Scînteia Tineretului, aprilie 1962 (Anul 18, nr. 4005-4030)
1962-04-01 / nr. 4005
Reuniunea elevilor fruntaşi la învăţătură La Şcoala medie nr. 1 „Al. Vlahuţă" din R. Sărat a devenit o obişnuinţă ca v zilele de vacanţă să se organizeze „Reuniunea fruntaşilor la învăţătură". De fiecare dată, această manifestare culturală este pregătită cu multă grijă, înainte de sfîrşitul trimestrului. Şi iată, că din nou, zilele acestea, elevii au venit în număr mare la această manifestare culturală, devenită tradiţională. A fost un prilej de mare bucurie pentru noi să-i revedem pe elevii Ion Muşat, Zincenco Vasile, Elena David, Sandu Alexandru, Constantin Vlaicu, Doina Manea şi pe mulţi alţii, printre aceia care vin de fiecare dată la această reuniune pentru a primi felicitările colegilor şi profesorilor lor. Cu acest prilej, participanţilor le-au fost oferite surprize plăcute. Bunăoară, s-a organizat un concurs „Pentru cel mai bun recitator". Juriul concursului a acordat premiul I elevului Grigore Stănescu din clasa a X-a, curs seral, pentru recitarea poeziei „E inima", una din creaţiile sale. De asemenea, s-au mai organizat concursuri „Pentru cel mai bun interpret de muzică uşoară", cîştigat de elevă Jonica Breaza, „Pentru cel mai bun interpret de muzică populară romînească", cîştigat de elevul Mihăilescu Ion, şi „Pentru cei mai buni dansatori". Cştigătorii acestor concursuri au fost felicitaţi şi premiaţi. UŢA N. VASILE profesor „Constructorii“.Fotografie primită de la cercul de foto al Școlii medii nr. 2 din Bacău. Oricit de grăbit ai fi, atunci cind treci pe strada Mihai Viteazu din Suceava, nu pofi să nu-ţi arunci măcar odată privirea spre blocurile de locuinţe ce se construiesc aici, să nu te bucuri din inimă cind vezi zidurile roşietice ce se Întrec cu braţele înalte ale macaralelor. Acolo sus, la etajul 3 sau 4 zidarii aşează mai departe cărămidă peste cărămidă dornici să ajungă mai repede tot mai sus. Sunt 20 de tineri inimoşi conduşi de Vasile Anufi. Acum e încă devreme, nici nu s-a luminat de ziuă, dar , acolo, la etajul doi s-a aprins deja lumina. Ieri au sosit pe şantier încă şase tineri zidari, proaspeţi absolvenţi ai şcolii profesionale. • Zidarii S-au strîns în jurul lui Anufi şi ascultă atenţi. — Acum patru ani — povesteşte Anufi — pe aici erau nişte maidane pline de bolovani. Am fost chemat la Trustul regional de construcţii Suceava, unde am primit sarcina să formez o echipă de zidari care să lucreze în această parte a oraşului. Am găsit 14 zidari inimoşi, dornici să contribuie la înălţarea blocurilor de pe această stradă. De atunci au trecut 4 ani, dar să ştiţi că niciodată echipa nu s-a făcut de ruşine. Primele 185 de apartamente au fost terminate cu 50 de zile mai devreme. Blocurile A.B.C. au fost terminate, de asemenea, cu 40 de zile înainte de termen. S-au economisit 12.000 Cărămizi şi alte materiale de construcţii in valoare de peste 60.000 lei. Aici, pe schele, s-a închegat prietenia noastră, aici s-au calificat şi au devenit zidari „de mina inuia" mulţi tineri : Oh. Asofroanei, A. Balahon, Ion Busuioc şi alţii cu care aţi făcut ieri prima cunoştinţă. Au existat şi unele greutăţi, dar cei 14 constructori le-au irvins. Azi echipa e cunoscută in tot oraşul. Intre timp, s-a luminat de ziuă. Anuţi a anunţat pe fiecare ce are de făcut, iar cei 20 de zidari au urcat pe schele.. Blocul D.5 a ajuns deja la etajul doi. Asta înseamnă un avans de 10 zile faţă de plan, plus 1000 de cărămizi