Scînteia Tineretului, mai 1967 (Anul 23, nr. 5557-5583)

1967-04-01 / nr. 5557

BUNUL SIMŢ DI­N FRUMOASĂ Sunt citeva cuvinte care, odată cu venirea primăverii traduc în imagini vizuale, în senzaţii şi emoţii, transfigurarea naturii, florile, aerul care vibrează intre umbră şi lumină, candoarea primelor raze calde ale soarelui, răsuflarea de entuziasm a străzii, freamătul privirilor... Oamenii receptează tumultuos natura, se privesc unii pe alţii şi se oglindesc în marea renaştere a firii... Există o expre­sie care, în acest anotimp, devine similară cu însăşi esenţa sa, cu tendinţa de întinerire, de înnoire , frumuseţea femeii. Observaţi pe stradă cum primăvara colorează chipurile lor, le dă farmec şi expresie, le dă eleganţă şi graţie, mişcările lor sunt mai vioaie, hainele mai suple, poruncind ochilor să remarce, să admire prezenţa, frumuseţea şi gingăşia lor. Natura, în efortul ei spre perfecţiune, a înzestrat feminitatea cu calităţi estetice deosebite, cu linii armonioase cîntate de poeţi, dăltuite de sculptori, rămase, ca o pecete, în pînzele pictorilor. Frumuseţea a devenit o însuşire şi un merit, un drept şi o datorie firească a femeii. Ancheta noastră şi-a propus să investigheze în câteva secvenţe această valoare socială a frumuseţii feminine, această inepuizabilă sursă de sentimente care bucură, înnobilează viaţa, şi-a propus, mai ales, să „redescopere“ necesi­tatea ca femeia să-şi facă, din cultivarea continuă a calităţilor sale naturale, o datorie estetică şi socială. Respectul pentru tine însăţi „Frumuseţea feminină este o parte inseparabilă a frumuseţii vieţii. Admiraţia faţă de calităţile estetice ale feticeii este un senti­ment firesc — ne spune tov. Gh. Berescu, cercetă­tor la Institutul de Filo­zofie al­ Academiei Repu­blicii Socialiste România. Frumuseţea feminină, ca noţiune, e greu de definit, ca, de altfel, tot ceea ce este natural. După opinia unor medici şi cosmeticieni nu există femei urîte, ci numai femei care nu ştiu să fie frumoase, care nu înţeleg că înfăţişarea lor este un atribut esenţial al frumuseţii, grija pentru estetica exterioară — o da­torie. Aceasta nu înseamnă că feminitatea este evi­dentă, numai printr-un chip atrăgător şi îngrijit; frumuseţea moral-spirituală o întrece pe cea fizică pentru că defineşte omul. Exteriorizarea unui ca­racter integru, a bunului simţ, a gustului pentru fru­mos se face printr-o serie de amănunte care definesc, în fond, feminitatea“. „Aş începe prin a arăta că feminitatea are o reală valoare socială pen­tru că ea ar trebui să fie proprie tuturor femeilor, aşa cum le este propriu sentimentul maternităţii, intervine Odette Mihă­­iescu — creatoare de mo­dele la Fabrica de confec­ţii şi tricotaje Bucureşti. Nu numai tradiţia, dar şi recunoaşterea firească a frumuseţii feminine, a creat, pe planul economiei, o întreagă industrie meni­tă să servească şi să relie­feze această frumuseţe. Fără a calcula în cifre exacte, un mare procent din sortimentele vestimen­tare, din ţesăturile pe care le produce industria noas­tră, 90 la sută din produ­sele cosmetice sunt pen­tru femei. Cred că fe­minitatea, ca un al şaselea simţ, propriu femeii, îi caracterizează personalitatea. Iar femini­tate înseamnă sentimentul propriei valori, posibilita­tea de a discerne ceea ce ţi se potriveşte, ceea ce subliniază calităţi şi estom­pează defecte, creînd o armonie a înfăţişării, o să­nătate a întregii fiinţe. Arta de a-ţi evidenţia cu gust personalitatea, femi­nitatea nu este sinonimă cu frivolitatea, ea este proprie unei femei ca o dovadă de respect pentru persoana sa, ca şi pentru cei din jur. Poate fi educată... feminitatea ? Frumuseţea este, desi­gur, o calitate nativă. „Dar — precizează Gh. Berescu -r- frumuseţe ca atare nu există ; ţinuta etică şi este­tică este raportată la cele­lalte calităţi umane şi ade­vărata valoare a frumuseţii feminine nu poate fi concepută decît ca un domeniu continuu perfec­­ţionabil în funcţie de ca­pacitatea asimilării unor idealuri, înalte, a unor răspunderi sociale majo­re“. Un raid pe străzile ora­șului