Scînteia Tineretului, noiembrie 1965 (Anul 21, nr. 5120-5144)

1965-11-01 / nr. 5120

D rumul spre deplina cunoaştere a meseriei trece neapărat prin bi­blioteca tehnică. E un fapt ce-şi găseşte ilustrarea în experienţa a zeci şi sute de tineri din Combi­natul de îngrăşăminte cu azot de la Piatra Neamţ. însăşi forma organizată de ridicare a califică­rii existentă aici îşi găseşte efici­enţa deplină cînd la prezenţa regulată şi la atenţia cu care sunt urmărite lecţiile, cursanţii adaugă şi o consecventă pasiune pentru car­tea tehnică. In combinat s-a căutat în permanenţă crea­rea celor mai bune condiţii pentru întîlnirea acestor trei factori Multă vreme cursurile de ridicare a calificării adunau în acelaşi cerc muncitori care practicau aceeaşi meserie, (erau, de pildă, mecanici A.M.C.-işti) dar care lucrau în sectoare diferite, avînd de rezolvat, deci, practic probleme profesionale deosebite. Acest fapt se răsfrîngea, inevitabil, şi în te­matica cursurilor, în lecţiile fiecărui cerc; aceste lecţii erau de cele mai multe ori gene­rale, susţinute mai mult pe baza manuale­lor meseriilor respective decît pe baza ce­rinţelor concrete, specifice lucrului în fiecare instalaţie. începînd de acum doi ani s-au adus unele îmbunătăţiri organizării cercurilor de ridicare a calificării. Acestea au fost înfiinţate în fie­care secţie, subsecţie şi atelier în parte. în prezent, în combinat sunt 70 de cercuri ai că­ror lectori sunt maiştrii sau inginerii care conduc colectivele respective în procesul de producţie. Subiectul fiecărei lecţii îl constituie instalaţia la care lucrează cursanţii, întreţine­rea şi exploatarea cît mai corectă a acesteia. Acest lucru n-a însemnat o „închidere în gă­oace" a cercurilor de învăţămînt profesional, deoarece, spre deosebire de alţi ani, în pro­grama lor au fost introduse teme noi: pro­bleme de lăcătuşerie şi A.T.M. pentru opera­tori chimişti, probleme de chimie pentru lă­cătuşi mecanici şi aşa mai departe. Avantajul a ieşit la iveală chiar în cursul verii trecute. La lucrările de lăcătuşerie efec­tuate în timpul reviziei au participat nume­roşi operatori chimişti, ei suplinind în condiţii foarte bune munca a 160 de lăcătuşi mecanici care trebuiau aduşi din altă parte. Despre calitatea muncii lor vorbeşte acest fapt: timpul de oprire a instalaţiilor a fost scurtat cu mai multe zile. Analizînd toate aceste fapte care privesc modul cum se rezolvă in combinat problema ridicării „în mers“ a calificării profesionale a tinerilor, comitetul U.T.C. a ajuns la con­cluzia că poate interveni nu numai cu apeluri generale la exigenţa profesională, ci şi cu ac­ţiuni concrete, mobilizatoare. Una dintre aceste acţiuni initiate de Comitetul U.T.C o constituie concursul „Prietenii cărţii tehnice“. Concursul este menit să joace rolul unui adeziv între biblioteca tehnică şi cercul de invăţămînt pro­fesional. In acest scop, o comisie de specialişti (condusă de ing. Căplescu Nicolae, inginer şef adjunct al combinatului) a alcătuit bibliogra­fii pentru fiecare din meseriile mai răspîn­­dite din combinat: operator chimist, meca­nic A.M.C.