Scînteia Tineretului, martie 1957 (Anul 12, nr. 2432-2458)

1957-03-01 / nr. 2432

TINERI, ŞANTIERELE VA AŞTEAPTĂ! La Galaţi s-a deschis, încă de anul trecut, un vast şantier. Tineri din toate colţurile ţării au venit aici să contribuie, prin munca lor, la vindecarea rănilor pricinuite de distrugerile făcute de fasciştii hitlerişti în timpul războiului. De curînd, şantierul a devenit fruntaş între celelalte şantiere de tineret din ţară. In mijlocul oraşului se văd deja primele blocuri ridicate de mîinile harnicilor brigadieri. Şantierul este pentru ei nu numai locul unde au venit să-şi arate dragostea faţă de construcţia noastră socialistă, contribuind cu propriile lor mîini la înflorirea patriei, ci şi o şcoală. Pe şantier tinerii se califică în diferite meserii — zidari, dulgheri, fierari-betonişti etc. — duc o activitate cultural-sportivă, învaţă să muncească şi să trăiască în comun. Iată mai jos cîteva aspecte din activitatea brigadierilor de pe şantierul „Reconstrucția orașului Galați". Frumuseţea MUNCII DE BRIGADIER ...În centrul oraşului Galaţi, acolo unde armatele fasciste au distrus fără milă clădirile lăsind in urma lor ruine, in faţa vizitatorului se deschide astăzi priveliştea unui vast şantier, pe care lucrează sute de harnici brigadieri. Oraşul Galaţi se reconstruieşte. Dacă ne uităm în valea oraşului zărim silueta uzinelor „Cristea Nicolae", a fabricii de piese de schimb şi multe altele. Construim cum n-am mai construit niciodată şi în această operă de construcţie tineretul aduce o mare contribuţie. Şi aici, ca de altfel pe toate traseele marilor şantiere, tinerii înalţă în bătaia vintului purpura drapelelor roşii. Tineri din toate colţurile patriei, adunaţi laolaltă, la chemarea Comitetului Central al U.T.M., pe şantierul naţional „Reconstrucţia oraşului Galaţi" contribuie cu munca lor la refacerea bătrinului oraş dunărean. În centrul oraşului s-a terminat deja construcţia la roşu a patru mari blocuri de locuinţe şi s-a început construcţia altor două blocuri. Chiar şi un necunoscător işi dă seama de uriaşa muncă ce s-a depus aici pentru evacuarea molozului provenit de la dări mături, pentru săparea fundaţiilor in cimentul vechilor clădiri. Oraşul Galaţi se reconstruieşte pe baza unui grandios plan de perspectivă. Numai in anul acesta se vor da în folosinţă circa 200 apartamente şi magazinele din parterul celor 6 blocuri incepute încă in anul trecut. In curind va începe construirea a patru noi blocuri de locuit, a unuui hotel si a unui bloc administrativ cu magazin universal. In cadrul acestui ansamblu este prevăzut să se realizeze circa 1.500 apartamente, diverse magazine, un hotel cu un elegant restaurant, un cinematograf şi două clădiri administrative. Totodată, se va amenaja faleza spre Dunăre şi port. Şi toate acestea vor fi realizate de mîinile harnice ale tinerilor brigadieri. Ion Bungă este mîndru de numele de brigadier pe care-l poartă. A venit pe şantier încă de la primele începuturi. Deşi nu cunoştea prea multe lucruri despre guinea pe şantier, viaţa de tabără l-a legat aşa de mult de colectiv, de tovarăşii din brigada pe care o conduce, incit i-ar veni greu să se mai despartă de ei. Pe şantier, împreună cu cei cincisprezece băieţi din brigadă, s-a calificat in meseria de betonist. Deşi la început membrii brigăzii dădeau multă bătaie de cap conducerii brigadierilor, astăzi toţi sunt unul şi unul, parcă aleşi, iar brigada a ajuns fruntaşă pe şantier. Nu e zi in care să nu realizeze cite două norme... .