socia­liste a agriculturii, calea ce duce la dezvoltarea producţiei agricole şi la belşug. Cetăţeni şi cetăţene. Ţelul suprem al politicii parti­dului nostru este ridicarea neîn­treruptă a bunăstării materiale a poporului muncitor. In anii primului plan cincina salariul real al muncitorilor a crescut cu 28 la sută, atît prin creşterea salariului mediu, cit­­ prin reducerea preţului bunurile de larg consum. In anul 1951 s-au îmbunătăţit salariile ma multor categorii de muncitori s-au sporit salariile şi pens­ii­ plici, s-a acordat alocaţia de sta pentru copii. In anul trecut sumele puse la dispoziţie de stat pentru asigu­rări soc­iale au fost de peste­­ miliarde lei, faţă de 658 milioa­ne in 1949. Numărul oamenile muncii şi al copiilor trimişi a­nual la odihnă, pe cheltuiala sta­ului, în staţiile balneo-climateri­­ce a crescut de la 195 mii în 1949, la 450 mii în 1956. In, anii regimului democrat­­popular, milioanelor de oameni ai muncii le-au fost larg deschise porţile spre învăţămînt şi cultură. Trista moştenire a trecutului — analfabetismul — este aproape lichidat. Amintind realizările obţinute, partidul nostru arată în mod des­­chis poporului muncitor că există încă numeroase greutăţi şi lipsuri şi că nivelul de trai a crescut intr-o măsură mai mică decît era prevăzut. O deosebită însemnătate pentru realizarea politicii partidului şi guvernului de îmbunătăţire siste­matică ,al condiţiilor de viaţă ale poporului, are lupta pentru în­făptuirea hotărîrilor Plenarei din decembrie 1956 a C.C. al P.M.R. Plenara a arătat că producţia a­­gricolă şi a bunurilor de larg consum a rămas în urma dezvol­tării industriale şi aceasta cre­ează greutăţi în aprovizionarea oamenilor muncii şi în îmbunătă­ţirea nivelului de trai. Trebuie să ţinem seama că populaţia o­­raşelor s-a dublat aproape în a­­nii puterii populare, iar consu­mul propriu de cereale al ţără­nimii a crescut aproape de 4 ori, ca urmare a faptului că ţărăni­mea trăieşte astăzi mult mai bine ca înainte. Plenara a hotărît ca în perioa­da care urmează, continuîndu se dezvoltarea cu precădere a indus­triei grele, să punem în centrul atenţiei noastre sarcina dezvoltă­rii sistematice a agriculturii, a in­dustriei producătoare de bunuri de consum şi a construcţiilor de locuinţe, concentrînd în aceste ramuri mijloace materiale şi fi­nanciare mult mai mari decit pînă acum. Preocuparea principală a parti­dului se îndreaptă permanent spre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale clasei mun­citoare. Pe baza indicaţiilor Con­gresului al II-lea al partidului, Plenara a hotărît îmbunătăţirea sistemului de salarizare şi spori­rea cîştigului muncitorilor. Măsu­­rile luate pentru îmbunătăţirea salarizării vor face ca încă anul acesta salariaţii să primească cu 2 miliarde şi jumătate lei mai mult decît în antul trecut. Nici nu încape îndoială că muncitorii, tehnicienii, inginerii vor face propuneri concrete de mare însemnătate pentru defini­­tivarea măsurilor propuse, în scopul găsirii­ celor mai potrivite soluţii care să asigure atît creş­terea continuă a cîştigurilor muncitorilor cît şi îmbunătăţirea activităţii de producţie. Vorbindu-se despre îmbunătăţi­rea actualului sistem de salari­zare trebuie să accentuez în faţa dv. că ridicarea bunăstării poporului poate avea loc numai in condiţiile creşterii mindrnilor şi a productivităţii muncii, ale reducerii preţului de cost. Ca să trăim mai bine, mai îndestulat, trebuie să producem mai mult, mai bun şi mai ieftin. Dacă ni­velul de trai n-a crescut în mă­sura dorită, aceasta se explică şi prin aceea că în multe între­prinderi maşinile nu sunt folosite cum trebuie, materialele sunt cheltuite neeconomic, unii mun­citori şi unele cadre de conduce­re nu au calificarea necesară. Ridicarea