Scînteia Tineretului, octombrie 1965 (Anul 21, nr. 5093-5119)
1965-10-01 / nr. 5093
IMPERATIVE ALE VIEŢII STUDENTESTI Prof. univ. dr. Jean livescu membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România adjunct al ministrului învăţămîntului Ca la fiecare început de an, gîndul şi îndemnul nostru se îndreaptă spre tineretul studios care reintră pe porţile şcolii noastre superioare, plin de vioiciune şi energie, însufleţit de visuri şi planuri de viitor, plin de mîndria de a creşte într-o ţară în care şcoala, ca toate celelalte mari înfăptuiri, sînt ale poporului, pentru popor. Primul an universitar în Republica noastră Socialistă, primul an universitar după evenimentul epocal al Congresului al IX-lea al Partidului nostru Comunist, care, cu siguranţa şi înţelepciunea pe care o dă aplicarea creatoare a legilor drumului înainte al societăţii, asigură avîntul continuu al economiei, culturii şi ştiinţei româneşti, creşterea neîntreruptă a bunăstării materiale şi spirituale a poporului. Sunt realităţi care îndreptăţesc, iubiţi studenţi, optimismul vostru, pentru că fiecare din voi are conştiinţa că-l aşteaptă undeva, în orice colţ al ţării noastre înfloritoare, un loc în care va putea să-şi aducă părticica lui de muncă creatoare. Sînt, în acelaşi timp, realităţi care solicită din partea voastră, noi şi sporite eforturi, pentru ca anii studenţiei să pună o bază cît mai trainică activităţii voastre de mai tîrziu. Nu strică niciodată să repetăm unele adevăruri, care dau vieţii de student conţinut şi nivel vrednic de vremurile mari pe care le trăim. Le vedpjm., pnnto foi. 'mintpn. n/\biî celor care, trecuţi de vîrsta voastră, îşi amintesc cu nostalgie de timpuri trecute, dar care, în anii contemporani de continuă mişcare, n-avem timp să ne gîndim la trecerea anilor. Noi, dascălii, mai ales, rămînem tineri prin voi, prin ciocnirea perpetuă de idei pe care voi, cu curiozitatea şi dorinţa de a şti, o stimulaţi, o păstraţi veşnic trează. E un privilegiu pe care-l căpătăm prin voi. Mergeţi mereu pe acest drum. Ştiinţa e un bun imens, care-şi pierde esenţa şi etica, devenind scolastică atunci cînd se osifică, atunci cînd se transformă (Continuare In pag. a IV-a) ALEGERI D IN ORGANIZAŢIILE U.T.C. n aceste zile, în organizaţiile de bază ale U.T.C. din întreprinderi, de pe şantiere, din şcoli, din sate, au loc adunări de dări de seamă şi alegere a organelor U.T.C. Cu acest prilej tinerii îşi analizează propria contribuţie la realizarea sarcinilor de producţie, eficacitatea acţiunilor întreprinse de organizaţiile U.T.C. pentru educaţia tineretului. Ei dezbat cu competenţă şi răspundere, într-un spirit critic constructiv, diferitele aspecte ale" Vieţii de organizaţie, venind cu propuneri concrete, cu soluţii menite să ridice întreaga activitate a organizaţiei pe o nouă treaptă. în cele ce urmează, prezentăm secvenţe de la cîteva adunări generale de dări de seamă şi alegeri, la care am luat parte. „ Intr-o atmosferă vneri 24 septembrie — Uzinele „1 Mai" Ploieşti. Ne aflăm în secţia fotă. Ceea ce îţi atrage din primul moment atenţia nu sunt numai puternicele ciocane pneumatice care dau forme calupurilor incandescente, ci faptul că în jurul acestor agregate şi al cuptoarelor sunt tineri care le stăpinesc cu pricepere. In atmosfera de muncă însufleţită simţim un plus de entuziasm tineresc : astăzi, în organizaţia de bază U.T.C. nr. 40 forjă, au loc alegerile. In cinstea acestui eveniment tinerii au ţinut să înscrie în producţie rezultate deosebite, faptul este confirmat de realizările acestui colectiv la care şi-au adus contribuţia şi tinerii , planul a fost depăşit la producţia globală cu 3,4 la sută iar productivitatea muncii a sporit cu 4,47 la sută. Despre aceste realizări am aflat încă din prima fază a dării de seamă pe care a prezentat-o, mai tîrziu, biroul organizaţiei U.T.C. din secţia forjă . „Adunarea noastră generală se desfăşoară în condiţiile cînd întregul colectiv al Uzinei „1 Mai" Ploieşti, însufleţit de istoricele hotărîri ale Congresului al IX-lea al P.C.R. munceşte cu avînt sporit pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie pe anul 1965 şi pregătirea condiţiilor necesare realizării, încă din primele zile ale anului ce vine, a sarcinilor planului pe perioada 1966—1970". Atmosfera evenimentului o trăiește intens fiecare tînăr. Am surprins acolo, în uriașa hală, cîteva secvențe din acest tablou complex al pregătirii adunărilor. — Ascultă, Dane, tu crezi că în povestea cu rebuturile vina-i numai a noastră ? — A noastră, în primul rînd. — Şi tu susţii asta-n adunare? — Da, susţin. MD să explic. Nu voi uita însă nici G.T.C.