Scînteia Tineretului, noiembrie 1957 (Anul 12, nr. 2638-2663)
1957-11-01 / nr. 2638
PENTRU ÎNTĂRIREA PRIETENIEI ŞI FRĂŢIEI DINTRE TINERETUL Adunarea studenţilor dinCluj Miercuri 23 octombrie 1957, a avut loc la Cluj, în sala mare a sfatului popular regional, o adunare la care au participat studenţi de la Universităţile „Babeş“ şi „Bolyai“, Institutul medico-farmaceutic, Institutul politehnic, Institutul agronomic, Institutul de arte plastice „Ion Andreescu“ şi Conservatorul de muzică „Gh. Dima“, precum şi tineri muncitori din întreprinderile din oraş. Tov. Tompa István, secretar al comitetului regional Cluj al P. M. R. deschizînd adunarea a arătat că scopul ei este de a da posibilitate studenţilor să dezbată unele probleme politice şi ideologice de mare importanţă legate de declaraţia tov. Jordáky Lajos care a fost citită în adunarea intelectualilor din Cluj, ţinută cu cîteva zile mai înainte. In continuare, tov. Jordáky Lajos a dat citire susmenţionatei declaraţii, la care a făcut unele complectări. Au urmat apoi discuţiile la care au participat numeroşi studenţi. In cadrul discuţiilor au mai luat cuvintul tovarăşii: Pavel Ţugui, membru supleant al C.C. al P.M.R., şeful secţiei ştiinţă şi cultură a C.C. al P.M.R., Virgil Trofin, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim secretar al C.C. al U.T.M. Banyai László, director general al Direcţiei naţionalităţilor din Ministerul Invăţămintului şi Culturii, acad. Constantin Daicoviciu, rectorul Universităţii „Victor Babeş“, Takacs Lajos, rectorul Universităţii „Bolyai“, şi prof. Balogh Edgar, membru în Colegiul Ministerului Invăţămintului şi Culturii. In încheierea adunării a luat cuvintul tov. Tompa István. Declaraţia lui JORDÁKY LAJOS In activitatea mea publică — se spune în declaraţia tov. JORDAKY LAJOS— de mai mult de zece ani apar din perioadă in perioadă unele greşeli, care-mi influenţează gîndirea şi au efectul unei otrăvi. In ultimii ani am încercat de multe ori să analizez adine cauza acestor greşeli şi am ajuns la concluzia că este naţionalismul. Am hotărît de multe ori să lupt împotriva rămăşiţelor de naţionalism, am primit de multe ori ajutor şi din partea partidului, dar cu toate acestea, ele au reapărut din nou în timpul contrarevoluţiei din Ungaria şi s-au manifestat la începutul acestui an. Am ajuns la concluzia că, pînă nu descopăr în întregime cauzele greşelilor şi nu nimicesc în întregime rădăcinile lor, nu pot scăpa de ele şi nu pot să merg pe drumul drept al socialismului. Am fost crescut în tinereţe în spiritul internaţionalismului proletar şi am fost convins că sînt un bun internaţionalist — se spune în continuare în declaraţie. Dar acum văd că încă din anii 1942— 1943, fără voinţa mea, am alunecat spre naţionalism. In acest timp am început să pierd din vedere principiile internaţionalismului proletar. In acel timp, unele idei progresiste au fost interpretate de mulţi în mod eronat, interpretare care a avut o influenţă şi asupra mea. La aceste cauze intelectuale a mai contribuit şi social-democratismul de care cu greu m-am putut debarasa. In anul 1945 am lucrat cu rezultate bune pentru realizarea scopurilor partidului, dar totuşi nu mi-am putut însuşi în întregime învăţăturile internaţionalismului proletar. In continuare, declaraţia vorbeşte despre atitudinea lui Jordáky în perioada anilor 1952— 1955. Am încercat şi, lucrînd la lucrări ştiinţifice, am simţit că lupt cu succes împotriva naţionalismului din mine. Dar nici în 1955—1956, în activitatea mea publică, n-am desprins rădăcinile, n-am luat o atitudine hotărîtă în problema naţională, iar în timpul contrarevoluţiei din Ungaria am uitat de vigilenţa revoluţionară faţă de contrarevoluţionari. In urma acestor atitudini reacţiunea maghiară a văzut tot mai mult în mine un om în care poate să aibă încredere, un om pe care-1 poate folosi în unele împrejurări pentru scopurile ei murdare, contrarevoluţionare. îmi dau seama că aceasta s-a manifestat în timpul şi după contrarevoluţia din Ungaria. Fiind influienţat de unele idei ale literaturii nesănătoase, precum şi de prietenia care m-a legat de unii scriitori maghiari, la 23 octombrie 1956 am simpatizat cu toate acţiunile conduse de Nagy Imre, de Uniunea Scriitorilor din Ungaria şi de cercul „Petőfi“. N-am văzut decât în ianuarie 1957, în urma comunicatului şi materialului celor 6 partide comuniste că în Ungaria, chiar în prima zi, a apărut contrarevoluţia şi ideea internaţionalismului proletar a fost trădată. Am rămas pasiv faţă de cauzele şi scopurile contrarevoluţiei din Ungaria, n-am semnat apelul scriitorilor maghiari din Cluj către colegii lor, scriitori din Ungaria. In timpul contrarevoluţiei din Ungaria nu mi-am pus întrebarea : împotriva cui este îndreptată mişcarea ? Doar din învăţătura marxist-leninistă ar fi trebuit să ştiu că în timpul imperialismului, muncitorimea conduce revoluţiile împotriva capitalismului, iar acţiunile împotriva statului socialist nu pot fi calificate altfel decît contrarevoluţie. In continuarea declaraţiei sale, Jordáky