Scînteia Tineretului, martie 1964 (Anul 20, nr. 4600-4625)
1964-03-01 / nr. 4600
ASTĂZI, START II Întrecerile SPARTADEI REPUBLICANE A nul 1964 va înscrie în cartea de aur a sportului de masă din țara noastră o pagină deosebită : Spartachiada Republicană, organizată în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei, întrecerile spartachiadei au un rol deosebit în antrenarea maselor largi ale tineretului la practicarea culturii fizice, mijloc important de întărire a sănătăţii, şi de ridicare a capacităţii de muncă. Această largă competiţie va oferi în acelaşi timp un bun prilej pentru trecerea normelor concursului Insignei de polisportiv şi, fără îndoială, va descoperi noi tineri sportivi talentaţi. Concursurile etapei I au fost atent pregătite de consiliile asociaţiilor sportive în strînsă colaborare cu organizaţiile U.T.M. care s-au preocupat din vreme ca la cele 14 discipline : atletism, baschet, box, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, volei, notaţie, lupte,motociclism, tenis de masă, aviaţie sportivă să participe un mare număr de tineri. Se vor mai organiza întreceri la : oină, popice, şah, tir, turism şi la alte discipline care se bucură de popularitate în rîndurile tinerilor concurenţi. In etapa de masă sunt chemaţi să-şi dispute întîietatea şi sportivii clasificaţi cu categoria a IlI-a. Prezenţa la start a sportivilor mai avansaţi va stimula creşterea nivelului calitativ al întrecerilor. Aceasta presupune însă ca tinerii cu mai puţină experienţă, fără clasificare sportivă, să fie bine pregătiţi în ramurile sportive la care concurează. Experienţa marilor întreceri de masă ne arată că succesul competiţiei se hotărăşte de fapt în etapa I. Buna organizare şi desfăşurare a întrecerilor asigură o largă participare a tineretului. Este nevoie pentru aceasta ca, în colaborare cu asociaţiile sportive, organizaţiile U.T.M. să desfăşoare o muncă atentă de cuprindere a tuturor tinerilor la întrecerile disciplinei preferate. Fiecare concurs trebuie să se desfăşoare cu participarea instructorilor sportivi, arbitrilor sau tehnicienilor desemnaţi pentru coordonarea concursurilor. Organizaţiile U.T.M., asociaţiile sportive trebuie să considere ca principal obiectiv antrenarea masei largi a tineretului la întrecerile din etapa I. Cele trei luni de întreceri ale etapei I trebuie să constituie o perioadă de intensă activitate sportivă a tineretului. O atenţie deosebită se cuvine să fie acordată antrenării fetelor la întrecerile spartachiadei. Organizaţiile U.T.M., asociaţiile sportive din fabricile şi uzinele în care lucrează un mare număr de fete trebuie să-şi îndrepte atenţia îndeosebi spre organizarea disciplinelor rezervate tinerelor fete. Asociaţiile sportive, organizaţiile U.TM. au datoria să organizeze temeinic întrecerile primei ediţii a Spartachiadei Republicane, astfel ca această uriaşă competiţie, să constituie un nou şi impunător succes al sportului de masă din ţara noastră. Citiţi în pagina a IlI-a, îndemnul adresat tinerilor participanţi la întrecerile Spartachiadei Republicane de : Iolanda Balaş, Ana Boţan, Aurel Dragan şi Şerban Ciochină — sportivi fruntaşi ai ţării noastre. SMRTACHIADA"* * REPUBUCANA" * 1Q04 * ~ a* Aueust LA CROVU Urnind o tradiţie valoroasă, Comitetul raional U.T.M. Titu, la indicaţia şi sub directa îndrumare a comitetului raional de partid, a organizat în comuna Crovu un schimb de experienţă cu aproape 400 de tineri îngrijitori de animale din 30 de gospodării colective ale raionului. Miciţi dintre cei sosiţi la consfătuire, adresau organizatorilor aceeaşi întrebare : „A venit şi Marin Tănase ?