economisite... ...Seara a avut loc o adunare generală U.T.M. Erau prezenţi toți tinerii zidari. Se discuta cererea lui Ivanov Pinan de a fi primit în rindurile membrilor U.T.M. Toţi aveau ceva de spus despre felul cum munceşte tovarăşul lor. Adunarea nu s-a desfăşurat într-o sală frumos pavoazată, ci intr-unul din apartamentele neterminate încă ale blocului. Masa prezidiului, băncile au fost improvizate. Vorbitorii au apreciat munca lui Ivanov, dorinţa lui de a cunoaşte cit mai multe, de a-şi ajuta tovarăşii, i-au dat îndrumări pentru viitor. Şi Ivanov a fost primit in organizaţia U.T.M. Ca in fiecare seară, echipa de zidari a pornit in oraş, poate la teatru, la film, la club, sau numai la o plimbare. Acestea sînt cîteva frînturi din viaţa bogată a unor constructori care prin munca lor schimbă înfăţişarea oraşului nostru. S. SONTAG funcţionar SLa stafia de radioamplificare La îndrumarea biroului organizaţiei de partid, Comitetul U.T.M. de la întreprinderea de prefabricate „Progresul“ din Capitală s-a preocupat de formarea unui larg activ de corespondenţi pe lîngă staţia de radioamplificare. Din activ fac parte fruntaşi în producţie, maiştri, ingineri, şefi de secţie etc cum sunt: Cojocaru Luca, Simona Iordan, Nicolae Savin, Bolinteanu Anghel şi alţii. Muncitorii se adresează acestora ori de cîte ori în secţiile lor se petrec fapte care merită a fi făcute cunoscute întregului colectiv. Astfel, au devenit nelipsite din programul zilnic de transmisie al staţiei de radioamplificare rezultatele obţinute în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea planului de producţie, pentru o calitate superioară a produselor, concluziile raidurilor posturilor utemiste de control, precum şi aspecte ale muncii culturaleducative desfăşurată în întreprindere. ■ Muncitorii întreprinderii noastre au apreciat mult expunerile „Calitatea panourilor — preocuparea noastră“ prezentată de inginerul N. Dimitriu — şeful serviciului C T.C., „Să economisim cimentul" de inginerul Dan Halinschi, precum şi expunerea „Cum să ne petrecem în mod plăcut şi folositor timpul liber“ prezentată de Nicolae Negoiţă. ION FERARU fierar-betonist Ilustraţii de.. circumstanţă Cele mai recente volume pentru copii publicate de ,,Editura Tineretului" ridică — printre altele — şi cîteva probleme privind ilustraţia de carte. Fără îndoială, printre noutăţile editurii se află in rafturile librăriilor cărţi ilustrate cu subtilă şi inteligentă înţelegere a specificului cititorilor cărora se adresează. Se numără printre acestea ilustraţii realizate de Tiavel Iz la volumul „Basme“ de Ed. Laboulaye, unele ilustraţii ale Getei Brătescu la volumul „Alte poveşti cu file" de Al. Mitru etc. Reuşita ilustratorilor amintiţi constă in primul rind in evidenţierea ideilor centrale ale textelor amintite, în căutarea unor imagini care să reliefeze cu maximum de simplitate aceste idei. La Tia Peltz fiecare dintre personajele ilustraţiilor („Degeţel", „Paşa păstor", „Micul om cenuşiu" etc.) sint in aşa fel caracterizate incit ele rămin in mintea cititorului ca personaje bine distincte, care întregesc plastic textul literar, ajutindu-i pe copii să înţeleagă mai bine conţinutul lucrării. Din păcate insă cele spuse mai sus nu sint caracteristice pentru toate cărţile pentru copii apărute in Editura tineretului. Multe dintre volumele astăzi prezente în librării sunt ilustrate cu circumstanţă. lata, de pildă, desenele lui Derck Ferenc la volumul de versuri pentru