Scînteia Tineretului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 5685-5710)

1967-09-16 / nr. 5698

Activitatea şcolară la nivelul exigenţelor actuale (Urmare din pag. I) văţămîntului liceal la nivelul cerinţelor actuale îşi vor arăta pe deplin roadele dacă alături de corpul profesoral, de familie şi organizaţiile de tineret, elevii vor răspunde în mod corespunzător grijii şi atenţiei ce li se acordă, în această privinţă, este necesar ca ei să înveţe sîrguincios şi perseverent pe tot parcursul anului, străduindu-se să-şi însuşească cunoştinţele ce li se predau. Ei trebuie să aibă o comportare exemplară, atit in şcoală, cit şi în afara ei, dovedind că sunt disciplinaţi, modeşti şi că ştiu să preţuiască dragostea şi grija cu care sunt înconjuraţi de către părinţi şi profesori, de către partid, guvern şi întregul nostru popor. — In ce condiţii consideraţi că activitatea extraşcolară a elevilor poate contribui eficient la îndeplinirea sarcinilor instructiv-educative ale procesului de învăţămînt din licee ? — Una din componentele principale ale procesului unitar al instruirii şi educării tinerei generaţii o constituie activitatea educativă desfăşurată cu elevii în afară de clasă şi şcoală. Succesul acestei activităţi depinde, în mare măsură, de îmbinarea armonioasă a acesteia, cu munca depusă de profesori şi elevi în cadrul orelor de clasă. în acest scop, toate activităţile extra-şcolare (cercurile de elevi, excursiile şi vizitele, lectura particulară, concursurile artistice şi sportive, serbările şcolare etc.) trebuie astfel concepute, organizate şi desfăşurate, încît să contribuie efectiv la completarea, aprofundarea şi dezvoltarea cunoştinţelor dobîndite la lecţii, precum şi la lărgirea orizontului cultural şi ştiinţific al elevilor. Noile măsuri luate pentru sporirea contribuţiei şcolii la îmbunătăţirea orelor de educaţie fizică, la realizarea performanţelor sportive, sarcinile deosebite încredinţate Uniunii Tineretului Comunist pentru desfăşurarea activităţii sportive de masă, creează un cadru favorabil în această direcţie. Pe lingă importantul sprijin pe care organizaţia de tineret îl aduce la buna desfăşurare a procesului de învăţămînt, Uniunea Tineretului Comunist este chemată să-şi aducă o contribuţie deosebită la obţinerea celor mai bune rezultate în activităţile extraşcolare organizate cu elevii, întreaga iniţiativă şi elanul tineresc al elevilor trebuie să fie valorificate în aceste activităţi cit mai deplin. — Ce recomandări adresaţi noilor cadre didactice ,care îşi încep în acest an şcolar cariera de educatori ? — In noul an şcolar îşi vor începe activitatea în licee şi şcolii generale, în calitate de educatori, un număr de peste 7 500 noi profesori şi învăţători. Ei vin în şcoli cu o temeinică pregătire de specialitate şi cu energia şi capacitatea caracteristice tinerelor generaţii. Cum vor fi primiţi cu dragoste şi încredere de către toţi factorii interesaţi în buna desfăşurare a procesului de învăţămînt şi, mai ales, de către elevii cu care vor lucra, suntem convinşi că vor onora această nădejde. Noii învăţători şi profesori au datoria de a demonstra prin munca lor, prin comportarea şi rezultatele ce le vor obţine că au înţeles răspunderea ce le revine şi încrederea acordată acum, cînd au intrat în rîndul corpului didactic — de a participa activ la munca nobilă de pregătire multilaterală a generaţiilor de şcolari. (Urmare din pag. I) îi iau de mină şi le arată şcoala, după care ii conduc in clasele in care vor învăţa mulţi ani de-acum încolo, mai mulţi decit pot ei să socotească astăzi, in ziua debutului lor şcolăresc, „Clasa a XII-a A“. Evident, nu este vorba de nici o clasă a XII-a A ; liceele noastre nu au încă clasa a XI-a. Dar aşa au dorit să-şi spună elevii fostei clase a XI-a A a Liceului I. L. Caragiale din Capitală, prezenţi în număr mare la serbarea primei zilei de