Scînteia Tineretului, ianuarie 1958 (Anul 13, nr. 2691-2715)

1958-01-03 / nr. 2691

nesaţul de Anul Nou rostit la postul de radio de tovarăşul dr. PETRU GROZA, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Pragi prieteni şi tovarăşi. Peste cîteva minute ne despărţim de anul 1957. Încheiem bilanţul unui an de muncă rodnică pentru întărirea patriei noastre li­bere şi în acelaşi timp bilanţul unui deceniu de la înscăunarea Republicii Populare Româ­ne. Eroica noastră clasă muncitoare, harnica noastră ţărănime, împreună cu vrednicii no­ştri cărturari, entuziasmaţi de rezultatele obţinute pină in prezent înfăptuiesc cu adîn­­că încredere opera mare a construirii unei vieţi noi, transformind ţara intr-un or­aş şantier. Ei urmează cu încredere politica justă a Partidului Muncitoresc Romin şi a guvernului Republicii Populare Române, dez­­voltînd economia naţională şi îmbogăţind zi de zi, cu noi valori patrimoniul nostru cul­tural. Intrăm in primul an al celui de-al doi­lea deceniu al republicii noastre, intr-un ttlu an de muncă paşnică, plini de încredere în destinele patriei noastre scumpe, în viitorul luminos pe care şi-l hărăzeşte prin muncă spornică poporul român. Păşim pragul anu­lui 1958 cu aceeaşi fermă convingere că vom întări înainte alianţa dintre clasa mun­citoare şi ţărănimea muncitoare şi vom adin­ei tot mai mult frăţeasca colaborare şi pr­e­­tenie dintre poporul român şi minorităţile naţionale din patria noastră comună. Sintem­ siguri că harnicul nostru popor, talentat şi gospodar, colaborind şi ajutîn­­du-se reciproc cu bunii săi prieteni şi aliaţi din ţările lagărului socialist, in frunte cu Uniunea Sovietică, va dezvolta mai departe pe drumul socialismului, industria şi agri­cultura ţării noastre, ceea ce va duce la creş­terea neîntreruptă a bunei sale stări. Noi şi tot mai valoroase cuceriri ale ştiin­ţei vor fi puse in slujba oamenilor muncii Operele literare şi de artă izvorite din dra­gostea pentru popor şi inspirate din realită­ţile noi ale vieţii noastre pe care o trăim a­­cum­ din plin, vor contribui la ridicarea nive­lului cultural al maselor şi la întărirea voin­ţei oamenilor muncii de a-şi mări eforturile pentru înflorirea patriei noastre. Suntem­ con­vinşi că ţările socialiste, marea noastră prietenă — Uniunea Sovietică, forţele iubi­toare de pace din întreaga lume, vor dobindi şi in acest an victorii însemnate in înfăp­tuirea celei mai scumpe năzuinţi a omenir­ii — statornicirea unei păci trainice în lume şi a convieţuirii paşnice intre popoare. Pentru viitorul luminos al iubitului nostru popor, pentru biruinţa păcii şi a înţeleger­i­intre toate ţările, permiteţi-mi ca în această noapte a Anului Nou, să vă adresez tradi­ţionala urare romînească: „La mulţi ani !". CIND VEZI ADEVĂRUL CU ochii Numai trei kilometri despart satul Amărăştii de Jos de satul Praporeni. Fiind vecini, tinerii îşi transmit unii altora fapte şi intîmplări noi petrecute în satele lor. Pe praporeni îi interesează de fiecare dată mersul treburi­lor în cooperativa agricolă de producţie „Victoria". Insă, oricit de multe lucruri ţi s-ar povesti, nu este tot una ca atunci cînd vezi realitatea cu ochii. — Sintem­ numai la o palmă de loc de cooperativa agricolă — le spunea secretarul organizaţiei U.T.M. tinerilor prapoveni. Hai la ei în vizită, să vedem ce au agonisit într-un an de zile, de cînd s-au adunat in cooperativă şi cum trăiesc acolo. Tinerele gazde au primit cu plăcere vizita flăcăilor şi fetelor din Prapoveni şi au fost bucu­roase că pot să le povestească vecinilor cum merg treburile pe la ei. In cooperativă s-au petrecut unele lucruri care pot interesa pe orice tînăr vizitator. In primăvara anului 1957 ti­nerii Ecaterina Firănescu, Vasile Marin, Gheorghe Ciurel, Ioana Diaconu şi alţii s-au făcut autorii unei iniţiative frumoase: „Cine obţine producţia cea mai mare la hectar ?