Scînteia Tineretului, decembrie 1965 (Anul 21, nr. 5145-5171)
1965-12-01 / nr. 5145
Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a ambasadorului R. P. Mongole Marţi, 30 noiembrie 1965, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit în audienţă pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Mongole la Bucureşti, Togoodin Ghenden, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o discuţie prietenească. Depăşindu-şi cu regularitate sarcinile de producţie, tinerii mentori Ciurean Victor şi Mureşan Alexandru de la Uzina „Unirea“-Cluj se menţin de la începutul anului printre evidenţiaţi în întrecerea socialistă. Iată-l lucrînd la montarea unei maşini de filetat bumbac Foto: O. FLECAN Lecţia de neînlocuire a şantierului Pe Calea Turzii din Cluj se impune trecătorului o nouă construcţie cu zidăria terminată , localul Şcolii de coregrafie. Pare surprinzătoare absenţa muncitorilor mai vîrstnici. Privindu-i vîrsta constructorilor prezenţi pe schele e uşor de dedus: 15-16 ani. Sunt elevii anilor II G şi II F ai Grupului şcolar de construcţii. Ca şi altor colegi de-ai lor, li s-a încredinţat execuţia acestei lucrări. E o metodă aplicată de mai mult timp pe şantierele clujene cu rezultate bune. — Pînă acum, ne spunea instructorul de practică tov. Pavel Comanici, elevii au lucrat în echipe separate, executînd aproape toate operabiile incluse în programa de practică. Au terminat singuri și la un nivel calitativ bun zidăria. Urmează tencuirea și alte lucrări care sunt mai complicate. Pentru acestea i-am repartizat pe lîngă cei mai experimentaţi muncitori. Dar chiar lucrînd în echipele muncitorilor ei vor avea front de lucru aparte. De mai mulţi ani la Grupul şcolar de construcţii din Cluj practica alternează de la o zi la alta cu orele de cura. Acest sistem dă rezultate bune. S-a observat că efectuarea practicii comasat, într-un singur sezon aduce goluri în calificarea viitorilor muncitori. Nu se realizează o legătură strînsă între cunoştinţele teoretice şi aplicarea lor practică. Se parcurgeau capitole întregi din tehnologia unei meserii şi abia peste cîteva luni elevii aplicau practic acestea. Alternanţa: o zi cursuri, o zi practică are numeroase avantaje. Se asigură o înlănţuire didactic necesară între predarea teoretică a unui proces sau metode tehnologice şi aplicarea ei imediată. In acelaşi timp, şcoala a încheiat cu întreprinderile unde elevii îşi efectuează practica convenţii de pregătire. Conform acestora s-au organizat colective de conducere a practicii în cadrul întreprinderilor formate din ingineri, maiştri numiţi de conducere, şi un reprezentant al şcolii. Menirea lor este de a asigura front de lucru elevilor respectînd specificul diferitelor meserii, de a le dirija pregătirea practică. Pe numeroase șantiere există o mare răspundere pentru îndrumarea practicii elevilor din școlile profesionale. Elevii au întotdeauna asigurat frontul de lucru necesar, iar îndrumarea este făcută de ingineri, maiştri, tehnicieni cu răspunderi precis stabilite. Rezultatele colaborării dintre şcoală şi întreprindere în organizarea şi desfăşurarea instruirii practice a elevilor şi-a dovedit eficacitatea. Elocvente sunt rezultatele obţinute pînă acum la practică de o bună parte a elevilor : cei din anul II zugravi, anul III staţii şi reţele electrice, anul III tinichigii etc. au obţinut numai note de 9 şi 10. ION RUSJ (Continuare în pag. a Iulja) Cum este organizată practica elevilor pe şantierele de construcţii din Cluj O discuţie despre viitorul imediat al cooperativei agricole de producţie din Cistei, raionul Alba. Ea are loc în faia planurilor şi a planşelor, la masa de lucru a preşedintelui. Foto: 1. CUCU Spartachiada de Iarnă a tineretului Astăzi, start in întrecerile etapul I! Ediţia 1965—1966 a Spartachiadei de iarnă a tineretului va fi inaugurată astăzi, 1 decembrie. Evenimentul este aşteptat cu interes de tineri, încă de pe acum gata de start. Scrisorile primite în ultimele zile la redacţie ne-au confirmat pregătiri intense în toate colţurile ţării, pregătiri care dovedesc că din prima zi