„Undeva, intr.o clădire la marginea şantierului. Intîlneşti un tinăr de 21 ani, puţintel la trup, cu salopeta căzind în cuie largi, un copil aproape: Aurel Mocanu. El are o singură dorinţă: să participe cu tot sufletul la realizarea marilor construcţii şi să fie întotdeauna printre cei dinţii. Despre viaţa lui pe şantier, despre munca lui, iţi vorbeşte cu multă seriozitate. ...Cînd a păşit prima oară pe şantier era in vara anului 1953 In vremea aceea tinerii şi-au dat mina la Bucureşti, unde au construit stadionul „23 August". Şi atunci s-a aflat tot printre cei dinţii la muncă. Pentru strădania și munca neobosită pe care a depus-o — deși în vîrstă de numai 17 ani, a fost decorat cu Medalia Muncii. In 1955 a Plecat la Cerna Jiu, unde a pus umărul la construirea liniei forestiere Tirgu Jiu — Tismana. Cînd s-a terminat lucrarea, Aurel, acum fiu de colectivist, a plecat la Bicaz, iar astăzi el s-a întîlnit cu alţi brigadieri pe şantierul „Reconstrucţia oraşului Galaţi". Străbătînd şantierele, tindrul Aurel Mocanu, astăzi candidat de partid, a avut multe de învăţat. Mai intii s-a calificat. Cunoaşte trei meserii: dulgher, fierar-betonist şi lucrător la prefabricate. In oricare din această muncă se descurcă cu multă uşurinţă. Şi ca Aurel Mocanu, îndrăgostiţi de viaţa de brigadier sînt mulţi tineri pe şantier. În aceste zile, cînd razele soarelui strălucesc binevoitoare, şantierul freamătă de muncă parcă mai însufleţit ca oricind. Cinstea care s-a făcut brigadierilor de la Galaţi de a deţine Drapelul roşu de şantier fruntaş pe ţară le sporeşte şi mai mult entuziasmul. Un gind, o hotărire fierbinte le umple inima, să reconstruiască cit mai repede — şi să ridice la o nouă strălucire bătrânul oraş de pe malul Dunării. RESPONSABILUL de la PREFABRICATE Cu un an în urmă, utemistul Ion Conduraru era oficiant sanitar în comuna Suvorov. La chemarea Comitetului Central al U.T.M., el a venit împreună cu alţi zece tineri din comună, pe şantierul „Reconstrucţia oraşului Galaţi“. Cînd a luat fiinţă aici o secţie de prefabricate, Conduraru a fost ales responsabilul brigăzii de tineret din această secţie. Nu era o treabă uşoară. A fi responsabil înseamnă a fi un bun organizator, un bun cunoscător al procesului de producţie. Pentru a-i îndruma pe ceilalţi, trebuie să ai prestigiu în faţa tinerilor, şi acest prestigiu nu ţi-l poţi cîştiga decit prin exemplul pe care-l dai în muncă. A urmat o perioadă grea. Ion Conduraru a muncit cu rîvnă cot la cot cu tovarăşii săi, pentru a asigura constructorilor prefabricatele de care aveau nevoie. Era necesar să înveţe. După amiază, după lăsarea lucrului, a început să studieze „Călăuza constructorului“. De aici şi-a însuşit multe lucruri: cum se foloseşte fierul pe calităţi, cum se fac săpături şi compactări la adîncimi, şi multe altele. Ceea ce învăţa se străduia să aplice, şi aşa, azi puţin, in fine mai mult, Conduraru a izbutit să înveţe trei meserii. Brigada pe care o conduce confecţionează aproape toate prefabricatele necesare celor şase blocuri la care lucrează. La supravegherea lucrărilor, el ţine şi locul maistrului. Odată cu Conduraru şi alţi tineri s-au calificat la locul de muncă în meseriile de dulgher, fierar-betonist şi la confecţionarea prefabricatelor. Nu i le-a trebuit mult ca brigada de la prefabricate să ajungă fruntaşă. Anul trecut, în cinstea zilei de 23 August, ea a cîştigat întrecerea dintre brigăzi pe regiune. Atunci in ziua schimbului de onoare, tinerii au realizat 4 norme. In urma muncii depuse, băieţii lui Conduraru au primit în dar un aparat de radio. Dar brigadierii de la prefabricate nu sunt fruntaşi numai în producţie. Ei sunt fruntaşi şi în activitatea cultural-artistică. Ştiaţi ca: 0 0 g ...tinerii de pe şantierul na- § 8 ţional „Reconstrucţia oraşului 8 1 Galaţi“ şi-au amenajat prin ? g muncă voluntară un club? Aici, g 8 în afară de faptul că pot vi- 8 § ziona spectacole, ei practică ^ g diferite sporturi ca : tenis de g 8 masă, şah, volei, box, gimnas- 8 I tică etc. ? 