Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)
1968-07-01 / nr. 5943
1848 120 DE ANI DE LA REVOLUŢIE 1968 O lumină feerică arcuieşte cerul deasupra stadionului „Republicii". Fascicolele ei înfăşoară în raze albe, — luminînd simbolic decenii de istorie — anii 1848—1968. începe marea adunare populară consacrată aniversării a 120 de ani de la revoluţia din 1848 şi, o dată cu ea, file vii de istorie, străbătind decenii, se perindă prin faţa noastră. Revedem aevea, prin manifestările sărbătorite în acest an, — la Iaşi, pe Cimpia Libertăţii de la Blaj, la Izlaz — drumul străbătut de scinteia aprinsă în Moldova şi înfrăţită — ca toate ideile mari — cu flăcările revoluţiei care au cuprins pe rind Muntenia şi Transilvania. E rindul Bucureştilor — unde dogoarea revoluţiei a atins punctul culminant — să-i evoce memoria. Şi, — ca şi acum 120 de ani, pe Cimpia Filaretului — la adunarea populară de pe stadionul „Republicii“ au venit peste 30.000 de oameni. Dacă cei de acum 120 de ani au venit pentru a jura credinţă revoluţiei, pentru a-i apăra fruntaşii şi ţelurile ei — eliberarea socială şi naţională, unitatea poporului român — cei 30.000 de astăzi au venit să-şi omagieze înaintaşii, istoria patriei, trecutul ei de luptă... întreaga asistenţă întîmpină cu vii şi puternice aplauze apariţia la tribună a conducătorilor de partid şi de stat. în tribuna oficială iau loc tovarăşii NICOLAE CEAUŞESCU, cu soţia, ION GHEORGHE MAURER, cu soţia, EMIL BODNARAŞ, PAUL NICULESCU-MIZIL, cu soţia, VIRGIL TROFIN, cu soţia, ILIE VERDEŢ, cu soţia, membri şi membri supleanţi ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri. Acordurile solemne ale imnului de stat al Republicii Socialiste România răsună deasupra stadionului. Tovarăşul DUMITRU POPA, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., primarul general al Capitalei, deschide adunarea. Apariţia la tribună a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Comitetului Central al partidului, preşedintele Consiliului de Stat, este însoţită de aplauzele puternice ale miilor de participanţi — muncitori, intelectuali, studenţi şi elevi, soldaţi — prezenţi la această grandioasă manifestare. Cerul serii va răsuna in repetate rînduri de numeroase aplauze şi ovaţii, printr-o declanşare spontană a inimilor şi sentimentelor, in timpul cuvintării secretarului general al partidului. Cuvîntarea secretarului general al partidului desfăşura în faţa întregii asistenţe, a întregii ţări, istoria poporului nostru atît de încercat şi atît de demn. Aplauzele care însoţesc cuvîntarea sînt semne de cinstire destinate luptătorilor pentru neatirnarea neamului nostru, pentru înlăturarea exploatării şi înfăptuirea idealurilor noastre de azi şi de mîine, semne de cinstire pentru Par- C. PRIESCU (Continuare în pag. a 111-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! % ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST , ANUL XXIV. SERIA II. NR. 5943 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 1 IULIE 1968 Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu Stimaţi tovarăşi, Aniversăm anul acesta 120 de ani de la revoluţia burghezo-democratică din 1848 — eveniment remarcabil în istoria poporului român. Mişcarea revoluţionară de la 1848 a zguduit din temelii vechea orînduire feudală, marcînd începutul unei noi epoci în dezvoltarea economică, socială şi naţională a ţării noastre. Importanţa acestor evenimente revoluţionare apare în toată amploarea ei numai dacă avem în vedere împrejurările istorice în care au avut loc. Relaţiile feudale de producţie, starea de înapoiere economică şi socială, lipsa oricăror libertăţi democratice constituiau piedici hotărîtoare în calea progresului material şi spiritual al poporului nostru. Această situaţie era agravată de faptul că Ţara Românească şi Moldova se aflau sub dominaţia imperiului otoman, iar Transilvania şi Bucovina sub dominaţia imperiului habsburgic. Stăpînirea străină constituia un puternic sprijin pentru reacţiunea feudală, ea se opunea