Scînteia Tineretului, noiembrie 1957 (Anul 12, nr. 2638-2663)

1957-11-01 / nr. 2638

PENTRU ÎNTĂRIREA PRIETENIEI ŞI FRĂŢIEI DINTRE TINERETUL Adunarea studenţilor­­ din­­Cluj Miercuri 23 octombrie 1957, a avut loc la Cluj, în sala mare a sfatului popular regional, o adunare la care au participat studenţi de la Universităţile „Babeş“ şi „Bolyai“, Institutul medico-farmaceutic, Institutul politehnic, Institutul agronomic, Institutul de arte plastice „Ion Andreescu“ şi Conservatorul de muzică „Gh. Dima“, precum şi tineri muncitori din între­prinderile din oraş. Tov. Tompa István, secretar al comitetului regional Cluj al P. M. R. deschizînd adunarea a arătat că scopul ei este de a da posibilitate studenţilor să dezbată unele proble­me politice şi ideologice de mare importanţă legate de decla­raţia tov. Jordáky Lajos care a fost citită în adunarea inte­lectualilor din Cluj, ţinută cu cîteva zile mai înainte. In continuare, tov. Jordáky Lajos a dat citire susmenţionatei declaraţii, la care a făcut unele complectări. Au urmat apoi discuţiile la care au participat numeroşi studenţi. In cadrul discuţiilor au mai luat cuvintul tovarăşii: Pavel Ţugui, membru supleant al C.C. al P.M.R., şeful secţiei ştiinţă şi cultură a C.C. al P.M.R., Virgil Trofin, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim secretar al C.C. al U.T.M. Banyai László, director general al Direcţiei naţionalităţilor din Ministerul Invăţămintului şi Culturii, acad. Constantin Daicoviciu, rectorul Universităţii „Victor Babeş“, Takacs La­jos, rectorul Universităţii „Bolyai“, şi prof. Balogh Edgar, membru în Colegiul Ministerului Invăţămintului şi Culturii. In încheierea adunării a luat cuvintul tov. Tompa István. Declaraţia lui JORDÁKY LAJOS In activitatea mea publică — se spune în declaraţia tov. JOR­­DAKY LAJOS— de mai mult de zece ani apar din perioadă in perioadă unele greşeli,­ care-mi influenţează gîndirea şi au e­­fectul unei otrăvi. In ultimii ani am încercat de multe ori să analizez adine cauza acestor greşeli şi am ajuns la conclu­zia că este naţionalismul. Am hotărît de multe ori să lupt împotriva rămăşiţelor de naţio­nalism, am primit de multe ori ajutor şi din partea partidului, dar cu toate acestea, ele au re­apărut din nou în timpul con­trarevoluţiei din Ungaria şi s-au manifestat la începutul a­­cestui an. Am ajuns la concluzia că, pînă nu descopăr în întregime cauzele greşelilor şi nu nimi­cesc în întregime rădăcinile lor, nu pot scăpa de ele şi nu pot să merg pe drumul drept al socia­lismului. Am fost crescut în tinereţe în spiritul internaţionalismului pro­letar şi am fost convins că sînt un bun internaţionalist — se spune în continuare în declara­ţie. Dar acum văd că încă din anii 1942— 1943, fără voin­ţa mea, am alunecat spre naţio­nalism. In acest timp am înce­put să pierd din vedere princi­piile internaţionalismului prole­tar. In acel timp, unele­­ idei progresiste au fost interpretate de mulţi în mod eronat, interpre­tare care a avut o influenţă şi a­­supra mea. La aceste cauze in­­telectuale a mai contribuit şi social-democratismul de care cu greu m-am putut debarasa. In anul 1945 am lucrat cu rezultate bune pentru realizarea scopurilor partidului, dar totuşi nu mi-am putut însuşi în între­gime învăţăturile internaţiona­lismului proletar. In continuare, declaraţia vor­beşte despre atitudinea lui Jor­dáky în perioada anilor 1952— 1955. Am încercat şi, lucrînd la lu­crări ştiinţifice, am simţit că lupt cu succes împotriva naţio­nalismului din mine. Dar nici în 1955—1956, în activitatea mea publică, n-am desprins ră­dăcinile, n-am luat o atitudine hotărîtă în problema naţională, iar în timpul contrarevoluţiei din Ungaria am uitat de vigilen­ţa revoluţionară faţă de contra­revoluţionari. In urma acestor atitudini re­acţiunea maghiară a văzut tot mai mult în mine un om în care poate să aibă încredere, un om pe care-1 poate folosi în unele împrejurări pentru scopurile ei murdare, contrarevoluţionare. îmi dau seama că aceasta s-a manifestat în timpul şi după contrarevoluţia din Ungaria. Fiind influienţat de unele idei ale literaturii nesănătoase, pre­cum şi de prietenia care m-a legat de unii scriitori maghiari, la 23 octombrie 1956 am sim­patizat cu toate acţiunile con­duse de Nagy Imre, de Uniunea Scriitorilor din Ungaria şi de cercul „Petőfi“. N-am văzut de­cât în ianuarie 1957, în urma comunicatului şi materialului celor 6 partide comuniste că în Ungaria, chiar în prima zi, a apărut contrarevoluţia şi ideea internaţionalismului proletar a fost trădată. Am rămas pasiv faţă de cau­zele şi scopurile contrarevoluţiei din Ungaria, n-­am semnat ape­lul scriitorilor maghiari din Cluj către colegii lor, scriitori din Ungaria. In timpul contrarevoluţiei din Ungaria nu mi-am pus întreba­rea : împotriva cui este îndrep­tată mişcarea ? Doar din învă­ţătura marxist-leninistă ar fi trebuit să ştiu că în timpul im­perialismului, muncitorimea con­duce revoluţiile împotriva capi­talismului, iar acţiunile împo­­triva statului socialist nu pot fi calificate altfel decît contra­revoluţie. In continuarea declaraţiei sale, Jordáky vorbeşte