“. Unii dintre ei l-au cunoscut la el acasă pe îngrijitorul de la Horeşti, alţii, deşi îi aplicau metodele, nu-l văzuseră niciodată, dar auziseră multe despre el. De fapt, cine-i acest tînăr ? Un om care, în ultima vreme, a devenit cunoscut, familiar, multor îngrijitori mulgători nu numai din raion, ci şi din regiunea Bucureşti, ca şi din alte regiuni. Ce a făcut el ? Întreprinzător şi hotărît, priceput în zootehnie, a încercat o experienţă şi a reuşit să demonstreze că nu există vaci slabe de lapte, ci îngrijitori nepricepuţi care nu-şi fac datoria. A dovedit asta prin fapte, prin muncă. De la un lot de vaci care dădeau zilnic, fiecare, o producţie de 1,3—3 litri de lapte, a reuşit, ■prin metodele ştiinţifice raţionale de îngrijire şi hrănire aplicate, să obţină cite 10—13 litri zilnic, iar la sfirşitul anului să realizeze o producţie de 2 800 litri lapte de la fiecare vacă furajată. Aceasta a fost experienţă lui pe care, în primăvara anului trecut, a împărtăşit-o la locul lui de muncă tinerilor îngrijitori din raion şi din regiune. Cei prezenţi atunci la Horeşti, între care şi tinerii îngrijitori de la Crovu, au înţeles ce au de făcut. „Rezultatele obţinute de Marin Tănase, metodele de îngrijire şi furajare sînt la îndemîna oricui" — şi-au zis cei din Crovu. Şi s-au pus, ambiţioşi, pe treabă. Cum au reuşit ei să aplice experienţa lui Marin Tănase, ce rezultate au obţinut, ce-au adăugat ei nou acestei experienţe ? — iată cîteva întrebări la care consfătuirea de la Crovu a răspuns cu prisosinţă. Primul care a luat cuvintul în cadrul consfătuirii tinerilor îngrijitori a fost un... vîrstnic : preşedintele G.A.C. Crovu — Nicolae Ioniţă. El a prezentat tabloul dezvoltării gospodăriei şi cu precădere s-a referit la sectorul zootehnic. — Am obţinut în creşterea numărului de animale şi sporirea producţiei acestora — spunea el — rezultate bune. Să iau un singur exemplu : anul trecut am realizat o producţie medie de 2 139 litri lapte da fiecare vacă, deci cu peste 300 litri mai mult decit prevăzuserăm în planul de producţie. Dar realizări de seamă avem la toate fermele. O contribuţie însemnată la obţinerea succeselor în zootehnie au adus-o tinerii, fiindcă cei mai mulţi dintre îngrijitori sunt tineri. Din 31 de zootehnişti, 18 sunt băieţi pe care ni i-a recomandat organizaţia U.T.M. Cum şi ce au făcut ei ? Pentru a afla, şi-au spus organizatorii acestui schimb de experienţă, cel mai bine e să-i vizităm la locurile lor de muncă. Participanţii la consfătuire s-au urcat în căruţe, în autocamioane şi au pornit-o spre marginea satului unde se află complexul zootehnic din Crovu. Au vizitat mai intîi ferma de porci. Adăposturi noi, ieftine , bine îngrijite, la construcţia cărora localnicii au folosit pe scară largă resursele locale. Se opresc la maternitatea de scroafe. Explicaţiile le dă doctorul veterinar, Maxim Nicolae : — Nu aplicăm monta decit la scrofiţe care ating greutatea de 90 kg. De ce ? Pentru ca odată ce devin mame, să aibă capacitatea de alăptare. Monta se face de două ori pe an. Din a doua jumătate a lunii martie, încep fătările. Acordăm multă grijă purceilor. In primele zile le dăm boabe prăjite pentru formarea gurii şi a stomacului. De la 7 zile în sus le administrăm uruială. Pe urmă, trecem la furajarea umedă. Înţărcarea o facem la cel puţin 9 kg. Odată pornit purcelul bine, merge bine şi în maternitate şi în îngrăşătorie. Atrage atenţia vizitatorilor un nou tip de construcţie zootehnică. E vorba de un complex de preparare şi păstrare a furajelor care asigură hrana pentru 300 capete de animale. Se face un popas la ferma de păsări, după aceea altul