şcoală. Un fapt. O tradiţie. Absolvenţi ai liceului — azi studenţi în cele mai diverse domenii. — .S-au alăturat elevilor, tovarăşilor diriginţi, au mai trăit incă un 15 septembrie, spunîndu-i şcolii care i-a format ,,bună dimineaţa“ şi totodată, „rămas bun“. Radu Popa, elevul pe care l-am ascultat şi în vară, la sfîrşit de an, aducînd şcolii omagiul elevilor, s-a urcat din nou la tribună, aducînd de data aceasta omagiul absolvenţilor, mulţi dintre ei, ca şi el, studenţi. „Ne-a rămas în tradiţie ca la fiecare 15 iunie şi 15 septembrie să ne adunăm cu toţii aici, în curtea şcolii, pentru a număra anii care au trecut şi pentru a-i întîmpina pe cei care vin. Anii trecuţi i-am numărat fiecare în felul nostru : unii cu firele albe înflorind la tîmple, alţii cu maturizarea şi temeinicia gindurilor. Fie ca anul pe care-l întîmpinăm, 1967—1968, să însemne împlinirea dorinţelor tuturor, profesori, părinţi şi elevi. Este urarea mea, a absolvenţilor promoţiei 1966—1907, la care se asociază, fără îndoială, toate promoţiile de absolvenţi ai liceului nostru“. ...Au început cursurile. Rodica Scorţeanu s-a reîntors şi ea la fosta-i şcoală, acum cu o nouă calitate, ca profesoară de engleză. Debutul şi l-afăcut asistînd la o oră de dirigenţie, alături de o tovarăşă profesoară cu experienţă, Moraru Elvira. Să se iniţieze. După-amiază, avea să aibă şi ea prima oră de dirigenţie — ca dirigintă — la clasa a VII-a B. De data aceasta, fără asistenţă. • TG.. MUREŞ (de la corespondentul nostru) Liceul Al. Papiu Ilarian din Tg. Mureş, un liceu cu o veche tradiţie, care în acest an şcolar va funcţiona cu 57 de clase la învăţămintul de zi şi seral, şi-a deschis din nou, porţile. In curtea şcolii, elevii români şi maghiari îşi povestesc reciproc amintirile vacanţei. Intre ei, Horica Pop, acum elev în clasa a XI-a A, care a participat în luna iulie la Olimpiada internaţională de matematică din Iugoslavia, unde a obţinut premiul III. Despre succesul său, colegii au aflat atunci din ziare. „In noul an şcolar, îmi propun să-mi lărgesc continuu bagajul de cunoştinţe generale, ne spune tînărul matematician, îmi voi perfecţiona cunoaşterea limbilor franceză şi engleză, şi, bineînţeles, voi PRIMA ZI DE ŞCOALĂ Prima oră de curs Foto: C. CONSTANTIN (Urmare din pag. I) felul de drumuri. Unicul tip de autosalvare este departe de a fi maşina ideală pentru transportul de urgenţă. Sistemul de suspensie — sunt de părere Specialiştii „Salvării“ — are deficienţe şi totuşi maşina se... omologhează. Ni s-a vorbit la Braşov de „Salvările" antişoc. Pe noua maşină — voma şoferilor — o deosebeşte de cea veche doar dunga albastră. Chiar şi-n „antişoc" sănătos fiind, pe un drum neîngrijit ţi se transmit, şocurile mai ales că maşina nu transportă mari greutăţi (e destinată pentru bolnavi). E drept că la amenajarea interiorului unor asemenea maşini, la Braşov s-a avut grijă de o dotare minim necesară, corespunzătoare. Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale speră în soluţionarea definitivă a problemei in anul 1968. M.I.C.M. s-a hotărit, în sfirşit, să treacă la înzestrarea staţiilor de „Salvare“ cu un nou tip de autosanitare. Promitem să transmitem mulţumirea primului pacient aflat într-o astfel de maşină. Cu siguranţă că ea va soluţiona şi cazul următor. 11 relatăm nu pentru că ar avea o legătură strict logică, ci pentru că prin tangenţă, se înscrie la capitolul eficienţă. Actualele maşini — ne spune dr. P. Miştoi, directorul spitalului din Calafat - au un consum exagerat, de benzină. Vă facem un calcul simplu : anul trecut aveam cu 3 maşini mai puţin pe raion şi cu 20 tone benzină mai mult. Anul acesta nu avem decît 30 de tone. In luna august cele 5 maşini au parcurs 12 760 km şi au consumat 2 400 1 benzină, ceea ce revine în medie peste 400 1 benzină de fiecare maşină. Or, cota repartizată e de numai 160 litri pe autosalvare pe lună. De