“. Repede s-au găsit amatorii pentru o astfel de între­cere , li s-au alăturat toţi coope­­ratorii. Tinerii se pregătiseră cu mal înainte pentru concursul recolte­lor, încă din timpul iernii ei au durat o platformă de gunoi, au frecventat cursurile agrozooteh­nice, au citit multe broşuri şi cărţi de agricultură. Cunoştinţele căpătate le-au şi aplicat în prac­tică la arăturile de primăvară, la însămînţarea porumbului, în­treţinerea culturilor şi la recol­tatul produselor. Producţia reali­zată de cooperatori a întrecut cu mult pe cea din sectorul indivi­dual şi a fost superioară şi ce­lei realizate de intovărăşiţii din sat. Pe parcelele lucrate de tineri s-a recoltat cea mai mare pro­ducţie de porumb : 3.000—4.000 kg. la hectar. Membrii cooperativei n-au pier­dut nici o zi bună de lucru. Ei s-au menţinut tot timpul fruntaşi pe raion in desfăşurarea lucrări­lor agricole. Deşi tînără, coope­rativa şi-a sporit simţitor averea obştească, au fost cumpărate 120 de oi, doi cai de rasă şi alte animale. Cooperatorii au instalat de curînd două motoare cu fie­răstraie, au un tractor şi un ate­lier de fierărie care le aduc mari venituri. Fondul indivizibil depă­şeşte 100.000 lei. Nu-i prea mult. Importantă este însă străduinţa de a spori averea obştească, iz­vorul bunei stări personale a fie­cărui cooperator. Cînd tînârul Ştefan Firănescu a dus acasă peste un vagon de porumb şi grîu, 1.400 kg. de orz, însemnate cantităţi de alte produse şi 6.650 lei cuvenite pentru zilele-muncă şi rentă, alţi patru tineri cu gos­podării individuale s-au înscris în cooperativa agricolă de pro­ducţie. — Ei, dacă veţi veni la anul— le-au spus utemiştii şi tinerii din cooperativă flăcăilor şi fetelor din Prapoveni — o să aveţi oca­zie să vedeţi lucruri mai multe. Pină atunci terminăm construc­ţia unui grajd modern, vom avea o prisacă cu multe colonii de al­bine, 12 vaci cu lapte, 20—30 scroafe fătătoare, încă 100 de oi şi plantaţii tinere de viţă de vie şi pomi. După această vizită praporenii stătură mult timp cu gîndul la discuţiile purtate cu cei de la A­­mărăşti, la cele văzute acolo în cooperativă şi pe la casele tineri­lor cooperatori. Nu mai puţin se gîndeau ei şi la satul lor. — Dacă s-ar face şi la noi o cooperativă ?... Ideea aceasta a dat naştere la discuţii vii, a făurit ginduri noi în viaţa sătenilor din Prapoveni care, din iniţiativa tinerilor, au înfiinţat şi ei pînă la urmă o cooperativă agricolă de pro­­ducţie- P. LUNGU Primul transport din acest an de mărfuri de import sovietice La 1 ianuarie, prin staţia de frontieră C. F. R. Larga-Galaţi a intrat în ţara noastră primul transport din acest an de produse industriale şi cerealiere livrate de Uniunea Sovietică pe baza acor­durilor comerciale. După tradiţionalele urări, feroviarii români au descărcat din prima garnitură mai mult de 200 tone de cereale, 200 tone de laminate, materiale tubulare, ote­ etc. In prima zi a anului nou în staţia C.F.R. Larga-Galaţi au mai sosit din U.R.S.S. alte 2 garnituri de trenuri care au adus mii de tone de marfă. In aceeaşi zi, prin această staţie au fost tranzitate pentru R. P. Bulgaria şi R. P. F. Iugoslavia însemnate cantităţi de cocs, şamo­­ti, piese de maşini agricole, tractoare şi altele. Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu“ a plecat în turneu în U. R. S. S. Joi dimineața orchestra simfo­nică a Filarmonicii de Stat „Geor­ge Enescu", colectiv artistic eme­rit din R. P. Romînă, a părăsit Capitala plecînd în turneu în U­­niunea Sovietică. Sub conducerea dirijorilor Geor­ge Georgescu, artist al poporului din R. P. Romina şi Mircea Ba­sarab, orchestra simfonică a Fi­­­larmonicii de Stat „George E­­nescu“ va da concerte in oraşele Chişinău Kiev, Moscova şi Le­ningrad. In programul concerte­lor figurează lucrări din reperto­riul muzicii universale, sovietice şi romîneşti. Se vor executa Sim­fonia III-a „Eroica“ de Beetho­ven, Simfonia I de Brahms, Sim­fonia II-a de Haciaturian, Simfo­nia în re minor de Cesar Franck, poemele simfonice „Till Eulens­piegel“ de Richard Strauss, „U­­cenicul vrăjitor“ de Paul Ducas, „Pinii din Roma" de Respighi, Suita I şi Rapsodia I de Enes­cu, suita simfonică „Munţii Apu­seni" de Marţian Negrea, Con­certul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu şi Trei dansuri romîneşti de Theodor Ro­­galski. Comunicat d­esp­re starea sănătăţii tovarăşului dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiu ai Mar­i Adunări Naţionale în urma intervenţiei chirurgi­cale făcute in ziua de 17 noiem­brie 1957, s-a produs o amelio­rare subiectivă, boala continuind să evolueze. In ultimele zile a apărut o înrăutăţire a stării gene­rale şi locale pentru care se a­­plică tratamentul adecvat. Acad. prof. dr. N G. LUPU Prof. dr. C. ILIESCU Prof. dr. I. FAGARASANU Prof. dr. T. BURGHELE Prof. dr. T. SPIRCHEZ Dr. E RAHANA Dr. D. POPESCU Bucureşti, 1 ianuarie 1958. Urări SIMPLE Latura festivă a in­trării într-un an nou este firesc precum­pănitoare pentru că oamenii iubesc bucu­riile vieţii şi o de­monstrează cu toate prilejurile. Dar ome­nirea ar merita nu­mai „suficient“ dacă cuvintele plăcute şi un chef straşnic ar fi totul. Nu se intimplă insă astfel. Chiar dacă după 365 de zile şi o pătrime, pămin­­tul nu ar executa o rotaţie complectă in jurul soarelui, oame­nii tot ar fi consacrat o zi, la un interval oarecare, pentru a-şi arunca privirile in urmă şi înainte. în 1957 omenirea a devenit mai conştien­tă de propria sa va­loare, de propria sa capacitate de a infrin­ge hotarele între care parea sortită să vie­ţuiască. Mai întîi aici, pe pămînt. Cînd un popor izbuteşte să scuture, după jertfe chinuitoare, lanţurile colonialismului şi lu­mea vede că, odată liber, el este capabil să-şi făurească singur soarta, în ciuda gla­surilor de cobe ale celor loviţi prin a­­ceasta eliberare, — înseamnă ca oamenii au devenit şi aici con­ştienţi de forţa lor şi că, în concertul inter­naţional, noua vioară îşi va impune frumo­sul ei timbru. De ciţiva ani încoace A­­sia şi Africa scapă de efectele unui nar­cotic greu care le a­­mortise în veacuri. în peregrinările lor, vini­lurile fac să fluture noi steaguri deasupra continentelor. In pa­latul părăsit de gu­vernatorul care se în­toarce fără glorie in metropola, se insta­lează președintele ti­nerei Republici, un fiu al acelui pămint. Nu este o schimbare exterioară, este un alt ritm al inimii lu­mii A­poi, această ju­mătate de tonă care dă ocol planetei noa­­stre spre permanenta surpriză a sferelor şi a pămintenilor înşişi! Suntem­ încă prea a­­proape de clipele pri­melor două lansări ca să putem calcula cu luciditate totul, deşi, din octombrie pină acum, expuneri­le vizionare nu au lipsit. Descleştarea din lut, dovedită in mod fabulos cu pu­tinţă, omagiază ge­niul lui Ţiok­ovski şi cel al urm­aţilor săi din Ţara Sovietică. Cînd, odată ţi odată, se va pune problema ca in faţa astro­gări­lor să se înalţe monu­mentul omului de pe Terra, anul 1957 va fi săpat pe soclu, gata să înfrunte veşnicia. Aşa cum există