oricărui progres, preocupată înainte de toate de jefuirea bogăţiilor ţării ce înrăutăţea şi mai mult viaţa maselor populare. Impiedicînd dezvoltarea social-economică a ţărilor române, realizarea aspiraţiilor lor de unitate, ocupaţia marilor imperii punea în pericol însăşi fiinţa naţiunii române. în aceste condiţii, Revoluţia din 1848 se înfăţişează ca o necesitate obiectivă, determinată de nevoia dezvoltării mai departe a forţelor de producţie, de asigurarea progresului economicosocial şi naţional al poporului nostru. Plămădite în condiţii asemănătoare, desfăşurîndu-se în aceeaşi perioadă, proclamînd ţeluri comune, evenimentele revoluţionare din 1848 au avut un caracter unitar în toate ţările române ; în centrul lor se afla pretutindeni desfiinţarea servituţilor feudale şi eliberarea ţărănimii iobage, introducerea libertăţilor democratice burgheze, scuturarea dominaţiei străine şi realizarea unităţii şi independenţei naţionale — obiective democratice care interesau cele mai largi pături sociale, corespundeau năzuinţelor afirmării de sine stătătoare a naţiunii române. (Vii aplauze). Desfăşurîndu-se în condiţiile avîntului revoluţionar care a cuprins Europa, revoluţia din ţările române s-a integrat acestui amplu curent socialpolitic, constituind avanpostul cel mai înaintat al revoluţiei burgheze din sud-estul continentului. în acelaşi timp, îmbinarea luptei pentru răsturnarea vechii orînduiri feudale cu lupta împotriva asupririi străine a imprimat mişcării revoluţionare româneşti din 1848 un caracter deosebit în ansamblul mişcărilor revoluţionare ale timpului, a făcut ca această luptă să antreneze cele mai largi mase populare — meseriaşii, meşteşugarii şi tîrgoveţii, ţărănimea şi intelectualii animaţi de ideile progresiste ale epocii — să joace un rol hotărîtor în destinele poporului român, în evoluţia ulterioară a societăţii româneşti. Revoluţionarii de la 1848 şi-au dat seama că vechea bază economico-socială înăbuşea energiile creatoare ale poporului, condamna la stagnare ţările române, că mersul înainte pe plan economic, social, cultural, precum şi înfăptuirea unităţii şi independenţei puneau la ordinea zilei în modul cel mai acut lichidarea rînduielilor feudale. Desfiinţarea marii proprietăţi funciare, lichidarea tuturor servituţilor, cucerirea puterii politice de către tînăra burghezie în ascensiune — clasa ce se situa în avangarda mişcării revoluţionare de atunci — erau condiţii esenţiale pentru extinderea relaţiilor capitaliste care începuseră să se înfiripe în sfera industriei şi comerţului, pentru dezvoltarea economică şi politică a ţărilor române. Pornind de la aceste realităţi, revoluţionarii paşoptişti s-au ridicat pentru desfiinţarea iobăgiei şi eliberarea de sub jugul robiei feudale a ţărănimii — cea mai numeroasă şi mai importantă clasă socială din acea perioadă şi în acelaşi timp cea mai oropsită şi mai obidită. Rînduielile feudale, apărate şi conservate prin Regulamentul Organic — acel „codice al muncii de clacă“, cum l-a denumit Marx — făceau de nesuportat existenţa a milioane şi milioane de ţărani, excludeau de la viaţa politică majoritatea covîrşitoare a populaţiei ţării; problema ţărănimii reprezenta la jumătatea veacului trecut cea mai arzătoare problemă socială a ţărilor române, a cărei soluţionare se impunea în mod imperios. Militanţii de la 1848 au luptat pentru lărgirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, realizarea unui nou mod de guvernare politică a ţării, introducerea principiilor democraţiei burgheze, pentru crearea unei armate naţionale în stare să apere drepturile şi independenţa poporului român. (Vii aplauze). Ei cereau să se renunţe la îngrădirile impuse prin Regulamentul Organic, să fie introduse legi şi instituţii care îşi aveau originea în trecutul nostru şi corespundeau particularităţilor poporului român, nevoilor dezvoltării ţării în acea perioadă. Regulamentul, spunea Mihail Kogălniceanu, „a dărîmat şi a desfiinţat toate legiuirile ţării , ne-a tăiat toată relaţia cu trecutul, fără