unde scoatem diferenţa ? Am transmis observaţiile doctorului de la Calafat, cu privire la insuficienţa combustibilului, tovarăşului dr. Gheorghe Enache medic şef al secţiei sanitare regionale Oltenia. „E intr-adevăr o deficienţă pentru rezolvarea căreia comitetul executiv al sfatului popular regional şi secţia noastră, fac eforturi deosebite. Am solicitat C.S.P. pentru anul 1967 (se înţelege că serviciul „Salvării“ e în acest an incontestabil mai aglomerat decît în anii precedenţi, nu datorită îmbolnăvirilor, ci a măririi numărului de naşteri), o recalculare a repartiţiilor de benzină la maşinile de „Salvare“. CANDIDATĂ LA ROLUL DE „CENUŞĂREASĂ" Intre celelalte unităţi sanitare din punctul de vedere al calităţii asistenţei, salvarea candidează — e şi părerea specialiştilor — la rolul de cenuşăreasă. Ea este văduvită de cel mai important dintre factori : cadrul medical calificat Chemat să dea primul ajutor. In regiunea Oltenia nici jumătate din numărul autosalvărilor (182) nu sunt asigurate cu cadre medii sanitare angajate special pentru salvare. In regiunea Cluj la 15 statii de salvare — dotate cu 132 autosanitare — lucrează 7 medici si 45 de cadre medii sanitare. La Lupeni. Baia de Criş. Vulcan. Petrila. Uricani. Cugir. Zam. Zlatna. Ghelar Miercurea — la staţiile de salvare nu există nici un cadru mediu sau superior. Misiunea „Salvării“ este dintr-o dată redusă la simplul transport al bolnavilor, încercările făcute la Braşov de a asigura încadrarea cu precădere a staţiilor de salvare cu personal mediu sanitar din promoţia acestui an ni se par măsuri bune, dar nu radicale in schimbarea stării existente. Nici la statia regională, situaţia cadrelor medicale nu este mulţumitoare. Cu atit mai mult cu cit aici se acordă asistenţă şi tratamente la domiciliu. Măsura bună, utilă în cooperarea dintre unităţile sanitare, dar departe de a fi bine organizată. Un exemplu : într-o singură noapte circumscripţiile au indicat tratamente la domiciliu pentru ora zero la 14 bolnavi. Orieâta promptitudine ar fi existat din partea serviciilor de asistenţă ale „Salvării“, ora nu putea fi respectată, pentru că nu putea fi blocată activitatea întregii staţii. Adăugaţi la aceasta şi următorul caz asistenta soseşte cu salvarea pentru tratament la domiciliu în cartierul Steagul Roşu, la pacienta Stoian Lucia. Se grăbeşte să fie în limita orei indicate ; i se răspunde : „am terminat tratamentul, mulţumesc“. A cui e vina ? Sigur — a pacientei. Tot atât de sigur — şi a circumscripţiei sanitare care a uitat o îndatorire elementară a colaborării. Anomalii în sistemul de colaborare cu „Salvarea“ se mai petrec, şi nu puţine. Asistenta Elena Drăgan, de la Salvarea- Braşov, ne povesteşte: „Într-o noapte la un apel, ajuns la bolnav, îmi dau seama că e un caz sigur pentru spitalul de contagioşi, mi se confirmă de chiar doctorul sub supravegherea căruia am muncit și învătat timp de 3 ani, mă bucur că n-am greşit diagnosticul , dar sunt trimisă cu bolnavul la spitalul teritorial să facă acesta trimiterea !“ Nu credem că mai e nevoie să comentăm exemplul. Dr. Al. Macedonski, de la statia regională Braşov, ne-a relatat destule cazuri cînd la spitale prioritatea „salvării“ n-a fost respectată, cînd surorile aşteaptă (aşteaptă şi maşina — şi mai grav, pot aştepta alte cazuri care au imperios nevoie de ajutor) din cauza deficienţelor de la serviciile de gardă ale spitalelor, cină se lămuresc motivele de teritorializare, de.... de.... de... In lupta cu timpul pentru salvarea unei vieţi omeneşti o secundă pierdută poate duce la ireparabil. E un adevăr pe care-1 stiu toti lucrătorii de la ..Salvare“ face parte din alfabetul profesiei lor Si totuşi... ORA 16,30 „PANĂ DE VOLAN" Medgidia, orele 16.30 Dispecerul primeşte o chemare de la Nisipari pentru o femeie. Deocamdată staţia n-are nici o maşină. Două sunt detaşate — una la Mihail Kogălniceanu, alta