8 ...de curind brigadierii de la g t Galaţi au lucrat un schimb de 8 g onoare ? In această zi fruntaşă jj 8 a ieşit brigada lui Bungă Ion, g ? care a realizat 3 norme. După 8 0 ea au urmat brigăzile lui Ion g Conduraru, Şerban Marin şi g g Manea Vasile. 8 1 ...cu cimentul folosit pînă jj g acum de constructorii de la 8 g Galati se poate construi un zid I lung de 5.100 m., înalt de 4 m. g g și gros de 25 cm. ? 8 8 ...din economiile realizate în § 8 trimestrul IV 1956 se vor con- g g strui 2 apartamente ? 8 ...în trimestrul IV al anului g I trecut au fost calificaţi pe san- 8 g tieri în diferite meserii 154 ti-8i neri ? g I ..la spartachiada de iarnă au 88 participat 86 de tineri ? -O OOOOOOOOOOCO000000000000-000000000000000® Printre locuitorii oraşului Galaţi, care studiază macheta ce înfăţişează oraşul lor după reconstrucţie, se află şi mulţi copii. Cînd ei vor fi mari, oraşul lor aşa va arăta. In aceste zile de început de primăvară, munca pe şantier nu conteneşte nici o clipă. Brigadierii se întrec pentru cele mai bune realizări. Reporterul nostru fotografic a surprins brigada lui Ion Bungă — brigadă fruntaşă pe şantier — preparînd cimentul pentru fundaţiile unui nou bloc. DUPĂ MUNCĂ ŞI RĂSPLATA » Munca este azi răsplătită. Şi brigadierii fruntaşi au fost răsplătiţi pentru strădania depusă la reconstrucţia oraşului Galaţi. Odată cu decernarea Drapelului roşu de producţie, Ministerul Construcţiilor şi Comitetul Central al sindicatului muncitorilor din construcţii au acordat brigadierilor fruntaşi premii în obiecte, bani şi diplome. Au fost astfel oferite tinerilor fruntaşi cinci aparate de fotografiat, trei ceasuri de mînă şi trei biciclete. A fost acordat de asemenea un premiu colectiv format din două mingi de fotbal, patru mingi de volei, o masă de tenis de masă complectă cu 20 de mingi, un echipament complect de volei şi diferite cărţi. Totodată la 10 brigadieri s-au acordat premii în bani. Printre cei premiaţi se numără brigadierii Ion Bungă, unul din cei mai buni organizatori ai producţiei, responsabilul brigăzii fruntaşe, Şerban Marin, Pavel Ion, Ion Conduraru, Constanţa Balaban, Aurel Mocanu, inginerul Gh. Păsărică, maistrul Iordache Tăbăcaru şi alţii. Fotografia noastră înfăţişează un aspect din timpul decernării premiilor. Tov. Vasile Dordoi, locţiitor al preşedintelui Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din construcţii, luminează o bicicletă utemistului Şerban Marin, responsabil de brigadă. In timpul liber Brigadierii duc in comun o activitate multilaterală. In timpul liber ei desfășoară la club o vie activitate sportivă. In cadrul colectivului sportiv ,,Constructorul" brigadierii joacă tenis de masă, șah, volei, box, fac gimnastică. 24 brigadieri sunt purtători ai insignei G.M.A. gradul I, iar un număr de 122 tineri sunt aspiranţi G.M.A. Comitetul U.T.M. de pe şantier a organizat, cu sprijinul comitetului de Întreprindere, un concurs artistic la care au participat peste 100 brigadieri, invăjind cu acest prilej cîntece şi poezii. Multi tineri au învăţat să evite la diferite instrumente. Mai mulţi brigadieri fac parte din echipa de dansuri, iar alţii din brigada de agitaţie. Pentru a da putinţă tinerilor să citească cărţile de la bibliotecă, au fost organizate biblioteci volante pe fiecare dormitor. In felul acesta, In ultima vreme au fost citite peste 300 de cărţi şi broşuri. Tinerii