se vor avînta în întreceri mii şi mii de tineri. Această tradiţională competiţie de masă cuprinde şi în actuala ediţie zece discipline sportive: SCHI, PATINAJ, SĂNIUŢE, GIMNASTICĂ, TRINTĂ, ŞAH, TENIS DE MASĂ, TIR, ORIENTARE TURISTICĂ şi HALTERE. Întrecerile se vor desfăşura în cîteva etape: etapa I (pe asociaţii sportive) 1 decembrie — 10 februarie ; etapa a II-a (pe grupe de asociaţii sportive) 11 februarie — 10 martie ; etapa a IlI-a (raională, orăşenească) II martie — 25 martie. Spartachiada de iarnă are un rol deosebit în antrenarea miilor de tineri la practicarea culturii fizice, mijloc important de întărire a sănătăţii şi de ridicare dispute îr.tîietatea toţi tinerii de la oraşe şi sate, fără o clasificare sportivă, în scopul de a-i angrena în practicarea organizată a disciplinelor preferate. La obţinerea succesului dorit se impune ca toţi participanţii să fie bine pregătiţi şi aici o sarcină deosebită revine instructorilor sportivi, antrenorilor sau sportivilor fruntaşi. Experienţa marilor competiţii de masă ne indică de altfel că succesul întrecerii se a capacităţii de mum hotărăşte în etapa I. că. In acelaşi timp, o bună pregătire ca şi în ediţiile pre- a concurenţilor, atecedente, competiţia oferă un bun prilej pentru trecerea normelor complexului insignei de polisportiv. Concursurile etapei 1, mai ales, solicită o atentă pregătire şi o bună desfăşurare, elemente ce trebuie asigurate de către organizaţiile U.T.C. în strînsă colaborare cu asociaţiile sportive. In această perioadă, timp de peste 70 de zile, la startul întrecerilor sunt chemaţi să-şi renurilor sportive şi a materialelor necesare, o organizare corespunzătoare a întrecerilor asigură din capul locului largă participare a tineretului. Evident, un rol stimulator în antrenarea uinui număr cît mai mare de tineri la Spartachiada de iarnă îl are buna desfăşurare a concursurilor încă din primele zile. In acest fel cele aproape trei luni, timp de desfăşurare a etapei de masă, poate şi trebuie să însemne o perioadă intensă de activitate sportivă a tinerior, de afirmare a talentelor pentru promovarea acestora în etapele superioare. De modul în care se vor pregăti şi vor concura în prima etapă, depinde în bună măsură succesul etapelor viitoare în care trebuie să se întîlnească cei mai buni campioni ai asociaţiilor sportive, talente autentice la schi, patinaj, gimnastică sau haltere. Pentru asociaţiile sportive, organizaţiile U.T.C. actuala ediţie a Spartachiadei de iarnă constituie un bun prilej de antrenare a unui număr cît mai mare de fete într-o bogată şi interesantă activitate sportivă de masă. Astăzi, în ziua inaugurală a întrecerilor Spartachiadei de iarnă vă invităm la startul competiţiei, urîndu-vă succes deplin! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Anul XXI, Seria II, Nr. 5145 4 PAGINI — 25 BANI Miercuri 1 decembrie 1965 Raionul muscel este, pe bună dreptate, cunoscut in întreaga ţară pentru tradiţiile sale folclorice, păstrate pînă astăzi şi îmbogăţite în decursul anilor. Cîntecele şi portul specific local, precum şi vestitele dansuri muscelene au primit o meritată confirmare şi în cadrul mai multor concursuri organizate pe plan naţional. Activiştii culturali îşi amintesc, de pildă, că o dată, de mult, corul căminului cultural din Rucăr a primit un premiu pe ţară, iar la cel de al VI-lea concurs al formaţiilor de amatori acelaşi cor, împreună cu cele de La Malu cu Flori şi Bughea de jos a ajuns pînă la faza regională. La cel mai recent concurs, al VII-lea, pot fi amintite şi formaţiile de dansuri de la Berevoeşti şi Văleni-Dîmboviţa, care au ajuns la faza regională. La acestea se mai adaugă formaţia de teatru de la Godeni care a primit o menţiune pe ţară la cel de al IlI-lea Festival bienal „I. L. Caragiale“ (pentru piesa „Aripă de rîndunică“) şi cea de la Berevoeşti care se află în prezent, în cadrul celui de al patrulea festival, în faţa etapei regionale. Tradiţia nu se păstrează însă de la sine. „De urci dealul sus la Rucăr...