Scînteia Tineretului, ianuarie 1958 (Anul 13, nr. 2691-2715)
1958-01-03 / nr. 2691
nesaţul de Anul Nou rostit la postul de radio de tovarăşul dr. PETRU GROZA, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Pragi prieteni şi tovarăşi. Peste cîteva minute ne despărţim de anul 1957. Încheiem bilanţul unui an de muncă rodnică pentru întărirea patriei noastre libere şi în acelaşi timp bilanţul unui deceniu de la înscăunarea Republicii Populare Române. Eroica noastră clasă muncitoare, harnica noastră ţărănime, împreună cu vrednicii noştri cărturari, entuziasmaţi de rezultatele obţinute pină in prezent înfăptuiesc cu adîncă încredere opera mare a construirii unei vieţi noi, transformind ţara intr-un oraş şantier. Ei urmează cu încredere politica justă a Partidului Muncitoresc Romin şi a guvernului Republicii Populare Române, dezvoltînd economia naţională şi îmbogăţind zi de zi, cu noi valori patrimoniul nostru cultural. Intrăm in primul an al celui de-al doilea deceniu al republicii noastre, intr-un ttlu an de muncă paşnică, plini de încredere în destinele patriei noastre scumpe, în viitorul luminos pe care şi-l hărăzeşte prin muncă spornică poporul român. Păşim pragul anului 1958 cu aceeaşi fermă convingere că vom întări înainte alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare şi vom adinei tot mai mult frăţeasca colaborare şi pretenie dintre poporul român şi minorităţile naţionale din patria noastră comună. Sintem siguri că harnicul nostru popor, talentat şi gospodar, colaborind şi ajutîndu-se reciproc cu bunii săi prieteni şi aliaţi din ţările lagărului socialist, in frunte cu Uniunea Sovietică, va dezvolta mai departe pe drumul socialismului, industria şi agricultura ţării noastre, ceea ce va duce la creşterea neîntreruptă a bunei sale stări. Noi şi tot mai valoroase cuceriri ale ştiinţei vor fi puse in slujba oamenilor muncii Operele literare şi de artă izvorite din dragostea pentru popor şi inspirate din realităţile noi ale vieţii noastre pe care o trăim acum din plin, vor contribui la ridicarea nivelului cultural al maselor şi la întărirea voinţei oamenilor muncii de a-şi mări eforturile pentru înflorirea patriei noastre. Suntem convinşi că ţările socialiste, marea noastră prietenă — Uniunea Sovietică, forţele iubitoare de pace din întreaga lume, vor dobindi şi in acest an victorii însemnate in înfăptuirea celei mai scumpe năzuinţi a omenirii — statornicirea unei păci trainice în lume şi a convieţuirii paşnice intre popoare. Pentru viitorul luminos al iubitului nostru popor, pentru biruinţa păcii şi a înţelegeriintre toate ţările, permiteţi-mi ca în această noapte a Anului Nou, să vă adresez tradiţionala urare romînească: „La mulţi ani !". CIND VEZI ADEVĂRUL CU ochii Numai trei kilometri despart satul Amărăştii de Jos de satul Praporeni. Fiind vecini, tinerii îşi transmit unii altora fapte şi intîmplări noi petrecute în satele lor. Pe praporeni îi interesează de fiecare dată mersul treburilor în cooperativa agricolă de producţie „Victoria". Insă, oricit de multe lucruri ţi s-ar povesti, nu este tot una ca atunci cînd vezi realitatea cu ochii. — Sintem numai la o palmă de loc de cooperativa agricolă — le spunea secretarul organizaţiei U.T.M. tinerilor prapoveni. Hai la ei în vizită, să vedem ce au agonisit într-un an de zile, de cînd s-au adunat in cooperativă şi cum trăiesc acolo. Tinerele gazde au primit cu plăcere vizita flăcăilor şi fetelor din Prapoveni şi au fost bucuroase că pot să le povestească vecinilor cum merg treburile pe la ei. In cooperativă s-au petrecut unele lucruri care pot interesa pe orice tînăr vizitator. In primăvara anului 1957 tinerii Ecaterina Firănescu, Vasile Marin, Gheorghe Ciurel, Ioana Diaconu şi alţii s-au făcut autorii unei iniţiative frumoase: „Cine obţine producţia cea mai mare la hectar ?