nivelului de trai este în mîinile noastre. Nu este tot una dacă aceeaşi maşină dă în fiecare schimb produse în valoare de zece mii de lei sau de cinci mii de lei. Trebuie să învăţăm să gospodărim mai bine între­prinderile, să folosim mai bine maşinile, materialele, timpul de lucru, suprafeţele de producţie. Cetăţeni şi cetăţene, Cunoaşteţi din documentele Plenarei din decembrie 1956 că pentru a înlătura tot ceea ce frî­­nează creşterea producţiei de ce­­reale-marfă, Comitetul Central a hotărît să se desfiinţeze cotele obligatorii la majoritatea produ­selor agricole şi să dezvolte pe scara cea mai largă achiziţiile. In urma acestei hotărîri, relaţiile de schimb între oraş şi sat vor fi aşezate pe baze comerciale, la liberă înţelegere, ceea ce va sti­mula într-o măsură mai mare in­teresul ţărănimii de a spori pro­ducţia agricolă-marfă şi va în­tări mai departe alianţa între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In interesul dezvoltării schim­­bului de mărfuri între oraş şi sat, trebuie să sporim cantităţile de mărfuri industriale trimise la sate. Partidul şi guvernul acordă o însemnătate deosebită mobilizării tuturor oamenilor muncii pentru realizarea sarcinii trasate de Congresul al 11-lea al partidu­lui cu privire la sporirea consi­derabilă a producţiei agricole, în­deplinirea acestei sarcini revine, desigur, în primul rînd, oameni­lor muncii din agricultură. Dorea să obţinem o producţie anuală de cel puţin 15 milioane tone ce­reale şi sporuri însemnate de producţie la celelalte Culturi, muncitorii, tehnicienii şi ingine­rii din industrie au datoria să asigure mecanizarea producţiei a­­gricole şi sporirea însemnata a producţiei de îngrăşăminte chi­mice. In condiţiile înlocuirii sistemu­lui de cote obligatorii prin dez­voltarea achiziţiilor la liberă în­ţelegere, creşte foarte mult im­portanţa sectorului socialist din agricultură în sporirea produc­ţiei agricole-marfă şi constitui­rea fondului central al statului. Să sprijinim gospodăriile agri­cole Colective, cooperativele agri­cole de producţie şi întovărăşi­rile, astfel incit ele să aibă produc­ţii bogate şi mari surplusuri de produse agricole pe care să le vîndă pe piaţă şi mai ales orga­nizaţiilor comerciale de stat Sarcina principală d­e constituire a fondului central de stat revine gospodăriilor agricole de stat care trebuie să devină în anii ur­mători mari producătoare de ce­reale ; în anul 1960 gospodăriile de stat trebuie să contribuie la fondul central al statului cu cel puţin 1 milion tone cereale. S.M.T.-urile vor trebui să-şi îm­bunătăţească munca, să foloseas­că mai bine parcul de maşini şi tractoare, să ridice calitatea­ lu­crărilor şi să reducă preţurile lor de cost. Statul democrat­­popular va sprijini şi de acum înainte pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale, apărîn­­du-i de exploatare şi ajutîndu-i să obţină recolte mai mari. Cetăţeni şi cetăţene. Caracteristic pentru orînduirea noastră de stat este dezvoltarea democraţiei socialiste, participa­rea largă a maselor populare la conducerea economiei şi statului. Principiul fundamental de or­ganizare a statului nostru de­mocrat-popular este centratismul democratic, îmbinarea conducerii unitare a întregii vieţi de stat şi social-economice cu stimularea iniţiativelor de jos. Plenara din decembrie 1956 a Comitetului Central al partidului a elaborat o serie de măsuri pen­tru lichidarea elementelor de centralizare excesivă în conduce­rea economiei ■ şi administraţiei de stat. înlăturarea centralismu­lui excesiv va spori eficacitatea activităţii întreprinderilor şi or­ganizaţiilor economice, a sfatu­rilor populare şi se va răsfrînge favorabil asu­pra întregii economii naţionale. Ea trebuie să ducă, în acelaşi timp la întărirea discipli­nei