vorbeşte despre rolul nefast al lui Nagy Imre şi despre încercările imperialiştilor de a transforma Ungaria intr-un focar fascist, de război. Azi văd clar că ajutorul U.R.S.S. slujeşte interesele internaţionalismului proletar, că el a împiedicat planurile războinice ale contrarevoluţionarilor şi a salvat omenirea de la izbucnirea unui nou război mondial, pe care au vrut să-l provoace imperialiştii. Cauza internaţionalismului proletar e indisolubil legată de activitatea U.R.S.S. Internaţionalismul proletar s-a manifestat şi prin ajutorul acordat de ţările de democraţie populară R. P. Ungare. Sînt hotărît ca acum, după ce am descoperit în mine rădăcina naţionalismului, să-l extirpez definitiv. Cu ajutorul partidului vreau să încerc aceasta pentru ultima oară. Acuma cînd văd că internaţionalismul meu era slab şi permanent atacat de un naţionalism şovin, îmi dau seama cum s-a putut întîmpla ca unii să considere că eu aş putea fi un aliat şi un stegar al reacţiunii. Atitudinea mea şovăitoare şi negativă în multe chestiuni era cunoscută, deci prin aceasta eu însumi am contribuit ca unii reacţionari să se folosească de numele meu pentru scopurile lor murdare. Cum văd problema naţionalismului şi revizionismului astăzi ? Sunt împotriva revizionismului, fiindcă văd clar că chestiunea naţională numai prin realizarea socialismului se poate rezolva, indiferent de ţară. Evoluţia în epoca socialismului şi a energiei nucleare nu se poate desfăşura, decît prin alianţa tot mai strînsă a statelor socialiste. Fiecare element care ajută pe revizionişti şi şovinişti, fără să vrea ajută scopurile de război ale imperialiştilor. In declaraţie se arată în continuare că tov. Jordáky are de ales între drumul adevărat al internaţionalismului proletar sau mocirla naţionalismului. Văzînd că din cauza rămăşiţelor mele de naţionalism unele cercuri reacţionare au încercat să vada în mine un aliat al lor, sînt hotărît, cu ajutorul partidului să lichidez toate acestea. Ajutorul primit din partea partidului mi-a fost întotdeauna folositor şi preţios. Acum, mai mult ca oricînd, am nevoie de acest ajutor pentru a putea lichida definitiv greşelile mele şi pentru a putea lupta împotriva naţionalismului, pentru a păşi pe drumul internaţionalismului proletar indicat de partid. După ce şi-a citit declaraţia, tovarăşul JORDĂKY LAJOS a făcut cîteva complectări. El a spus că, analizîndu-şi greşelile comise, la îndemnul propriei conştiinţe, a venit în faţa studenţilor şi tinerilor intelectuali pentru ca aceştia să poată învăţa din activitatea lui nejustă. In activitatea sa obştească, desfăşurată de-a lungul cîtorva decenii, au apărut şi s-au repetat asemenea greşeli care, pînă în cele din urmă, au devenit dăunătoare. Vorbitorul a arătat care sînt după părerea sa greşelile principale pe care le-a avut în activitatea sa didactică la universitatea Bolyai. Jordáky a relevat că a avut manifestări naţionaliste şi a confundat lupta împotriva dogmatismului cu liberalismul. In continuare, Jordáky Lajos a luat poziţie faţă de teoria reacţionară a comunismului naţional pe care a identificat-o cu teoria fascistă a naţional socialismului. In încheiere, vorbitorula spus că trecutul popoarelor noastre a fost comun, deci şi prezentul şi viitorul trebuie să fie comune. Numai în felul acesta se poate construi socialismul. Jordáky a înţeles greşit tezele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la trecerea pe cale paşnică de la capitalism la socialism şi a neglijat să precizeze că această trecere poate avea loc numai în condiţiile luptei împotriva ideologiei burgheze. In cursurile sale, Jordáky nu a vorbit despre rezultatele obţinute în construirea socialismului şi rezolvarea problemei naţionale, ci a preamărit lipsurile existente sau deja lichidate în acest domeniu. El a căutat să-şi creeze o popularitate ieftină, ceea ce l-a făcut să se poarte neprincipial chiar şi în cazurile cînd trebuia să combată anumite vederi greşite ale studenţilor. Pozitivismul, liberalismul burghez şi pierderea din vedere a ideologiei marxist-leniniste se mai observă încă şi în cursurile altor profesori. Acest lucru trebuie curmat grabnic. O cere poporul nostru muncitor, o cer studenţii ieşiţi din sinul lui. Poporul nostru muncitor, studenţimea noastră pretinde categoric profesorilor ca, de la catedrele universităţilor, să vorbească de pe poziţiile clasei muncitoare, ale partidului şi guvernului nostru. La începutul cuvîntului său tov. JIANU EMIL, student anul VI la I.M.F a amintit unele încercări ale elementelor duşmănoase de a minimaliza realizările regimului nostru în problema naţională. Vorbitorul a arătat apoi că atitudinea tov. Jordáky trebuie condamnată tocmai pentru că prin greşelile sale grave a ajutat duşmanilor. Ca fost profesor într-o mare universitate, tov. Jordáky a reuşit să strecoare în rîndul unor studenţi, elemente mai influenţabile şi şovăielnice, îndoiala, sustrăgîndu-i de la preocupările lor de seamă şi încercînd să submineze colaborarea frăţească între studenţimea noastră. In ciuda tuturor