la Murfatlar — şi deservesc dispensarele de acolo, casele de naşteri şi staţionarele conform unui sistem de asistentă promptă, operativă, practicata în toată regiunea. A treia mașină — e în revizie, șoferul celei de-a 4-a este în concediu (!?) iar cinci sunt pe drum. Ultima a plecat de 15 minute să ducă la domiciliu un bolnav, cu aparat fixat, la cererea spitalului. Aceasta, în ciuda faptului că dispoziţiile medicului şef al regiunii sunt clare , trebuie făcut tot posibilul ca staţia să nu rămină niciodată descoperită, externările nu se pot bucura de prioritate, urgenţele sunt cele care trebuie să preocupe întreg personalul staţiei. Şi parcă pentru a ni se demonstra că instrucţiunile nu sunt „încălcate“, o maşină — cea condusă de şoferul Iordan Stanculov — stă pe rampă. „Diagnosticul“ pus de şofer : o defecţiune la volan. Şeful de garaj intervine peste şovăielile vizibile ale dispecerului : — Să vină Stanculov , spuneţi-i că eu l-am chemat. Ne manifestăm nedumerirea. Ni se explică : nu este deloc uşor să lucrezi cu ei. Şoferul Puiu Dumitru refuză să ia însoţitoare în numele unor pretexte absurde. Ilie Ştefan dispare din staţie de la orele 21 pînă la ceasurile două din noapte . Dumitru Ghinea face curse clandestine pe distanta Medgidia — Constanta si provoacă accidente de circulaţie. Gheorghe Mincea. Victor Enache. Constantin Gâr- Răianu. Dumitru Manole isi dispută clientela pe şosea, iar cu Stanculov este o poveste întreagă. El refuză în mod curent efectuarea curselor care nu i se par materialiceşte avantajoase (fiindcă la remuneraţie se ţine seama de numărul kilometrilor parcurşi). Ilgneste personalul staţiei, este veşnic amator de violente şi de discuţii în contradictoriu. Am relatat acest act de Indisciplină pentru că la acest capitol singura terapeutică utilă şi eficientă ni se pare a fi operaţia făcută de conducerea administrativă , sancţionarea exemplară şi fără menajamente a celor în culpă. GLUME CRIMINALE Aţi citit bine , glume criminale. Nu le putem num aulei şi.unea am şti cine le face. am cere aspra sancţionară — prin lege — a făptuitorilor. Oricît de puţin ne-ar veni să credem, apar şi asemenea cazuri cînd unora suferinţa semenilor lor li se pare un urilej de joacă. Dr. Al. Macedonschi porneşte cu „Salvarea" înclină viteza spre Sebeiul Braşovului. Apelul spunea : „Profesorul C. Vidraşcu a avut un atac de acord“. E după miezul nopţii. In faţa apartamentului sună o dată, de două ori, prelung. Intr-un tîrziu o voce întreabă : Cine-i ? Doctorul explică cu respiraţia întretăiată, dar viitorul pacient răspunde că e perfect sănătos. O farsă odioasă, o glumă criminală făcută profesorului, „Salvării“ , lovind însă într-un alt om care poate atunci își trăia ultima clipă, pe care doctorul ar fi putut să o împiedice să fie ultima dacă nu oferea mimul ajutor acestui „caz“. Un anonim din Satu Nou — Medgidia — chema „Salvarea“ în fața bufetului pentru transportarea unui accident fictiv ; o inexistentă Veronica Lisandrache a chemat „Salvarea" pentru sine la Tortomanu în plină noapte. Este credulitatea ..Salvării“ fatală pentru ea însăși ? Poate fi această credulitate o sursă de tmor ? Oamenii ei — de la medici pină la brancardieri au văzut prea multă durere omenească, au ajuns să prețuiască prea mult secunda în lupta pentru viata, pentru a sta să cumpănească care-i adevărul si care-i farsa. Sint si altfel de cazuri cînd se face apel la .Salvare" pentru maladii imaginare sau total minore, în noaptea raidului la Hunedoara cineva a anuntat că Ion Bădîu din strada Batuaa 7 a fost lovit cu cuțitul. ..Salvarea" a gonit cu o viteză maximă spre locul indicat, a luat bolnavul si l-a dus la skitul Aid după ce a fost spălat, curătat. s-a observat insă că nu avea decît citeva sacrieturi neînsemnate care nu-1 puteau împiedica să vină la spital pe jos Bolnavul duhnea Insă a băutură ca un butoi. Bineînţeles că a fost Dansat si trimis urgent acasă. Scandalagiul cerea insă doctorului Petre Păsculescu un... concediu medical. Ce avea omul nevoie de putină odihnă Aici vrem să facem o Paranteză. Pe bună dreptate acestuia nu i s-a dat certificat medical. Sunt însă cazuri cînd unii, aflaţi într-o stare gravă, trebuie să fie internaţi în spital. Cu alte cuvinte, ei se îmbată, se bat şi... statul plăteşte. Iată de ce vom conchide raidul nostru începînd cu propunerile izvorite din acest ultim capitol . 