despre rolul nefast al lui Nagy Imre şi des­pre încercările imperialiştilor de a transforma Ungaria intr-un focar fascist, de război. Azi văd clar că ajutorul U.R.S.S. slujeşte interesele in­ternaţionalismului proletar, că el a împiedicat planurile răz­boinice ale contrarevoluţionarilor şi a salvat omenirea de la iz­bucnirea­ unui nou război mon­dial, pe care au vrut să-l pro­voace imperialiştii. Cauza internaţionalismului pro­letar e indisolubil legată de acti­vitatea U.R.S.S. Internaţionalismul proletar s-a manifestat şi prin ajutorul acordat de ţările de de­mocraţie populară R. P. Ungare. Sînt hotărît ca acum, după ce am descoperit în mine rădăcina naţionalismului, să-l extirpez de­finitiv. Cu ajutorul partidului vreau să încerc aceasta pentru ultima oară. Acuma cînd văd că internaţio­nalismul meu era slab şi perma­nent atacat de un naţionalism şo­vin, îmi dau seama cum s-a putut întîmpla ca unii să con­sidere că eu aş putea fi un aliat şi un stegar al reacţiunii. Atitu­dinea mea şovăitoare şi negativă în multe chestiuni era cunoscută, deci prin aceasta eu însumi am contribuit ca unii reacţionari să se folosească de numele meu pen­tru scopurile lor murdare. Cum văd problema naţionalis­mului şi revizionismului astăzi ? Sunt împotriva revizionismului, fiindcă văd clar că chestiunea na­ţională numai prin realizarea so­cialismului se poate rezolva, indi­ferent de ţară. Evoluţia în epoca socialismului şi a energiei nu­cleare nu se poate desfăşura, decît prin alianţa tot mai strînsă a statelor socialiste. Fiecare ele­ment care ajută pe revizionişti şi şovinişti, fără să vrea ajută sco­purile de război ale imperialişti­lor. In declaraţie se arată în con­tinuare că tov. Jordáky are de ales între drumul adevărat al in­ternaţionalismului proletar sau mocirla naţionalismului. Văzînd că din cauza rămăşi­ţelor mele de naţionalism unele cercuri reacţionare au încercat să vada în mine un aliat al lor, sînt hotărît, cu ajutorul partidului să lichidez toate acestea. Ajutorul primit din partea par­tidului mi-a fost întotdeauna fo­lositor şi preţios. Acum, mai mult ca oricînd, am­ nevoie de acest ajutor pentru a putea lichida de­finitiv greşelile mele şi pentru a putea lupta împotriva naţionalis­mului, pentru a păşi pe drumul internaţionalismului proletar in­dicat de partid. După ce şi-a citit declaraţia, tovarăşul JORDĂKY LAJOS a făcut cîteva complectări. El a spus că, analizîndu-şi greşelile comi­se, la îndemnul propriei conştiin­ţe, a venit în faţa studenţilor şi tinerilor intelectuali pentru ca a­­ceştia să poată învăţa din activi­tatea lui nejustă. In activitatea sa obştească, des­făşurată de-a lungul cîtorva de­cenii, au apărut şi s-au repetat a­­semenea greşeli care, pînă în cele din urmă, au devenit dăunătoare. Vorbitorul a arătat care sînt după părerea sa greşelile princi­pale pe care le-a avut în activi­tatea sa didactică la universi­tatea Bolyai. Jordáky a relevat că a avut manifestări naţiona­liste şi a confundat lupta împo­triva dogmatismului cu libera­lismul. In continuare, Jordáky Lajos a luat poziţie faţă de teoria reacţio­nară a comunismului naţional pe care a identificat-o cu teoria fas­cistă a naţional socialismului. In încheiere, vorbitorul­­a spus că trecutul popoarelor noastre a fost comun, deci şi prezentul şi viitorul trebuie să fie comune. Numai în felul acesta se poate construi socialismul. Jordáky a înţeles greşit tezele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la trecerea pe cale paş­nică de la capitalism la socialism şi a neglijat să precizeze că a­­ceastă trecere poate avea loc nu­mai în condiţiile luptei împotriva ideologiei burgheze. In cursurile sale, Jordáky nu a vorbit despre rezultatele obţinute în construirea socialismului şi re­zolvarea problemei naţionale, ci a preamărit lipsurile existente sau deja lichidate în acest do­meniu. El a căutat să-şi creeze o popu­laritate ieftină, ceea ce l-a făcut să se poarte neprincipial chiar şi în cazurile cînd trebuia să com­bată anumite vederi greşite ale studenţilor. Pozitivismul, liberalismul bur­ghez şi pierderea din vedere a ideologiei marxist-leniniste se mai observă încă şi în cursurile altor profesori. Acest lucru tre­buie curmat grabnic. O cere po­porul nostru muncitor, o cer stu­denţii ieşiţi din sinul lui. Poporul nostru muncitor, stu­denţimea noastră pretinde cate­goric profesorilor ca, de la cate­drele universităţilor, să vorbească de pe poziţiile clasei muncitoare, ale partidului şi guvernului nos­tru. La începutul cuvîntului său tov. JIANU EMIL, student anul VI la I.M.F a amintit unele încercări ale elementelor duşmănoase de a minimaliza realizările regimului nostru în problema naţională. Vorbitorul a arătat apoi că a­­titudinea tov. Jordáky trebuie con­damnată tocmai pentru că prin greşelile sale grave a ajutat duş­manilor. Ca fost profesor într-o mare universitate, tov. Jordáky a reuşit să strecoare în rîndul unor studenţi, elemente mai influenţa­­bile şi şovăielnice, îndoiala, sus­­trăgîndu-i de la preocupările lor de seamă şi încercînd să submi­neze colaborarea frăţească între studenţimea noastră. In ciuda tuturor