încercărilor unor elemente duşmănoase care mai speră reinstaurarea vechii societăţi, frăţia dintre studenţii romîni, maghiari şi de alte naţionalităţi se sudează pe zi ce trece mai puternic. Tov. Jianu a întărit apoi cele afirmate mai sus prin exemple luate din institutul său. El a arătat că U.T.M. şi organizaţiile studenţeşti sub îndrumarea organizaţiei de partid, au făcut totul ca studenţii să se simtă bine în institut. Studenţii romîni, maghiari, germani şi evrei învaţă împreună, trăiesc în bună înţelegere, tovărăşie şi prietenie, au aceleaşi idealuri şi aspiraţii, locuiesc în aceleaşi cămine, iau masa la aceeaşi cantină, firesc, fără ca cineva să-şi pună întrebarea „de ce“. Acest lucru se ştie , pentru că sunt studenţii aceluiaş institut, au aceleaşi datorii şi drepturi. Tov. Jianu a mai vorbit şi despre faptul că studenţilor germani care şi-au manifestat dorinţa să studieze împreună probleme ale literaturii germane, li s-au mijlocit această posibilitate, creîndu-se pe lingă Casa de cultură a studenţilor un asemenea cerc literar. In continuarea discuţiei sale, vorbitorul a relatat şi faptul că între IM.F.Cluj şi I.M.F.Tg. Mureş s-au creat o serie de legături. De pildă, s-a făcut anul trecut un schimb de experienţă între studenţi, iar cercurile ştiinţifice studenţeşti au colaborat şi vor colabora pe mai departe. Tov. Jianu şi-a exprimat părerea că mai sînt multe lucruri de făcut pentru a împiedeca să pătrundă în conştiinţa studenţimii noastre naţionalismul şi şovinismul. In primul rînd, trebuie întărită propaganda marxist-leninistă. Organizaţiile U.T.M. trebuie să-şi aducă contribuţia ca fiecare student să-şi însuşească profund această învăţătură, să lupte pentru întărirea educaţiei politico-ideologice a studenţilor. Ca încheiere aş vrea să mai ridic încă o problemă — spunea tov. Jianu. Sîntem aci în sală studenţi romîni şi maghiari iar unii dintre noi nu putem schimba nici cîteva cuvinte pentru că nu ştim limba maghiară iar alţii nu cunosc limba romînă. Cred că aceasta este un lucru rău. Asociaţiile studenţeşti ar trebui să iniţieze un cerc al prietenilor limbii române şi limbii maghiare care să ne ajute să cunoaştem cele două limbi. Am putea face atunci mai uşor cunoştinţă cu operele culturale şi ştiinţifice de valoare create, de cele două popoare. Am avea atunci mai multe lucruri comune de discutat, ne-am înţelege mai bine. A luat cuvîntul apoi tov. SZABÓ IMRE, student anul III la facultatea de ştiinţe juridice a universităţii „Bolyai“. El a spus că, după ce a terminat facultatea muncitorească, a venit la universitate. In trecut el a simţit pe propria lui piele exploatarea şi efectele naţionalismului. Cînd a cerut să fie angajat ca ucenic, el a fost refuzat din cauză că maistrul trebuia să dea întîietate ucenicilor de naţionalitate romînă. După dictatul de la Viena, în schimb, această întîietate au avut-o tinerii maghiari. In continuare, tov. Szabó a arătat că în prezent situaţia naţionalităţilor conlocuitoare este cu totul alta. Mărturie sunt marile realizări ale regimului nostru în problemă naţională. Atitudinea justă a tinerilor intelectuali maghiari de la noi s-a dovedit şi în timpul contrarevoluţiei din Ungaria, cînd ei s-au situat pe poziţiile clasei muncitoare. In perioada evenimentelor din Ungaria, cu toate eforturile reacţiunii, studenţimea de la Universitatea „Bolyai“ nu a devenit o masă de manevră în mîna duşmanului. Educarea studenţilor în spiritul politicii şi ideologiei partidului, activitatea depusă de organizaţiile U.T.M. şi asociaţiile studenţeşti au dat rezultatele aşteptate. Şi compoziţia socială a tineretului studios s-a schimbat în mod esenţial. Tot mai mare este numărul tinerilor proveniţi din rîndurile muncitorilor şi ţăranilor muncitori care urmează studii superioare. Iată baza de clasă a faptului că ei au sezisat în mod just esenţa contrarevoluţiei din Ungaria şi au întrevăzut că băncile universităţii, în eventualitatea unei reuşite a acestei contrarevoluţii, ar fi fost ocupate din nou de fiii moşierilor şi capitaliştilor. In încheiere vorbitorul a arătat că tineretul studios român şi maghiar este devotat partidului şi patriei sale R. P. R. Tov. BALOGH EDGAR, profesor universitar, membru în Colegiul Ministerului Invăţămintului şi Culturii, a amintit auditoriului că încă în şedinţa organizată cu intelectualii a insistat detailat asupra devierii lui Jordáky Lajos, identificîndu-i cauzele cu pierderea din vedere a rolului de conducere al partidului şi cu interpretarea burgheză a dictaturii proletare. In această şedinţă — a spus tovarăşul Balogh Edgar — aş vrea să arăt nu numai greşelile ideologice ale lui Jordáky, ci şi o problemă morală, folositoare tinerilor. Este vorba de problema răspunderii morale. Ce înseamnă, de fapt, răspunderea morală ? înseamnă că într-o anumită situaţie, ajutat de priceperea mea, de ştiinţa socialistă sau comunistă, ori fie numai de simpla mea omenie şi sinceritate umană, voi acţiona cu deplină răspundere în folosul obştei. Există situaţii dificile, evenimente neaşteptate, greşeli, pentru