de stat şi a disciplinei de plan, la folosirea cu spirit de răspunde­re şi cu pricepere a atribuţiilor şi coru­petinţelor mai largi acor­date cadrelor conducătoare din întreprinderi şi organe locale. Este necesar să se asigure a­­trag­erea mai largă şi mai efecti­vă a oamenilor muncii în rezol­varea problemelor producţiei, în conducerea activităţii economice. Aceasta presupune lichidarea e­­lecimentelor d­e formalism care mai există irt organizarea consfătuiri­­lor de producţie, participarea ac­tivă a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor la discutarea pro­blemelor de producţie, a planu­rilor de măsuri teh­lico-organiza­crător să-şi poată spune cuvântul şi să poată contribui efectiv la îmbunătăţirea activităţii econo­mice, la îndeplinirea şi depăşirea planului. Să dăm o lustă orien­tare tineretului, îndrumîndu-l spre ocupaţii legate direct de pro­ducţie, ca o măsură de prevenire şi combatere a birocratismului. Lărgirea atribuţiilor sfaturilor­­populare va trebui să du­că la participarea mai mare a depu­taţilor şi a oamenilor muncii în conducerea comunelor, oraşelor şi statului, la întărirea rolului şi autorităţii sfaturilor populare ca organe alese ale puterii de stat, raspunzătoare la­ faţa maselor populare. Democraţia noastră socialistă este democraţia cea mai largă, deoarece ea asigură şi garantea­ză exercitarea drepturilor şi li­bertăţilor democratice de către toţi cetăţenii, participarea la conducerea statului a maselor de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. Statul democrat popular nu va îngădui însă ca duşmanii socia­lismului să folosească libertăţile democratice împotriva cuceririlor socialiste ale poporului muncitor. Cei care urmăresc să tulbure munca paşnică a poporului, să ridice mina împotriva orînduirii democrat-populare, vor fi loviţi fără cruţare de forţa statului popular, stat al oamenilor mun­cii. Libertăţile democratice sînt un bun sfînt şi de neatins al poporului muncitor. Cetăţeni şi cetăţene, Pentru realizarea planurilor sale de construcţie economică şi culturală, poporul român are ne­voie de pace. Activitatea desfăşurată de de­legaţia R.P.R. la O.N.U. este o manifestare concretă a ataşamen­tului sincer al guvernului şi al poporului român pentru cauza în­tăririi păcii şi colaborării inter­naţionale. In ultimul timp cercurile impe­rialiste din apus şi-au intensifi­cat acţiunile agresive, şi au pro­vocat o simţitoare agravare a si­tuaţiei internaţionale. Agresiunea anglo-franco-israeliană împotriva Egiptului, amestecul provocator al cercurilor imperialiste în Un­garia cît şi acţiunea Statelor U­­nite ale Americii de subjugare a ţărilor din Orientul Apropiat şi Vojvociu ,sub firma aşa-zisei doctrine Eisenhower“ sînt mani­festări îngrijorătoare ale cercuri­lor agresive de a tîrî lumea în­tr-un nou război. Totodată, aceste cercuri imperialiste desfăşoară o intensă activitate­ subversivă îm­potriva ţarilor socialiste încercînd să semene discordie şi să submi­neze unitatea lagărului socialist. In întreaga lume cresc însă forţele populare dornice de pace. Ele au determinat prăbuşirea ac­ţiunilor aventuriste ale imperia­liştilor în Egipt, în Ungaria şi în alte părţi ale lumii. Mişcarea de eliberare naţională deia ţările O­­rientului a devenit mai activă şi mai ..cuprinzătoare. Solidaritatea internaţională de luptă a oame­nilor muncii se dezvoltă şi se consolidează. Forţa cea mai pu­ternică pentru apărarea păcii este uilitatea ţărilor socialiste. O mare importanţă pentru întărirea continuă a coeziunii ţărilor lagă­rului socialist o are declaraţia din 30 octombrie 1956 a Guver­nului Uniunii Sovietice. Relaţiile dintre ţările lagărului socialist, întemeiate pe principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectării independenţei