-ist, lăcătuş mecanic etc. Comisia a făcut acelaşi lucru şi pentru maiştri şi teh­nicieni, alcătuind şi o bibliografie potrivită cu nivelul profesional al acestora. S-au sta­bilit, aşadar, trasee precise ale cărţii tehnice pentru fiecare meserie în parte. De atunci a trecut o jumătate de an şi ini­ţiativa ocupă un loc tot mai important în pre­ocupările tinerilor Astăzi, fiecare al 4-lea tî­­năr muncitor sau maistru din combinat este participant la concurs Recent, această acţiune a făcut obiectul unei dezbateri pe combinat la care au participat atît membri ai comite­tului U.T.C. cît şi ingineri şi tehnicieni, atît de la Combinatul de îngrăşăminte cu azot, cît şi invitaţi de la Uzina de fire şi fibre sin­tetice Săvineşti, Combinatul chimic Borzeşti şi Combinatul de cauciuc sintetic din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. De altfel, faptele relatate în cuprinsul acestui articol nu sînt decît argumentele pe care numeroşi partici­panţi, între care tov. Ilarion Botez, director general, Mihai Cocan, inginer şef al Com­binatului de la Piatra Neamţ şi alţii au de­monstrat utilitatea concursului, necesitatea extinderii lui şi în alte întreprinderi. La un moment dat, s-a ivit însă o întreba­re : cum ţine concursul pasul cu noutăţil« tehnice care apar atît de frecvent, mai ales în chimie ? — Comitetul U.T.C., a răspuns Gheorghe Munteanu, secretar al comitetului U.T.C. din combinat, instruieşte periodic activul său cu problemele legate de concurs, precum şi bi­bliotecarii voluntari, activul bibliotecii teh­nice, organizatorii activităţilor cultural­­educative, primind în această acţiune un spri­jin larg din partea comitetului sindical. Con­cursul s-a înscris, nu o dată, pe ordinea de zi a adunărilor generale ale uteciştilor. De altfel bibliografia, forma de organizare a con­cursului, regulamentul său de desfăşurare , au fost mereu îmbunătăţite şi vor fi perfec­tate în continuare pe baza propunerilor făcute de ingineri, maiştri, de către utecişti. Lectura cărţii tehnice impune nu numai acţiuni stimulative, ci şi ajutor concret. De­seori, pentru a înţelege cele citite e nevoie de cineva care ştie mai mult, de un îndrumător. Ţinînd seama de această cerinţă, comitetul C. NANCU (Continuare tn pag. a Il-a) EXAMEN ÎN FA ŢA PUPITRELOR DE COMANDA • Cei 160 de mecanici care lipseau, au răspuns totuşi prezent • Exigenţă profesională minimă cu încadrare... maximă • Dialog între meserii Trei tineri, tovarăşi de muncă şi prieteni, a căror trăsătură comună este hărnicia: Ion Florea, Marcel Ciocan şi Nicu Chir­­tic, sudori la Şantierul naval Galaţi, evidenţiaţi in Întrecerea socialistă Modernizări In cadrul planului de extin­dere şi modernizare a sistemu­lui de alimentare cu energie electrică a oraşului Galaţi, la punctele Fileşti şi Bărboşi a în­ceput construcţia a două staţii noi de transformare de 220 kilo­­volţi. Ele vor fi echipate cu autot­ransformatori de câte 200 megavolţi amperi şi alte in­stalaţii moderne, care vor asi­gura în primul rînd necesarul de energie electrică pentru Combinatul siderurgic „Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej". La intra­rea în funcţiune, staţia de trans­formare Bărboşi va fi racordată la liniile de înaltă tensiune de 220 kilovolți — Borzeşti şi Chişcani, urmînd ca apoi să fie ridicată la tensiunea de 400 kilo­­volți. însemnări E necesară o comisie ? îmi srun­tă recent bolo­­gtharul meu profesor de ştiinţe naturale. „Îi dai seama că la bătrlneţe or­dinea este esenţială ! Cum să-mi explic mai exact !