“, după cum te îndeamnă un vechi cîntec popular, e de-ajuns să-ţi arunci privirea prin registrele căminului cultural şi să porţi o discuţie cu tovarăşul director Nicolae Terceanu, pentru a-ţi da seama că aici tradiţia nu se dezminte. Corul, de pildă, deşi nu mai este condus de acelaşi dirijor cu carea obţinut anul trecut premiul II pe regiune, nu s-a autodizolvat după aceea. Dimpotrivă, în perioada de iarnă 1964-1965, şi-a îmbogăţit repertoriul cu 11 piese noi, iar în prezent a început deja repetiţiile cu alte bucăţi. Programele prezentate de cor, împreună cu celelalte formaţii ale căminului, au o anumită ritmicitate, cu alte cuvinte au loc destul de des confruntări cu publicul, ceea ce asigură nu numai continuitatea în muncă, ci şi menţinerea formaţiilor la un nivel artistic constant. Interesant e faptul că la Rucăr se pot vedea spectacole şi programe artistice chiar şi în lunile mai dificile, iulie sau august, luni despre care în alte părţi ţi se spune: „Ştiţi... perioada de vară...“. ...Situaţia nu se prezintă peste tot la fel. La Dragoslavele, de pildă, există, de asemenea, o formaţie corală, cu tradiţie dacă o socotim după numărul anilor , a fost înfiinţată în 1945 şi dirijată tot de atunci de acelaşi om, tovarăşul Ion Catrinu, care de patru ani este şi directorul căminului cultural. In seara cînd am ajuns în comună am găsit corul repetînd. Dar ce păcat că repetiţia aceea era de fapt o reluare a activităţii, după cîteva luni de stagnare ! Acelaşi cor a făcut anul trecut mai multe deplasări în comune mai mult sau mai puţin apropiate: Dîmbovicioara, Lereşti, Voineşti, Rucăr. Dar era perioada de desfăşurare a celui de al VII-lea concurs, iar deplasările erau o condiţie cerută de regulament. După ce a ieşit din concurs, corul a tăcut. îl mai găsim prezent doar la un „Festival al primăverii“ din mai 1965 (de fapt tot un fel de concurs, organizat pe plan regional), cînd a dat spectacol în comuna Dîmbovicioara şi pe urmă iarăşi tăcere. Bine totuşi că s-a renunţat acum la „tăcere“ şi să sperăm că nu pentru a se reveni. Cam tot acelaşi lucru se poate spune şi despre corul de la Rădeşti, şi el înfiinţat cu ,ani în urmă, în 1954, şi care a ocupat locul II pe raion la cel de al VII-lea concurs dar care, după aceea, a mai dat programe doar la zilele festive. Cu echipele de dansuri se manifestă un fenomen asemănător. La Lereşti ni s-a spus că formaţia de dansuri a participat la cel de al VII-lea concurs, s-a oprit la faza intercomunală, iar de atunci a mai dat un program tocmai în cadrul „Festivalului primăverii“ din acest an, în deplasare la Bughea de Jos. Am întrebat însă ce pregăteşte în prezent echipa de dansuri. Ni s-a răspuns: Strba, Ciuleandra, Brîuleţul şi Ungureasca, adică tot repertoriul de anul trecut. O altă comună, Pucheni, de pildă a dat în urma celui de al VI-lea concurs pe ţară (în 1960) un program la televiziune, compus din dansurile : Sírba, Ciuleandra, Brîuleţul şi Ungureasca. Acum, în 1965, dacă întrebi nedirecte-D. MATALA (Continuare in pag. a Ill-a) „SIRBA“, „CIULEANDRA“ ŞI... PASUL PE LOC 9 însemnări despre activitatea culturală de amatori în raionul Muscel Viitori maiştri şi tehnicieni, astăzi elevi în anul I-utilaje al Grupului şcolar C.F.R. din Capitală, studiind împreună cu profesorul lor, ing. Ioan Sava, în faţa machetei, modul de funcţionare a unei staţii de mixtură asfaltică Foto: AGERPRES îndemn la - EXIGENTA $1 PROFUNZIME -* IN PREGĂTIREA ŞTIINŢIFICA ♦ ♦ de acad. N. Theodorescu decanul Facultăţii de matematică-mecanică a Universităţii Bucureşti Directivele Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român au stabilit un vast program de dezvoltare indisolubil legat de progresul ştiinţei, de intensificarea cercetărilor fundamentale şi aplicative în toate compartimentele ştiinţei şi tehnicii noastre. în acest scop, aşa cum arată hotărîrile Congresului, în perioada planului cincinal vor fi făcute noi eforturi pentru întărirea corespunzătoare a bazei materiale a ştiinţei. Pentru finanţarea cercetărilor se vor aloca peste 7 miliarde lei, din care 1,5 miliarde vor fi destinate construirii de noi institute şi laboratoare, dotării cu aparatură de nivel tehnic