şi suveranităţii de stat, neamestecului reciproc în treburile interne, colaborarea strînsă şi ajutorarea frăţească, fac ca unitatea ţărilor socialiste să fie de nezdruncinat. Recentele tratative bilaterale între delegaţiile guvernamentale şi de partid poloneze, germane, cehoslovace, chineze cu delega­ţiile de guvern şi de partid din (Urmare din pag. 1-a)­tît din ţara noastră cit şi din Celelalte ţări socialiste nu sînt pe plăcut lumii capitaliste, nu sunt pe placul acelora pe care noi i-am îndepărtat de la putere, cărora le-am curmat posibilităţile de a jefui oamenii şi de a trăi din munca altora. Ne prezentăm, în cadrul Fron­tului Democraţiei Populare, pen­tru a treia oară in faţa poporului spre a-i cere votul, supunînd vo­tului politica partidului. Rezulta­tele cu care ne prezentăm astăzi sunt însemnate. Ţara noastră a făcut paşi uriaşi înainte. Mijloacele princi­pale de producţie se găsesc azi în miinile oamenilor muncii care le administrează prin statul lor, pe care ei i-au creat­­ statul de democraţie populară. Puterea în ţara noastră apar­ţine oamenilor municii şi nu alt­cuiva şi această putere oamenii m­uncii şi-o organizează aşa cum le convine mai bine, conform in­tereselor lor. Nimeni nu poate să se amestece şi să-i împiedice a-şi organiza această putere. Sin­tem­ hotărîţi să strivim orice incercar­e din partea oricui de a clinti puterea populară şi a sta­tului nostru democrat popular, sub cea mai neînsemnată formă s-ar manifesta. Puterea oameni­lor muncii se organizează respec­­tînd legile fundamentale de dez­voltare a societăţii socialiste. După ce a evocat trecutul de luptă al P.C.R. vorbitorul a sub­liniat că, în lupta sa pentru cons­truirea socialismului in ţara noas­tră P.M.R. se călăuzeşte de pro­pria sa experienţă, de experienţa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, de experienţa mişcării revoluţionare internaţionale. Democraţia populară este o de­mocraţie pentru oamenii muncii, este dictatura pentru duşmanii celor ce muncesc, pentru acei care caută să restaureze vechile lucruri. Fiecare om al muncii este dator să ajute în fiecare zi la întărirea acestei puteri, a puterii populare, a puterii oamenilor muncii, a dictaturii proletariatu­lui, pentru că proletariatului, ca clasa cea mai înaintată îi revine sarcina de a avea rolul conducă­tor în făurirea statului, în dez­voltarea puterii populare. Dacă în zilele tulburi în care reacţiu­­nea credea că poate să restaure­ze stăpînirea în Ungaria, şi pe la noi uniii visau la vreo restaurare a vechilor orînduiri, fără îndoială că şi-au găsit răs­punsul. Să întărim în fiecare moment alianţa cu ţărănimea muncitoare, aceasta este temelia puterii popu­lare. Să săvîrşim în fiecare zi con­strucţia statului democrat-popular ca formă superioară de organiza­re a societăţii, căreia îi revine rolul să construiască orînduirea nouă în care om pe om să nu se mai poată exploata. Să întărim solidaritatea ţărilor so­cialiste intre ele care este una din condiţiile de bază ale tăriei noastre. Această solidaritate s-a afirmat in zilele grele în Unga­ria cînd ţările socialiste au venit în ajutorul forţelor sănătoase ale poporului ungar. Solidaritatea a­­ceasta formează unul din elemen­Uniunea Sovietică, Întîlnirea de la Budapesta de la începutul a­­cestui an intre reprezentanţii partidelor comuniste şi muncito­reşti şi ai guvernelor Bulgariei, Cehoslovaciei, Romîniei,­ Ungariei şi U.R.S.S- au demonstrat depli­na unitate şi solidaritatea fră­ţească a ţărilor socialiste. Congresele partidelor comunis­te din ţările occidentale ca şi tratative re­duse între delegaţiile acestor partide cu delegaţiile­­u­­nor partide comuniste şi munci­toreşti din ţările socialiste au fost puternice manifestări ale u­­nităţii comuniste internaţionale, a