care lucrează pe acest şantier rezervă o parte din timpul lor liber vizionării de filme, care se organizează de obicei de două ori pe săptămină. Cei cărora le place dansul, participă joia şi sîmbăta la reuniunile tovărăşeşti care au loc la club. Tinerii se cunosc unii pe alţii, au legat prietenii şi cu greu se pot despărţi unul de altul. Numai cel care n-a gustat niciodată din povestirile pline de romantism, de glumele tinereşti spuse seara după ce a sunat stingerea, nu poate înţelege viaţa dusă în colectiv. Grupaj realizat de C. BANCILA şi R. COSTIN 120 de ani de la naşterea lui Ion Creangă Intr-o zi mohorîtă şi friguroasă de sfîrşit de decembrie a anului 1889, cîţiva amici duceau pe cel din urmă drum — spre cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi — pe marele nostru povestitor Ion Creangă. Bulgării grei de pămtot s-au rostogolit cu ecouri dureroase peste sicriul sărăcăcios al marelui talent ieşit dinpopor. Aşa avea să se încheie ultimul capitol din zbuciumata viaţă a unuia dintre oamenii noştri de seamă, care în timpul vieţii sale nu găsise înţelegerea şi — cu atât maipuţin — preţuirea oficialităţii. Aceasta, deoarece era un fiu din popor şi a tălmăcit artistic viaţa şi durerile poporului iar opera sa a fost privită de sus de către junimiştii „subţiri“, de către esteţii claselor exploatatoare care-l prezentau pe Creangă ca pe un „ţărănoi“, „primitiv“ şi „incult“, căutînd să minimalizeze personalitatea scriitorului moldovean, sensurile adinei cuprinse în Amintirile ori poveştile sale. Dar dacă din ambianţa humuleşteanului făceau parte mizeria şi lipsa de înţelegere a contemporaneităţii, dacă convorbiriştii de la „Junimea“ făceau haz de „ţărăniile“ lui (îl socoteau drept un măscărici care să-i distreze), astăzi, Ion Creangă a găsit nu numai preţuirea, dar şi cinstirea meritată. Poporul nostru i-a acordat marea distincţie de membru onorific post-mortem al Academiei R.P.R. Născut la 1 martie 1837, adică acum 120 de ani, la Humuleşti, în apropierea cetăţii Neamţului şi a apei Ozanei, Ion Creangă va purta mereu în suflet minunăţia plaiurilor natale şi tabloul vieţii ţărăneşti. Atît „Amintirile“ cît şi poveştile, basmele şi povestirile sale reconstitute artisticeşte realităţile de la ţară din vremea sa, alcătuind o adevărată monografie artistică a satului moldovenesc, în care elementele sociale şi bogăţia notaţiilor realiste conferă artei sale profunzime şi forţă de convingere. In însăşi substanţa prozei sale este inclusă atitudinea potrivnică a scriitorului faţă de orînduirea vitregă burghezo-moşierească, reflexul elementelor propriei sale vieţi care pulsează în fiecare rind. In „Amintiri“ sunt înfăţişate şi alte aspecte ale şubredului edificiu social burghezo-moşieresc — ducerea la armată a flăcăilor cu arcanul, ca animalele, năravurile clerului ipocrit şi cupid. Iată cum caracterizează un personaj al său, pe un popă: ...„gură de lup, obraz de scoarţă şi pîntece de iapă ...el mănincă şi de pe viu şi de pe mort"... — în care-l recunoşti cu uşurinţă pe popa Oşlobanu din „Amintiri“. Viabile elemente de saură socială cuprind şi povestirile „Ion Roată şi Unirea" şi „Ion Roată şi Cuza Vodă“, unde chipul ţăranului harnic şi cinstit este opus boierului exploatator. Poveştile sale — „Harap alb“, „Capra cu trei iezi", „Punguţa ACŢIUNI TINEREŞTI ! Tinerii din oraşele şi satele patriei noastre sprijină acţiunea de colectare a metalelor vechi, necesare in- 5 dustriei metalurgice în elabo. ■jt rarea oţelului. Anul trecut, la chemarea Comitetului Central al U.T.M., mii de ti neri din întreprinderi şi şcoli, ori precum şi numeroşi pionieri ft au desfăşurat