0 NOAPTE LA SALVARE • Falsul apel la serviciile „Salvării“ să fie sancţionat ca infracţiune şi ncnalizat prin lege. Pentru aceasta credem că este necesară conectarea „Salvării" la un sistem telefonic cu circuit verificabil , la un dispecerat avizat. • Pentru serviciile solicitate Salvării în cazul beţivilor şi huliganilor să se instituie un sistem de plată, care să reprezinte nu numai contravaloarea asistenţei acordate, ci şi suplimentarea ei. In raidul nostru s-au desprins şi alte probleme pe care le socotim importante de studiat şi soluţionat cu operativitatea şi promptitudinea pe care o solicită cetăţeanul la 0,6. • Revederea actualei forme organizatorice a serviciilor de Salvare astfel incit ele să devină cu adevărat, şi peste tot unităţi medicale de urgenţă — corespunzătoare. Pe această linie se înscrie şi necesitatea de a exista cel puţin în marile oraşe secţii medicale complexe, strict specializate pentru urgenţă. • înzestrarea maşinilor autosanitare cu staţii radio-receptor pentru mai buna lor dirijare (ca operativitate, eliminarea curselor făcute pe aceleaşi locuri, într-acelaşi interval de timp etc.). Actualele autosanitare cu rulaj mare, de peste 150 000 km, să fie transformate în autoutilitare care să aprovizioneze unităţile sanitare din regiunile respective. Scoaterea „Salvării“ din stadiul actual al unor carenţe pe care nu baza materială le generează, ci modul încă neriguros ştiinţific şi practic de organizare şi dirijare a ei — este un imperativ pe care Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale este chemat să-l soluţioneze. Dulce e mustul de Tîrnave În inima podgoriilor de pe Tirnava Mică, la Tîrnăveni, au început lucrările de construcţie la un centru de prelucrare a strugurilor. Prevăzut a fi înzestrat cu moderne prese pneumatice, noul centru va putea prelucra în fiecarecampanie de ’Unificare 150 de vagoane de struguri. Mustul din renumitele soiuri Fetească Regală, Fetească Albă, Traminer, Rissling va fi depozitat în burlane de mare capacitate. Un astfel de obiectiv, precum şi un depozit de condiţionare şi îmbuteliere a vinurilor şi a băuturilor spirtoase, avînd o capacitate de 470 de vagoane, se află într-un stadiu avansat de execuţie in oraşul Tg. Mureş. I. VULCAN ANUNŢ UZINA de ANVELOPE DANUBIANA cu sediul în Bucureşti, Şos. Olteniţei nr. 181, raion Nicolae Bălcescu. RECRUTEAZĂ CANDIDAŢI ABSOLVENŢI a 7—8 clase elementare, in vîrsta de 15—18 ani, băieţi, pentru a-i pregăti în meseriile de : • OPERATOR la fabricarea anvelopelor şi camerelor de • LĂCĂTUŞI MECANICI întreţinere utilaje. Pregătirea se face în şcoala profesională din cadrul Grupului şcolar chimie Bucureşti. Se recrutează candidaţi din oraşul Bucureşti şi comunele subordonate, începând din luna decembrie 1967, se asigură internat în cadrul Grupului şcolar chimic Bucureşti. înscrierile se primesc pînă la 19 septembrie 1967, la sediul uzinei. Mijloc de transport, autobuzul 44 cap de linie, staţia Şerban Vodă (Magistrala Nord-Sud). Informaţii suplimentare telefon 23.42.89 int. 154 la Uzina Danubiana. (Urmare din pag. I) m-au surprins. Acesta a fost factorul psihologic al schimbărilor de structură organizatorică şi cei mai mulţi dintre noi aşa l-au încercat. Eram copleşită şi nu prea ştiam cu ce să încep. E un moment depăşit acesta şi, pusă în situaţia să mi-l amintesc acum, cînd sunt prinsă de iureşul recoltărilor, de pregătirea