copii „Casă nouă" de Leiay Lajos. înţelese şi concepute simplist, ele nu aduc nimic din acel plus de artă pe care trebuie să-l adauge ilustraţia textului literar al cărţii (ca ilustraţie la una din poezii este desenat fără nici o originalitate un autocamion, la alta sunt schiţate cîteva floricele etc.). Aceeaşi lipsă de aprofundare a temelor abordate o dovedeşte si Adriana Mihăilescu in ilustraţiile la volumele „Taina fluturilor negri" de M. Păltineanu, sau „Glasuri limpezi" de G. Dumitrescu, precum şi — surprinzător pentru, noi ! — ilustratori cunoscuţi pentru creaţii valoroase ca Dumitru Negrea sau Adrian Lucaci. Ambii se mulţumesc să deseneze ,,corect“ pe paginile cărţilor„Dimineaţa cerul e mai albastru" de V. Chiriac şi respectiv „Bagaje uşoare" de T. Măinescu), simple siluete şi figuri schematice de copii, lipsite de orice inventivitate plastică, neatrăgătoare. E astfel evident că unii dintre ilustratori nu iau suficient în serios munca depusă, strădania lor în unele cazuri fiind foarte mică, neglijind faptul că, dintre toate ilustraţiile, cele care se adresează copiilor reclamă maximum de forță artistică, iar editura se arată în aceste cazuri mult prea indulgentă. EUGEN FLORESCU Gata pentru semănat Gospodăria agricolă de stat din Segarcea a planificat ca anul acesta să obţină 5.000 kg porumb boabe la hectar de pe o suprafaţă de 400 hectare. Pe această suprafaţă au fost încorporate 4.500 tone îngrăşăminte organice, 120 tone îngrăşăminte chimice, în acţiunea de fertilizare a solului, o contribuţie de seamă au adus-o tinerii. Manea Nicolae, Savu Constantin, Cordon Tudor, Popa Constantin sunt numai cîţiva dintre fruntaşi. In prezent, continuă transportarea la cîmp a gunoiului de grajd, maşinile agricole sunt duse la locul da producţie, se fac probe la semănători Atunci cînd timpul va permite, vom putea începe semănatul cu toate forțele. ILIE LEPADAT agronom Pe scurt • De curînd, studenţii anului II al Facultăţii de istorie geografie, din cadrul Institutului pedagogic de 3 ani din Bucureşti au ţinut primele lecţii practice. Aplicînd cunoştinţele căpătate în anii de studiu, viitorii profesori au ţinut lecţii frumoase obţinînd calificative foarte bune. (CORNELIU OPRIŞ — student). • Tinerii muncitori ai Uzinelor „Republica" sunt prieteni credincioşi ai cărţilor. Sute dintre ei au bogate biblioteci personale pe care şi le completează continuu. Numai într-o singură zi din această lună ei şi-au cumpărat cărţi în valoare de 17.000 lei. (FLORIN BARBULESCU — tehnician). • La ieşirea din Sat, în numai trei ore, adunînd şine de cale ferată uzate, conducte şi alte piese vechi, 17 tineri de la exploatarea minieră din Baia Sprie au colectat 4.000 kg fier vechi (A. CIOBANU—lăcătuş). In curînd, în cartierul Lunca Mare din , Nehoiu, va fi dat în folosință un bloc modern construit special pentru tinerii necăsătoriți. El va fi locuit de 200 tineri. (IOSIF SOMAN — electrician). Cu barca în Cișmigiu, Foto: N. STELORIAN Anonimii aeroportului Mijesc zorile. La ora cinci cei mai mulţi locuitori ai Capitalei se odihnesc, un autobuz TAROM se opreşte pe diferitele artere ale Bucureştilor. La capătul străzii Sandu Aldea, urcă utemistul Ion Nedelcu. La staţia următoare, alţi tineri printre care şi Gheorghe Gemănaru. E ora 5,30, şi iată-i pe cei nouă mecanici din brigada mecanicilor de avioane, cocoţaţi pe scările metalice la verificarea elegantului turbopropulsor ÎL 18, care e pregătit in vederea plecării, chiar