a căror rezolvare — în multe cazuri — nu mai ai răgaz să răsfoieşti cărţile marxiste, discutînd zile în şir fondul marxist al problemei , în asemenea situaţii trebuie să hotărăşti fără zăbavă, cu deplină răspundere morală. Greşeala lui Jordáky Lajos constă nu numai în faptul de a fi deviat pe linia naţionalismului, din pricina greşelilor şi lacunelor sale ideologice. Acestora li se mai adaugă o vină de care amintesc în temeiul propriei sale mărturii: vina de a nu-şi fi întrebuinţat în cazul dat spre binele obştei nici măcar patrimoniul de cunoştinţe proprii. Tovarăşul Balogh Edgar a arătat că deşi ştia prea bine că partidul şi guvernul nostru rezolvă consecvent problemele în spiritul politicii naţionale marxistleniniste şi deşi nu ignora realizările noastre în asigurarea egalităţii în drepturi pentru toate naţionalităţile — Jordáky Lajos, aflat într-un post de răspundere, a acţionat totuşi în mod iresponsabil. In loc de a fi consolidat atmosfera înţelegerii reciproce şi a prieteniei, popularizînd, de pe poziţia identificării cu ele, realizările noastre, el a adoptat punctul de vedere al izolării, jucînduse de-a revendicările... In timpul contrarevoluţiei din Ungaria, el nu le-a explicat studenţilor că este vorba de o manifestare făţişă a teroarei albe şi nu a luat atitudine alături de guvernul muncitoresc-ţărănesc condus de Kadar Janos, ci a rămas pasiv, necolaborînd cu profesorii care au dus muncă de lămurire printre studenţi. Aceasta pentru că îi lipsea curajul moral. Tovarăşul Balogh Edgar a arătat că pentru reînceperea vieţii sale sociale Jordáky Lajos nu are nici o altă bază morală decît autocritica pe care a rostit-o. El nu trebuie să se mulţumească însă cu a-şi vedea numai greşelile naţionaliste şi lipsurile ideologice, el trebuie să ajungă pînă la critica propriei sale atitudini morale. Cer tineretului să tragă învăţăminte din această discuţie — a spus tov. Balogh — în faţa oricărei situaţii dificile în care vom fi puşi, îi cer să aibă întotdeauna conştiinţa răspunderii morale, alegînd întotdeauna soluţii partinice şi curajoase. Oriunde s-ar manifesta revizionismul maghiar ■— a accentuat tov. Balogh — trebuie să-l înfrîngem cu puteri unite atît în interesul poporului maghiar, cît şi al poporului român. Tot la fel trebuie să mergem pe acelaşi drum şi în cazul cînd oricare alt naţionalism — romînesc, german — se manifestă, primejduind realizările partidului nostru în problema naţională, cuceririle noastre comune de pînă acum. Aflaţi pe poziţiile internaţionalismului proletar, în spiritul celei mai frumoase colaborări frăţeşti, vom reuşi să rezolvăm toate problemele noastre. Tov. MALOŞ CONSTANTIN, student anul V la facultatea de ştiinţe naturale a Universităţii „Victor Babeş“, a subliniat în cuvîntul său că atît din documentele publicate în presă cît şi din declaraţia prezentată în faţa adunării a reieşit clar atitudinea naţionalistă, şovină a tov. Jordáky, precum şi consecinţele grave la care poate duce o asemenea atitudine. Datoria studenţimii, însă, a arătat tov. Maloş Constantin, nu se reduce numai la combaterea pe plan teoretic, în şedinţe a unei asemenea atitudini ci, în primul rînd, la aplicarea practică, în activitatea de fiecare zi, a învăţămintelor prilejuite de dezbaterea acestei probleme. Astfel, s-a dovedit odată în plus, că o pregătire profesională oricît de temeinică, nedublată de o bună pregătire politică şi ideologică, lipseşte pe viitorul specialist de capacitatea de interpretare a fenomenelor, de înţelegerea sensului lor adînc, în dezvoltare, şi implicit de posibilitatea de a deveni un bun constructor al socialismului. De asemenea, neuitînd nici un moment că una din armele cele mai periculoase ale duşmanilor socialismului în perioada actuală este tocmai propagarea naţionalismului şi a şovinismului, studenţimea clujeană are datoria să contribuie zi de zi, prin toate formele posibile, la întărirea prietenia dintre tineretul român şi maghiar. Ca nicicînd în trecut, manifestarea unor asemenea relaţii de prietenie se bucură de sprijinul activ al statului nostru democrat-popular care, consecvent liniei Partidului Muncitoresc Român în politica naţională, a creat condiţii şi drepturi egale pentru toate naţionalităţile conlocuitoare. Referindu-se la unele manifestări naţionalist-şovine care nu au fost lichidate încă în întregime, tov. Maroş a dat exemplul atitudinii negative a unor studenţi români faţă de un student maghiar de la Universitatea „Bolyai" care a pregătit pentru sesiunea ştiinţifică un referat despre Ştefan cel Mare. Această iniţiativă a studentului maghiar este foarte îmbucurătoare, ea exprimînd dorinţa de a cunoaşte istoria patriei. Studenţii romîni — a arătat tov. Maloş — au datoria de a adînci la rîndul lor cunoaşterea reciprocă. Tov. Maloş a arătat în continuare că studenţii au datoria să urmeze exemplul părinţilor lor care, lucrînd în fabrici, uzine, pe ogoare — străduindu-se să asigure o viaţă mai bună fiilor lor — contribuie umăr la umăr şi totodată, suflet la suflet la construirea socialismului. De