halelor pentru sortarea ambalajelor, a oamenilor pe care îi instruiesc, formînd colectivele de execuţie după criteriul selectiv al posibilităţilor lor receptive la exigenţele pe care le pretind ca să evit returnările, ca să sporesc procentul strugurilor marfă acceptaţi la categorii de preţuri superioare, momentul iniţial, şovăitor, de jenă în acţiune, mi se pare neverosimil. Dar el a existat. Fireşte, eram şi mai tînără decît ceilalţi şefi de fermă, abia am terminat de cîţiva ani facultatea. Asta ar putea fi o cauză. De aceea mi se pare că absolventul de la Agronomie trebuie să fie învăţat mai mult cum să acţioneze practic, cum să conducă procesul de producţie. Ceea ce s-a predat promoţiilor mai vechi la cursul de organizare a I.A.S. va trebui completat cu principiile active pe care trebuie să Ie întrunească astăzi absolventul de Agronomie, va trebui să depăşească faza generalităţilor care nu ajută nimănui cu nimic. — Da, da — confirmă şi tehnologul şef, ing. Laurenţiu Tudosie. Au fost ezitări. Actualele ferme s-au născut pe un teritoriu altfel organizat, cu alte organisme de execuţie. Şeful de secţie era un coordonator, şeful de fermă este un realizator. Un semn bun pare să fie şi acela că lucrările de cercetare desfăşurate altădată în cadrul brigăzilor n-au fost abandonate, cu toate necazurile pe care le comportă o asemenea activitate. Pentru că există şi nişte necazuri. Scopul fiecăruia este să găsească şi să adapteze metode mai bune de cultură, care să aibă ca rezultat creşterea producţiei în condiţii economice avantajoase. Dar ca să faci lucruri bune sau să aprofundezi ceea ce ai realizat la un moment dat, trebuie să ştii şi unde anume au ajuns alţii, să te poţi compara cu ei, ca metodologie. Or, noi nu dispunem la ora actuală de posibilitatea de a ne crea sursă proprie de documentare, de a cunoaşte noutăţile din domeniul nostru pe plan naţional şi mondial. Este o necesitate cu atit mai mare, cu cit s-a eliminat dădăceala de la departament şi de la trust şi avem autonomia şi obligaţia să acţionăm direct. O observaţie demnă de luat în seamă. Sugerăm, de aceea, măcar pentru început, crearea unor centre de documentare, dacă nu în fiecare I.A.S., cel puţin la nivelul mai multor I.A.S. In acelaşi timp, înzestrarea casei agronomului din regiune s-ar putea face în chip mai cuprinzător pe baza unui profil nou care să ţină seama de noile condiţii de organizare a agriculturii. Noua formă de organizare oferă specialiştilor din ferme răgazul pentru studiu. Ziua de lucru a şefului fermei „Combinatul de vinificaţie“ bunăoară, inginer Petre Ionescu, se încheie la ora şase după amiază. — Ce faceţi, de obicei, după ora asta ? l-am întrebat. — N-am întotdeauna un program bine stabilit. Datoria mea este să asigur asistenţa tehnică a funcţionării combinatului astfel incit din punct de vedere calitativ să nu se înregistreze nici o pierdere. O defecţiune oarecare în modul de preparare a vinurilor, oricît ar fi ea de mică, poate duce la periclitarea relaţiilor noastre cu unii parteneri comerciali, vechi şi convenabili. Ne aşteaptă vîrful campaniei de vinificare, circa 10 000 tone de struguri vor trece prin instalaţiile de prelucrare ale combinatului. Vă daţi seama cit efort ne-au luat pregătirile preliminare. Dar sintem patru ingineri cu experienţă aici aşa incit acum izbutim să ne împărţim în aşa fel sarcinile, incit să putem beneficia toţi de timp liber. După ora şase rămîne numai unul din noi în combinat. Ceilalţi îşi pot face programul după preferinţe: un film, un teatru, cîteva ceasuri de bibliotecă. Mă gîndeam în clipa aceea, ascultînd ceea ce îmi spunea şeful combinatului de vinificaţie Murfatlar, la dealurile cu vii pe care le văzusem. Ciorchinii aceia aveau să devină încet-încet şi sub ochii lui licoarea care, ieşită din teasc, ne va aburi mai tîrziu paharul. Centrul de documentare colabora la Gazeta Matema^ ■ ticâ, voi studia cărţi de specialitate.