marii forţe reprezentate de i­­deile internaţionalismului proletar In lupta împotriva uneltirilor imperialismului se produce o şi mai puternică concentrare a tu­turor celor ce se pronunţă pen­tru menţinerea şi apărarea pă­­cii. Această luptă reuneşte sute de milioane de oameni cu con­cepţii politice şi religioase dife­rite din Europa, Asia, Africa, din toate ţările lumii. Poporul român ştie că garan­ţia cea mai sigură a viitorului său o constituie prietenia şi al­ianţa frăţească cu Uniunea So­vietică şi cu celelalte ţări socia­liste. Discuţiile de la Moscova din­tre delegaţiile guvernamentale romînă şi sovietică, declaraţie comună din 3 decembrie 1956 sprijinul material tehnic şi finan­­ciar pe care din nou ni l-a acor­dat Uniunea Sovietică, ilustrea­ză relaţiile de frăţească colabo­rare şi ajutor reciproc existenţi între ţările noastre şi dovedeşti încă odată că ne putem sprijin­­ele de seamă în desfăşurarea în­tregii politici internaţionale. Vorbind despre politica de pace a ţării noastre, tov. Emil Bodnă­­raş a arătat că R.P.R. face parte dintr-un sistem, dintr-un lagăr mare care are 900.000.000 de oa­meni pe care îi uneşte aceeaşi învăţătură in transformarea so­cietăţii omeneşti, care acţio­nează fiecare cu specificul său naţional, dar pe linia aceleiaşi dezvoltări a societăţii. In China, în Mongolia, Viet­nam, Polonia, Germania demo­crată sau Romînia, sau în alte ţări de democraţie populară se vorbeşte acelaşi limbaj, atunci cînd este vorba de construirea societăţii noi, de înlăturarea ca­pitaliştilor de la putere, atunci cînd este vorba de eliberarea o­­mului de sub robia capitalistă. Cercurile imperialiste agresive, duşmane ale păcii, nu ne-ar fi lăsat în pace dacă nu ştiau ce le aşteaptă în cazul cî­nd ar fi aten­tat la independenţa noastră. Ele ar fi întîmpinat nu numai rezis­tenţa noastră, ci şi solidaritatea largă a ţărilor socialiste. O agresiune împotriva oricăreia din ţările lagărului nostru, ar antrena după sine puterea de neînvins a lagărului nostru în­treg în care există şi bomba ato­mică şi multe altele care pot pune la punct pe aventurierii război­nici. Să ne aducem aminte că aven­tura din Egipt a apărut odată cu aceea din Ungaria. Ce şi-au zis imperialiştii ? „Dezlănţuim aci o contrarevoluţie şi rezolvăm greu­tăţile noastre din Orientul apro­piat“. Cu ajutorul provocării Is­­raelului, Franţa şi Marea Brita­­nie au pornit agresiunea împotri­va Egiptului. Şi cu ce s-au ales din aventura aceasta ? Cu retra­gerea ruşinoasă impusă de ura şi indignarea sutelor de milioane de oameni de pe întregul glob şi îndeosebi de limbajul clar şi lim­pede în care a vorbit Uniunea Sovietică. Domnii capitalişti au înţeles că nu e chiar aşa de simplu. As­­tăzi suntem­ în 1957, nu în 1907. Tovarăşi, să ţinem la curăţe­nia învăţăturii noastre. Ştiinţa nu se împacă cu falsuri. Marxism, leninismul este o ştiinţă. Politi­ca noastră nu este o politică în­­timplătoare. Partidul nostru se călăuzeşte după învăţătura ştiin­ţifică întemeiată, fondată şi ve­rificată de experienţă şi care zil­nic se îmbogăţeşte prin expe­rienţă. Referindu-se la hotărîrile Ple­narei C.C al PM.R. din decem­­­brie, tov. Emil Bodnăraş a arătat că măsurile luate de partid, de stat, nu sînt întîmplătoare. Ele sînt rezultatul unei munci pre­gătitoare îndelungate. Partidul nostru se conduce după legi, după reguli, după cal­cule ştiinţific întemeiate. Cînd am luat un şir de măsuri ne-am gîn­­dit mut­, la ele. Noi avem nevoie de cereale pentru fondul centralizat, pentru a asigura alimentarea oraşelor, instituţiilor, armatei, pentru a avea rezerve d­e stat, în toate împrejurările pe priete­nia cu Uniunea Sovietică şi cele­lalte ţări socialiste. Un eveniment important în po­litica partidului şi guvernului nostru