asemenea, e bine să avem mereu în faţă exemplul viu al U.R.S.S. ale cărei mari succese pe toate tărîmurile de activitate, ca şi victoria împotriva fascismului în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei se datoresc în mare măsură rezolvării cu succes a problemei naţionale. Trecînd la exemplificarea măsurilor concrete care pot duce la întărirea prieteniei dintre tineretul român şi maghiar, tov. Maroş a insistat în mod special asupra cunoaşterii reciproce în muncă, prin muncă, începînd de la preocupările profesionale de fiecare zi şi pînă la acţiunile comune de muncă obştească, acţiuni cu atît de bogate tradiţii în Cluj. In încheiere, tov. Maloş a reamintit colegilor săi că în curînd se vor număra şi ei printre grădinarii meniţi să contribuie la înflorirea patriei noastre. De aceea e bine ca fiecare student să se înveţe de pe acum cu plivitulburuienilor naţionalism-şovinismului, dacă îşi iubeşte cu adevărat grădina, patria. Tovarăşul IULIU PLEŞA, muncitor la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“, şi-a exprimat bucuria de a participa la dezbaterea unei probleme atît de importante ca întărirea continuă a prieteniei şi a frăţiei dintre poporul muncitor român şi oamenii muncii aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare. El a arătat că adunarea reprezintă o contribuţie importantă la înfrăţirea tinerilor romîni, maghiari, germani şi evrei din ţara noastră, care muncesc cot la cot pentru construirea socialismului. Insisting asupra necesităţii combaterii necruţătoare a oricăror manifestări de naţionalism şi şovinism, vorbitorul a propus ca studenţii romîni, maghiari, germani etc. din Cluj să se apropie şi mai mult de tinerii muncitori din fabrici şi uzine, să colaboreze mai strîns cu ei în acţiunile culturale şi obşteşti, pentru adîncirea cunoaşterii reciproce şi cimentarea prieteniei lor frăţeşti. Tov. Pleşa a amintit că fără clasa muncitoare, fără eforturile ei eroice, studenţii de astăzi nu ar fi ajuns niciodată in băncile facultăţilor, nu ar fi avut condiţiile pe care le au pentru a-şi putea însuşi ştiinţa şi cultura. In încheiere, vorbitorul s-a adresat profesorilor, considerînd că datoria lor sfîntă este să educe tineretul în spiritul dragostei faţă de patrie şi al internaţionalismului proletar consecvent. In aceeaşi problemă a luat cuvîntul şi tînărul ŐSZ RUDOLF, muncitor la uzinele „Herbák János“, care a subliniat necesitatea unei mai strînse colaborări între studenţi şi tineretul muncitoresc. Tovarăşa BUNTA MAGDA, de la Universitatea „Bolyai“ a arătat că un timp a fost studenta lui Jordáky şi de mai multe ori a observat că din cursurile acestuia lipseau explicaţiile partinice referitoare la tradiţiile naţionale maghiare. Dexemplu, Jordáky a atras atenţia studenţilor asupra necesităţii păstrării tradiţiilor naţionale şi purităţii limbii maghiare. Păstrarea tradiţiilor unui popor este un lucru necesar. Jordáky însă a vorbit despre aceasta în aşa fel, încît a dat de înţeles că trebuie să păstrăm tradiţiile noastre numai pentru că am fi „minoritate naţională“. De o asemenea păstrare a tradiţiilor a fost nevoie în Romînia burghezo-moşierească, cînd clasele dominante au încercat să deznaţionalizeze minorităţile naţionale. Astăzi însă, cînd cultura naţionalităţilor conlocuitoare înfloreşte liber, cînd valorificăm şi popularizăm tot mai multe tradiţii progresiste, asemenea teorii, ca aceea a lui Jordáky sînt dăunătoare. Tovarăşa Bunta a scos în evidenţă faptul că majoritatea studenţilor de la Universitatea „Bolyai“, în timpul regimului burghezo-moşieresc nu ar fi avut posibilitatea să urmeze studii superioare în limba maternă. Noi nu am cultivat suficient în conştiinţa tineretului maghiar faptul că regimul nostru democrat-popular i-a deschis cele mai largi posibilităţi pentru însuşirea valorilor progresiste ale culturii naţionale şi universale în limba maternă. Editarea într-un tiraj mare a cărţilor, dezvoltarea vertiginoasă a literaturii naţionale, presa în limba maghiară, opera şi teatrul, şcolile şi institutele de învăţămînt superior şi multe altele sînt o dovadă a grijii şi dragostei partidului şi guvernului faţă de locuitorii maghiari ai ţării noastre. Dacă privim drepturile, posibilităţile şi perspectivele noastre— a spus tov. Bunta — nu ne putem considera minoritate naţională în sensul preconizat de Jordáky. Studenţii universităţii noastre cunosc aceasta şi iubesc patria noastră, Republica Populară Romînă. In rîndurile studenţilor universităţii noastre, a spus în continuare tovarăşa Bunta, mai sînt cîţiva cu concepţii şovine şi naţionaliste. Aceştia încă nu şi-au însuşit marxism-leninismul şi nu se situează pe poziţiile internaţionalismului proletar. Pătrunşi de orgoliul naţional, aceştia nu văd comorile culturii celorlalte popoare şi astfel nici ale culturii poporului român, unii din ei nu cunosc realizările culturii romíne, nu citesc literatură şi nu vizionează teatrul român. Ei nu au lichidat încă rădăcinile dăunătoare ale autoizolării naţionale. Majoritatea studenţilor noştri însă nu