ridicat. Uriaşul plan de dezvoltare a cercetării ştiinţifice româneşti, indisolubil legat de dezvoltarea economiei întregii ţări, va fi tradus în viaţă de un puternic detaşament de oameni de ştiinţă. Pînă în anul 1970 în instituţiile de cercetare vor lucra peste 30 000 de persoane, punîndu-se accentul pe formarea de cadre ştiinţifice în matematică, fizică, chimie, biologie, ştiinţe tehnice, economice şi în alte domenii. Această puternică dezvoltare a cercetării ştiinţifice româneşti, creşterea impetuoasă a numărului de cercetători, impune — aşa cum arăta tovarăşului Nicolae Ceauşescu în raportul prezentat la Congres, „ridicarea continuă a nivelului muncii de pregătire a noilor cercetători, a specializării lor potrivit progresului ştiinţei contemporane, dezvoltării actuale şi în perspectivă a economiei şi culturii“. Noul Decret al Consiliului de Stat şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri privitoare la reglementarea acordării titlurilor ştiinţifice, vine să confirme din nou înalta preţuire acordată în statul nostru ştiinţei şi culturii, grijii deosebite pentru continua ridicare a nivelului cercetării ştiinţifice, pentru formarea unor cadre de oameni de ştiinţă la nivelul cerinţelor dezvoltării societăţii noastre. In condiţiile avîntului ştiinţei noastre, în condiţiile în care universităţile, institutele de învăţămînt superior, institutele de cercetare se preocupă activ de formarea a noi generaţii de oameni de ştiinţă, de continua ridicare a calificării, a specializării tinerilor cercetători, recentele Hotărîri privind reglementarea acordării titlurilor ştiinţifice reprezintă un remarcabil eveniment în viaţa ştiinţei şi în viaţa universitară a ţării noastre. Incercînd să sublimem în aceste rînduri rolul acestor hotărîri în procesul formării şi calificării tinerilor oameni de ştiinţă, am vrea să conturăm dintr-un început unele detalii menite a pune în lumină cîteva dintre prevederile noilor reglementări. Noile hotărîri stabilesc, în primul rînd, titlul de bază al calificării ştiinţifice superioare de specialitate, cel de doctor într-o anumită ramură de ştiinţă, apoi titlul de doctor — docent în ştiinţe, menit să constituie pentru doctori consacrarea unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi deosebit de remarcabile, concretizată în lucrări care s-au înscris cu cinste în patrimoniul ştiinţei, tehnicii sau culturii, în sfîrşit, este stabilit titlul de doctor honoris causa, care nu este condiţionat de posesiunea nici unuia din celelalte două şi reprezintă încoronarea unor realizări de o deosebită importanţă în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii sau a unor servicii de o însemnătate cu totul deosebită aduse patriei noastre şi umanităţii de unii cercetători români sau străini. Conform noilor hotărîri, doctoratul reprezintă o formă superioară de învăţămînt destinat a face dovada unor deosebite aptitudini de cercetare ştiinţifică, concretizate în lucrarea cu caracter original prezentată, care deschide viitorului om de ştiinţă drumurile spre rezolvarea creatoare a unor probleme de prim ordin pe care le pune cercetarea ştiinţifică. Lucrarea de doctorat reprezintă cel mai important moment în reglementarea acordării titlurilor ştiinţifice, căci teza de doctorat trebuie să reprezinte o valorificare a studiilor şi cercetărilor efectuate şi să constituie o contribuţie meritorie, personală, la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-ştiinţifice. (Continuare în pag. a lll-a) S-au constituit comisiile de organizare a conferinţelor de înfiinţare a uniunilor regionale ale cooperativelor agricole de producţie In întreaga ţară au fost constituite comisiile de organizare a conferinţelor de înfiinţare a uniunilor regionale ale cooperativelor agricole de producţie. Din aceste comisii fac parte preşedinţi, brigadieri, şefi de echipe, ingineri din cooperativele agricole, ac“ÎfMîoSfîMpînjl« şedinţele de constituire au luat cuvîntul subliniind importanţa măsurilor adoptate la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. pentru crearea cadrului necesar