“. Repede s-au găsit amatorii pentru o astfel de întrecere , li s-au alăturat toţi cooperatorii. Tinerii se pregătiseră cu mal înainte pentru concursul recoltelor, încă din timpul iernii ei au durat o platformă de gunoi, au frecventat cursurile agrozootehnice, au citit multe broşuri şi cărţi de agricultură. Cunoştinţele căpătate le-au şi aplicat în practică la arăturile de primăvară, la însămînţarea porumbului, întreţinerea culturilor şi la recoltatul produselor. Producţia realizată de cooperatori a întrecut cu mult pe cea din sectorul individual şi a fost superioară şi celei realizate de intovărăşiţii din sat. Pe parcelele lucrate de tineri s-a recoltat cea mai mare producţie de porumb : 3.000—4.000 kg. la hectar. Membrii cooperativei n-au pierdut nici o zi bună de lucru. Ei s-au menţinut tot timpul fruntaşi pe raion in desfăşurarea lucrărilor agricole. Deşi tînără, cooperativa şi-a sporit simţitor averea obştească, au fost cumpărate 120 de oi, doi cai de rasă şi alte animale. Cooperatorii au instalat de curînd două motoare cu fierăstraie, au un tractor şi un atelier de fierărie care le aduc mari venituri. Fondul indivizibil depăşeşte 100.000 lei. Nu-i prea mult. Importantă este însă străduinţa de a spori averea obştească, izvorul bunei stări personale a fiecărui cooperator. Cînd tînârul Ştefan Firănescu a dus acasă peste un vagon de porumb şi grîu, 1.400 kg. de orz, însemnate cantităţi de alte produse şi 6.650 lei cuvenite pentru zilele-muncă şi rentă, alţi patru tineri cu gospodării individuale s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie. — Ei, dacă veţi veni la anul— le-au spus utemiştii şi tinerii din cooperativă flăcăilor şi fetelor din Prapoveni — o să aveţi ocazie să vedeţi lucruri mai multe. Pină atunci terminăm construcţia unui grajd modern, vom avea o prisacă cu multe colonii de albine, 12 vaci cu lapte, 20—30 scroafe fătătoare, încă 100 de oi şi plantaţii tinere de viţă de vie şi pomi. După această vizită praporenii stătură mult timp cu gîndul la discuţiile purtate cu cei de la Amărăşti, la cele văzute acolo în cooperativă şi pe la casele tinerilor cooperatori. Nu mai puţin se gîndeau ei şi la satul lor. — Dacă s-ar face şi la noi o cooperativă ?... Ideea aceasta a dat naştere la discuţii vii, a făurit ginduri noi în viaţa sătenilor din Prapoveni care, din iniţiativa tinerilor, au înfiinţat şi ei pînă la urmă o cooperativă agricolă de producţie- P. LUNGU Primul transport din acest an de mărfuri de import sovietice La 1 ianuarie, prin staţia de frontieră C. F. R. Larga-Galaţi a intrat în ţara noastră primul transport din acest an de produse industriale şi cerealiere livrate de Uniunea Sovietică pe baza acordurilor comerciale. După tradiţionalele urări, feroviarii români au descărcat din prima garnitură mai mult de 200 tone de cereale, 200 tone de laminate, materiale tubulare, ote etc. In prima zi a anului nou în staţia C.F.R. Larga-Galaţi au mai sosit din U.R.S.S. alte 2 garnituri de trenuri care au adus mii de tone de marfă. In aceeaşi zi, prin această staţie au fost tranzitate pentru R. P. Bulgaria şi R. P. F. Iugoslavia însemnate cantităţi de cocs, şamoti, piese de maşini agricole, tractoare şi altele. Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu“ a plecat în turneu în U. R. S. S. Joi dimineața orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu", colectiv artistic emerit din R. P. Romînă, a părăsit Capitala plecînd în turneu în Uniunea Sovietică. Sub conducerea dirijorilor George Georgescu, artist al poporului din R. P. Romina şi Mircea Basarab, orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu“ va da concerte in oraşele Chişinău Kiev, Moscova şi Leningrad. In programul concertelor figurează lucrări din repertoriul muzicii universale, sovietice şi romîneşti. Se vor executa Simfonia III-a „Eroica“ de Beethoven, Simfonia I de Brahms, Simfonia II-a de Haciaturian, Simfonia în re minor de Cesar Franck, poemele simfonice „Till Eulenspiegel“ de Richard Strauss, „Ucenicul vrăjitor“ de Paul Ducas, „Pinii din Roma" de Respighi, Suita I şi Rapsodia I de Enescu, suita simfonică „Munţii Apuseni" de Marţian Negrea, Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu şi Trei dansuri romîneşti de Theodor Rogalski. Comunicat despre starea sănătăţii tovarăşului dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiu ai Mari Adunări Naţionale în urma intervenţiei chirurgicale făcute in ziua de 17 noiembrie 1957, s-a produs o ameliorare subiectivă, boala continuind să evolueze. In ultimele zile a apărut o înrăutăţire a stării generale şi locale pentru care se aplică tratamentul adecvat. Acad. prof. dr. N G. LUPU Prof. dr. C. ILIESCU Prof. dr. I. FAGARASANU Prof. dr. T. BURGHELE Prof. dr. T. SPIRCHEZ Dr. E RAHANA Dr. D. POPESCU Bucureşti, 1 ianuarie 1958. Urări SIMPLE Latura festivă a intrării într-un an nou este firesc precumpănitoare pentru că oamenii iubesc bucuriile vieţii şi o demonstrează cu toate prilejurile. Dar omenirea ar merita numai „suficient“ dacă cuvintele plăcute şi un chef straşnic ar fi totul. Nu se intimplă insă astfel. Chiar dacă după 365 de zile şi o pătrime, pămintul nu ar executa o rotaţie complectă in jurul soarelui, oamenii tot ar fi consacrat o zi, la un interval oarecare, pentru a-şi arunca privirile in urmă şi înainte. în 1957 omenirea a devenit mai conştientă de propria sa valoare, de propria sa capacitate de a infringe hotarele între care parea sortită să vieţuiască. Mai întîi aici, pe pămînt. Cînd un popor izbuteşte să scuture, după jertfe chinuitoare, lanţurile colonialismului şi lumea vede că, odată liber, el este capabil să-şi făurească singur soarta, în ciuda glasurilor de cobe ale celor loviţi prin aceasta eliberare, — înseamnă ca oamenii au devenit şi aici conştienţi de forţa lor şi că, în concertul internaţional, noua vioară îşi va impune frumosul ei timbru. De ciţiva ani încoace Asia şi Africa scapă de efectele unui narcotic greu care le amortise în veacuri. în peregrinările lor, vinilurile fac să fluture noi steaguri deasupra continentelor. In palatul părăsit de guvernatorul care se întoarce fără glorie in metropola, se instalează președintele tinerei Republici, un fiu al acelui pămint. Nu este o schimbare exterioară, este un alt ritm al inimii lumii Apoi, această jumătate de tonă care dă ocol planetei noastre spre permanenta surpriză a sferelor şi a pămintenilor înşişi! Suntem încă prea aproape de clipele primelor două lansări ca să putem calcula cu luciditate totul, deşi, din octombrie pină acum, expunerile vizionare nu au lipsit. Descleştarea din lut, dovedită in mod fabulos cu putinţă, omagiază geniul lui Ţiokovski şi cel al urmaţilor săi din Ţara Sovietică. Cînd, odată ţi odată, se va pune problema ca in faţa astrogărilor să se înalţe monumentul omului de pe Terra, anul 1957 va fi săpat pe soclu, gata să înfrunte veşnicia. Aşa cum există sentimente deslănţuite, există