încercărilor u­­nor elemente duşmănoase care mai speră reinstaurarea vechii so­cietăţi, frăţia dintre studenţii ro­­mîni, maghiari şi de alte naţio­nalităţi se sudează pe zi ce tre­ce mai puternic. Tov. Jianu a în­tărit apoi cele afirmate mai sus prin exemple luate din institutul său. El a arătat că U.T.M. şi or­ganizaţiile studenţeşti sub îndru­marea organizaţiei de partid, au făcut totul ca studenţii să se sim­tă bine în institut. Studenţii romîni, maghiari, germani şi evrei învaţă împreună, trăiesc în bună înţelegere, tovără­şie şi prietenie, au aceleaşi idea­luri şi aspiraţii, locuiesc în ace­leaşi cămine, iau masa la aceeaşi cantină, firesc, fără ca cineva să-şi pună întrebarea „de ce“. A­­cest lucru se ştie , pentru că sunt studenţii aceluiaş institut, au ace­leaşi datorii şi drepturi. Tov. Jia­nu a mai vorbit şi despre faptul că studenţilor germani care şi-au manifestat dorinţa să studieze împreună probleme ale literaturii germane, li s-au mijlocit această posibilitate, creîndu-se pe lingă Casa de cultură a studenţilor un asemenea cerc literar. In continuarea discuţiei sale, vorbitorul a relatat şi faptul că între IM­­.F.­Cluj şi I.M.F.­Tg. Mureş s-au creat o serie de le­gături. De pildă, s-a făcut anul trecut un schimb de experienţă între studenţi, iar cercurile ştiin­ţifice studenţeşti au colaborat şi vor colabora pe mai departe. Tov. Jianu şi-a exprimat păre­rea că mai sînt multe lucruri de făcut pentru a împiedeca să pă­trundă în conştiinţa studenţimii noastre naţionalismul şi şovinis­mul. In primul rînd, trebuie întă­rită propaganda marxist-leninistă. Organizaţiile U.T.M. trebuie să-şi aducă contribuţia ca fiecare stu­dent să-şi însuşească profund a­­ceastă învăţătură, să lupte pentru întărirea educaţiei politico-ideolo­­gice a studenţilor. Ca încheiere aş vrea să mai ridic încă o problemă — spunea tov. Jianu. Sîntem aci în sală stu­denţi romîni şi maghiari iar unii dintre noi nu putem schimba nici cîteva cuvinte pentru că nu ştim limba maghiară iar alţii nu cu­nosc limba romînă. Cred că a­­ceasta este un lucru rău. Asocia­ţiile studenţeşti ar trebui să ini­ţieze un cerc al prietenilor limbii române şi limbii maghiare care să ne ajute să cunoaştem cele două limbi. Am putea face atunci mai uşor cunoştinţă cu operele cultu­rale şi ştiinţifice de valoare cre­ate, de cele două popoare. Am avea atunci mai multe lucruri co­mune de discutat, ne-am înţelege mai bine. A luat cuvîntul apoi tov. SZA­BÓ IMRE, student anul III la facultatea de ştiinţe juridice a universităţii „Bolyai“. El a spus că, după ce a terminat facultatea muncitorească, a venit la univer­sitate. In trecut el a simţit pe propria lui piele exploatarea şi e­­fectele naţionalismului. Cînd a cerut să fie angajat ca ucenic, el a fost refuzat din cauză că mai­strul trebuia să dea întîietate ucenicilor de naţionalitate romî­nă. După dictatul de la Viena, în schimb, această întîietate au a­­vut-o tinerii maghiari. In continuare, tov. Szabó a ară­tat că în prezent situaţia naţio­nalităţilor conlocuitoare este cu totul alta. Mărturie sunt marile realizări ale regimului nostru în problemă naţională. Atitudinea justă a tinerilor in­telectuali maghiari de la noi s-a dovedit şi în timpul contrarevolu­ţiei din Ungaria, cînd ei s-au si­tuat pe poziţiile clasei munci­toare. In perioada evenimentelor din Ungaria, cu toate eforturile reacţiunii, studenţimea de la Uni­versitatea „Bolyai“ nu a devenit o masă de manevră în mîna duş­manului. Educarea studenţilor în spiritul politicii şi ideologiei par­tidului, activitatea depusă de or­ganizaţiile U.T.M. şi asociaţiile studenţeşti au dat rezultatele aş­teptate. Şi compoziţia socială a tinere­tului studios s-a schimbat în mod esenţial. Tot mai mare este nu­mărul tinerilor proveniţi din rîn­­durile muncitorilor şi ţăranilor muncitori care urmează studii su­perioare. Iată baza de­ clasă a faptului că ei au sezisat în mod just esenţa contrarevoluţiei din Ungaria şi au întrevăzut că băn­cile universităţii, în eventualita­tea unei reuşite a acestei contra­revoluţii, ar fi fost ocupate din nou de fiii moşierilor şi capitaliş­tilor. In încheiere vorbitorul a arătat că tineretul studios român şi ma­ghiar este devotat partidului şi patriei sale R. P. R. Tov. BALOGH EDGAR, profe­sor universitar, membru în Cole­giul Ministerului Invăţămintului şi Culturii, a amintit auditoriului că încă în şedinţa organizată cu intelectualii a insistat detailat a­­supra devierii lui Jordáky Lajos, identificîndu-i cauzele cu pierde­rea din vedere a rolului de con­ducere al partidului şi cu inter­pretarea burgheză a dictaturii proletare. In această şedinţă — a spus tovarăşul Balogh Edgar — aş vrea să arăt nu numai greşelile ideologice ale lui Jordáky, ci şi o problemă morală, folositoare ti­nerilor. Este vorba de problema răspunderii morale. Ce înseamnă, de fapt, răspunderea morală ? în­seamnă că într-o anumită situaţie, ajutat de priceperea mea, de şti­inţa socialistă sau comunistă, ori fie numai de simpla mea omenie şi sinceritate umană, voi acţiona cu deplină răspundere în folosul obştei. Există situaţii dificile, evenimente