-ul care, după părerea mea, nu calculează cum trebuie materialul de debitare. Cei doi tineri, Dan Ion şi Emil Tănase, sînt muncitori buni, după cite am aflat, dar într-o perioadă, ei au dat şi rebuturi. In adunare vor trebui să analizeze cauzele, să tragă ei înşişi concluzii pentru ca o asemenea situaţie să nu se mai ivească în munca lor. Am surprins şi altfel de dialoguri .— Nu l-am cunoscut pe responsabilul cultural-sportiv, spunea utemistul Nicolae Cioacă. Şi dacă despre asemenea activităţi n-avem de spus prea multe, măcar acum vreau să văd cum arată la faţă. — Eu m-am pregătit să vorbesc, despre disciplina în producţie, spunea la rîndul lui Gh. Ciolan , să pun deschis problema absenţelor de la lucru, a proastei îngrijiri a utilajelor... Şi iată-ne asistînd la aduna- VASILE CABULEA GHEORGHE NEAGU (Continuare in pag. IV—V) Vedere din Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Ungare Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România vă exprimă sincere condoleanţe în legătură cu pierderea grea suferită prin încetarea din viaţă a tovarăşului Sándor Rónai, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, membru al Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Ungare. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA AZI, SĂRBĂTOARE DIN AMFITEATRE 130 000 tineri şi tinere îşi ocupă astăzi locul în amfiteatrele facultăţilor, începe un nou an universitar. Marea carte a drepturilor şi libertăţilor poporului — Constituţia — înscrie printre cuceririle socialismului dreptul la învăţătură, la un contact permanent şi multilateral cu ştiinţa şi cultura. Un drept real, un drept de care tînărul — student astăzi — s-a bucurat din prima zi cînd a început să înveţe alfabetul, de care se bucură şi acum cînd străbate drumul înaltei calificări. Studenţimea patriei, alături de întregul popor, a urmărit cu un sentiment de mîndrie patriotică lucrările istoricului Congres al partidului, exprimîndu-şi totala adeziune faţă de programul înfăţişat, faţă de sarcinile care au răsunat ca o chemare înflăcărată adresată întregului popor pentru ridicarea României pe înaltele culmi ale progresului şi civilizaţiei. Iată, dar, ce semnificaţii deosebite luminează acest început de an universitar. Astăzi, studenţimea noastră îşi reînnoieşte angajamentul luat atunci, în acele zile memorabile, de a munci, alături de întregul popor, împreună cu întregul tineret, pentru înfăptuirea viitorului României socialiste. In programul trasat de Congres, studenţii noştri îşi află propriul lor program de muncă, îndeplinirea unor idealuri scumpe, realizarea visului de a fi de folos patriei, acolo unde este nevoie, ca specialişti cu o înaltă calificare. Viaţa de zi cu zi, permanentele îmbunătăţiri care se aduc învăţămîntului, întreaga noastră realitate universitară confirmă întrutotul că — aşa cum se sublinia în Raportul prezentat la Congres de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „Unul din obiectivele importante ale politicii partidului şi statului nostru îl constituie dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a învăţămîntului de toate gradele“. Sosiţi din vacanţă, studenţii se reîntorc în aulele facultăţilor, în laboratoare, în biblioteci. S-au deschis şi standurile cu noile cursuri şi manuale. Peste 12 000 de cadre didactice, în rîndul cărora se numără oameni de ştiinţă şi profesori de înalt prestigiu, dascălii noştri dragi, se află între studenţi, aşteptînd să-şi reînceapă activitatea lor nobilă, plină de răspundere, de a preda tinerilor ucenici făclia ştiinţei şi culturii româneşti, de a-i ajuta să-şi