la grajdul cu tineretul taurin. Pretutindeni — ordine, curăţenie, tineri îngrijitori în halate albe. Oaspeţii se întreţin cu îngrijitorii, cercetează cu atenţie animalele. Doctorul veterinar îşi continuă explicaţiile : — Capacitatea de producţie a vacilor depinde de felul cum creşti tineretul taurin, cum îngrijeşti junincile. De aceea, noi alcătuim loturi de juninci pe care le dăm unor îngrijitori noi pentru ca aceştia să le formeze după mina lor. Ca hrană, le dăm multe furaje tocate. Unii susţin că viţeii nu consumă bine tocătura. Depinde cum le-o dai. Noi o dăm saramurată. Dar, mai întîi, hrana o ţinem 24 de ore la o temperatură de 70 de grade ca să se producă dospirea. In felul acesta animalul consumă cu mai multă plăcere furajele tocate... Lucrurile se întipăresc mai bine în minte atunci cînd vezi practic cum se face o treabă sau alta. De aceea, la secţia Ziduri, s-a organizat o demonstraţie practică privind executarea mulsului şi igiena lui. Demonstranţii ? Marin Tănase de la Ploieşti şi Marin Tu- VASILE CABULEA (Continuare în pag. a IV-a) Proletar! Din toate ţările, uniţi-vă BSEH aaaggsaB mm n regam agj tra Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Noi construcţii de locuinţe în oraşul Brad, regiunea Hunedoara. Foto : AGERPRES Anil XX, Seria II, nr. 4600 4 PAGINI - 20 bani Duminică 1 martie 1964 Ajutorul tovărăşesc şi colegial este un lucru obişnuit pentru tinerii din secţia matriţerie a Uzinelor „Electromagnetica“ din Capitală. Noua piesă de ştaniat pentru relee a fost executată in bune condiţii de către cei doi tovarăşi de muncă, tinerii Popescu Lucian şi Tudor Gheorghe. Foto : N. STELORIAN Utilaje noi in exploatările miniere Minele de fier Teline şi Ghelar, de unde se asigură o parte însemnată din minereul de fier necesar furnalelor de la Hunedoara şi Călan, au fost dotate recent cu noi utilaje : colivii şi molete pentru instalaţii de extracţie, pompe de evacuarea apei in subteran şi altele. La Teliuc, în sectorul de extracţie din carieră şi în unele locuri de muncă din subteran, toate operaţiile principale se execută mecanizat. In acelaşi timp exploatările miniere din bazinul carbonifer al Văii Jiului şi uzinele de preparare a cărbunelui au primit de la începutul şesenatului maşini şi utilaje in valoare de peste 360 milioane lei. Număml transportoarelor cu raclete, al locomotivelor de mină, maşinilor de încărcat, maşinilor de perforat, ventilatoarelor de mină, a crescut din 3959 şi pînă acum cu peste 1 yoo. Î11 minele Văii Jiului au fost introduse utilaje moderne cum sunt plugul de cărbune, combina cu tamburi, haveze, foreze pentru săparea suitorilor, transportoare blindate şi altele, cu ajutorul cărora se obţin indicatori de exploatare la nivelul tehnicii mondiale. S-a urmărit în mod deosebit mecanizarea lucrărilor cu volum mare de lucru. încărcarea mecanică în galerii reprezintă o creştere, pe întregul bazin, de 2,5 ori faţă de realizările din anul premergător sesenatului. Extinderea mecanizării a permis ridicarea în continuu a productivităţii. Randamentul pe post a crescut faţă de 1939 01-323 kg de cărbune. (Agerpres) MESAJUL adresat de tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională de la Florenţa Răspunzînd cu plăcere la rugămintea Comitetului internaţional de pregătire al Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională, doresc să adresez conferinţei un călduros salut şi să asigur pe toţi participanţii de profunda mea simpatie faţă de iniţiativa dv. Problemele care formează obiectul dezbaterilor dv. sunt probleme arzătoare ale epocii noastre care afectează destinele tuturor popoarelor. Suprema