cu însufleţire întrecerea sub lozinca: „din îs fier vechi, oţel nou". Tinereftul a strîns şi a predat întreit prinderii de colectare a mertalelor o cantitate de fier ft vechi cu care s-a putut e-labora peste 8100 tone oţel. ~ In total, întreprinderea de ft colectare a metalelor a adunat o cantitate de fier vechi , care permite elaborarea a ft peste 10.400 tone de otel. 5 Pentru merite deosebite în acţiunea de stringere a meftalelor vechi, Comitetul Central al U.T.M. a acordat or-organizaţiilor U.T.M. şi unor tineri, însemnate premii în o£biecte, echipament şi material sportiv, diferite instrumente muzicale, aparate de ** radio şi de fotografiat etc. Tinerii continuă acţiunea de strîngere a metalelor vechi, ei sînt hotărîţi să-i sprijine îndeaproape pe siderurgişti în lupta lor pentru sporirea producției de oțel. Pe urmele materialelor publicate IDEI CE SE CER APLICATE Conducerea întreprinderii „Răscoala din 1907“ şi comitetul de întreprindere au răspuns la critica adusă In materialul „Idei ce se cer aplicate“, apărut in nr. 2411 al ziarului nostm. In răspuns se spune: „Luînd cunoştinţă de conţinutul articolului, considerăm că apariţia lui în coloanele ziarului constituie pentru noi un ajutor important in desfăşurarea activităţii viitoare. Ca primă măsură luată de către conducere şi comitetul de întreprindere a fost dezbaterea acestui articol intr-un colectiv lărgit cu cadre de conducere. Din această analiză, a reieşit că toate problemele sezisate în articol sunt juste. Pentru viitor, conducerea şi comitetul de întreprindere îşi propun urmărirea şi analizarea îndeaproape a propunerilor făcute de muncitori in consfătuirile de grupă şi afişarea termenelor pînă cînd vor fi aplicate propunerile făcute la locul de producţie in timp de 5 zile de la consfătuire. Pentru lichidarea lipsurilor sezisate am mai luat următoarele măsuri concrete: S-a pus în funcţiune centrul de distribuit bătătură în secţia a IlI-a. S-au luat măsuri tehnice pentru îmbunătăţirea procesului de producţie din preparaţie ca: respectarea strictă a reţetelor tehnologice de fabricaţie, repararea spetelor, a iţelor, intensificarea controlului tehnic de calitate în fazele de producţie ale preparaţiei. Pentru complectarea şi ţinerea evidenţelor la zi a graficelor de urmărire a producţiei şi calităţii, vom controla zilnic afişarea lor, trăgind la răspundere pe cei care au sarcina urmăririi şi complectării lor. Sub îndrumarea organizaţiei de partid, vom căuta ca şi pe viitor să ne însuşim şi să aplicăm propunerile utile venite din rindurile muncitorilor pentru o cit mai bună organizare şi gospodărire a întreprinderii noastre, pentru traducerea în practică a hotărlrilor Rezoluţiei plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1956“. Poetul basmelor și al amintirilor cu doi bani“, „Soacra cu trei nurori“, pentru a nu aminti decit cîteva dintre cele mai renumite — sînt adevărate valori ale realismului romînesc. Prin ele, după cumspunea Hans Cristian Andersen, Creangă a găsit drumul ce duce la toate inimile. Adică ele plac deopotrivă copiilor şi vîrstnicilor. Elementul lor fantastic se asociază organic unei viziuni realiste asupra aspectelor vieţii de toate zilele. Antagonismul dintre principiul binelui şi răului, izbînda primului asupra celui din urmă — constituie esenţa basmelor sale, ca, de altfel a tuturor basmelor populare. Marele merit al lui Creangă este de a fi folosit in scrierile sale limba vie a poporului, dîndu-i măreţia unui monument desăvîrşit, ridicînd-o la un nemai întîlnit potenţial artistic. Creangă a evitat artificiile de stil, folosind cu îndeminare şi meşteşug graiul