senti­mente deslănţuite, există ţi o raţiune deslănţuită, formida­bilă in forţa ei, ab­solut invincibilă. O vedem lucrind. Sun­tem­ contemporanii Luceafărului, mai mult, îl re­creem. Ce se va mai pe­trece în anul care în­cepe ? Fără îndoială vom fi martorii unor noi păţi pe drumul deschis. Libertatea popoarelor, orbita sputnicilor, sunt lu­cruri ivite din dorin­ţa unei omeniri pu­ternice. Cei cărora nici una, nici cealal­tă nu le sunt pe plac, trebuie să se convin­gă de faptul că nici banii, nici manevrele lor nu pot schimba nimic. Şi, pentru că toată lumea primeşte urări, urarea care le poate fi adresată este dobîndirea unui plus de înţelepciune; n-are ce să le strice. Să-ţi pună toate energiile in întrecerea paşni­că. Cînd, vor avea rezultate remarcabi­le, vom aplauda cu sinceră sportivitate, ilar, fireşte, vom face totul ca să-i lăsăm in urmă. Aici, la noi, sintem­ cufundaţi in munca noastră. Răspundem fiecare da înnoirea treptată a unei fări­­me de viaţă. Mindrna de a fi trăit in 1957 este legată de satis­facţia unor rezultate concrete, cu efect i­­mediat. Schela învă­luind clădirea noii case s-a­ multiplicat simţitor în decorul străzii. Raioanele co­lectivizate se adună unul lingă altul, fa­guri plini intr-un stup mare. Pe rolele unui laminor nou ne bu­cură lunecarea şerpi­lor incandescenţi. Vo­lume de versuri şi proză forează tot mai adine in sufletul no­stru. Am păşit in 1958. Care este urarea cea mai cuprinzătoa­re ? Pace, desigur ! Şi alta ? Din tot ce-a fost bun, să fie mai mult. ŞTEFAN IUREŞ Proletari din toate țările, initi­vă I Anul XII Seria II-a, Nr. 2691 4 PAGINI — 20 BANI Vineri 3 ianuarie 1958­ ­ I Spor la min­ica Ne-am gindit să scrim primul reportaj al anului. „Natura a hotărît ca anul 1953 să înceapă cu două zile însorita­r — așa voiam să-l începem. In scopul acesta ne-am dus la uzinele „Timpuri Noi“ din Capi­tală. Partea întîia De fapt uzina e la fel ca în cele­lalte zile. Nu s-a schimbat nimic. Numai că pe uşile de metal ale atelierelor şi halelor scrie cu cretă „La mulţi ani“. La cabinetul medical două fete albe rid cu poftă , îşi amintesc noaptea de re­velion. La gazeta de perete cineva a ticluit nişte caricaturi cu epigra­me straşnice. O fată care citea a­­tentă s-a supărat : — Ia te uită, m-au pus şi pi mine in caricatură (era vorba des­pre întîrziaţi). Dar n-au facut-o bine. Eu n-am geantă din aia. în răstimpuri, secretara direc­torului se concentrează asupra u­­nui caiet plin cu cifre. Fata işi face lecţiile la matematică. Este vorba despre valorile funcţiei tri­gonometrice pentru unghiul de 43 grade. Directorul citeşte o hîrtie sub­liniată cu roşu. Deşi eram ferm hotăriţi să nu folosim nici un fel de cifre ne-am notat că planul li producţia-marfă a fost realizat la 13 noiembrie şi că in ziua Anu­lui Nou toată uzina se mutase în luna martie. Dar pentru că odată cu Anul Nou şi planul uzi­nei este altul, timpul de producţie cîştigat a fost trecut la capitolul depăşiri iar uzina a început pe ziua de 2 ianuarie să lucreze in contul aceleiaşi zile cu dorinţa fierbinte de a întrece curind rit­mul planificat. Dorinţa aceasta — pe care noi am asemui-o cu o forţă (Primul reportaj cl­­imului) vulcanică — este motricea care imprimă dinamism şi hotărîre a­­cestor clipe de muncă — primele dintr-un an de la care oamenii vor să cucerească cu mult mai multe satisfacţii. Concluzia la partea întîia este că prima zi de muncă a anului 1953 are unele particularităţi, nu este ca toate celelalte, deşi au loc şedinţe, se depăşesc norme, unii au întîrziat la lucru iar cite o fată învaţă cu fruntea încreţită valori­le funcţiei trigonometrice