in dimineaţa aceasta, într-o nouă cursă internaţională. Mecanicul comunist Mihai Dragomir, care a calificat 25 de tineri mecanici de avioane, e prezent în locurile cele mai importante la controlul turbopropulsorului. Utemistul Gheorghe Gemănaru scoate husele de pe avion şi ia blocajele. Apoi, împreună cu tovarăşul său Ion Nedelcu, face un control minuţios al instalaţiilor de ulei, petrol, lichid hidraulic. Cind personalul navigant soseşte pe pistă, avionul e gata pregătit de zbor. Totul funcţionează ca un ceasornic. Cine sunt autorii tuturor pregătirilor in vederea zborului ? Sunt mecanicii de avioane, aceşti anonimi ai aeroportului, despre care se vorbeşte mai rar, oameni aflaţi la postul lor de îndată ce mijesc zorile. Ei dau în primire pe propria lor răspundere avionul de pasageri ce se desprinde de sol în această dimineaţă şi se îndreaptă spre imensitatea oceanului aerian. Avionul de pasageri turbopropulsor IL-18 verificat de mecanicii de pe aeroport îşi va lua în curînd zborul de pe aeroportul Băneasa, în cursa internaţională obişnuită. Utemiştii Ion Nedelcu şi Gheorghe Gemănaru, mecanici de avioane fruntaşi din Aerobaza Băneasa, verifică cu atenţie unul din motoarele turbopropulsorului IL-18. Foto text V. TURDEANU Pe teme turistice O valoroasă expoziţie abandonată Pe la sfîrşitul lunii octom-brie a anului trecut am vizitat una din cele mai interesante expoziţii privind viaţa de tabără şi bogata activitate turistică a pionierilor şi şcolarilor din patria noastră. Este vorba de Expoziţia „Aspecte din tabere, excursii şi drumeţia locală“ organizată de Direcţia educaţiei tineretului şcolar din Ministerul învăţămîntului şi Culturii, cu concursul secţiilor de învăţămînt ale sfaturilor populare regionale şi raionale, în localul Clubului sindicatului muncitorilor din învăţămînt — Bucureşti. Exponatele înfăţişau hărţi întocmite cu pricepere şi răbdare de elevii unei şcoli din Craiova sau Oradea, trasee de drumeţie parcurse de pionierii din Cluj sau Iaşi, fotografii din care copiii taberei pioniereşti din Vidra, raionul Focşani, îţi zâmbeau fericiţi, tablouri în care mina harnică a micului artist din Tg. Mureş sau Bucureşti a zugrăvit peisaje noi, văzute în excursiile prin ţară. Iată că într-una din zilele trecute ne-am întâlnit din nou cu exponatele lucrate cu atâta grijă de copii din diferitele regiuni ale ţării pentru expoziţia ,auspecte din tabere, excursii şi drumeţia locală“. „Timarul profesor al cercului de turism din secţia sport a Palatului pionierilor din Bucureşti a întors de două ori cheia în broasca unei uşi grele de stejar şi a deschis-o : — Aici e expoziţia! Adică M a încercat să se corecteze — aici e vorba să se organizeze. Am încercat noi ceva, dar... O sală spaţioasă, în mijlocul căreia sunt aşezate cap la cap cîteva mese. Pe Ungă pereţi, două sau trei panouri pe care sunt fixate cîteva tablouri şi hărţi, iar într-un colţ, aruncate în neorânduială tot ceea ce a mai rămas din fosta expoziţie, Ce s-a petrecut cu aceste valori în acest interval ? Pe unde au umblat? Cum de au ajuns aici, în această stare ? Iată pe scurt cum s-au petrecut lucrurile : La închiderea expoziţiei de pe B-dul 6 Martie, Direcţia educaţiei tineretului şcolar din M.I.C, apreciind la justa lor valoare exponatele şi ţinînd seama de cererile elevilor din Capitală de a li se crea posibilitatea în continuare să le studieze, a hotărît să predea întregul inventar Palatului pionierilor. Iar iniţiativa a fost primită