popular oral, presărîndu-l cu proverbe, zicători şi metafore populare. Umor, duioşie, putere de evocare a locurilor şi oamenilor, forţă descriptivă şi narativă — iată ce caracterizează „Basmele" şi „Amintirile din copilărie“ ale marelui scriitor moldovean. Prin autenticul lor, prin forţa lor artistică populară, prin firescul cu care simit înfăţişate aspecte din viaţă, scrierile sale îşi păstrează neştirbită valoarea şi puterea de a impresiona inima şi cugetul. Lectura lor oferă şi astăzi satisfacţii la fel de proaspete ca în urmă cu decenii, ceea ce explică preţuirea mereu vie de care se bucură în rindurile tineretului opera lui Creangă. I. MIHUȚ Despre trecut şi prezent in marea carte a cintecului popular (Urmare din pag. la beră, tineretul îşi poate înfăptui cele mai frumoase şi îndrăzneţe visuri, în uzine şi pe ogoare, în şcoli şi facultăţi, pretutindeni la oraşe şi sate, lucrează zeci de mii de tineri muncitori, ingineri, învăţători, tractorişti, scriitori, medici, elevi şi studenţi, devotaţi cu trup şi suflet partidului şi organizaţiei noastre de tineret. Această generaţie creşte şi se oţeleşte sub conducerea părintească a partidului, în focul efortului comun al oamenilor muncii pentru construirea societăţii socialiste. Dreptul la muncă, garantat de Constituţia R.P.R., a devenit un bun social de care se bucură toţi oamenii muncii, indiferent de sex sau naţionalitate. Munca devine un izvor de bucurie şi satisfacţii materiale şi morale pentru masele muncitoare de la oraşe şi sate. Tineretului puterea populară i-a deschis larg porţile viitorului. In faţa tuturor tinerilor se află drumul către cucerirea cetăţii ştiinţei înaintate. Partidul şi guvernul le asigură condiţii nemaiîntîlnite în trecut pentru a deveni muncitori, tehnicieni şi ingineri de frunte, cadre care să stăpînească şi să aplice în producţie cele mai mari realizări ale tehnicii moderne. Puterea populară a descătuşat şi energiile creatoare ale truditorilor ogoarelor. Tinerii de la sate îşi află fericirea în sînul muncii colective, în efortul de zi cu zi pentru obţinerea de recolte bogate, pentru atragerea a noi mase de ţărani pe făgaşul cooperativizării. Viaţa şi înfăţişarea satului nostru s-au schimbat cu desăvîrşire în anii regimului de democraţie populară. Au apărut la sate puternice gospodării de stat şi S.M.T., înfloritoare gospodării colective — mijloace importante de convingere a ţărănimii muncitoare asupra superiorităţii muncii în comun cu mijloace mecanizate. Despre rolul S.M.T. în cooperativizarea agriculturii un tinăr tractorist din Dorohoi cînta într-o seară un cîntec nou, un cîntec foate făcut de el, poate auzit de - alţii : Feleică busuioc, Scos-a badea cal de foc. Cal de foc, nepintenog. Joacă-n ogor ca la joc Şi răstoarnă brazdele. Tot bătînd bătutele... Inşănat badea-i călare C-are-n urmă cinci brăzdare. Şi-l îndeamnă binişor Cum să calce mai cu spor, Cu tălpica de tractor, Pe pămîntul tuturor... Că pe unde el horeşte Griul mare-n spic se creşte Şi-o să crească şi secara, înaltă cît trestia, Cu spicul cît vrabia Şi porumbu Greu ca plumbu, 70 de care noi Să mi-l scoată din zăvoi... Marea atracţie pe care o exercită asupra maselor de ţărani muncitori sectorul socialist din agricultură se oglindeşte atît în cifrele consemnînd creşterea continuă a numărului gospodăriilor agricole colective şi întovărăşirilor agricole care a ajuns la 1 decembrie 1956 la 10.442, cît şi în versurile minunatului nostru folclor, care se înoieşte şi se îmbogăţeşte pe zi ce trece. Noile relaţii de familie care încep să se statornicească la sate, pe temeiul muncii libere, în comun, au făcut să se nască