Scînteia Tineretului, august 1965 (Anul 21, nr. 5042-5066)
1965-08-01 / nr. 5042
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XXI, Seria II, Nr. 5042 4 PAGINI — 25 BANI Duminică 1 august 1965 SEMNĂTURI IN CARTEA DE ONOARE A ÎNTRECERII eri, la ora 12, au pornit de pe poarta Uzinei de utilaj chimic Bucureşti către beneficiarii externi 42 tone de utilaje tehnologice. Cam tot atîtea au pornit şi spre şantierele din ţară ale chimiei. Cu o zi înainte, la aceeaşi oră, planificatorul uzinei a anunţat îndeplinirea planului producţiei globale pe 7 luni. — Ritmul cel mai bun de muncă din acest an — spunea tovarăşul director — l-am înregistrat în luna iulie. Am îndeplinit planul producţiei globale în proporţie de 102,8 la sută. Am livrat, înaintea termenelor din planurile contractuale, peste 100 tone de utilaje. Iată raportul de întrecere la zi al constructorilor de utilaje chimice. Un raport in care s-au prelungit ca un ecou rezultatele deosebite obţinute în zilele Congresului partidului şi dinaintea lui. Virgil Săvescu, maistrul principal al secţiei întîi, se apropie de 50 de ani. Şi-a petrecut în uzină o viaţă de om. „Zilele de 19—24 iulie, zilele în care s-a ţinut Congresul partidului, au imprimat un nou ritm de muncă. Fiecare om a dorit să dea ceva mai mult decit realiza în mod curent. Fiecare brigadă şi-a propus procente peste cele maxime, obţinute pînă atunci. Şi fiecare şi-a respectat cuvîntul dat. Ritmul acesta are acum un flux continuu“. ...Au trecut de la terminarea Congresului 8 zile. Fiecare din ele a fost ca o ştafetă, purtătoarea rezultatelor obţinute în acele zile. Echipa de lăcătuşi, condusă de Matei Dumitrescu, s-a angajat să realizeze planul pe luna iulie cu 2 zile mai devreme. L-a realizat cu 5. Şi aceasta în condiţiile schimbării (din prima decadă a lunii), a comenzii planificate cu o comandă nouă pentru Săvineşti. O comandă care era foarte, foarte urgentă. N-a fost un simplu act de curaj. Şeful de echipă cunoştea bine comanda (mai executase asemenea comenzi), cunoştea bine documentaţia tehnică, cunoştea la fel de bine puterile fiecărui om. Cunoştea că tînărul Ion Ioniţă ştie să drămuiască timpul ca nimeni altul. El nu iroseşte din minut din timpul de lucru. Ştia că la fel ca el sunt şi ceilalţi tineri: şi Gheorghe Chiriac, şi Dumitru Raicu. „Cînd ştii să foloseşti timpul, să faci din el un aliat, — spune şeful de echipă — realizezi într-o oră cu în două“. Pentru constructorii de utilaj chimic întrecerea este de fapt o competiţie cu timpul. Fiecare comandă are un ter C. PRIESCU (Continuare in pag. a Iil-a) Porţi spre ritmuri înalte Tinutul lăcătuş Ion Şura, din secţia I a Uzinei mecanice Timişoara, execută lucrări care cer pricepere, răbdare, conştiinciozitate. Aceste calităţi i-au adus, pe Ungă titlul de evidenţiat in întrecerea socialistă, şi satisfacţia încredinţării unor lucrări de răspundere Foto: EMIL COJOCARU Ieri, la Uzinele „Semănătoarea" COMBINA 1000 Uzinele „Semănătoarea“. Spre sectorul de montaj general se îndreaptă, din toate secţiile uzinei, zeci de oameni. Motivul ? In cronica de aur a întrecerii socialiste se semnează încă o pagină. Ieri, 31 iulie 1965, orele 14,30, de pe banda de montaj general a ieşit combina cu nr. 1000. Ieri, la această oră, inimile miilor de muncitori ai marei uzine şi, o dată cu ale lor şi ale muncitorilor din cele patru uzine colaboratoare, au bătut pentru îndeplinirea angajamentului luat în faţa conducerii partidului de a realiza pînă la 1 august 1 000 de combine. ...Privirile tuturor sînt îndreptate spre noul născut. Iată, în vîrful combinei, a apărut o plăcuță pe care scrie „Combina nr. 1 000. Înainte, spre 3 000 !