este restabilirea relaţiilor prieteneşti, pe linie de stat şi de partid, cu Iugoslavia şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia. Guvernul nostru se pronunţă pentru lărgirea legăturilor politi­ce, economice şi culturale cu toate statele, indiferent de orîn­duirea sofcială, respirigînd însă orice fel de încercare de imixtiu­ne în treburile interne ale ţării noastre. Trăinicia relaţiilor între ţări o constituie schimburile co­merciale reciproc­e avantajoase. Guvernul Republicii noastre Populare militează pentru dez­voltarea relaţiilor comerciale cu­ toate ţările, pentru lăr­girea relaţiilor culturale şi ştiinţifice între toate popoare­le, în vederea întăririi păcii şi colaborării internaţionale. Cetăţeni şi cetăţene, Partidul Muncitoresc Român, în fruntea tuturor forţelor demo­cratice şi patriotice, cheamă pe oamenii muncii de la oraşe şi sate la muncă şi la luptă pentru obţinerea unor noi realizări pe calea înfloririi economiei naţio­nale şi a ridicării continue a ni­velului de viaţă al celor ce mun­cesc. Programul cu care se prezintă Frontul Democraţiei Populare In faţa alegătorilor este un program de construire a socialismului, de muncă paşnică pentru o viaţă mai îndestulată, pentru pace. Fiindcă nici un gospodar nu trăieşte fără rezerve, av­em ne­voie de cantităţi mari de cereale, astăzi oamenii nu mai trăiesc cu un harbuz şi cu o bucată d­e pli­ne ca pe vremea cînd mureau la 38—40 de ani. Desigur că mai există greutăţi în aprovizionare, recunoaştem şi nu ne speriem de ele. Le vom invinge. Facem totul pentru ca oamenii să trăiască bine. Nu e aşa de simplu să le rezolvi pe toate, dar noi depunem eforturi în această direcţie. Pentru a produce mai mult, pămîntul trebuie lucrat mai bine. Noi am desfiinţat cotele ca să-l ajutăm pe ţăran să acorde mai mult interes culturii pămintului pentru a obţine recolte mai bo­gate, să dea o producţie mai mare cu ajutorul maşinilor pe care am început să le fabricăm în fabricile noastre. Să-l ajutăm pe ţăran să treacă la forme su­perioare de muncă a pămintuilui, în asociaţii, în întovărăşiri, în gospodării colective ; să scoată nu 3.000 kg. de porumb la ha., dar 7.000 kg. (nu ne-am supăra dacă ar fi şi 5.000 la urma ur­mei). Să treacă spre o agricul­tură înaintată, modernă şi din ce în ce mai perfecţionată. Acesta este sensul măsurilor partidului. Noi ne vom adresa muncitorilor din fabrici şi întreprinderi pentru a-i consulta în ce priveşte îmbu­nătăţirea sistemului de salariza­re. Accentul trebuie pus pe ele­mentul stimulator al calificării profesionale, retribuţia tarifară bazîndu-se pe normarea ştiinţifi­că a muncii. Va trebui să mobilizăm pe muncitori, maiştri, ingineri să studieze noul sistem de salariza­re, să vină cu propuneri. Nu poţi face nici un fel de normare care să nu ţină cont de particularită­ţile fiecărei întreprinderi — care are utilaje mai vechi sau mai noi, condiţii mai bune sau mai rele. Aceasta nu este o muncă uşoa­pentru fericirea scumpei noastre latrri. Niciodată m­ai rituri ca acum tiu a fost atît de puterfiică uni­tatea moral-politică a orînduirii noastre democrat-populare. Lichi­darea asupririi naţionale şi asi­gurarea deplinei egalităţi în drepturi a naţionalităţilor conlo­cuitoare cu poporul român face ca oamenii muticii maghiari, ger­mani, sirbi şi de alte naţionali­tăţi să participe cu însufleţire a­­lături de oamenii muncii romîni la construirea socialismului în patria noastră comună, Republi­ca Populară Romînă. Luînd parte în mod unanim la alegerile de la 3 februarie, cetă­ţenii patriei noastre îşi vor ma­nifesta adîncul lor ataşament pentru puterea populară, încre­derea nezdruncinată în orîndui­rea democrat-populară. Alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională întăresc şi mai mult