formeze profilul profesional şi etic. Tăiem panglica inaugurală a noului an universitar. Năzuinţa cea mai fierbinte a fiecărui student este să păşească în aceeaşi cadenţă cu întregul popor, să înveţe, dovedind prin muncă, pasiune şi entuziasm, patriotismul fierbinte, ataşamentul faţă de patrie şi popor, faţă de viitorul strălucit al patriei socialiste. Pregătirea pentru acel mîine, cînd fiecare îşi va ocupa locul de muncă acolo unde este aşteptat încă de astăzi, implică mari responsabilităţi. Invăţămîntul nostru este un edificiu conceput pe baza indicaţiilor date de partid ; el cunoaşte — an de an — perfecţionări de conţinut, modernizări în pas cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, tehnicii şi culturii. Fiecare curs şi seminar, fiecare zi, au în acest edificiu un loc bine stabilit, peste care nu se poate trece. Studenţia cere folosirea la maximum a anilor de facultate, învăţătură din prima zi de curs a primului an şi pînă la ultima zi a ultimului an , învăţătură ritmică la nivel universitar, făcută cu cea mai mare seriozitate, participare activă şi creatoare la toate etapele procesului de învăţămînt, studiu multilateral, dincolo de notiţe şi cursul universitar. Tînărul simte din plin grija cu care partidul, sfatul nostru şi întregul popor înconjoară tineretul studios, din prima şi pînă la ultima zi a studenţiei. Un concurs care selectează pe cei mai buni dintre candidaţii la studenţie, o cerere de înscriere, primirea carnetului de student; apoi, mai mult de jumătate din numărul studenţilor primesc, alături de acest carnet, repartizarea în locuinţa studenţească, în acele frumoase orăşele universitare; mai mult de jumătate dintre ei îşi află numele înscris pe statul de plată a bursei. Iată, lapidar exprimat, actul de începere a vieţii universitare. Statul, întregul popor, îşi asumă grija pentru asigurarea unor condiţii optime necesare studenţilor. însemnate alocaţii sunt prevăzute an de an pentru învăţămînt „Scînteia tineretului" (Continuare în pag. a III-a) Fabrica de oxigen de la C. S. H. lucrează cu întreaga capacitate La noua fabrică de oxigen a Combinatului siderurgic Hunedoara a intrat în funcţiune cel deal doilea grup tehnologic. Corespondentul „Agerpres" din regiunea Hunedoara, A. Zaharia, informează că unitatea lucrează acum cu întreaga sa capacitate. Ea a atins parametrii de producţie prevăzuţi în proiect. Pe măsura creşterii producţiei de oxigen a fost extinsă şi utilizarea gazului respectiv în procesul de elaborare a oţelului. Experimentată anul acesta aici pentru prima dată în ţară şi aplicată în prezent la şase cuptoare, folosirea oxigenului la producerea oţelului a avut ca rezultat realizarea peste plan, în luna septembrie, a peste 1100 de tone de metal. (Agerpres) Proletari din toate țările, uniți-vă! Anul XXI, Seria II, Nr. 50936 PAGINI — 25 BANI Vineri 1 octombrie 1965 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST PLEDOARIE PE Him HOMO SAPIENS CUM APĂRAT! TEZAURUL TIMP? In legătură cu tema anchetei noastre : «Cum apăraţi tezaurul timp» *, redacţia ziarului „Scînteia tineretului“ a organizat recent o masă rotundă la care au luat parte mai mulţi oameni de ştiinţă şi cultură. Publicăm astăzi opiniile unor participanţi, exprimate cu prilejul acestei discuţii. *) Vezi „Scînteia lui“ nr. 5089 din tembrie, tineretu- 26 sep- Prof. Traian Herseni doctor in ştiinţe inozofice, şeful sectorului de psihologie socială din Institutul de Psihologie al Academiei Raporturile omului cu timpul sunt nenumărate şi esenţiale, pentru că tot ce există — inclusiv omul — se petrece în timp, este chiar timp, acesta fiind una din dimensiunile sine qua non ale existenţei. Viaţa se desfăşoară temporal,în faze de creştere, maturitate şi îmbătrînire, faze ireversibile, într-o ordine dată. De aceea cînd pierdem timp, pierdem iremediabil ceva din propria noastră viaţă, din propria noastră existenţă. Oamenii — mai ales cei lipsiţi de experienţă — nu trag totdeauna concluziile cuvenite din această situaţie, ei sînt uneori risipitori pînă la absurd cu timpul lor, nu fac cu el tot ceea ce ar fi bine să facă, dacă