“. O victorie prevestește pe alta. Acum 6 luni de zile, colectivul acestei uzine s-a angajat să realizeze un nou tip de combină modernă atît de necesară agriculturii noastre socialiste. Cuvintele de pe plăcuţă le citeşti, în expresia, în vorbele, în hotărîrea fiecăruia din cei prezenţi, de la şeful de brigadă Ilie Coman, pînă la directorul general al uzinei, ing. Ion Căpăţînă. De pe platforma rotundă a cifrei 1000 colectivul uzinei a pornit într-o cursă scurtă, dar bine pregătită (toate atelierele au raportat ieri decalajul de subansamble creat pentru următoarele 15 zile) spre o cifră și mai rotundă, spre realizarea celei de-a 3000-a combină, Intîlnirea cu noua combină : 30 septembrie 1965. Succes, tovarăși constructori! P. C. O poză simbolică la ieșirea din uzină a Combinei nr. 1000. Și totodată, un angajament „spre 3000" Foto: N. STELORIAN ANCHETA ZIARULUI NOSTRU Răspund 50 de absolvenţi din şcolile medii VA CUNOAŞTEŢI BINE PATRIA E ste sarcina de mare răspundere a şcolii, aceea de a creşte vîrstele tinere ale patriei, de a forma cetăţeni devotaţi şi capabili să-i sporească, prin munca şi dragostea lor, frumuseţea, forţa şi strălucirea. In mod firesc, în anii petrecuţi pe băncile şcolii, o dată cu însuşirea bazelor ştiinţei şi culturii, a tot ce-i oferă programa şcolară, tînărul trebuie să capete bogate şi temeinice cunoştinţe despre patrie. A cunoaşte frumuseţile patriei, bogăţiile şi istoria glorioasă, viaţa şi lupta poporului, a celor care s-au jertfit pentru libertatea şi înălţarea ei şi care, urmînd cuvîntul înţelept al partidului, o ridică astăzi spre culmile minunate ale socialismului şi comunismului — înseamnă a cunoaşte opera pentru care cunoştinţele devin utile şi sunt necesare, înseamnă a înţelege înaltul rost al muncii şi priceperii, scopul care dă vieţii conţinut şi sens. In această cunoaştere temeinică îşi găseşte izvor patriotismul profund al tinerilor, dorinţa lor de a adăuga noi frumuseţi patriei. Fiindcă, după cum spunea G. Călinescu: „cel care n-a văzut niciodată picturi de N. Grigorescu şi Luchian sau n-a contemplat Muntele Retezatul ori Marea Neagră, nu-şi dă seama de frumuseţile patriei lui, şi ca atare e mai puţin mîndru de ea. E imposibil să fii mîndru de ceea ce nu cunoşti“. Prilejul de a cunoaşte patria îl oferă celor de pe băncile şcolii nu numai manualul. Activităţile extraşcolare, acţiunile organizaţiei U.T.M. — expuneri, vizite, filme, simpozioane, drumeţiile şi excursiile — completează cunoştinţele pe care şi le însuşesc elevii din manualul de geografie şi istorie. In această multitudine de forme, locul cel mai important îl ocupă drumeţiile şi excursiile. Am adresat absolvenţilor din acest an ai clasei a Xl-a următoarele întrebări : 1. Ce regiuni şi localităţi, ce monumente istorice şi culturale, ce obiective economice aţi vizitat în anii de şcoală ? 2. Ce locuri legate de istoria de luptă a poporului şi partidului aţi cunoscut ? 3. Cunoaşteţi bine marile muzee ale ţării, regiunii, oraşului ? 