neaşteptate, greşeli, pentru a căror rezolvare — în multe cazuri — nu mai ai răgaz să răsfoieşti cărţile marxiste, dis­­cutînd zile în şir fondul marxist al problemei , în asemenea situa­ţii trebuie să hotărăşti fără zăba­vă, cu deplină răspundere morală. Greşeala lui Jordáky Lajos constă nu numai în faptul de a fi de­viat pe linia naţionalismului, din pricina greşelilor şi lacunelor sale ideologice. Acestora li se mai a­­daugă o vină de care amintesc în temeiul propriei sale mărturii: vina de a nu-şi fi întrebuinţat în cazul dat spre binele obştei nici măcar patrimoniul de cunoştinţe proprii. Tovarăşul Balogh Edgar a ară­tat că deşi ştia prea bine că partidul şi guvernul nostru re­zolvă consecvent problemele în spiritul politicii naţionale marxist­­leniniste şi deşi nu ignora reali­zările noastre în asigurarea ega­lităţii în drepturi pentru toate na­ţionalităţile — Jordáky Lajos, a­­flat într-un post de răspundere, a acţionat totuşi în mod irespon­sabil. In loc de a fi consolidat atmosfera înţelegerii reciproce şi a prieteniei, popularizînd, de pe poziţia identificării cu ele, reali­zările noastre, el a adoptat punc­tul de vedere al izolării, jucîndu­­se de-a revendicările... In timpul contrarevoluţiei din Ungaria, el nu le-a explicat studenţilor că este vorba de o manifestare fă­ţişă a teroarei albe şi nu a luat atitudine alături de guvernul muncitoresc-ţărănesc condus de Kadar Janos, ci a rămas pasiv, necolaborînd cu profesorii care au dus muncă de lămurire printre studenţi. Aceasta pentru că îi lip­sea curajul moral. Tovarăşul Ba­logh Edgar a arătat că pentru reînceperea vieţii sale sociale Jordáky Lajos nu are nici o altă bază morală decît autocritica pe care a rostit-o. El nu trebuie să se mulţumească însă cu a-şi ve­dea numai greşelile naţionaliste şi lipsurile ideologice, el trebuie să ajungă pînă la critica propriei sale atitudini morale. Cer tineretului să tragă învăţă­minte din această discuţie — a spus tov. Balogh — în faţa ori­cărei situaţii dificile în care vom fi puşi, îi cer să aibă întotdeauna conştiinţa răspunderii morale, a­­legînd întotdeauna soluţii parti­nice şi curajoase. Oriunde s-ar manifesta revizio­nismul maghiar ■— a accentuat tov. Balogh — trebuie să-l în­­frîngem cu puteri unite atît în in­teresul poporului maghiar, cît şi al poporului român. Tot la fel trebuie să mergem pe acelaşi drum şi în cazul cînd oricare alt naţionalism — romînesc, german — se manifestă, primejduind rea­lizările partidului nostru în pro­blema naţională, cuceririle noa­stre comune de pînă acum. Aflaţi pe poziţiile internaţiona­lismului proletar, în spiritul ce­lei mai frumoase colaborări fră­ţeşti, vom reuşi să rezolvăm toate problemele noastre. Tov. MALOŞ CONSTANTIN, student anul V la facultatea de ştiinţe naturale a Universităţii „Victor Babeş“, a subliniat în cuvîntul său că atît din docu­mentele publicate în presă cît şi din declaraţia prezentată în faţa adunării a reieşit clar atitudinea naţionalistă, şovină a tov. Jor­dáky, precum şi consecinţele gra­ve la care poate duce o asemenea atitudine. Datoria studenţimii, însă, a a­­rătat tov. Maloş Constantin, nu se reduce numai la combaterea pe plan teoretic, în şedinţe a unei asemenea atitudini ci, în­ primul rînd, la aplicarea practică, în ac­tivitatea de fiecare zi, a învăţă­mintelor prilejuite de dezbaterea acestei probleme. Astfel, s-a dovedit odată în plus, că o pregătire profesională oricît de temeinică, nedublată de o bună pregătire politică şi ideo­logică, lipseşte pe viitorul specia­list de capacitatea de interpretare a fenomenelor, de înţelegerea sensului lor adînc, în dezvoltare, şi implicit de posibilitatea de a deveni un bun constructor al so­cialismului. De asemenea, neuitînd nici un moment că una din armele cele mai periculoase ale duşmanilor socialismului în perioada actuală este tocmai pro­pagarea naţionalis­mului şi a şovinismului, studenţi­mea clujeană are datoria să con­tribuie zi de zi, prin toate formele posibile, la întărirea prietenia dintre tineretul român şi maghiar. Ca nicicînd în trecut, manifesta­rea unor asemenea relaţii de prie­tenie se bucură de sprijinul activ al statului nostru democrat-popu­lar care, consecvent liniei Parti­dului Muncitoresc Român în poli­tica naţională, a creat condiţii şi drepturi egale pentru toate naţio­nalităţile conlocuitoare. Referindu-se la unele manifes­tări naţionalist-şovine care nu au fost lichidate încă în întregime, tov. Maroş a dat exemplul atitu­dinii negative a unor studenţi ro­mâni faţă de un student maghiar de la Universitatea „Bolyai" care a pregătit pentru sesiunea ştiin­ţifică un referat despre Ştefan cel Mare. Această iniţiativă a studentului maghiar este foarte îmbucură­toare, ea exprimînd dorinţa de a cunoaşte istoria patriei. Studenţii romîni — a arătat tov. Maloş — au datoria de a adînci la rîndul lor cunoaşterea reciprocă. Tov. Maloş a arătat în conti­nuare că studenţii au datoria să urmeze exemplul părinţilor lor care, lucrînd în fabrici, uzine, pe ogoare — străduindu-se să asi­gure o viaţă mai bună fiilor lor — contribuie umăr la umăr şi tot­odată, suflet la suflet la construi­rea