de conducerea palatului cu bucurie şi cu promisiunea ca în timpul cel mai scurt să fie deschisă o expoziţie turistică cu aspecte de drumeţie a elevilor. La începutul lunii martie, la Palatul pionierilor s-a discutat din nou problema expoziţiei şi s-a hotărît să se ia măsuri „urgente“ pentru ca ea să fie organizată şi deschisă în preajma vacanţei de primăvară a elevilor. Iată că vacanţa e pe sfârşite. Cei care trebuiau să se ocupe de organizarea expoziţiei turistice au plecat în excursie. Oare trebuie explicată conducerii Palatului pionierilor importanţa acestor „obiecte“, necesitatea ca ele să fie văzute şi studiate de copii şi tineret ? VIOREL TONCEANU Paul Anghel: „VICTORIA DE LA 0LTINA“ vem în faţă un reportaj monografic despre gospodăria agricolă colectivă . „Victoria“ din comuna Cltina, raionul Adamclisi. Un reportaj despre drumul gospodăriei şi al oamenilor ei, proiectat pe cel al Dobrogei de astăzi, şi din viitor. Trecutul, rechemat uneori în prezent şi comparat cu acesta, nu aduce decit amintiri triste, mai rar întîmplări hazlii, iar bucurii de loc. Viaţa ţăranilor săraci din Oltina a fost în trecut o continuă luptă cu pămîntul sterp, cu vintul turbat, cu apele Dunării revărsate pustiitor. O luptă pe viaţă şi pe moarte cu bogătaşii satului sau cu alţii, mai de departe, atraşi de mirajul banilor ce-i storceau din acest mic port dunărean. De aceea Ilie Dincu, spre exemplu, omul cu un rol hotărîtor în viaţa satului (este preşedintele gospodăriei), aproape că n-are un trecut, deşi e la vîrsta când, fără eufemisme i se spune „Moş Ilie“. N-are trecut pentru că n-are ce alege din el. Pentru că vrea să-l uite. A uitat, a vrut să uite, unde i-a fost până şi pogonul său de pe vremuri, pogon udat cu sudoare şi nu de puţine ori cu lacrimi. Dar pe oricare dintre obmeni l-ai întreba despre viitorul comunei lor va şti să-ţi spună atitea lucruri, incit te va uimi de unde le ştie. Sursa acestei ştiinţe e munca în comun, roadele ei îmbelşugate. Ea dă siguranţa zilei de mîine, dă aripi solide zborului cutezător al visului. Reportajul monografic al lui Paul Anghel, pe care-l citim de fapt ca pe un roman — şi asta e una din inovaţiile lui în ceea ce priveşte acest gen de reportaj — a fost nu de mult confruntată cu eroii săi, colectiviştii din Oltina. Dincolo de bucuria unui asemenea moment, de sublinierea calităţilor cărţii şi a unora dintre neajunsurile ei (nu se prea vorbeşte despre viaţa, bogată în sensuri noi, a brigăzii de tractoare, despre activitatea culturală a comunei etc.), reţinem, faptul că întâlnirea între autor şi eroi s-a transformat într-o adevărată şedinţă de lucru. Oamenii n-au timp de festivităţi fără rost. S-a subliniat, cu acest prilej, că deşi este aproape la zi cu mersul gospodăriei, cartea este într-un fel şi depăşită. Viaţa i-a luat-o înainte : oltinenii sunt zilnic mai bogaţi (vezi în acest sens şi frumoasele pagini Note de lector in care se descrie un asemenea bilanţ pe zile), gospodăria lor e mai puternică. Au mai multe vite, mai mulţi porci, mai multe produse. Au mai multe planuri pentru viitor. Dar, s-au angajat ei, noi vom munci să depăşim şi ce se scrie în carte, şi ce facem acum. Pentru, că cine va citi cartea şi va veni apoi la noi, trebuie să poată măsura uşor distiinţa pe care am străbătut-o în timp. Suntem bogaţi, avem case noi şi oameni noi. Oameni care au stăvilit cu trupul lor apele Dunării ce ameninţau să ne pustiască ogoarele. Oameni care ştiu să citească