descoperă unei pri­viri atente, complexitatea aspectelor sub care apare feminitatea. Lîngă cinema­tograful „Patria“ stăm de vorbă cu un grup de tineri, elevi ai Grupului școlar tehnic de chimie. — Colegele noastre sînt fete frumoase, dar le lip­seşte unora ceva, nu ştiu dacă gingăşia sau... delica­teţea, vorbesc urît pentru a nu le crede noi prea ipocrite... Există în vocabu­lar cuvinte care, pronun­ţate de o fată, o urîţesc pe ea... — Multe vin dintr-un alt mediu şi, vrînd să fie prea repede bucureştence, moderne şi­ elegante, exa-G­ALIN­A RADULESCU (Continuare in pag. a 11-a) „In drumeţie" Un nou şantier de locuinţe în oraşul Constanţa Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! CUM SUNT FOLOSIŢI „CAII PUTERE" PENTRU PRINDEREA TIMPULUI OPTIM In Oltenia primăvara a „în­scris“ în planurile operative ale cooperativelor agricole încă de la începutul lunii martie menţiu­nea : „timp optim pentru arături şi însămînţările din epoca întîi“. Şi, în noianul treburilor din ac­tuala campanie un cuvînt hotă­­ritor îl au, desigur, mecanizato­rii. De modul în care îşi orga­nizează ei munca, de roadele activităţii fiecăruia depinde ter­minarea în condiţii de calitate cerută a tuturor lucrărilor prevă­zute în graficele primăverii. Fără îndoială, succesul nu depinde numai de ei ci şi de felul în care cooperativele agricole de produc­ţie le asigură „frontul de lucru“ necesar, rezolvînd la timp şi cu maximă grijă problemele legate­­ de organizarea muncii, fertiliza- I re, aprovizionarea cu seminţe I etc. * Am urmărit în raionul Craiova I .,asamblarea“ dintre aceşti doi­­ factori cu valori egale în folosi­rea raţională, deplină, a „cailor I putere“ pentru încadrarea în I timpul optim cu lucrările agricole de primăvară. Sub „inscripţia" a patru sta-­­­ţiuni de maşini şi tractoare, 658 MIHAIL DUMITRESCU Corespondentul­­ „Scînteii tineretului" pentru regiunea Oltenia (Continuare in pag. a V-a) | CITITI PAGINA LOCUL ECONOMISTULUI IN PRODUCTIA MODERNA Intre noi... fetiţele ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST HOTARIREA Comitetului Central al Partidului Comunist Român pentru sărbătorirea în România a semicentenarului I Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octom­brie, eveniment de răscruce în istoria univer­sală, care a ~r-~~• -—-.-of­tare, epoca trecem popoarelor de la capita­lism la socialism. Pregătită şi desfăşurată sub conducerea Par­tidului Comunist al Uniunii Sovietice, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin, Revoluţia din Octom­brie a dat o lovitură puternică sistemului im­perialist, slăbindu-i considerabil forţele. Vic­toria proletariatului din Rusia, ideile lui Octombrie au stimulat avîntul revoluţionar al clasei muncitoare, al maselor largi populare de pe toate meridianele globului, râsunînd ca un îndemn înflăcărat la lupta pentru realiza­rea aspiraţiilor de libertate şi progres, pentru eliberarea socială şi naţională, în întreaga lume s-au desfăşurat acţiuni ale clasei mun­citoare, ale forţelor progresiste de solidari­zare cu lupta proletariatului din Rusia pentru apărarea puterii sovietice şi zdrobirea inter­venţiei militare întreprinse de reacţiunea mon­dială. Revoluţia din Octombrie a avut un puternic ecou în România. Clasa muncitoare, ţărănimea, oamenii muncii care luptau pentru eliberarea lor de exploatare şi asuprire au văzut în Re­voluţia din Octombrie un exemplu însufleţitor, exprimîndu-şi cu deosebită forţă solidaritatea faţă de cauza acesteia. Puternicele acţiuni desfăşurate pe întreg cuprinsul ţării — mitin­guri, demonstraţii, greve — în sprijinul Revo­luţiei din Octombrie, cît şi participarea a nu­meroşi oameni ai muncii români, a detaşa­mentelor revoluţionare române la lupta cu arma în mînă pentru apărarea puterii sovie­tice, reprezintă o pagină glorioasă a prieteniei dintre poporul român şi popoarele Uniunii Sovietice, o manifestare de înalt internaţiona­lism proletar a maselor muncitoare din Ro­mânia. Principalul rezultat al Revoluţiei din Oc­tombrie a fost făurirea Uniunii Sovietice — primul stat socialist