“ • ORADEA (de la corespondentul nostru) Şcoala din Aleşd. Am făcut cunoştinţă aici cu cîţiva din absolvenţii facultăţilor, promoţia 1967, care ne-au împărtăşit gîndurile lor. Primii interlocutori, soţii Borcea (Judita şi Liviu) . „Am terminat Facultatea de matematică-secţia mecanica fluidelor, la Cluj. Am renunţat insă la postul din industrie in favoarea invăţămîntului, care imi place mai mult .Toată viaţa am visat să fiu profesoară. Dorinţele mele la început de an sunt simple. Să mă iubească copiii, să fiu o dirigintă bună (sunt dirigintă la clasa a V-a)“ — ne-a spus Judita Borcea. „Un profesor, continuă Liviu, este tot timpul student. Cel puţin aşa gîndesc eu acum, la începutul carierei. De aceea nu vreau să-mi abandonez preocupările mele mai vechi: cercetarea istoriei". • BRAŞOV (de la corespondentul nostru): Dacă, prin absurd, am presupune că în anii dinaintea Eliberării ar fi existat, ca şi astăzi în satul Lunca Clinicului din raionul Sf. Gheorghe un număr de 20 de cadre didactice, şi nu unul singur, ar fi însemnat ca fiecare elev să-şi fi avut propriul său învăţător. Nu pentru că în sat n-ar fi fost tot atîţia copii ca şi acum. Marea lor majoritate, însă, era sortită să rămînă printre analfabeţi. Cele cîteva sute de ţărani cooperatori din sat, care şi-au însoţit ieri dimineaţă copiii la şcoală, păstrează în memorie acele vremi, dar acum n-au avut timp să le rememoreze. Erau cu toţii părtaşi la sărbătoarea satului lor : începerea noului an şcolar şi inaugurarea, cu acest prilej, a noului local de şcoală cu 8 săli de clasă. Dubla sărbătoare a fost o coincidenţă pe care locuitorii din Lunca Clinicului au visat-o de zeci de ani. Ceea ce nu şi-au permis însă pe atunci să viseze, era ca în satul lor să-şi deschidă cîndva porţile un liceu, adică acel liceu cu cursuri serale al cărui prag îl trec acum, în fiecare seară, după întoarcerea de la cîmp, zeci de tineri ţărani. • DEVA (de la corespondentul nostru): Se aşterne liniştea. Directorul liceului industrial descrie în faţa auditoriului imaginea de mîine a şcolii, cînd, pe locurile virane din jur vor apare un internat şi o cantină modernă, o sală de sport, un nou grup şcolar energetic. Directorul arată apoi perspectiva pe care o au viitorii absolvenţi ai şcolii. Părinţii şi elevii fac apoi o vizită prin cele 16 săli de clasă ale noii şcoli, prin sălile de laboratoare şi ateliere, în asemenea condiţii, să tot înveţi! Realitate şi mit*. Surîsuri sceptice, cărora nu erudiţia le-o puneam la îndoială, ne învăţau (unele încearcă să ne convingă şi astăzi) că arta abstractă, chintesenţă a rafinamentului şi ştiinţei plastice, e nu numai rezultatul unei îndelungate evoluţii, ci şi momentul ei suprem, dincolo de care arta se anulează pe sine. Ideea progresului estetic înţeleasă în modalitatea ei cea mai lineară şi terestră transpare implicit. Escamotau, şi escamotează printr-o neînţeleasă amnezie, că reprezentarea plastică abstractă e prezentă alături de cea figurativă încă de la treapta civilizaţiilor antice, că a populat divers arta de-a lungul secolelor pînă în contemporaneitate. Că, la urma urmelor nu pot exista raporturi de opoziţie, de exclusivitate după cum nu se pot exprima primate valorice între două MODALITĂŢI de a îmbrăţişa lumea prin artă, ci afirma cea mai deplină libertate de optare în limitele unei specificităţi de exprimare a genurilor. Falsă ne apare supremaţia şi sensurile insinuate în legătură cu una dintre aceste modalităţi. Aceste gînduri, pe care ţi le poţi demonstra livresc la nesfîrşit, cu nenumărate exemple, le simţi,le trăieşti uneori cotidian în opere. .Expoziţia de debut a tânărului pictor ION GRIGORE (absolvent din 1964 al Institutului „N. Grigorescu“, secţia de pictură monumentală, şi elev al profesorilor Paul Miracovici, G. Sabin, G. Popescu şi St. Constantinescui) mi se pare