socialismului. De asemenea, e bine să avem mereu în faţă exemplul viu­­ al U.R.S.S. ale cărei mari succese pe toate tărîmurile de activitate, ca şi victoria împotriva fascismului în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei se datoresc în mare măsură rezolvării cu suc­ces a problemei naţionale. Trecînd la exemplificarea măsu­rilor concrete care pot duce la în­tărirea prieteniei dintre tineretul român şi maghiar, tov. Maroş a insistat în mod special asupra cu­noaşterii reciproce în muncă, prin muncă, începînd de la preocupă­rile profesionale de fiecare zi şi pînă la acţiunile comune de mun­că obştească, acţiuni cu atît de bogate tradiţii în Cluj. In încheiere, tov. Maloş a rea­mintit colegilor săi că în curînd se vor număra şi ei printre gră­dinarii meniţi să contribuie la înflorirea patriei noastre. De a­­ceea e bine ca fiecare student să se înveţe de pe acum cu plivitul­­buruienilor naţionalism-şovinismu­­lui, dacă îşi iubeşte cu adevărat grădina, patria. Tovarăşul IULIU PLEŞA, muncitor la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“, şi-a exprimat bucuria de a participa la dezbaterea unei probleme atît de importante ca întărirea continuă a prieteniei şi a frăţiei dintre poporul muncitor român şi oamenii muncii aparţi­­nînd naţionalităţilor conlocuitoare. El a arătat că adunarea repre­zintă o contribuţie importantă la înfrăţirea tinerilor romîni, ma­ghiari, germani şi evrei din ţara noastră, care muncesc cot la cot pentru construirea socialismului. Insisting asupra necesităţii combaterii necruţătoare a orică­ror manifestări de naţionalism şi şovinism, vorbitorul a propus ca studenţii romîni, maghiari, ger­mani etc. din Cluj să se apropie şi mai mult de tinerii muncitori din fabrici şi uzine, să colaboreze mai strîns cu ei în acţiunile cul­turale şi obşteşti, pentru adîncirea cunoaşterii reciproce şi cimenta­rea prieteniei lor frăţeşti. Tov. Pleşa a amintit că fără clasa muncitoare, fără eforturile ei eroice, studenţii de astăzi nu ar fi ajuns niciodată in băncile facultăţilor, nu ar fi avut condi­ţiile pe care le au pentru a-şi pu­tea însuşi ştiinţa şi cultura. In încheiere, vorbitorul s-a a­­dresat profesorilor, considerînd că datoria lor sfîntă este să educe tineretul în spiritul dragostei faţă de patrie şi al internaţionalismu­lui proletar consecvent. In aceeaşi problemă a luat cu­vîntul şi tînărul ŐSZ RUDOLF, muncitor la uzinele „Herbák Já­­nos“, care a subliniat necesitatea unei mai strînse colaborări între studenţi şi tineretul muncitoresc. Tovarăşa BUNTA MAGDA, de la Universitatea „Bolyai“ a arătat că un timp a fost studenta lui Jordáky şi de mai multe ori a observat că din cursurile acestuia lipseau explicaţiile partinice refe­ritoare la tradiţiile naţionale ma­ghiare. De­xemplu, Jordáky a a­­tras atenţia studenţilor asupra necesităţii păstrării tradiţiilor na­ţionale şi purităţii limbii ma­ghiare. Păstrarea tradiţiilor unui popor este un lucru necesar. Jordáky însă a vorbit despre aceasta în aşa fel, încît a dat de înţeles că trebuie să păstrăm tradiţiile noa­stre numai pentru că am fi „mi­noritate naţională“. De o asemenea păstrare a tra­diţiilor a fost nevoie în Romînia burghezo-moşierească, cînd cla­sele dominante au încercat să dez­naţionalizeze minorităţile naţio­nale. Astăzi însă, cînd cultura naţio­nalităţilor conlocuitoare înfloreşte liber, cînd valorificăm şi popu­larizăm tot mai multe tradiţii pro­gresiste, asemenea teorii, ca aceea a lui Jordáky sînt dăunătoare. Tovarăşa Bunta a scos în evi­denţă faptul că majoritatea stu­denţilor de la Universitatea „Bo­lyai“, în timpul regimului bur­­ghezo-moşieresc nu ar fi avut po­sibilitatea să­ urmeze studii supe­rioare în limba maternă. Noi nu am cultivat suficient în conştiinţa tineretului maghiar faptul că re­gimul nostru democrat-popular i-a deschis cele mai largi posibi­lităţi pentru însuşirea valorilor progresiste ale culturii naţionale şi universale în limba maternă. Editarea într-un tiraj mare a cărţilor, dezvoltarea vertiginoasă a literaturii naţionale, presa în limba maghiară, opera şi teatrul, şcolile şi institutele de învăţămînt superior şi multe altele sînt o do­vadă a grijii şi dragostei partidu­lui şi guvernului faţă de locuitorii maghiari ai ţării noastre. Dacă privim drepturile, posibi­lităţile şi perspectivele noastre— a spus tov. Bunta — nu ne pu­tem considera minoritate naţio­nală în sensul preconizat de Jor­dáky. Studenţii universităţii noastre cunosc aceasta şi iubesc patria noastră, Republica Populară Ro­mînă. In rîndurile studenţilor universităţii noastre, a spus în continuare tovarăşa Bunta, mai sînt cîţiva cu concepţii şovine şi naţionaliste. Aceştia încă nu şi-au însuşit marxism-leninismul şi nu se situează pe poziţiile internaţio­nalismului proletar. Pătrunşi de orgoliul naţional, aceştia nu văd comorile culturii celorlalte popoare şi astfel nici ale culturii poporului român, unii din ei nu cunosc realizările cul­turii romíne, nu citesc literatură şi nu vizionează teatrul român. Ei nu au lichidat încă rădăci­nile dăunătoare ale autoizolării naţionale. Majoritatea studenţilor noştri însă nu poate