îşi doresc cu adevărat o viaţă plină, trăită cum trebuie, cu toate satisfacţiile şi frumuseţile care ni se oferă. Dacă în producţie oamenii, în marea lor majoritate, se încadrează în normele de activitate care asigură în chip organizat eficienţa maximă a muncii, nu se întîmplă acelaşi lucru cu folosirea timpului liber, care, în anumite limite obiective, este lăsat mai mult sau mai puţin la iniţiativa şi spontaneitatea fiecăruia. Aici apare deci în mod curent — dacă nu se iau măsuri preventive serioase — risipa cea mai mare de timp, cu urmări uneori grave, dacă nu neapărat tragice, asupra vieţii oamenilor şi chiar asupra comunităţilor mai mici sau mai mari din care fac parte. Aceasta este cauza pentru care problema timpului liber a devenit o preocupare importantă a vremii noastre, ‘ de la practică pînă la ştiinţă şi filozofie. In cadrul Institutului de Psihologie al Academiei Republicii Socialiste România funcţionează un colectiv de psihologie (Continuare In pag. a TV-a) Conf. Ursula Şchiopu candidat In ştiinţe iilozofice Problema timpului, a raţionalizării lui este de mare interes pentru fiecare om, dar mai ales pentru tineret, care are multe de învăţat, de văzut şi de simţit pentru a-şi lărgi multilateralitatea intelectuală şi afectivă şi cerinţa de consum , de viaţă trăită intens şi civilizat. Dar timpul fiecăruia are şi o semnificaţie socială. Să încercăm să o analizăm, în anii puterii populare s-a dezvoltat amplu competiţia realizărilor ce se efectuează înainte de termen, depăşindu-se şi învingîndu-se în fiecare zi „timpul gol“, mort, timpul în care nu se petrece nimic important pentru viaţa socială. In aceste condiţii a crescut tensiunea creatoare a timpului de lucru în toate felurile de muncă. Socialismul a făcut ca raţionalizarea timpului să devină o măsură a capacităţii colectivelor, o „cool(Continuare in pag. a TV-a) ( TELEGRAMĂ Tovarăşului MAO TZE-DUN Preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez Tovarăşului LIU SAO-TI Preşedintele Republicii Populare Chineze * Tovarăşului CIU DE Preşedintele Comitetului permanent al Adunării Reprezentanţilor Populari din întreaga Chină Tovarăşului CIU EN-LAI premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze PEKIND In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste România vă transmitem dumneavoastră şi prin dumneavoastră poporului frate chinez cele mai calde felicitări cu prilejul împlinirii a 16 ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze. In anii care au trecut de la victoria revoluţiei şi instaurarea puterii populare în Ching — eveniment de uriaşă însemnătate istorică — poporul chinez, sub conducerea partidului său comunist, muncind cu energie şi entuziasm, a înfăptuit adinei transformări revoluţionare şi a obţinut succese remarcabile în construirea socialismului. Ca rezultat al acestei munci, Republica Populară Chineză este astăzi un stat socialist înfloritor, în care industria cunoaşte un puternic avînt, se dezvoltă agricultura socialistă, ştiinţa şi cultura, creşte nivelul de trai al poporului. Republica Populară Chineză aduce o contribuţie de seamă la lupta împotriva politicii agresive a imperialismului, la sprijinirea mişcării de eliberare a popoarelor, la cauza păcii şi progresului în lume. Bucurîndu-se din toată inima de măreţele realizări ale Chinei populare, poporul român urează poporului chinez, cu prilejul marii sale sărbători naţionale, noi şi însemnate victorii în opera de construire a socialismului. Poporul nostru acordă o înaltă preţuire relaţiilor de prietenie frăţească şi colaborare tovărăşească dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Chinez, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Chineză, bazate pe principiile marxism-leninismului, internaţionalismului socialist, respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. Ne exprimăm convingerea că aceste relaţii prieteneşti se vor dezvolta în continuare corespunzător intereselor ambelor noastre popoare, unităţii şi coeziunii ţărilor socialiste, cauzei socialismului şi păcii. NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România