din lume, stat al celor­ ce muncesc de la oraşe şi sate. în cele cinci decenii care au trecut din octombrie 1917, Uniunea Sovietică a cunoscut profunde trans­formări sociale , a fost clădită o nouă orîn­­duire — orînduirea socialistă —, au luat un puternic avînt forţele de producţie, statul so­vietic s-a transformat într-o putere industrială de prim rang. Forța noii orînduiri sociale s-a manifestat în modul cel mai viu în Marele Război pentru Apărarea Patriei, cînd Uniunea Sovietică a dus greul bătăliilor pentru zdro­birea fascismului, cucerind prin lupta sa eroică admiraţia şi recunoştinţa popoarelor de pretutindeni. Partidul Comunist Român, întregul nostru popor, dau o înaltă preţuire activităţii însu­fleţite a poporului sovietic, a partidului său comunist, pentru construirea comunismului, succeselor sale în dezvoltarea industriei, agriculturii, celorlalte ramuri ale econo­cente a Cosmosului:'In"'ridicarea,''niv­elului "de trai. Rod­ al muncii pline de abnegație a­ poporului, al vastei activităţi organizatorice şi politice a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, realizările Uniunii Sovietice consti­tuie o contribuţie hotârîtoare la întărirea puterii economice, politice şi militare a siste­mului mondial socialist, la creşterea influenţei socialismului, la cauza progresului şi a păcii în lume. Ideile marxism-lenînîsmului, sub steagul cărora s-a înfăptuit Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, au căpătat o largă răspîndire; pătrunzînd adînc în conştiinţa oamenilor muncii de pretutindeni, ele însufleţesc vaste mişcări progresiste ale contemporaneităţii. După al doilea război mondial, o serie de popoare din Europa, Asia şi America au în­făptuit revoluţia, smulgînd ţările lor din siste­mul imperialist şi făurind noi state socialiste. Amploarea uriaşă pe care a luat-o mişcarea de eliberare naţională, accelerarea procesului de destrămare a sistemului colonial al împe­­rialismului au dus la apariţia pe harta lumii a unui mare număr de noi state suverane, afir­­mînd cu vigoare sporită năzuinţele popoarelor spre independenta şi bunăstare. Partidele co­muniste şi muncitoreşti, ale căror rînduri şi a căror capacitate organizatorică şi maturitate (Continuare in pag. a V-a) OMUL CU REPLICĂ Oare raţiunea echili­brului natural să nu-l ser­vească alături de omul cu gestul penitenţei şi auto­flagelării verbale pe omul cu replică ? E o însoţire bizară dar de nedespărţit, un fel de întovărăşire a junghiului cu tusea, un duet pe două registre o­­puse. Unul clamoros cu „prea micimea mea am făcut şi am dres, sînt vinovat, n-am să mai fac" şi celălalt neobosit spa­dasin cu „da, dar să ve­deţi...“ Starea sa civilă nu e greu de identificat. E suficient să-l auzim oriunde şi oricînd servin­­du-ţi replica chit că vor­­bindu-i despre roze te va respinge în numele spini­lor, chit că vorbindu-i exact, despre cutare lip­să de la serviciu îţi va spune c-a avut meningită cînd era mic. Impermea­bil la orice critică, omul cu replica are o cuirasă de cauciuc dur care res­pinge orice. L-am întîlnit deseori, cu aceeaşi figură crispa­tă, asaltată parcă de de­moni nevăzuţi. Are senti­mentul persecuţiei şi ştiindu-se unicat — încă din ograda copilăriei — îşi apără cu înverşunare integritatea presupusă. Intr-un fel e îndreptăţit. El n-a supărat niciodată V. ARACHELIAN (Continuare în pag. a V-a) ANUL XXIII, SERIA II, NR. 5557 6 PAGINI - 25 BANI SÎMBĂTA 1 APRILIE 1967 * * * * * * * * * * Vizita în Republica Socialistă România a unei delegaţii de partid şi guvernamentale a Republicii Populare Bulgaria La invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a­ Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, în a doua jumătate a lunii aprilie a.c., o delegaţie de partid şi guver­namentală a Republicii Populare Bulgaria, con­dusă de tovarăşul Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bul­­gar, preşedintele Consiliului de Miniştri al Repu­blicii Populare Bulgaria, va face o vizită oficială in Republica Socialistă România. ÎN PAG. 2 COLOCVIU ÎN EXPOZIȚIE ION VLASIU

Next