unitatea între partid, guvern şi popor şi arată hotărîr­ea oameni­lor muncii de a contribui cu toa­tă energia şi capacitatea lor creatoare la făurirea societăţii noi, socialiste. Trăiască Partidul Muncitoresc Român, iniţiatorul şi organizato­rul victoriilor noastre ! Trăiască scumpa noastră Pa­trie, Republica Populară Bortună ! Trăiască victoria ftv alegeri a Frontului Democraţiei populare ! La muncă şi la luptă pentru înflorirea Patriei, pentru viitorul ră. Aceasta, ca şi problema achi­ziţiilor vor fi probleme şi pentru deputaţii Marii Adunări Naţiona­le care vor trebui să contribuie pentru a le rezolva cît mai just. În ceea c­e priveşte ţărănimea să-i vorbim gospodăreşte, con­vingător, despre avantajele achi­ziţiilor. Noi am văzut răspunsul ei la desfiinţarea cotelor : intra­rea în mare număr în gospodării colective şi întovărăşiri agricole. In ciuda anumitor proorociri a­­vem astăzi cîteva raioane­ dint ţară care sînt complect coopera­­tivizate. Am trecut la descentralizarea aparatului nostru administrativ şi economic pentru că s-au creat condiţii pentru aceasta. Sistemul socialist este prin esenţă un sis­tem centralizat. Dar centralismul nostru poartă o denumire deose­bită : centralism democratic. El trebuie să asigure legătura cu în­treaga masă, care trebuie antre­nată la formularea unor hotă­rîri şi la luarea unor măsuri. Dar la noi s-a văzut că s-a ajuns la forme prea rigide, care au devenit o frină. Referindu-se la lărgirea com­petenţei şi atribuţiilor sfaturilor populare, vorbitorul a subliniat că astăzi cetăţenii participă mai cu tragere de inimă la diferite acţiuni iniţiate de sfaturile popu­lare, de diferitele comisii. S-au creat condiţii ca să se treacă asupra sfaturilor populare mai multă răspundere in admi­nistrarea treburilor. Nu este nor­mal ca Sfatul popular din Boto­şani să nu poată angaja 4 mătu­rători fără aprobare din Bucu­reşti. Formele birocratice de con­ducere vor fi astfel in mare mă­sură înlăturate. Sfaturile popu­lare să-şi administreze veniturile, iar cetăţenii să le tragă la răs­pundere ! In încheiere tov. Emil Bodnă­raş a mulţumit pentru cuvintele calde adresate P.M.R., subliniind că încrederea aceasta a oameni­lor în partid, în capacitatea lui este cea mai bună călăuză. Noi susţinem cu tărie F D.P. şi vom face tot posibilul pentru ca el să iasă victorios în alegerile pentru Marea Adunare Naţională. — Tov. Chivu Stoica în mijlocul alegătorilor Anii puterii populare au descătuşat canali­tatea creatoare a celor ce muncesc Tov. Emil Bodnăraş s-a întîlnit cu alegătorii Alte întâlniri ale alegătorilor cu candidaţi ai F.D.P. Joi, în sala cinematografului „Maxim Gorki“ din Iaşi, peste 1.200 cetăţeni din circumscripţia electorală Iaşi-vest s-au întîlnit cu candidatul lor în alegeri, to­varăşul Alexandru Bîrlădeanu, membru al C.C. al P.M R., vice­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri. * Peste 1.000 de alegători d­in circumscripţia electorală Constan­­ța-nord s-au întîlnit miercuri du­pa amiază în sala de festivi­tăţi a cazinoului din Constanţa cu candidatul lor in alegerile de 1­­3 februarie, tovarăşul Simion Bughici, membru al C.C. al P.M.R, vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri al R.P.R. * Joi după amiază, sute de ale­gători din circumscripţia electo­rală Cernavodă s-au întîlnit la Casa de cultură din oraşul Cer­­navodă cu candidatul lor in ale­geri, tovarăşul Gheorghe Hossu, membru al C.C. al P.M.R., vice­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri.* In comuna Stăneşti, raionul Tg. Jiu a avut loc joi o adună­­re a peste 500 de delegaţi ai ţă­ranilor muncitori şi Intelectualilor din circumscripţia electorală Ar­­cani, cu tovarăşul Grigore Preo­­teasa, membru al C.C. al P.M.R., ministrul Afacerilor Externe.

Next