­­n­­tr-o dimineaţă, sculindu-mă şi negăsind cutia cu chibri­turi la locul ei, pe noptieră, ca să-mi aprind ţigara, am intrat realmente In panică, de parc-aş fi descoperit că subit mi-a crescut tensiu­nea arterială. Asta e ordi­nea exterioară a lucrurilor. Dar există şi o ordine inte­rioară. Aici nu mai e vorba de obiecte, ci de sentimen­te. Din acest punct de ve­dere, unele intimplări cu­rente mă dor efectiv. Am nişte vecini cumsecade, au de Mihai Stolen crescut trei copii, doi sunt Ingineri, al treilea a ieşit anul ăsta medic. A plecat la țară ca să-și ia in pri­mire postul, in fiecare zi, pe la prinz, cind trece fac­­torul poştal pe strada noas­tră, o zăresc de la fereastra mea pe mama acestui tlnăr plecat de trei luni de-acasă. Aşteaptă o veste de trei luni. Poştaşul trece Insă mai departe şi ea, tulbu­rată, se întoarce In casă... Pe mine mă despart de tlnărul meu vecin aproape şase decenii, li ştiu de la naştere: copil liniştit, şco­lar bun, student bun. Dar li cam plăcea să se Îm­brace luxos, fireşte pe sea­ma părinţilor, cărora le ce­rea bani la vremea aceea, spunlnd că el învaţă şi deci i se cuvine restul. Mă rog, n-am să fac din asta un cap de acuzare. Altceva vreau să spun : părinţii lui care­­au crescut trei copii, s-au trezit In pragul bătrlnelii destul de sing­ur. Fiul cel mai mic nu le sctie un rlnd, ceilalţi doi, deşi locuiesc tot In Bucureşti, nu le calcă pragul săptămlni In şir. Crede-mă, dintre toate bo­lile bătrlnelii, singurătatea e cea mai crudă şi mai greu de suportat. O vizită, o ilustrată, orice semn de viaţă din partea copiilor re­prezintă pentru părintele a­­flat la capăt de drum mai mult decit un tratament complet cu­rs, mai mult decit tot aurul lumii... M-am plimbat ieri prin cartier şi m-am bucurat vă­­zind lingă un copac bătrln o tăbliţă galbenă : „Comisia monumentelor naturii — Arbore ocrotit’. E frumos, e civilizat să ocroteşti mo­numentele naturii, arborii bătrlni. De ce unii tineri nu se glndesc şi la ocrotirea de singurătate a părinţilor lor ! Şi pentru asta e ne­cesară o comisie ! Peisaj arhitectonia gălăţean­ ă • PRIMUL START: CICLISTUL CU NR 23 • INTRE DOUA OLIMPIADE PLUTONUL ALERGĂTORI­LOR DE CURSA LUNGA ESTE MIC • O COMPETITIE STUDENTEASCA TRADITIONALA I CUPA ANILOR I • UN COL ANULAT CARE A ATRAS O PLOAIE DE STICLE • MEDIOCRITATE ŞI DURITĂŢI Proletari din toate firile, uniti­ vul ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Anul XXI, Seria II, Nr. 5120 4 PAGINI — 25 BANI Marti 2 noiembrie 1965 LA C.I.L. SIGHETUL MARMAŢIEI fabrica de mobilă curbată produce la întreaga capacitate BAIA MARE (de la corespondentul nostru). Sighetul Marmaţiei, una din cele mai nor­dice localităţi ale ţării se face încă o dată cu­noscută printr-o nouă marcă combinatul de industrializare a lem­nului, obiectiv nou pe harta industrială a Ma­ramureşului. De aici au ieşit pină acum pe poarta com­binatului aproape 1 500 m­c. de placaj din care o bună parte destinat exportului. De menţio­nat că datorită preo­cupării acestui harnic colectiv de muncă au fost atinşi încă de pe acum indicii de pro­ductivitate prevăzuți pînă la sfirşitul anu­lui. Aceasta te concre­tizează și prin faptul că în ultima lună de pe liniile automatizate ale fabricii au ieșit zil­nic cîte 13—15 m.c. placaj mai mult decît s-a prevăzut un proiect pentru perioada ac­tuală. Au fost realizate și primele garnituri de mobilă, aproximativ 200 din dormitorul tip Sighiet. Ultima unitate, fabrica de mobilă curbată, a început să producă ieri cu toată capacitatea. Nord o­­biectiv, care va pro­duce anual 600 000 scaune curbate, este dotat cu utilaje