ţi o raţiune deslănţuită, formidabilă in forţa ei, absolut invincibilă. O vedem lucrind. Suntem contemporanii Luceafărului, mai mult, îl recreem. Ce se va mai petrece în anul care începe ? Fără îndoială vom fi martorii unor noi păţi pe drumul deschis. Libertatea popoarelor, orbita sputnicilor, sunt lucruri ivite din dorinţa unei omeniri puternice. Cei cărora nici una, nici cealaltă nu le sunt pe plac, trebuie să se convingă de faptul că nici banii, nici manevrele lor nu pot schimba nimic. Şi, pentru că toată lumea primeşte urări, urarea care le poate fi adresată este dobîndirea unui plus de înţelepciune; n-are ce să le strice. Să-ţi pună toate energiile in întrecerea paşnică. Cînd, vor avea rezultate remarcabile, vom aplauda cu sinceră sportivitate, ilar, fireşte, vom face totul ca să-i lăsăm in urmă. Aici, la noi, sintem cufundaţi in munca noastră. Răspundem fiecare da înnoirea treptată a unei fărime de viaţă. Mindrna de a fi trăit in 1957 este legată de satisfacţia unor rezultate concrete, cu efect imediat. Schela învăluind clădirea noii case s-a multiplicat simţitor în decorul străzii. Raioanele colectivizate se adună unul lingă altul, faguri plini intr-un stup mare. Pe rolele unui laminor nou ne bucură lunecarea şerpilor incandescenţi. Volume de versuri şi proză forează tot mai adine in sufletul nostru. Am păşit in 1958. Care este urarea cea mai cuprinzătoare ? Pace, desigur ! Şi alta ? Din tot ce-a fost bun, să fie mai mult. ŞTEFAN IUREŞ Proletari din toate țările, initivă I Anul XII Seria II-a, Nr. 2691 4 PAGINI — 20 BANI Vineri 3 ianuarie 1958 I Spor la minica Ne-am gindit să scrim primul reportaj al anului. „Natura a hotărît ca anul 1953 să înceapă cu două zile însoritar — așa voiam să-l începem. In scopul acesta ne-am dus la uzinele „Timpuri Noi“ din Capitală. Partea întîia De fapt uzina e la fel ca în celelalte zile. Nu s-a schimbat nimic. Numai că pe uşile de metal ale atelierelor şi halelor scrie cu cretă „La mulţi ani“. La cabinetul medical două fete albe rid cu poftă , îşi amintesc noaptea de revelion. La gazeta de perete cineva a ticluit nişte caricaturi cu epigrame straşnice. O fată care citea atentă s-a supărat : — Ia te uită, m-au pus şi pi mine in caricatură (era vorba despre întîrziaţi). Dar n-au facut-o bine. Eu n-am geantă din aia. în răstimpuri, secretara directorului se concentrează asupra unui caiet plin cu cifre. Fata işi face lecţiile la matematică. Este vorba despre valorile funcţiei trigonometrice pentru unghiul de 43 grade. Directorul citeşte o hîrtie subliniată cu roşu. Deşi eram ferm hotăriţi să nu folosim nici un fel de cifre ne-am notat că planul li producţia-marfă a fost realizat la 13 noiembrie şi că in ziua Anului Nou toată uzina se mutase în luna martie. Dar pentru că odată cu Anul Nou şi planul uzinei este altul, timpul de producţie cîştigat a fost trecut la capitolul depăşiri iar uzina a început pe ziua de 2 ianuarie să lucreze in contul aceleiaşi zile cu dorinţa fierbinte de a întrece curind ritmul planificat. Dorinţa aceasta — pe care noi am asemui-o cu o forţă (Primul reportaj climului) vulcanică — este motricea care imprimă dinamism şi hotărîre acestor clipe de muncă — primele dintr-un an de la care oamenii vor să cucerească cu mult mai multe satisfacţii. Concluzia la partea întîia este că prima zi de muncă a anului 1953 are unele particularităţi, nu este ca toate celelalte, deşi au loc şedinţe, se depăşesc norme, unii au întîrziat la lucru iar cite o fată învaţă cu fruntea încreţită valorile funcţiei trigonometrice pentru unghiul de 45 de grade. Partea