elocventă în acest înţeles. El îţi explică cu vigoarea celui care n-are răbdarea descilcirii unui nod gordian că figurativul dezvoltă posibilităţi mereu proaspete şi infinite de poezie. Teoriile şi realizările, pe care le apreciază în fond, le acceptă numai în ipoteza lor didactică. „Mă interesează, aşa cum mă interesează tot ceea ce se face în plastică, dar cînd lucrez rămîn undeva deoparte, ca o zestre din care te îmbogăţeşti păstrînd-o, nu cheltuind-o" — îmi mărturisea artistul la vernisaj. Intra în toate acestea ceva din imperativul tinereţii, al unei tinereţi care visa-vis de căutări intuieşte precis şi sigur. Lumea picturilor sale e lumea satului, în care obiceiurile şi gesturile cotidiene, se purifică în ritual şi în mit, în care printr-o stranie alchimie timpul se subţiază, se converteşte în eternitate, iar spaţiul, geografia, se accentuează în chipul cel mai pregnant cu putinţă. Pictura sa este în primul rând irevocabil românească, şi-ţi lasă impresia că prelungeşte un trainic şi vechi meşteşug de „zugrav“, dincolo de aluziile evidente la pictura murală medievală sau icoanele ţărăneşti pe sticlă sau lemn, în „Surorile“, „Meditaţie“, „Fată tristă“, „Fiicele pămîntului meu“, personajele feminine, stilizate, de o dematerializare şi melancolie bizantină, invită la visare şi puritate ascetă, la sublinierea gestului primordial care, învăluit ca intr-un minereu pulsează zilnic în noi, şi pe care lumea culorilor sale grave, reţinute cu suculenţe de plantă ni-1 decantează. Există în peisajele sale încremenite, de o dureroasă materialitate („Iarna", „Satul iarna , „Peisaj din Bucovina", „în pădure“) o invizibilă lume mitologică, ciudată împletire de istorie, vis şi legendă, a cărei aşteptare de a căpăta chip, şi trup, dă fior şi tensiune expresiei. Există, neîndoios, în Ion Grigore un povestitor de bună calitate, cu o elevată tehnică a „suspenceului“ plastic, un narator care nu afectează candoarea ci o trăieşte febril. „Fetiţa din poveste“ e ca Micul prinţ a lui Antoine de Saint-Exupery mai ales personaj de basm pentru cei mari, un basm în care ritualul magic al inocenţei dizolvă complicata reţea de convenţii cotidiene, substituind valori. Plăcerea fabulaţiei e împinsă pînă la a crea o vegetaţie uşor fantastică şi proprie, care se arhitecturează prin sine însăşi, dar căreia nu-i prieşte decît solul din grădina imaginaţiei sale (,,Copaci roşii“, „Flori“). Deşi aparent evocă fapte mărunte, multe, evident, fruct al observaţiei („Femei cu ulcioare“, „Cîntăreaţa“, „Lingă leagăn“, „Tîrg“, „Rod“) o continuitate, subterană, un sentiment grav, şi istoric al existenţei le acordă sensul de cronică, le înalţă şi le proiectează în simbol. Se simte în arta sa uneori, poate nu inegalităţi, ci discursivităţi. O licitare prea literară a specificului („Omagiu", „Cronicar") ce nu poate umbri densitatea simţirii din cele mai multe şi realizate pînze. Cîştiguri, suntem încredinţaţi, că vor urma, deşi viziunea şi structura artistului în ansamblu bănuim că nu se va modifica aşa uşor, şi asta constituie poate cel mai solid cîştig. Cele mai supuse demoliţiuni maturizării vor fi acele elemente de stilizare hieratică, care au devenit astăzi pentru prea numeroşi artişti un loc comun (capete răsucite, palme şi picioare contorsionate, vagul grotesc al expresiei, care şi pasta în sine, altfel admirabil armonizată, ar mai trebui să cîştige în autenticitate, în preţiozitate). Doreşti, aproape inevitabil, ca acest pictor cu un simţ pentru artă monumentală, de frescă, înnăscut, prin proporţiile, culoarea densă, sudinizată şi sensul viziunii, să se exprime în această modalitate care-i este organic caracteristică, şi în care, de ce să n-o spunem, nu remarcăm totuşi prea numeroase talente. CORNEL RADU CONSTANTINESCU * Expoziţia de pictură : ION GRIGORE, deschisă în Sala Kalinderu, Str. Sion nr. 24 din Bucureşti. „Lingă leagăn“ ION GRIGORE .