şi ma­şini moderne la nive­lul tehnicii actuale. LA UMAN SAU LA REAL ? A­­ „Părinţii mă îndrumau mai mult spre studiul limbilor străi­ne, spre disciplinele umaniste. Şi mie, prin clasa a Vll-a, ma­tematica mi se părea foarte grea. Apoi a Început să-mi placă, devenind chiar o pasiune. Am ales realul“ (Popovici Doina). „Am stat mult la Îndoială. Aveam note bune şi la discipli­nele reale şi la cele umaniste. Mă atrăgeau mult orele de lite­ratură, dar şi matematica. Am ales realul. De altfel şi familia m­.n. aniluejit­ d.­in. acest, sens“ (Dinescu Viorica). „Doresc să devin profesoară de română sau latină. De aceea am ales disciplinele umaniste. Nu pentru că „e mai uşor“ — aşa cum greşit cred unii colegi" (Nicolau Gabriela). „Fratele meu e inginer. Tata şi el m-au îndemnat spre teh­nică. Şi in şcoală mulţi colegi spuneau că secţia umanistă „e doar pentru rete". Tovarăşii profesori m-au sfătuit să urmez „umanul“ întrucît vreau să de­vin geolog. E pasiunea mea“. (Ştefan Beznea). Sunt spicuiri din discuţiile pri­lejuite de „masa rotundă“ orga­nizată la Liceul „AI. I. Cuza“ din Galaţi cu profesori şi elevi ai claselor a IX-a şi a X-a pe tema : „Cum să pregătim in cele mai bune condiţii alegerea intre „real“ şi „uman“ — prima treaptă importantă a orientării profesionale“. Dar şi aceste ci­teva păreri sint suficiente spre a arăta cit de însemnată şi complexă este problema ce se pune elevilor claselor a IX-a care — spre sfirşitul anului — trebuie să facă o alegere cu consecinţe nu numai asupra ur­mătorilor ani de şcoală, dar şi asupra alegerii profesiei şi a În­tregii activităţi ulterioare. Tovarăşa directoare Maria Renţea a explicat de ce colec­tivul didactic este antrenat sis­tematic, de-a lungul întregului an şcolar spre buna rezolvare a acestei probleme. „Este vorba despre unul din obiectivele pe­dagogice centrale, alegerea in­tre „uman“ şi „real“ fiind o primă verigă in lanţul orientării profesionale care trebuie făcută în cunoştinţă de cauză. Urmărim in acest sens, im­etapă de dezvoltare a ţării noastre. De aceea considerăm că nu in primul rind notele, ci aptitudinile, privite in perspec­tivă sint criteriul fundamental care ne călăuzeşte“. Atit tovarăşa directoare cit şi tovarăşii diriginţi şi profesori Maria Neagu, Sanda Chirilă şi Mircea Maioreanu au subliniat In discuţii necesitatea de a ajuta elevii In general şi pe cei ai claselor a IX-a In special spre a-şi cunoaşte cit mai bine po­sibilităţile, înclinaţiile. Dat un sondaj Încă In clasa a VIII-a. In clasa a IX-a doar doi dintre elevi şi-au schimbat pre­ferinţele. Şi aceasta (ulterior s-a verificat­ spre binele lor“. Dar cunoaşterea elevilor şi ajutorul acordat lor in scopul autocunoaşterii nu pot fi decit rezultatul unei preocupări per­manente, individualizate. (Tov. prof. Neagu Maria, de pildă, asistă la orele de matematici, fizică etc. Spre a se convinge şi mai bine de posibilităţile ele­vilor, le-a consultat tezele la matematicu­l m­­ubli­cativ). Asigurarea continuitâţii in munca de dirigenţie, activita­tea plină de pasiune a cadrelor didactice la disciplinele proprii şi în general pentru educarea elevilor, cunoaşterea lor In timpul liber, studierea vieţii lor de familie — iată tot atîtea pre­ocupări In acest sens. Desigur, discuţiile personale cu elevii sînt o cale importau- I. STANCIU (Continuare in pag. a II-a) ŞCOALA, FAMILIA, ORGANIZAŢIA U.T.C. plătirea intereselor