dezvoltării continue a agriculturii noastre socialiste, creşterii nivelului de trai material şi cultural al ţărănimii, sporirii aportului agriculturii la avîntul economiei noastre naţionale. Vorbitorii şi-au exprimat hotărîrea de a munci cu elan şi energie sporită pentru înfăptuirea prevederilor plenarei. Discutînd unele probleme ale activităţii cooperativelor agricole, vorbitorii au scos în evidenţă importanţa creării uniunilor raionale şi regionale, a Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie în orientarea activităţii cooperativelor agricole pentru folosirea cît mai eficientă a resurselor de care dispun şi gospodărirea raţională a pămîntului şi a celorlalte mijloace de producţie, în îndrumarea unităţilor pentru dezvoltarea proprietăţii obşteşti, organizarea şi retribuirea muncii, îmbinarea intereselor generale ale statului cu cele personale ale ţăranilor cooperatori. Participanţii au adoptat planurile de activitate ale comisiilor regionale care au şi început munca de organizare a conferinţelor de înfiinţare a uniunilor regionale ale cooperativelor agricole. (Agerpres) De ce n-ar fi şi sala ca-n filme ? Există un Bucureşti un cinematograf care pe afişele şi programele editate săptămlnal de întreprinderea cinematografică orăşenească figurează ca o sală j — jj j« ---■ — ah 7__ __a — UCOU1IU1U jyCiUJU copii. După cum foarte bine ştiu mai ales părinţii cu copii de vlrstă preşcolară sau din primele clase ale şcolii generale, acest cinematograf se numeşte Doina şi îşi împarte spaţiul albc pentru spectatorii cu pantaloni scurţi cit şi pentru cei vîrstnici.Dimineţile sunt programate filme de scurt metraj, de obicei de animaţie iar după-amiaza filme pentru adulţi). Profilul ambiguu al acestei săli se răzbună însă căci cinematograful Doina apare spectatorului ca un teritoriu al nimănui. Copiii de la matinee sunt dezolaţi de răceala cu care ii întîmpină pereţii albi din sala de proiectări iar spectatorul matur de după-amiază se simte stingher în holul în care alături de fotografiile adulte se află poze din basmele filmate. Decorarea cu elemente specifice vizitatorilor de vîrstă mică nu este o noutate pentru localurile de utilitate publică în care vin copii. Policlinicile s-au conformat de mult acestei idei, la fel frizeriile pentru copii. Numai cinematograful, lăcaş de artă, în care frumosul ar trebui să te întîmpine chiar de la intrare, este străin de această preocupare. Cu un an în urmă, lucrători ai Studioului cinematografic „Animafilm" se angajau prin declaraţii în presă să ia acest cinematograf sub patronaj. Excelentă idee. Timpul însă a trecut şi lucrurile nu s-au schimbat. Tovarăşii de la întreprinderea orăşenească spun că au cerut de mai multe ori creatorilor de la sectoarele desen animat şi păpuşi animate din studioul amintit să le dea concursul în această privinţă dar că pînă acum nimeni n-a răspuns într-un fel sau altul.Cererile de colaborare primesc de obicei răspuns o singură dată pe an. Aţi ghicit, la 1 iunie, cu prilejul zilei internaţionale a copiilor, cînd vine cite un regizor şi le vorbeşte despre tehnica şi estetica Ulmului de animaţie preşcolarilor între 3 şi 7 ani). In incinta Studioului „Animafilm" sunt numeroase panouri cu fotografii şi desene închipuind scene şi momente de lucru din filmele pentru copii realizate aici. De asemenea, în magazia studioului sunt alte multe asemenea desene şi păpuşi care au „jucat" în filmele realizate de „Animafilm". Nu s-ar putea organiza oare cu aceste desene şi păpuşi o expoziţie permanentă în holul cinematografului Doina ? Şi nu s-ar putea decora pereţii cinematografului cu imagini înfăţişînd eroii filmelor de animaţie ? Şi nu s-ar putea ca săptămînal, sau — pentru început — lunar să se organizeze întîlniri cu regizori sau interpreţi din filmele dedicate lor ! Sau cu alţi colaboratori la realizarea filmelor ? Treaba aceasta n-ar cere decit un minim de efort din partea creatorilor celor două secţii de la Animafilm. In schimb, cinematograful Doina ar deveni Intr-adevăr o sală pentru copii iar micii spectatori s-ar simţi aici la ei acasă. A. T.