9. V-au prilejuit excursiile, vizitele şi drumeţiile o cunoaştere temeinică, completă a patriei ? S-a întîmplat să repetaţi de mai multe ori un traseu în dauna altora ? La anchetă au răspuns 50 de elevi din diverse regiuni ale ţării — Iaşi, Bucureşti, Tîrgu-Mureş, Banat, Cluj. Statistic, lucrurile se prezintă astfel: 49 de elevi au fost în excursii prin ţară, au vizitat mari obiective economice, combinate, uzine, şantiere, monumente istorice şi culturale, locuri legate de lupta revoluţionară a poporului şi partidului, au admirat minunate privelişti naturale. Toţi sunt pasionaţi de drumeţie, animaţi de dorinţa de a cunoaşte patria, comorile ei materiale şi spirituale, oamenii şi realizările lor măreţe. Mai mult de jumătate din ei au cunoscut însă un număr mic de regiuni. Zona de explorare a 32 de elevi n-a depăşit hotarele a două-trei regiuni, în general cam aceleaşi, locul I în această competiţie defensivă ocupîndu-i Iaşul şi Tîrgu-Mureş. 34 de elevi n-au participat decit la două, maxim trei excursii, în toţi cei 1X ani de şcoală. 26 de excursii au repetat acelaşi traseu, în dauna altora. O caracteristică generală a tuturor centrelor (cu excepţia Bucureştiului) este aceea de a fi organizat excursii numai în regiunile învecinate lor. Transcriem mai jos şi cîteva din cele 50 de răspunsuri primite: GANEA PETRU — Tîrgu-Mureş: „Am făcut multe excursii cu părinţii, cu grupuri de prieteni, dar mai ales cu şcoala. Cunosc Bucureştiul, pe care l-am vizitat de mai multe ori, regiunile Cluj, Iaşi, Oltenia, Argeş şi Dobrogea. O excursie inimoasă am făcut-o cu un grup de prieteni prin nordul Moldovei. Am vizitat oraşe, obiective economice, monumente de cultură, muzee. Am văzut, de pildă, Combinatul siderurgic din Reşiţa, Şantierul naval din Galaţi, Combinatul chimic din Tîrnăveni, Hidrocentrala de la Bicaz, cartierele noi ale Capitalei, ale Iaşului şi frumoasele construcţii de pe litoral. Am avut prilejul să admir multe locuri pitoreşti, să fiu oaspetele staţiunilor balneo-climaterice de pe Valea Prahovei, Valea Oltului şi din regiune. Excursiile mi-au prilejuit cunoaşterea a numeroase locuri şi monumente legate de istoria de luptă a poporului şi parti- I. ANDREIŢĂ N. ARSENIE (Continuare în pag. a II-a) In pag. a Il-a : • Indiferentul (foileton de Teodor Mazilu) în pag. a lll-a : Legea fundamentală a patriei socialiste • Dreptul la lumina culturii (de acad. A. Moga) • Unitatea de măsură a brazilor (Note de drum de Nicolae Dragoș) Cale liberă plugurilor pe mirişte î n regiunea Galaţi recoltatul păioaselor a fost încheiat. Se apropie de sfirşit treieratul. Pînă la 29 iulie, această lucrare s-a executat în cooperativele agricole de producţie în proporţie de 95,8 la sută. Aşa că cea mai mare parte a tractoarelor a intrat pe mirişti, la executarea arăturilor adinei de vară. La cooperativa agricolă din comuna Plopu, de exemplu, aproape toţi ţăranii cooperatori sînt repartizaţi la strînsul paielor. Cunoscînd din vreme nevoile unităţii, organizaţia U.T.M. a antrenat zilnic la strînsul, transportul şi depozitatul paielor 200 de tineri. Nu era însă singura lucrare. Tot acum se face fertilizarea solului. Alţi tineri, la propunerea organizaţiei U.T.M. au fost incluşi în echipele care împrăştie îngrăşăminte pe solele ce urmează a fi fertilizate. Totul fiind la timp pus la punct, brigăzile de tractoare conduse de Tudorache Otelea şi Enache Brînză de la S.M.T. Ianca au putut ara din plin. La măsurile luate de țăranii cooperatori, mecanizatorii au răspuns prin folosirea tractoarelor la întreaga capacitate. Angajamentele n-au rămas simple vorbe. Unii dintre ei, lucrînd întreaga zi-lumină, au reuşit să depăşească norma zilnică realizînd 3,5 sau chiar 4 hectare. Acesta este de fapt „se-T. OANCEA corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Galaţi (Continuare In pag. a IlI-a) DE ZIUA MARINEI Mărci noi de otel La oţelăria electrică de la Combinatul siderurgic Hunedoara s-au elaborat primele şarje de oţel special inoxidabil şi anticoroziv. Este