fi identifi­cată cu aceştia — a spus tov. Bunta. Studenţii noştri luptă­ cu con­secvenţă împotriva naţionalismu­lui şi şovinismului. Organizaţiile noastre U.T.M. trebuie să găsea­scă noi metode pentru o şi mai mare apropiere şi colaborare a ti­nerilor maghiari şi romîni. Tinerii romîni şi maghiari tre­buie ajutaţi să cunoască reciproc istoria şi cultura celor două po­poare şi să adîncească prietenia lor. In încheiere, vorbitoarea şi-a exprimat convingerea că majori­tatea studenţilor doresc acest lu­cru. In cuvîntul său, FRIED CA­ROL, student anul IV de la In­stitutul politehnic, arăta că stu­denţii din acest institut trăiesc într-o deplină înţelegere, colabo­rare şi frăţie. Intre ei nu au e­­xistat dezbinări, manifestări na­ţionaliste şi şovine, datorită pe de o parte compoziţiei institutu­lui care, în majoritate, cuprinde fii de muncitori şi ţărani munci­tori, iar pe de altă parte, edu­caţiei sănătoase pe care o dau profesorii studenţilor. Exemple de prietenie între studenţi romîni şi studenţi de alte naţionalităţi sînt numeroase în Institutul po­litehnic. Foarte mulţi studenţi încearcă să înveţe şi să vorbească limba prietenilor lor. După aceea, tov. Fried Carol a arătat o serie de forme con­crete prin care se realizează strîngerea legăturilor între stu­denţii diferitelor naţionalităţi. In continuare, tov. Fried s-a ridicat împotriva unor cazuri de autoizolare ca şi de naţionalism care se mai manifestă in rîndul unor studenţi evrei. Vorbitorul­­sublinia asupra datoriei studen­ţilor evrei şi de alte naţionali­tăţi de a se ridica cu hotărîre împotriva influenţei naţionalis­mului şi şovinismului în propriile rînduri, pentru a netezi astfel calea întăririi prieteniei dintre tineretul tuturor naţionalităţilor conlocuitoare din patria noastră. Tovarăşul GHEORGHE RO­MAN, student anul IV la Insti­tutul Agronomic a insistat în cuvîntul său asupra unor răbuf­niri dăunătoare ale rămăşiţelor naţionaliste şi şovine în rîndu­rile colegilor săi. El a dat ca exemplu banchetul de sfîrşit de an al absolvenţilor institutului, seria 1956, care s-a transformat, sub influenţa acestor rămăşiţe, în două reuniuni sepa­rate : una a studenţilor romîni şi alta a studenţilor maghiari, deşi în perioada şcolarizării ei au muncit împreună pentru a de­veni agronomi, iar acum pe o­­goare muncesc tot laolaltă. Acest act regretabil — a ară­­tat tov. Roman — a fost cu pu­tinţă şi din cauza unor tovarăşi cu munci de răspundere din ca­drul institutului, care nu mani­festă suficientă grijă pentru a­­dîncirea prieteniei şi colaborării dintre studenţii şi cadrele didac­tice române şi maghiare. In continuare, vorbitorul s-a ocupat de necesitatea organizării în comun a practicii agronomice de vară, care le-ar da studenţilor romîni şi maghiari ai aceluiaşi institut posibilitatea să se cu­noască în procesul muncii, să se ajute reciproc în însuşirea cu­noştinţelor de specialitate. Condamnînd atitudinea dăună­toare a tovarăşului Jordáky Lajos, care pe vremea cînd era profesor nu le-a vorbit studenţilor despre marile realizări ale re­gimului nostru democrat popular, tovarăşul Roman a arătat că astăzi, mai mult ca oricînd, ca­drele didactice au datoria să se gîndească la rolul şi răspunde­rea lor. La începutul cuvîntării sale, tov. PAVEL MARIAN, secretar al Comitetului Orăşenesc Cluj al U.T.M., asistent la Institutul Agronomic, a vorbit despre tra­diţiile de muncă, luptă şi viaţă unită a studenţimii clujene. Ca exemplu el a amintit perioada a­­nilor 1946-48 cînd studenţii ro­mîni, maghiari şi de alte naţio­nalităţi, răspunzînd chemărilor înflăcărate ale partidului, au participat cu entuziasm la munca de pe şantierele naţionale, la munca de construire a noi căi ferate, de introducere a gazului metan în Cluj etc. Vorbitorul a arătat că munca şi viaţa în co­mun, acţiunile unite, frăţeşti, au întărit considerabil prietenia şi unitatea studenţimii clujene, îm­­bogăţindu-i în acelaşi timp tra­diţiile de prietenie şi convieţuire frăţească. In continuare, după ce a con­damnat concepţiile profund gre­şite şi dăunătoare ale tov. Jor­dáky, vorbitorul a arătat că, din păcate, în institutele noastre de învăţămînt superior mai pot fi întîlnite unele cadre didactice care nu iau o atitudine hotărîtă împotriva manifestărilor de na­ţionalism şi nu fac tot ceea ce ar putea să facă pentru educarea studenţilor în spiritul patriotis­mului socialist şi al internaţio­nalismului proletar. Vorbitorul a subliniat în acest sens că unele cadre didactice sînt în mare parte rupte de realitate şi că din această cauză nu cunosc uriaşele realizări ale regimului nostru. Necunoscîndu-le, ele nu pot veni în faţa studenţilor cu argumente concrete, convingătoa­re, nu pot creşte şi educa pe studenţi în spiritul patriotismu­lui socialist, al dragostei faţă de tot ceea ce poporul nostru în­făptuieşte pe drumul socialis­mului. După ce a vorbit apoi despre necesitatea organizării unor ac­ţiuni comune, de folos obştesc, în care studenţii să se cunoască mai bine, să colaboreze, să lege prietenii personale trainice, tov. Marian a arătat că organizaţiile U.T.M., asociaţiile studenţeşti şi cadrele