garanţie a păcii, necesitate imperioasă pentru progresul material şi spiritual cal doială: dezarmarea generală şi totală. Totodată, cauza păcii nu poate fi despărţită în zilele noastre de cauza independenţei naţionale a popoarelor. Rezolvarea pozitivă a acestor probleme vitale depinde în bună măsură de poziţia şi contribuţia tineretului, viitorul omenirii. Pornind de la aceste considerente, Guvernul Republicii Populare Române a supus Adunării Generale O.N.U., încă din 1960, examinarea unor măsuri pe care fiecare stat în parte şi organizaţiile internaţionale ar urma să le ia pentru promovarea în rîndurile tineretului a ideilor păcii, respectului reciproc şi înţelegerii între popoare. La sesiunea a XVIII-a a Adunării Generale O.N.U., împreună cu alte 25 de delegaţii, delegaţia română a prezentat un proiect de Declaraţie internaţională în această problemă care, conform hotărîrii adoptate, urmează să fie dezbătut în vederea elaborării finale la cea de-a XIX-a sesiune a Adunării Generale. Sîntem convinşi că principiile şi idealUFllti1 iliuii'iyU1 i'll 'JRTOctul de Declaraţie prezentat la O.N.U. vor găsi înţelegere şi aprobare din partea tuturor guvernelor ca şi a organizaţiilor de tineret din lumea întreagă. însăşi conferinţa dv. constituie o manifestare a dorinţei şi a hotărîrii tineretului lumii de a trăi în pace, într-o lume fără arme şi războaie, în care fiecare popor să fie liber şi egal în drepturi cu celelalte. Urez deplin succes conferinţei în realizarea nobilelor sale ţeluri. iSAftSiOA soâo» Pentru studenţii din invăţămintul superior fără frecvenţă In a doua jumătate a lunii martie, studenţii din învăţămîntul superior fără frecvenţă încep prima sesiune de examene din acest an universitar.Pentru ca pregătirea muncitorilor, tehnicienilor, învăţătorilor şi a celorlalţi oameni ai muncii care urmează aceste cursuri să se desfăşoare, în condiţii cit mai bune, Ministerul Invăţămîntului a organizat, pe lingă consultaţiile date în centrele universitare, cercuri de studii în oraşele Ploieşti, Arad, Lugoj, Şomcuţa Mare, Cehu Silvaniei. Cercurile de studii sunt îndrumate de cadre ale institutelor de învăţămînt superior din Bucureşti şi din alte centre universitare. In cadrul lor au loc lecţii de sinteză, consultaţii individuale şi pe grupe, seminarii şi aplicaţii practice de laborator. Totodată studenţii din învăţămintul fără frecvenţă primesc din partea facultăţilor planuri de învăţămînt, programe de studii, grafice şi cursuri litografiate, liste bibliografice etc. Numărul studenţilor care urmează în acest an universitar cursurile fără frecvenţă este cu 4 200 mai mare faţă de anul precedent. (Agerpres) SĂ DISCUTĂM DESPRE TINEREŢE, EDUCAŢIE, RĂSPUNDERI Aşa cum era firesc, aşa cum ne aşteptam, discuţia generată de un caz particular — cel care l-a constituit la un moment dat situaţia elevului Ion Pribegeanu — şi-a lărgit treptat sfera preocupărilor, distingîndu-se acum printr-un evident caracter de tribună menită să înlesnească un schimb rodnic de păreri privind educaţia copiilor în general, să contribuie la răspîndirea experienţei înaintate a numeroase familii, şcoli, unităţi de pionieri. Atestă aceasta, în primul rînd, bogata corespondenţă pe care o primim la redacţie şi din lectura căreia ne permitem să reţinem astăzi cîteva opinii, încă de la început, o precizare: deşi diferite prin problematica abordată, unele preocupîndu-se de relaţia ,,părinţi — copii“, altele alegîndu-şi tema „şcoală-familie", altele inspirîndu-se din munca instructorului de pionieri, toate scrisorile, luate în ansamblu, au o trăsătură comună: spiritul militant, cetăţenesc, în cel