a doua In general oamenii sunt în ziua aceasta dispuşi să-şi închipuie că clinchetul pieselor ce se ciocnesc intre ele sunt un ecou apropiat al clinchetului paharelor ciocnite in clipa în care, solemn şi grup, un nou an şi-a făcut intrarea in vieţile oamenilor venind de undeva din vreme, fie cu chip de copil, ca in reviste, fie simplu de tot : încă un cotor de calendar aruncat, o cifră nouă după 195... sau cu rezonanţe profunde și lirice , anul acesta Voi fi mai bun, mai harnic... Din părul unei fete care a trecut pe lingă noi s-a desprins o confetă albastră. Fluturînd un zbor a căzut la picioarele mele. Ce să fac ? S-o calc sau s-o ridic şi, alergînd în urma fetei, să-i spunem , ,V-a căzut ceva“. La urma urmei despre asta se poate scrie o poezie in care confeţiile albastre căzute din părul fetelor si resfirate printre maşini simbolizează visurile de fericire ale oamenilor, visuri ce şi au luat zborul ca fluturii şi s-au aşezat — din nou simbolic — acolo de unde le poate veni împlinirea. De fapt, noi trebuie să facem un fel de interviu. Ne-am fixat de mult întrebările : „Cum aţi petrecut revelionul ? Cum vi se pare ziua aceasta ? Ce-aţi făcut în primele ore de lucru ?“ Ştiam aici pe cineva. Pe Nastase Mitroi, strungar care a lansat o iniţiativă odinioară cunoscută. Ne-am dus la strungul la care ştiam că lucrează , dar in locul lui am găsit un băiat cu bască , cu faţă teribil de tinără şi binevoitoare. Am aflat că Năstase Mitroi e in concediu și că un tinăr s-a ridi- ION BAIESU MIHAI CARANFIL (Continuare în pag. 3-a) în 1958! REVELION La Casa studenţilor „Grigore Preoteasa“ din Bucureşti t Ciliţi azi: j i ŞTIINŢA :PENTRU TOŢI:: ! PERSPECTIVE! 11958 : II ♦ (pag- 2-a) ♦ TELEGRAMĂ Tovarăşului PETRU GROZA Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romíne Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín Tovarăşului CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne Dragi tovarăşi, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., Comitetul Central al P.C.U.S. şi Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. vă trimit dvil întregului popor român călduroase felicitări cu ocazia Anului Nou. Pentru oamenii muncii din Romînia intimpinarea Anului Nou este un priej de deosebita bucurie intrucit acesta coincde cu marea sărbătoare a celei de-a 10-a aniversări a răsturnării monarhiei și proclamarii Rominiei — republică populară. Anul care a trecut s-a remarcat prin unirea continuă a poporului în jurul Partidului Muncitoresc Remin, prin noi succese ale muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor in construirea socialismului şi prin întărirea continuă a poziţiei Republicii Populare Române pe arena internaţională. Suntem ferm convinşi că legăturile de prietenie între popoarele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Populare Române se vor întări şi se vor dezvolta In anul care vine. Dorim din toată inima poporului frate romin noi realizări in construirea socialismului şi in lupta pentru pace în Balcani şi in lumea întreagă. K. VOROŞ1LOV N. HRUŞCIOV N. BULGANIN Prezidiul Maii Adunări Naţionale a Republici Populare RomâneDECRET pentru stabilirea datei alegerii deputaţilor în sfaturile populare Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române decretează: ART. UNIC. Data alegerii deputaţilor în sfaturile populara se stabileşte pentru ziua de 2 martie 1958. Constituirea sfaturilor populare se va face după data de 11 martie 1958. Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Dr. PETRU GROZA Bucureşti, la 2 ianuarie 1958. Nr. 1. Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale GHEORGHE STOICA PROFESORII şi UCENICII Nicicînd ca în regimul democrat-popular profesorii nu s-au bucurat de mai mare răspundere, respect şi cinstire. Pe piepturile multora strălucesc ordine şi medalii. Mulţi profesori — odinioară batjocoriţi şi umiliţi, conduc azi şcoli, fac parte din înaltul for de conducere al statului — Marea Adunare Naţională. Ei sunt chemaţi să crească oameni noi, cu calităţi omeneşti, să facă din fiecare elev un bun patriot, un om care să-şi iubească munca, să i se dăruie îndeplinind-o cu conştiinciozitate, cu conştiinţa că ea, munca, i-a devenit necesară. Profesorul poate fi comparat cu un violonist. Dacă ştie să mînuiască arcuşul ca strunele viorii să vibreze melodios iar muzica să dăinuie, atunci el este cu adevărat maestru. Dacă profesorul reuşeşte să crească cadre bine pregătite, înflăcăraţi patrioţi, el este cu adevărat modelator de oameni. Niciodată elevul nu-şi va uita profesorul, va trece pe la şcoala unde a învăţat cu dorinţa de a-l revedea. „ Profesori care îşi iubesc meseria, care pun suflet în ceea ce fac, care iubesc copiii, există în toate şcolile, în anul acesta, mai mult ca în anii trecuţi, în şcolile profesionale corpul didactic are oameni pregătiţi, devotaţi, buni pedagogi, care reuşesc să influenţeze moralul ucenicilor şi să-i formeze ca oameni.Dacă aţi discuta cu ucenicii şcolilor profesionale Hunedoara, Galan, textilă-pielărie Timişoara, aţi afla că profesorii ing. Gheorghe Cioclov, (Hunedoara) Angela Ungureanu (Calan), Lucia Băcanu (Timişoara) le sunt dascăli iubiţi, prieteni şi sfătuitori. Stăpîni pe meserie, buni pedagogi, cinstiţi şi drepţi , ei au devenit pentru ucenici un model, un ţel în viaţă. Spuneam că munca de profesor implică o mare răspundere faţă de societate. De aceea trebuie încredinţată unor oameni instruiţi, culţi, de profesie. De acest lucru s-a ţinut seama şi în elaborarea H.C.M. 387/1956, care prevede încadrarea în şcolile profesionale a celor mai bune cadre, care posedă studiile necesare. Acolo unde au fost respectate prevederile hotărîrii, au fost încadrate cadre pregătite, capabile, care au ridicat învățămîntul profesional la un nivel mai înalt. Dar mai sunt încă școli unde lucrurile stau cu totul altfel. Un exemplu ? Bine. Să luăm şcoala profesională „Oţelul Roşu" din regiunea Timişoara. Există aici o adevărată familiuţă. Poate că oamenii s-au gîndit că cel mai bun lucru este „să spele rufele în familie“. Aşa că directorul Ardeţ Remus şi-a încadrat nepotul în funcţia de magaziner. S-au găsit sustrageri, nereguli şi „economii“ la alimente, la hrana ucenicilor... Exemplul șefului a fost urmat. Directorul adjunct Alexandru Strugaru și-a încadrat sora ca bibliotecară, iar pe nepotul său — Paul Drăghici — la început ca pedagog, apoi, chibzuind mai bine — ca profesor de... matematică. Urmîndu-le exemplul, maistrul instructor Mateescu Sima şi-a încadrat şi el nepotul — Mateescu Monică — ca profesor de tehnologia meseriei. Este neîndoielnic faptul că o asemenea familiuţă aduce prejudicii învăţămîntului. Dar ce contează cînd familia este asigurată cu posturi şi cînd mai deţine pe deasupra şi... 16 (şaisprezece) încăperi de locuit din incinta şcolii ? Iată o situaţie cu care se împacă tovarăşii din direcţia de cadre şi învăţămînt din Ministerul Industriei Grele (director tov. Grosu). Ucenicii urmăresc pe profesori cu o curiozitate copilărească. Le urmăresc toate mişcările, le simt pe cele false. In faţa ucenicilor LIDIA POPESCU Ucenicii de la centrul şcolar „Steagul Roşu“-Oraşul Stalin la practică.