didactice trebuie să se străduiască mai mult pentru a găsi cele mai potrivite şi eficace forme de cimentare a prieteniei dintre studenţii români şi cei a­­părţinind diferitelor naţionalităţi conlocuitoare. Tovarăşul TÓTH SÁNDOR, vicepreşedintele Consiliului Cen­tral al Uniunii asociaţiilor stu­denţeşti din R.P.R., a arătat că problema dezbătută face parte organică din lupta dusă de par­tid în vederea lichidării rămăşi­ţelor ideologiei burgheze — printre care, reminiscenţele na­­ţionaliste-şovine — şi pentru victoria ideologiei socialiste. Vorbind despre rolul tineretu­lui în munca de construire a so­cialismului, vorbitorul a declarat că tineretul participă la lupta în care se rezolvă, pas cu pas, marile probleme sociale. In ca­drul luptei pentru socialism, se rezolvă în întregime şi problema naţională. Români şi maghiari, se mîndresc de rezultatele politi­cii marxist-leniniste consecvente a Partidului Muncitoresc Ro­mân. Sunt realizări concrete la Universitatea „Bolyai“, Institutul medico-farmaceutic din Tg. Mu­reş, Institutul de artă dramatică „Szentgyörgyi István“, secţiile maghiare din Institutul agrono­mic, institutele de muzică şi arte plastice; în toate şcolile supe­rioare din ţară se găsesc stu­denţi proveniţi din rîndurile mi­norităţilor naţionale. Munca de construire a socialismului reali­zează unirea dintre tinerii de naţionalităţi deosebite. In continuare, tovarăşul Toth Sándor a vorbit despre sarcinile Uniunii asociaţiilor studenţeşti. Sub conducerea partidului şi di­recta îndrumare a U.T.M., ea trebuie să ducă o luptă necru­ţătoare împotriva lozincilor min­cinoase ale oricărui naţionalism şi cosmopolitism, împotriva izo­lării şi falsei unităţi naţionale. In cadrul educării in spirit fră­ţesc a tineretului universitar, trebuie să se folosească formele de colaborare realizate pînă acum şi să se găsească metode noi şi atrăgătoare. Studenţimea este strîns unită în jurul partidului. Şedinţa noa­stră a fost o grandioasă manifes­tare a internaţionalismului pro­letar, a patriotismului socialist, a înfrăţirii studenţilor români şi maghiari — un demn răspuns dat instigatorilor naţionalişti şi şovini. Exprim voinţa studenţilor şi tinerilor din corpul didactic maghiar, cînd declar că nu vom permite nimănui să ne dezbine, să distrugă prietenia şi frăţia noastră, călite în luptă. Dacă trebuie, ne vom jertfi şi viaţa pentru apărarea scumpei noastre patrii, Republica Populară Ro­mînă. In cuvîntul său, tov. UŢIU VA­SILE, student anul II la Institu­tul Agronomic, a povestit la înce­put unele amintiri din copilărie. Avînd tată de origină romînă, iar mamă de origină maghiară, el a cunoscut din plin — din ambele părţi — jignirile şi insul­tele unor elemente naţionaliste­­şovine. Toate acestea — a ară­tat vorbitorul — se datoresc re­gimurilor burghezo-moşiereşti ca­re căutau pe toate căile să în­vrăjbească pe romîni şi maghiari pentru a-i putea stăpîni şi ex­ploata în voie. „Anii au trecut însă şi în via­ţa mea şi a familiei mele s-au petrecut multe schimbări — a spus vorbitorul. In locul vraj­bei, a manifestărilor şovine şi na­ţionaliste, am cunoscut şi cu­noaştem astăzi o prietenie sin­ceră şi o colaborare cu adevărat frăţească. Pentru toate acestea sîntem recunoscători Partidului Muncitoresc Român, care a pro­movat şi promovează în problema naţională o politică credincioasă principiilor leniniste. Credincioşi şi ataşaţi politicii partidului nostru, noi ne ridicăm cu hotărîre şi condamnăm pe toţi acei care caută să semene între noi sămînţa otrăvitoare a naţionalismului şi şovinismului. Asemenea oameni să nu uite că roata istoriei nu se întoarce niciodată înapoi !“... Tovarăşul ILEA VASILE, stu­dent la I.M.F., şi-a început cu­vîntul său înfăţişînd participan­ţilor la adunare cîteva exemple ale politicii naţionaliste burghe­zo-moşiereşti din satele ardelene, care a avut drept scop să zădăr­nicească lupta comună a poporu­lui muncitor român şi maghiar pentru un viitor mai bun. Apoi, Iov­­lea Vasile a subli­niat faptul că trebuie să se or­ganizeze cît mai multe acţiuni culturale între studenţii romîni şi maghiari, chiar dacă nu au acelaşi profil de învăţămînt. Trebuie încurajată dorinţa stu­denţilor de a fi cît mai mult îm­preună — romîni şi maghiari. „Noi ne pregătim să devenim medici — spunea la sfîrşitul cu­vîntului său vorbitorul. Asigu­răm partidul că ne vom face da­toria ori unde ne vom afla, vom uşura durerile tuturor acelora care vor avea nevoie de îngriji­rea noastră“. Tov. SZILAGY IULIA, studen­tă la Universitatea „Bolyai“ s-a ocupiat în luarea sa de cuvînt da răspunderea celor meniţi să for­meze o nouă generaţie de intelec­tuali, generaţie care nu peste mult va trebui să transmită şi ea, mai departe, făclia cunoaşte­­­rii, a dragostei de popor şi patrie. „Oamenii cărora li s-a încre­dinţat această sarcină de onoare sînt însă răspunzători în faţa so­cietăţii de felul cum au ştiut să crească şi să educe tineretul. Tov. Jordáky a uitat de această răs­pundere, mulţumindu-se adesea cu o popularitate ieftină, obţinută de obicei prin concesii neprinci­piale, prin evitarea combaterii influenţelor retrograde în