o întreagă serie de noi cîntece populare. Fata de la ţară, care odinioară nu se putea mărita fără să aibă măcar un petec de pămînt ca zestre, astăzi nu mai poartă această grijă cînd muncește în gospodăria agricolă colectivă. Căsnicia ei va fi înfloritoare ca și colectiva din care ace parte . Prunză verde de molid, o-s fată din colectiv ii-n trei zile mă mărit... Toată lumea se mira, Toată lumea se-ntreba Mie zestre cin mi-o da ? Fata n-are, Mama n-are, Ce mă fac că-s fată mare! Dar să vadă lumea toată, Nu-s săracă, sunt bogată, Colectiva-mi dă de toate: Îmi dă cinste, omenie, Zestre cită-mi trebuie mie Şi-oi trăi cu bucurie. Şi cu drag am să muncesc Cu cine mă potrivesc, Viaţa cu drag să-mi trăiesc, Colectiva să-nfloresc. Fericirea personală este strîns legată de fericirea colectivităţii in mijlocul căreia vieţuieşti şi cu ajutorul căreia îţi realizezi visurile. Aceasta este esenţa care se desprinde din noile rînduieli ce se creează şi se consolidează în satele patriei noastre. In vremea cîrmuirii burgheziei şi moşierimii, Romînia se afla printre ţările cu cei mai mulţi analfabeţi din lume. Această ruşine a vremurilor de năpăstuire şi jaf a fost azi aproape complect înlăturată. In cîntecul populat cei care şi-au limpezit ochii şi au deprins mîntirea condeiului dau glas bucuriei de a şti să citească, mulţumind partidului care i-a călăuzit spre lumina ştiinţei de carte : Frunză verde argint viu, Am învăţat ca să scriu Şi-n ziar să citesc ştiu. Şi-am să scriu şi la partid i-am citit „pace" pe zid. Vreau pace şi bună voie Să nu mă-ntorc la nevoie. Cartea care odinioară era un lux, fiind accesibilă numai celor înstăriţi, în anii 1951—55 a atins impresionantul tiraj de 223.000.000 exemplare. Poporului însetat de cultură i se dă hrana nepreţuită a inimii şi minţii. In marea carte a cîntecului popular se înscriu toate aceste prefaceri structurale care duc poporul nostru muncitor către culmile unei vieţi noi, fericite şi luminoase, alături de recunoştinţa celor ce muncesc faţă de partid, înţeleptul şi încercatul nostru conducător pe drumul spre socialism : Pîrîiaş de lingă moară Face-te-ai neagră cerneală Ca să-i scriu o carte lui, Dragului, partidului, Lui, conducătorului. Să-i spun traiul ce-l trăiesc, Sporul cu care muncesc, Pentru care-i mulţumesc Din adîncul inimii, Că-s un rind cu oamenii.. Totodată, în filele uriaşei cărţi pe care am răsfoit-o, găsim exprimată toată dragostea poporului nostru faţă de prietenii noştri de nădejde, eliberatorii noştri şi oamenii sovietici. Versuri impresionante cînta vitejia ostaşului sovietic care şi-a vărsat sîngele pentru a aduce libertatea şi pe pămînturile noastre . Şi iar verde viorea, Îmi şopteşte inima Cînd m-aşez la sfat cu ea: — Treci de-a lungul cîmpului Şi la umbra rugului, în marginea satului, Ai să vezi o crucişoară Cioplită din bărdişoară.. Lingă ea, fecior în groapă Doarme afundat de-o şchioapă Cu ţarina peste pleoapă... A fost rus voinic ca bradul, Nemţii l-au culcat cu brandu .A fost om de omenie, Doarme aici pentru vecie, Doarme, somnul lin să-i fie, Că din viaţa-i dăruită Creşte grîu şi facem pită... Dacă pînă acum un deceniu şi mai bine, poporul cînta cu amărăciune cîntecul săracului in ţară bogată, cîntecul pribeagului în propria lui ţară: „Munţii noştri aur poartă ! Noi cerşim din poartă-n poartă...“, astăzi, sub soarele regimului de democraţie populară, cînd oamenii muncii de la oraşe şi sate îşi făuresc viaţa lor nouă, s-a ivit cîntecul încrederii in sine a celor mulţi care, sub conducerea partidului, păşesc demni şi hotărîţi spre socialism . Partidul pe noi ne poartă să umblăm stăpini pe soartă.