tratate de agrotehnie. Dar ei trebuie să ştie mult mai multe. Vor construi şi vor locui doar în Oltina de mîine —aşezare urbană în toată legea. Din caleidoscopul întîmplărilor, al capitolelor cărţii, se degajă o imagine dinamică a vieţii unui sat colectivist de Ut noi, cu un ritm de dezvoltare mereu mai înalt, în care ştiinţa, cultura, civilizaţia socialistă — intră ca determinante hotărîtoare. Iar Paul Anghel a transpus aceste lucruri în planul artei cu talent dîndu-le coloratura şi dimensiunea realului din care s-a inspirat. Discuţiile privind organizarea gospodăriei, cele legate de agrotehnică şi zootehnie, de arhitectura rurală sau de planificare — sunt pasionante şi viabile. Şi aceasta pentru că ele fac parte din universul de preocupări, din gîndirea oamenilor înşişi. Iar reporterul le-a păstrat aroma de lucru viu, trăit. Scrisă cu talent, cartea te solicită să te confrunţi direct cu oamenii, cu viaţa. Iar faptul de a nu fi martor la aspectele felurite ale luptei împotriva rămăşiţelor vechi, existente încă, de a nu cunoaşte mai îndeaproape masa colectiviştilor, ori, încă, de a nu pătrunde decât rar în casele lor, te face să regreţi că viaţa n-a putut fi cuprinsă în totalitatea ei în carte. Oricum, autorul ar fi putut face un efort în plus pentru a sugera mai pregnant şi aceste aspecte. Cartea ar fi câştigat o calitate în plus. Fiind vorba despre oameni reali, cu buletin de indenţitate, cu asemenea profil moral şi atâtea realizări, paginile volumului vibrează intens, vibraţie ce se transmite şi cititorului, care uită adesea că citeşte o carte şi se simte participant direct la viaţa unei colectivităţi rurale socialiste. GEORGE MUNTEAN Noul aparat de telefon O vizită făcută la uzinele bucureştene ale industriei electrotehnice, oferă reporterului cîteva noutăţi interesante. Printre acestea este şi noul aparat de telefon realizat la Uzinele „Electromagnetica“. Dintr-o convorbire cu constructorii acestuia, tehnicieni şi ingineri am aflat cîteva date interesante pentru cititorii noştri. Noul aparat telefonic de masă are o linie plăcută şi modernă, calităţi electrice, mecanice şi acustice superioare. El poate fi utilizat în legătură cu centrale automate de orice tip sau cu centrala B C manuale, căci alimentarea sa se face prin punţi speciale de alimentare de la bateria centralei telefonice cu tensiuni de 24—36—• 43—60 volţi. Dimensiunile noului aparat telefonic sunt 195X231X114 mm, iar greutatea sa este de aproximativ 1.450 gr din care microreceptorul echipat cu capsule, are circa 235 gr. Are o siluetă scundă. Un lucru deosebit de atrăgător este acela că noul aparat de telefon este confecţionat din acetat de celuloză sau celidor, în culori vii, pastel. In vederea realizării culorilor s-au făcut o serie de investigaţii în rîndul abonaţilor. Astfel se vor produce aparate în culori albe, gris, vernil, ivoire, bleu şi bineînţeles negru. Piesele pot fi şi ele, de asemenea, confecţionate în culori şi nuanţe diferite. O notă aparte, de eleganţă o oferă şi faptul că discul este perforat transparent, ceea ce asigură o mai bună vizibilitate a cifrelor. De remarcat că noul aparat telefonic romînesc este de o construcţie extrem de robustă. In fabricarea sa se utilizează în mare măsură masele plastice, piese cu o tehnologie ridicată, lucru care asigură pe lîngă o producţie de serie de bună calitate şi o reducere simţitoare a preţului de cost. S. IONESCU Se simt adieri de primăvară... Foto : prof. V. BOGDANEJ