poate fi identificată cu aceştia — a spus tov. Bunta. Studenţii noştri luptă cu consecvenţă împotriva naţionalismului şi şovinismului. Organizaţiile noastre U.T.M. trebuie să găsească noi metode pentru o şi mai mare apropiere şi colaborare a tinerilor maghiari şi romîni. Tinerii romîni şi maghiari trebuie ajutaţi să cunoască reciproc istoria şi cultura celor două popoare şi să adîncească prietenia lor. In încheiere, vorbitoarea şi-a exprimat convingerea că majoritatea studenţilor doresc acest lucru. In cuvîntul său, FRIED CAROL, student anul IV de la Institutul politehnic, arăta că studenţii din acest institut trăiesc într-o deplină înţelegere, colaborare şi frăţie. Intre ei nu au existat dezbinări, manifestări naţionaliste şi şovine, datorită pe de o parte compoziţiei institutului care, în majoritate, cuprinde fii de muncitori şi ţărani muncitori, iar pe de altă parte, educaţiei sănătoase pe care o dau profesorii studenţilor. Exemple de prietenie între studenţi romîni şi studenţi de alte naţionalităţi sînt numeroase în Institutul politehnic. Foarte mulţi studenţi încearcă să înveţe şi să vorbească limba prietenilor lor. După aceea, tov. Fried Carol a arătat o serie de forme concrete prin care se realizează strîngerea legăturilor între studenţii diferitelor naţionalităţi. In continuare, tov. Fried s-a ridicat împotriva unor cazuri de autoizolare ca şi de naţionalism care se mai manifestă in rîndul unor studenţi evrei. Vorbitorulsublinia asupra datoriei studenţilor evrei şi de alte naţionalităţi de a se ridica cu hotărîre împotriva influenţei naţionalismului şi şovinismului în propriile rînduri, pentru a netezi astfel calea întăririi prieteniei dintre tineretul tuturor naţionalităţilor conlocuitoare din patria noastră. Tovarăşul GHEORGHE ROMAN, student anul IV la Institutul Agronomic a insistat în cuvîntul său asupra unor răbufniri dăunătoare ale rămăşiţelor naţionaliste şi şovine în rîndurile colegilor săi. El a dat ca exemplu banchetul de sfîrşit de an al absolvenţilor institutului, seria 1956, care s-a transformat, sub influenţa acestor rămăşiţe, în două reuniuni separate : una a studenţilor romîni şi alta a studenţilor maghiari, deşi în perioada şcolarizării ei au muncit împreună pentru a deveni agronomi, iar acum pe ogoare muncesc tot laolaltă. Acest act regretabil — a arătat tov. Roman — a fost cu putinţă şi din cauza unor tovarăşi cu munci de răspundere din cadrul institutului, care nu manifestă suficientă grijă pentru adîncirea prieteniei şi colaborării dintre studenţii şi cadrele didactice române şi maghiare. In continuare, vorbitorul s-a ocupat de necesitatea organizării în comun a practicii agronomice de vară, care le-ar da studenţilor romîni şi maghiari ai aceluiaşi institut posibilitatea să se cunoască în procesul muncii, să se ajute reciproc în însuşirea cunoştinţelor de specialitate. Condamnînd atitudinea dăunătoare a tovarăşului Jordáky Lajos, care pe vremea cînd era profesor nu le-a vorbit studenţilor despre marile realizări ale regimului nostru democrat popular, tovarăşul Roman a arătat că astăzi, mai mult ca oricînd, cadrele didactice au datoria să se gîndească la rolul şi răspunderea lor. La începutul cuvîntării sale, tov. PAVEL MARIAN, secretar al Comitetului Orăşenesc Cluj al U.T.M., asistent la Institutul Agronomic, a vorbit despre tradiţiile de muncă, luptă şi viaţă unită a studenţimii clujene. Ca exemplu el a amintit perioada anilor 1946-48 cînd studenţii romîni, maghiari şi de alte naţionalităţi, răspunzînd chemărilor înflăcărate ale partidului, au participat cu entuziasm la munca de pe şantierele naţionale, la munca de construire a noi căi ferate, de introducere a gazului metan în Cluj etc. Vorbitorul a arătat că munca şi viaţa în comun, acţiunile unite, frăţeşti, au întărit considerabil prietenia şi unitatea studenţimii clujene, îmbogăţindu-i în acelaşi timp tradiţiile de prietenie şi convieţuire frăţească. In continuare, după ce a condamnat concepţiile profund greşite şi dăunătoare ale tov. Jordáky, vorbitorul a arătat că, din păcate, în institutele noastre de învăţămînt superior mai pot fi întîlnite unele cadre didactice care nu iau o atitudine hotărîtă împotriva manifestărilor de naţionalism şi nu fac tot ceea ce ar putea să facă pentru educarea studenţilor în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar. Vorbitorul a subliniat în acest sens că unele cadre didactice sînt în mare parte rupte de realitate şi că din această cauză nu cunosc uriaşele realizări ale regimului nostru. Necunoscîndu-le, ele nu pot veni în faţa studenţilor cu argumente concrete, convingătoare, nu pot creşte şi educa pe studenţi în spiritul patriotismului socialist, al dragostei faţă de tot ceea ce poporul nostru înfăptuieşte pe drumul socialismului. După ce a vorbit apoi despre necesitatea organizării unor acţiuni comune, de folos obştesc, în care studenţii să se cunoască mai bine, să colaboreze, să lege prietenii personale trainice, tov. Marian a arătat că organizaţiile U.T.M., asociaţiile studenţeşti şi cadrele didactice