generale ca cele specifice, individuale ; spri­jinirea elevilor — şi a familiilor lor — In cunoaşterea specificu­­lui claselor intre care trebuie să aleagă, in Înţelegerea exactă a propriilor posibilităţi şi înclina­ţii; folosirea metodei „liniilor de perspectivă" in sensul de a ajuta elevii să-şi schiţeze inten­ţiile cu privire la viitoarea pro­fesie pentru a alege in funcţie de acest criteriu; coordonarea eforturilor şcolii cu cele ale or­ganizaţiei U.T.C. şi familiei. Aş vrea să mai remarc o pre­ocupare deosebită: noi conside­răm la fel de importante ambele „secţii“ , şi cei care vor absolvi „umanul“ şi cei care vor termi­na „realul“ trebuie să aibă o te­meinică pregătire de cultură ge­nerală spre a se putea specializa apoi la nivelul cerut de actuala Uneori alegerea se face în funcţie de anumite prejudecăţi („matematica e grea“, „la uman merg doar cel mai puţin pregă­tiţi“), de o insuficientă cunoaş­tere a propriilor capacităţi, de o influenţă nu întotdeauna judi­cios orientata a familiei, de ne­cunoaşterea perspectivei profe­sionale. „Sunt cazuri , arăta tov. prof. Maria Neagu — un care. Împotriva unor date per­sonale, psihologice sau de În­clinaţii ale copiilor lor, părinţii încearcă să le impună alegeri greşite. De aceea şcoala trebuie să verifice şi uneori chiar să corecteze alegerea elevilor. Nu ne putem mulţumi doar cu con­statarea preferinţelor elevilor. Trebuie să cunoaştem bine cau­zele alegerii, să le confruntăm cu realitatea, să Ie influenţăm activ. In acest scop am organi­ NOUTĂŢI ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ Printre noutăţile aliate şi Institutul de cercetări textile cineva reţin atenţia. Textiliştii din sectorul inului au început şi ei să producă ca şi cei din Industria bumbacului, linii, un sortiment mai bogat de ţesături prin folosirea firelor sintetice. Aceasta datorită aplicării unei noi tehnologii de prelucrare a Inului In amestec cu fire poli­­esterice elaborată prin colabo­rarea rodnica a cercetătorilor de la acest Institut cu cei din întreprinderi de specialitate. Au fost create astfel nu­meroase tesuturi cu contex­turi noi, care au un aspect plăcut, o rezistenţă mult sporita faţă de ţesăturile din In, precum şi o şifonabilitate redusă. La întreprinderile „Pro­ducţia“ şi „Unirea“ din Bucu­reşti au început să se producă experimental o serie din aceste articole line pentru rochii, arti­cole de sport, sacouri etc. În anul viitor va începe, de asemenea, producţia experi­mentală a unui nou sortiment — poplinul din fire unice, rea­lizat pe baza studiului făcut de cercetători textil­işti şi de spe­cialişti de la întreprinderile „Dacia“ şi „Răscoala“ din Bucu­reşti. Noul produs este realizat dintr-un singur fir, nu ca cel obişnuit din tirul dublu răsucit. (Agerpres) CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE miaiim mul SPECIALIŞTILOR ROMÂNI Importante cercetări ştiinţifice au fost încredinţate de Agenţia internaţională de energie atomică de la Viena specialiştilor de la centrul de radiobiologie al Mi­nisterului Sănătăţii şi Prevederi­lor Sociale. Este vorba de studii­le cu privire la mecanismul pro­cesului de sensibilizare a orga­nismului uman faţă de radiaţiile ionizante cu ajutorul unor sub­stanţe chimice. Atraşi de irezistibila pasiune a cercetărilor, numeroşi elevi ai Liceului „Dui Petru Groza“ din Capitală petrec multe ceasuri in laboratorul de naturale Foto: O. PLEC­AN

Next