mediul studenţesc. Intîmpinăm o greutate în aca­tivitatea noastră comună, de­oarece mai sînt studenţi ma­ghiari care nu cunosc limba ro­mînă. Pentru această situaţie sîntem vinovaţi în primul rînd noi studenţii maghiari şi, oare­cum, şi studenţii romîni. Este de dorit să facem reciproc efor­turile necesare pentru a înlătura această greutate“. In continuare, tov. Szilagy a criticat unele cadre didactice care, deşi cu bune intenţii nu gă­sesc întotdeauna tonul şi argu­mentele cele mai juste în clarifi­carea unor probleme dînd naştere astfel la resentimente şi interpre­tări. Luînd cuvîntul, tov. EMIL GOGA, student la Universitara „V. Babeş“, a vorbit despre mă­reţele realizări ale regimului nostru democrat-popular, reali­zări pe care oamenii muncii le obţin în toate domeniile de acti­vitate , în industrie, agricultură,­­pe tărîmul ştiinţei, literaturii şi artei. Legat de aceasta, vorbi­torul a arătat că partidul şi gu­vernul au purtat şi poartă o grijă deosebită tinerilor studioşi, asigurîndu-le condiţii de viaţă şi muncă din ce în ce mai bune. După ce a vorbit apoi despre viaţa sa din trecut, cînd era u­­cenic la patron şi cînd nici nu visa să ajungă vreodată pe băn­cile universităţii, tov. Emil Goga şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că astăzi, în viaţa uni­versitară, tinerii romîni, ma­ghiari, germani şi de alte naţio­nalităţi au posibilitatea să pri­mească o educaţie nouă, în spi­ritul internaţionalismului prole­tar. In încheiere, referindu-se la declaraţia tov. Jordáky, vorbito­rul a spus că studenţii condamnă cu indignare orice încercări de infiltrare în rîndurile lor a na­ţionalismului şi şovinismului, şi că ei vor lupta cu toată hotărîrea împotriva tuturor celor ce vor încerca să lovească în prietenia frăţească dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Tovarăşul BÁLINT ISTVÁN, student la Institutul de arte pla­stice „Ion Andreescu", a arătat că acest institut este o creaţie a regimului democrat-popular şi a vorbit despre prietenia care s-a cimentat între studenţii romîni, maghiari, germani şi evrei din cadrul institutului. Mai mulţi profesori unguri predau şi în limba romînă, iar profesorii ro­mîni, la rîndul lor, explică şi în limba maghiară materialul pre­dat. In perioada evenimentelor din Ungaria, însă, elementele reacio­­nare, folosind lozinci naţionaliste şi şovine, au încercat să submi­neze această prietenie şi colabo­rare frăţească. Studenţimea institutului nostru — a spus vorbitorul — a fost conştientă insă că înfăptuirea operei de construire a socialis­mului în ţara noastră este po­sibilă numai dacă poporul ro­mân­­şi naţionalităţile conlocui­toare vor fi în strînsă unire. La începutul cuvîntului său, tov. PETRICEANU GHEORGHE, preşedintele Consiliului U.A.S.­­Cluj, a accentuat gravitatea gre­şelilor tov. Jordáky, greşeli care au făcut ca unii studenţi să cadă sub influenţa ideologiei naţiona­liste şi şovine. In continuare, tov. Petriceanu spunea: „In oraşul Cluj învaţă aproape 9.000 de studenţi dintre care circa 35% sînt maghiari. Şi acesta este doar un singur fapt care ilustrează puternic că in ţara noastră problema naţională este just rezolvată. In oraşul Cluj, studenţii au formaţii artistice în care acti­vează, laolaltă, romîni, maghiari, germani etc. Anul acesta asocia­ţiile studenţilor îşi vor îmbună­tăţi activitatea pentru strîngerea legăturilor de prietenie între stu­denţi. Prietenia între studenţii ro­mîni şi maghiari este o tradiţie veche şi promitem s-o păstrăm, s-o dezvoltăm. Cei care ne vor pune piedici se vor lovi de fer­mitatea noastră, de dorinţa noa­stră de a ne clădi o ţară fru­moasă în care să trăim împreună fericiţi“. Profesorul universitar TAKACS LAJOS, rectorul universităţii „Bolyai“, deputat în Marea A­­dunăre Naţională, a accentuat că această şedinţă l-a impresio­nat cu intensitatea unei verita­bile emoţii, deoarece constată sinceritatea caracteristică celor spuse de tinerii care au luat cu­vîntul. Vorbitorul a arătat că studenţimea noastră a crescut în atmosfera creată de construi­rea socialismului, cunoscînd rea­lităţile noii noastre societăţi. Aşa­dar, majoritatea studenţimii combate lozincile cu care, in trecut, reacţiunea a reuşit să-i inducă în eroare pe unii. Cu toate acestea, a luat act de anumite fenomene. Este bine să se ţină seama de ele şi să fie combătute, mai ales că tineretului nu-i lip­seşte nici însufleţirea, nici since­ritatea necesară unei astfel de lupte. In ce priveşte relaţiile din­tre oamenii muncii de naţionali­tăţi diferite, în ce priveşte cu­ Din cuvintul participanţilor la adunare Tovarăşa FELEKI. ROZALIA de la universitatea „Bolyai“ a luat cu­­vîntul în calitate de fostă studen­tă a lui Jordáky. Ea a arătat că în cursurile lui Jordáky au exis­tat greşeli, semne ale rătăcirii lui ideologice. Ea a observat în a­­ceste cursuri elemente ale obiec­tivismului burghez. Adesea, vor­bind despre diferite concepţii de interpretare a istoriei, Jordáky nu a luat poziţie faţă de infiltrările ideologiei străine, încă pe atunci el dădea dovadă de liberalism burghez, despre care a vorbit în complectarea declaraţiei sale.

Next