trebuie să se străduiască mai mult pentru a găsi cele mai potrivite şi eficace forme de cimentare a prieteniei dintre studenţii români şi cei apărţinind diferitelor naţionalităţi conlocuitoare. Tovarăşul TÓTH SÁNDOR, vicepreşedintele Consiliului Central al Uniunii asociaţiilor studenţeşti din R.P.R., a arătat că problema dezbătută face parte organică din lupta dusă de partid în vederea lichidării rămăşiţelor ideologiei burgheze — printre care, reminiscenţele naţionaliste-şovine — şi pentru victoria ideologiei socialiste. Vorbind despre rolul tineretului în munca de construire a socialismului, vorbitorul a declarat că tineretul participă la lupta în care se rezolvă, pas cu pas, marile probleme sociale. In cadrul luptei pentru socialism, se rezolvă în întregime şi problema naţională. Români şi maghiari, se mîndresc de rezultatele politicii marxist-leniniste consecvente a Partidului Muncitoresc Român. Sunt realizări concrete la Universitatea „Bolyai“, Institutul medico-farmaceutic din Tg. Mureş, Institutul de artă dramatică „Szentgyörgyi István“, secţiile maghiare din Institutul agronomic, institutele de muzică şi arte plastice; în toate şcolile superioare din ţară se găsesc studenţi proveniţi din rîndurile minorităţilor naţionale. Munca de construire a socialismului realizează unirea dintre tinerii de naţionalităţi deosebite. In continuare, tovarăşul Toth Sándor a vorbit despre sarcinile Uniunii asociaţiilor studenţeşti. Sub conducerea partidului şi directa îndrumare a U.T.M., ea trebuie să ducă o luptă necruţătoare împotriva lozincilor mincinoase ale oricărui naţionalism şi cosmopolitism, împotriva izolării şi falsei unităţi naţionale. In cadrul educării in spirit frăţesc a tineretului universitar, trebuie să se folosească formele de colaborare realizate pînă acum şi să se găsească metode noi şi atrăgătoare. Studenţimea este strîns unită în jurul partidului. Şedinţa noastră a fost o grandioasă manifestare a internaţionalismului proletar, a patriotismului socialist, a înfrăţirii studenţilor români şi maghiari — un demn răspuns dat instigatorilor naţionalişti şi şovini. Exprim voinţa studenţilor şi tinerilor din corpul didactic maghiar, cînd declar că nu vom permite nimănui să ne dezbine, să distrugă prietenia şi frăţia noastră, călite în luptă. Dacă trebuie, ne vom jertfi şi viaţa pentru apărarea scumpei noastre patrii, Republica Populară Romînă. In cuvîntul său, tov. UŢIU VASILE, student anul II la Institutul Agronomic, a povestit la început unele amintiri din copilărie. Avînd tată de origină romînă, iar mamă de origină maghiară, el a cunoscut din plin — din ambele părţi — jignirile şi insultele unor elemente naţionalisteşovine. Toate acestea — a arătat vorbitorul — se datoresc regimurilor burghezo-moşiereşti care căutau pe toate căile să învrăjbească pe romîni şi maghiari pentru a-i putea stăpîni şi exploata în voie. „Anii au trecut însă şi în viaţa mea şi a familiei mele s-au petrecut multe schimbări — a spus vorbitorul. In locul vrajbei, a manifestărilor şovine şi naţionaliste, am cunoscut şi cunoaştem astăzi o prietenie sinceră şi o colaborare cu adevărat frăţească. Pentru toate acestea sîntem recunoscători Partidului Muncitoresc Român, care a promovat şi promovează în problema naţională o politică credincioasă principiilor leniniste. Credincioşi şi ataşaţi politicii partidului nostru, noi ne ridicăm cu hotărîre şi condamnăm pe toţi acei care caută să semene între noi sămînţa otrăvitoare a naţionalismului şi şovinismului. Asemenea oameni să nu uite că roata istoriei nu se întoarce niciodată înapoi !“... Tovarăşul ILEA VASILE, student la I.M.F., şi-a început cuvîntul său înfăţişînd participanţilor la adunare cîteva exemple ale politicii naţionaliste burghezo-moşiereşti din satele ardelene, care a avut drept scop să zădărnicească lupta comună a poporului muncitor român şi maghiar pentru un viitor mai bun. Apoi, Iovlea Vasile a subliniat faptul că trebuie să se organizeze cît mai multe acţiuni culturale între studenţii romîni şi maghiari, chiar dacă nu au acelaşi profil de învăţămînt. Trebuie încurajată dorinţa studenţilor de a fi cît mai mult împreună — romîni şi maghiari. „Noi ne pregătim să devenim medici — spunea la sfîrşitul cuvîntului său vorbitorul. Asigurăm partidul că ne vom face datoria ori unde ne vom afla, vom uşura durerile tuturor acelora care vor avea nevoie de îngrijirea noastră“. Tov. SZILAGY IULIA, studentă la Universitatea „Bolyai“ s-a ocupiat în luarea sa de cuvînt da răspunderea celor meniţi să formeze o nouă generaţie de intelectuali, generaţie care nu peste mult va trebui să transmită şi ea, mai departe, făclia cunoaşterii, a dragostei de popor şi patrie. „Oamenii cărora li s-a încredinţat această sarcină de onoare sînt însă răspunzători în faţa societăţii de felul cum au ştiut să crească şi să educe tineretul. Tov. Jordáky a uitat de această răspundere, mulţumindu-se adesea cu o popularitate ieftină, obţinută de obicei prin concesii neprincipiale, prin evitarea combaterii influenţelor retrograde în mediul