mai nobil înţeles al cuvîntului, recomandîndu-i pe semnatarii lor ca pe nişte oameni de azi, care privesc cu înaltă răspundere sarcinile instruirii şi educării tinerei noastre generaţii. Toate părerile formulate, fie că sunt rodul unei experienţe proprii, fie că împărtăşesc o activitate educativă colectivă, sînt străbătute de fiorul dragostei, al pasiunii pentru munca de educaţie a copiilor, socotesc, pe drept cuvînt, ca incompatibilă cu profesia lor atitudinea de nepăsare, reamintesc importanţa exemplului personal, al fiecărui educator în parte, subliniază adevărul că reuşitele strădaniei lor nu pot fi apreciate decit ca un rezultat al unui strîns contact între familie, şcoală, organizaţia comunistă a copiilor. Edificatoare, în acest sens, este scrisoarea unui părinte: Cristea Panait. Corespondentul nostru, muncitor la o întreprindere bîrlădeană, este tatăl a patru copii, dar aşa cum precizează din capul locului: „parcă toţi copiii pe care îi întîlnesc ar fi ai mei. N-aş putea trece nepăsător pe lingă un copil pe care, de pildă, îl întîlnesc hoinărind pe stradă la o oră cînd ai mei sunt de mult în pat, n-aş putea să particip la şcoală, la o şedinţă cu părinţii, numai pentru a discuta comportarea copiilor mei. Fireşte, răspund, în primul rînd, pentru copiii mei, dar, ca cetăţean, socotesc că-mi revine şi mie o parte de răspundere in ceea ce priveşte educaţia copiilor, în mare, pentru că trăiesc într-o societate, nu într-o insulă pustie, despărţit de restul lumii. Nu-mi stă in fire să mă laud, dar sînt sigur că dacă l-aş fi întilnit pe Ion Pribegeanu, să spunem, călătorind fără bilet în tren sau dormind într-o sală de aşteptare, n-aş fi spus că treaba asta îl priveşte doar pe controlorul de bilete, pe şeful gării ori pe miliţian. Ea m-ar fi privit în egală măsură şi pe mine, ca părinte, ca cetăţean. De ce dau acest exemplu? Pentru că am convingerea că a fi buni părinţi numai cu copiii noştri, nu înseamnă a face totul. Mai mult, calitatea de părinte, de educator, trebuie să şi-o revendice fiecare om matur. Dreptul la nepăsare nu-l are nimeni la noi". De aceeaşi părere este şi profesorul diriginte N. Dincă din Constanţa. „Prima sarcină a mea ca diriginte — ne scrie el — a fost să prefac adunarea părinţilor elevilor mei într-un puternic colectiv educativ. M-am străduit să-i obişnuiesc să vadă mai departe decit notele şi purtarea fiilor lor. N-a fost uşor, dar acum am bucuria să văd că cei mai mulţi părinţi, cînd vin la mine, o fac pentru că îi interesează situaţia întregii clase şi astfel, adeseori, nu sunt eu acela care stau primul de vorbă cu un tată care îşi uită obligaţiile faţă de copilul lui, asupra acestuia acţionează o opinie colectivă al cărei efect este întotdeauna salutar". Şi mai departe: ,,Această experienţă a mea de dascăl îmi impune o concluzie: trebuie să fim profesori cu elevii noştri, dar şi cu părinţii lor. Meseria de părinte se învaţă. Cînd o faci „după ureche", prinzînd lucrurile „din zbor“, nu iese mare lucru. Şi cine oare sunt chemaţi primii ca să-i înveţe aceasta pe părinţi dacă nu noi, profesorii? Avem nenumărate posibilităţi. Trebuie doar să le folosim“. Viorica Brăttăreanu, muncitoare la fabrica „7 Noiembrie“, Ghimbav, Braşov, continuă ideea profesorului Dincă, răspunzîndu-şi la întrebarea: „de ce oare, cunoscîndu-i situaţia de acasă a lui Ion Pribegeanu, şcoala n-a izbutit să facă mai mult pentru el?" „Pentru că şcoala n-a folosit toate mijloacele care îi stau la dispoziţie...“, n-a văzut în legătura ei strînsă cu familia principala cheie a succeselor. ro (Continuare în pag. a Il-a) RĂSPUNDERI COMUNE de Octav Panculași