o marcă nouă de oţel, cu caracteristici deosebite, asimilată recent cu sprijinul specialiştilor de la Institutul de cercetări metalurgice din Bucureşti. Oţelul respectiv este destinat fabricării unor utilaje pentru industria chimică, fiind o continuare a realizărilor obţinute în domeniul producerii de metale cu caracteristici superioare, necesare industriei noastre constructoare de maşini. Tot la Hunedoara erau asimilat şi elaborat oţel cu nichel şi molibden pentru fabricarea conurilor sapelor de foraj, întrunind aceleaşi calităţi cu produsele străine cele mai bune, precum şi metal special destinat fabricării discurilor pentru grape şi alte utilaje agricole. Siderurgiştii de la Hunedoara produc acum în total mai mult de 170 mărci de oţeluri. (Agerpres) Echipajul şi-a fâcut datoria , era o romantică noapte cu lună, citaşi de puţin. Departe de a-şi dezvălui farmecele ce au inspirat atîtea poeme şi cîntece, marea îşi năpustea cîinoasă valurile în bordul navei, şi acul sensibil al aparatului indica un ruliu de 40—45 de grade, cînd, îndeobşte, dacă nu te încleştezi zdravăn de vreo bară metalică, eşti zvîrlit de la un perete la altul al cabinei ca o minge de ping-pong. Ploaia îngheţată de început de primăvară contenise de un ceas-două, dar cerul era ca păcura, şi in cele patru zări, apropiate la ciţiva metri, nu se zăreau decit berbecii albi ai talazurilor spărgîndu-se cu mugete. Nava vînătoare de submarine se afla într-o nouă misiune după ce tocmai îndeplinise altele, şi pe aceeaşi furtună, navigînd în convoi de la sud la nord, întorcîndu-se apoi, la mari distanţe, după două şalupe rătăcite, spre a le conduce în port... Flota rămăsese în port, la adăpostul digului pe cînd vînătorul de submarine, fără un ceas de răgaz, luase iarăşi largul. La comandă, lingă timonierul de cart, comandantul navei şi locţiitorul său politic, primind în faţă şuvoaiele de apă ale talazurilor ce se fringeau de otravă, scrutau încruntaţi orizonturile. Observatorii de cart, neclintiţi la posturile încredinţate, căutau şi ei să străpungă bezna. Din vreme în vreme, cîte unul dintre ofiţeri cobora să privească peste umărul radiolocatoristului ecranul luminos al radarului, dar acesta nu arăta nimic. Şi, în condiţiile specifice ale temei de luptă pe care o executa nava, acel ultramodern aparat de observare şi ghidaj putea să rămînă, pînă la capăt, orb... Vînătorului de submarine i se încredinţase un raion de supraveghere pe unde, se presupunea, vedete rapide ale „inamicului" vor încerca să se strecoare neobservate spre a pătrunde în port, şi a torpila flota ancorată. Radarul putea foarte bine să nu înregistreze apropierea şi trecerea acelor adevărate năluci ale nopţii, minuscide, fulgerind distanţele, ascunzându-se după crestele înalte ale valurilor. în situaţia dată, tot ochiul omenesc era mai eficace... Lucrul acesta îl ştiau prea bine ofiţerii de la bord, neclintiţi la comandă de-a lungul ceasurilor nopţii. Dar îl ştiau — după cum se va vedea — şi toţi ceilalţimembri ai echipajului, cărora le era cunoscută misiunea navei. Îndată după ieşirea în larg, lină pe rînd, au răsărit prin gura tambuchiului umbrele negre ale marinarilor încotoşmănaţi în mantalele de ploaie, şi fiecare şi-a căutat un loc pe lingă parapete. Primind în faţă urgia lichidă, îngheţată, a mării dezlănţuite, stăteau încordaţi, scrutînd întinderea neagră, pipăind cu ochii vălmăşagul talazurilor. Comandantul şi locţiitorul plitic au schimbat o privire lungă, emoţionată. Nimeni nu le ordonase acelor NICOLAE MÅRGEANU IContinuare în pag. a III-a.