pentru unghiul de 45 de grade. Partea a doua In general oamenii sunt în ziua aceasta dispuşi să-şi închipuie că clinchetul pieselor ce se ciocnesc intre ele sunt un ecou apropiat al clinchetului paharelor ciocnite in clipa în care, solemn şi grup, un nou an şi-a făcut intrarea in vie­ţile oamenilor venind de undeva din vreme, fie cu chip de copil, ca in reviste, fie simplu de tot : încă un cotor de calendar aruncat, o cifră nouă după 195... sau cu rezonanţe profunde și lirice , anul acesta Voi fi mai bun, mai harnic... Din părul unei fete care a tre­cut pe lingă noi s-a desprins o confetă albastră. Fluturînd un zbor a căzut la picioarele mele. Ce să fac ? S-o calc sau s-o ridic şi, aler­­gînd în urma fetei, să-i spunem , ,V-a căzut ceva“. La urma urmei despre asta se poate scrie o poezie in care confeţiile albastre căzute din pă­rul fetelor si resfirate printre ma­şini simbolizează visurile de feri­cire ale oamenilor, visuri ce şi au luat zborul ca fluturii şi s-au aşezat — din nou simbolic — acolo de unde le poate veni împlinirea. De fapt, noi trebuie să facem un fel de interviu. Ne-am fixat de mult întrebările : „Cum aţi petrecut revelionul ? Cum vi se pare ziua aceasta ? Ce-aţi făcut în primele ore de lucru ?“ Ştiam aici pe cineva. Pe Nas­­tase Mitroi, strungar care a lansat o iniţiativă odinioară cunoscută. Ne-am dus la strungul la care ştiam că lucrează , dar in locul lui am găsit un băiat cu bască , cu faţă teribil de tinără şi binevoitoare. Am aflat că Năstase Mitroi e in concediu și că un tinăr s-a ridi- ION BAIESU MIHAI CARANFIL (Continuare în pag. 3-a) în 1958! REVELION La Casa studenţilor „Grigore Preoteasa“ din Bucureşti t Ciliţi azi: j i ŞTIINŢA­­ :PENTRU TOŢI:: ! PERSPECTIVE­! 11958 : I­I ♦ (pag- 2-a) ♦ TELEGRAMĂ Tovarăşului PETRU GROZA Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romíne Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín Tovarăşului CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne Dragi tovarăşi, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., Comitetul Central al P.C.U.S. şi Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. vă trimit dv­il întregului popor român călduroase felicitări cu ocazia Anului Nou. Pentru oamenii muncii din Romînia intimpinarea Anului Nou este un pri­ej de deosebita bucurie intrucit acesta coinc­de cu marea sărbătoare a celei de-a 10-a aniversări a răsturnării monarhiei și proclamarii Rominiei — republică populară. Anul care a trecut s-a remarcat prin unirea continuă a poporului în jurul Partidului Muncitoresc Remin, prin noi succese ale mun­citorilor, ţăranilor şi intelectualilor in construirea socialismului şi prin întărirea continuă a poziţiei Republicii Populare Române pe arena internaţională. Suntem­ ferm convinşi că legăturile de prietenie între popoarele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Populare Române se vor întări şi se vor dezvolta In anul care vine. Dorim din toată inima poporului frate romin noi realizări in construirea socialismului şi in lupta pentru pace în Balcani şi in lumea întreagă. K. VOROŞ1LOV N. HRUŞCIOV N. BULGANIN Prezidiul Ma­ii Adunări Naţionale a Republici Populare Române­­­DECRET pentru stabilirea datei alegerii deputaţilor în sfaturile populare Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române decretează: ART. UNIC. Data alegerii deputaţilor în sf­aturile populara se stabileşte pentru ziua de 2 martie 1958. Constituirea sfaturilor populare se va face după data de 11 martie 1958. Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Dr. PETRU GROZA Bucureşti, la 2 ianuarie 1958. Nr. 1. Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale GHEORGHE STOICA PROFESORII şi UCENICII Nicicînd ca în regimul demo­crat-popular profesorii nu s-au bucurat de mai mare răspundere, respect şi cinstire. Pe piepturile multora strălucesc ordine şi me­dalii. Mulţi profesori — odinioară batjocoriţi şi umiliţi, conduc azi şcoli, fac parte din înaltul for de conducere al statului — Marea Adunare Naţională. Ei sunt chemaţi să crească oa­meni noi, cu calităţi omeneşti, să facă din fiecare elev un bun pa­triot, un om care să-şi iubească munca, să i se dăruie îndeplinin­­d-o cu conştiinciozitate, cu con­ştiinţa că ea, munca, i-a devenit necesară. Profesorul poate fi comparat cu un violonist. Dacă ştie să mînu­­iască arcuşul ca strunele viorii să vibreze melodios iar muzica să dăinuie, atunci el este cu adevă­rat maestru. Dacă profesorul reu­şeşte să crească cadre bine pregă­tite, înflăcăraţi patrioţi, el este cu adevărat modelator de oameni. Niciodată elevul nu-şi va uita profesorul, va trece pe la şcoala unde a învăţat cu dorinţa de a-l revedea. „ Profesori care îşi iubesc mese­ria, care pun suflet în ceea ce fac, care iubesc copiii, există în toate şcolile, în anul acesta, mai mult ca în anii trecuţi, în şcolile profesionale corpul didactic are oameni pregă­tiţi, devotaţi, buni pedagogi, care reuşesc să influenţeze moralul ucenicilor şi să-i formeze ca oa­meni.­­Dacă aţi discuta cu ucenicii şcolilor profesionale Hunedoara, Galan, textilă-pielărie Timişoara, aţi afla că profesorii ing. Gheor­ghe Cioclov, (Hunedoara) Angela Ungureanu (Calan), Lucia Băcanu­ (Timişoara) le sunt dascăli iubiţi, prieteni şi sfătuitori. Stăpîni pe meserie, buni pedagogi, cinstiţi şi drepţi , ei au devenit pentru ucenici un model, un ţel în viaţă. Spuneam că munca de profesor implică o mare răspundere faţă de societate. De aceea trebuie în­credinţată unor oameni instruiţi, culţi, de profesie. De acest lucru s-a ţinut seama şi în elaborarea H.C.M. 387/1956, care prevede încadrarea în şcolile profesionale a celor mai bune cadre, care po­sedă studiile necesare. Acolo unde au fost respectate prevederile hotărîrii, au fost în­cadrate cadre pregătite, capabile, care au ridicat învățămîntul pro­fesional la un nivel mai înalt. Dar mai sunt încă școli unde lucrurile stau cu totul altfel. Un exemplu ? Bine. Să luăm şcoala profesională „Oţelul Roşu" din re­giunea Timişoara. Există aici o a­­devărată familiuţă. Poate că oa­menii s-au gîndit că cel mai bun lucru este „să spele rufele în fa­milie“. Aşa că directorul Ardeţ Remus şi-a încadrat nepotul în funcţia de magaziner. S-au găsit sustrageri, nereguli şi „economii“ la alimente, la hrana ucenicilor... Exemplul șefului a fost urmat. Directorul adjunct Alexandru Strugaru și-a încadrat sora ca bi­bliotecară, iar pe nepotul său — Paul Drăghici — la început ca pedagog, apoi, chibzuind mai bine — ca profesor de... matematică. Urmîndu-le exemplul, maistrul in­structor Mateescu Sima şi-a în­cadrat şi el nepotul — Mateescu Monică — ca profesor de tehnolo­gia meseriei. Este neîndoielnic faptul că o asemenea familiuţă aduce prejudicii învăţămîntului. Dar ce contează cînd familia este asigurată cu posturi şi cînd mai deţine pe deasupra şi... 16 (şai­sprezece) încăperi de locuit din incinta şcolii ? Iată o situaţie cu care se îm­pacă tovarăşii din direcţia de ca­dre şi învăţămînt din Ministerul Industriei Grele (director tov. Grosu). Ucenicii urmăresc pe profesori cu o curiozitate copilărească. Le urmăresc toate mişcările, le simt pe cele false. In faţa ucenicilor LIDIA POPESCU Ucenicii de la centrul şcolar „Steagul Roşu“-Oraşul Stalin la practică.

Next