studenţesc. Intîmpinăm o greutate în acativitatea noastră comună, deoarece mai sînt studenţi maghiari care nu cunosc limba romînă. Pentru această situaţie sîntem vinovaţi în primul rînd noi studenţii maghiari şi, oarecum, şi studenţii romîni. Este de dorit să facem reciproc eforturile necesare pentru a înlătura această greutate“. In continuare, tov. Szilagy a criticat unele cadre didactice care, deşi cu bune intenţii nu găsesc întotdeauna tonul şi argumentele cele mai juste în clarificarea unor probleme dînd naştere astfel la resentimente şi interpretări. Luînd cuvîntul, tov. EMIL GOGA, student la Universitara „V. Babeş“, a vorbit despre măreţele realizări ale regimului nostru democrat-popular, realizări pe care oamenii muncii le obţin în toate domeniile de activitate , în industrie, agricultură,pe tărîmul ştiinţei, literaturii şi artei. Legat de aceasta, vorbitorul a arătat că partidul şi guvernul au purtat şi poartă o grijă deosebită tinerilor studioşi, asigurîndu-le condiţii de viaţă şi muncă din ce în ce mai bune. După ce a vorbit apoi despre viaţa sa din trecut, cînd era ucenic la patron şi cînd nici nu visa să ajungă vreodată pe băncile universităţii, tov. Emil Goga şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că astăzi, în viaţa universitară, tinerii romîni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi au posibilitatea să primească o educaţie nouă, în spiritul internaţionalismului proletar. In încheiere, referindu-se la declaraţia tov. Jordáky, vorbitorul a spus că studenţii condamnă cu indignare orice încercări de infiltrare în rîndurile lor a naţionalismului şi şovinismului, şi că ei vor lupta cu toată hotărîrea împotriva tuturor celor ce vor încerca să lovească în prietenia frăţească dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Tovarăşul BÁLINT ISTVÁN, student la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu", a arătat că acest institut este o creaţie a regimului democrat-popular şi a vorbit despre prietenia care s-a cimentat între studenţii romîni, maghiari, germani şi evrei din cadrul institutului. Mai mulţi profesori unguri predau şi în limba romînă, iar profesorii romîni, la rîndul lor, explică şi în limba maghiară materialul predat. In perioada evenimentelor din Ungaria, însă, elementele reacionare, folosind lozinci naţionaliste şi şovine, au încercat să submineze această prietenie şi colaborare frăţească. Studenţimea institutului nostru — a spus vorbitorul — a fost conştientă insă că înfăptuirea operei de construire a socialismului în ţara noastră este posibilă numai dacă poporul românşi naţionalităţile conlocuitoare vor fi în strînsă unire. La începutul cuvîntului său, tov. PETRICEANU GHEORGHE, preşedintele Consiliului U.A.S.Cluj, a accentuat gravitatea greşelilor tov. Jordáky, greşeli care au făcut ca unii studenţi să cadă sub influenţa ideologiei naţionaliste şi şovine. In continuare, tov. Petriceanu spunea: „In oraşul Cluj învaţă aproape 9.000 de studenţi dintre care circa 35% sînt maghiari. Şi acesta este doar un singur fapt care ilustrează puternic că in ţara noastră problema naţională este just rezolvată. In oraşul Cluj, studenţii au formaţii artistice în care activează, laolaltă, romîni, maghiari, germani etc. Anul acesta asociaţiile studenţilor îşi vor îmbunătăţi activitatea pentru strîngerea legăturilor de prietenie între studenţi. Prietenia între studenţii romîni şi maghiari este o tradiţie veche şi promitem s-o păstrăm, s-o dezvoltăm. Cei care ne vor pune piedici se vor lovi de fermitatea noastră, de dorinţa noastră de a ne clădi o ţară frumoasă în care să trăim împreună fericiţi“. Profesorul universitar TAKACS LAJOS, rectorul universităţii „Bolyai“, deputat în Marea Adunăre Naţională, a accentuat că această şedinţă l-a impresionat cu intensitatea unei veritabile emoţii, deoarece constată sinceritatea caracteristică celor spuse de tinerii care au luat cuvîntul. Vorbitorul a arătat că studenţimea noastră a crescut în atmosfera creată de construirea socialismului, cunoscînd realităţile noii noastre societăţi. Aşadar, majoritatea studenţimii combate lozincile cu care, in trecut, reacţiunea a reuşit să-i inducă în eroare pe unii. Cu toate acestea, a luat act de anumite fenomene. Este bine să se ţină seama de ele şi să fie combătute, mai ales că tineretului nu-i lipseşte nici însufleţirea, nici sinceritatea necesară unei astfel de lupte. In ce priveşte relaţiile dintre oamenii muncii de naţionalităţi diferite, în ce priveşte cu Din cuvintul participanţilor la adunare Tovarăşa FELEKI. ROZALIA de la universitatea „Bolyai“ a luat cuvîntul în calitate de fostă studentă a lui Jordáky. Ea a arătat că în cursurile lui Jordáky au existat greşeli, semne ale rătăcirii lui ideologice. Ea a observat în aceste cursuri elemente ale obiectivismului burghez. Adesea, vorbind despre diferite concepţii de interpretare a istoriei, Jordáky nu a luat poziţie faţă de infiltrările ideologiei străine, încă pe atunci el dădea dovadă de liberalism burghez, despre care a vorbit în complectarea declaraţiei sale.