a ne întemeia prezentul. O lege fundamentală a ţării trebuie să fie o plantă indigenă, expresia năravurilor şi nevoinţelor naţiei. Aceasta însă nu este regulamentul“, înfăptuirea principiilor democratice ale paşoptiştilor însemna, în condiţiile din vremea respectivă, un important pas înainte în viaţa politică a poporului român, un pas menit să asigure emanciparea socială a maselor oprimate, crearea premii(Continuare în pag. 111-a) EXAMENUL HĂRNICIEI • Primul eşalon al studenţilor brigadieri s-a îndreptat ieri spre întreprinderi agricole de stat, unde vor participa la strînsul recoltei • Alte mii de studenţi vor păşi astăzi pe şantiere de irigaţii şi de construcţii Combinele înaintează sub lemn , ca nişte nave pe valurile de spice. Deasupra lanului auriu, pălăriile de paie I se desfac asemenea nuferilor, pe întinsuri de apă. La umbra lor — chipuri transpirate. Zeci, sute, mii... Tabloul pe care îl prezentăm este doar o anticipaţie. începînd de mîine I dimineaţa însă, îl vom putea întilni in numeroase întreprinderi agricole de stat, acolo I unde studenţii vor fi prezenţi la strînsul recoltelor. Pentru că şi in această vară, conti- I nuînd o frumoasă tradiţie a Uniunii Tineretului Comunist, citeva mii de tineri din facul- P taţi au hotărît să-şi dedice o parte din zilele vacanţei muncii voluntar-patriotice. Este un semn de recunoştinţă pentru condiţiile de viaţă şi I de studiu ce le sunt asigurate. 9 Un gest de preţuire pentru făuritorii bunurilor materiale, I care, din prinosul muncii lor, 9 asigură tineretului universitar minunaţi ani de studenţie. I ...Bucureşti, 30 iunie — ora 8:45, în decorul Gării Obor tinereţea face notă distinctă. Peronul devenise cadrul solemn al unei sărbători studenţeşti — plecarea către şantierele muncii voluntar-patriotice. Trenul 8003, primul eşallon al acestei vacanţe, a pornit către Dobrogea. El a fost urmat de numeroase alte treuri şi convoaie de maşini. Studenţii Academiei de studii economice au plecat cu destinaţia I.A.S. Grădiştea; viitorii medicinişti vor lucra la I.A.S. Cornăţelu , pentru mulţi dintre studenţii Universităţii premiera vacanţei va avea loc in întreprinderi agricole cum I sunt cele de la Medgidia, Pietroiu, Zimnicele, Ostrov, Nazareea, Tulcea. Studenţii-bri- I gadieri ,sunt după o sesiune desfăşurată sub semaiul unei înalte origenii, au avut da I trecut examene dificile, au obţinut rezultate frumoase — , iar acum se pregătesc să treacă un nou examen, al hărniciei. Desigur, şi pentru ei această vacanţă va însemna intilniri cu munţii şi cu marea, cu alte numeroase frumuseţi ale patriei — întîlniri prilejuite de excursiile studenţeşti, de acţiunile organizate in taberele de odihnă. Dar asta după 20 iulie. Fină atunci ei vor fi prezenţi pe ogoare, la strînsul recoltelor. — Colegii noştri care au lucrat pe ogoare în vara trecută — ne spune studenta Ioana Ionescu, de la Universitatea din Bucureşti —, nu numai că au lăsat o foarte frumoasă impresie, dar au fost de un real ajutor în strîngerea la timp a recoltelor. Se înţelege, noi ne vom strădui să păstrăm fără pată această „carte de vizită“. Este de fapt dorinţa miilor de studenţi care în acest sfîrşit de iunie şi-au prins în piept insigna de brigadier. Ieri au pornit la drum doar primele eşaloane, în cursul zilei de azi alte mii de studenţi vor pleca pe ogoare, pe şantiere de irigaţii sau de construcţii. Acordurile tradiţionalului „Gaudeamus igitur“ — simbol al romantismului studenţesc, al elanului tinăr, al hărniciei — vor răsuna pe ogoarele Dobrogei, pe şantierele din Insula Mare a Brăilei, autostrăzii Bucureşti — Piteşti etc. Ziarul nostru va publica în zilele ce urmează ample reportaje despre faptele de muncă ale studenţilor. A. VASILESCU „La revedere, studenţie“ Toastăm cu bucurie în aceste zile pentru viitoarele succese, împliniri ale tinerilor intelectuali din promoţia 1968. O generaţie se pregăteşte de drum — ingineri, profesori, economişti, actori, cineaşti, muzicieni, artişti plastici. La ora cînd citiţi aceste rînduri, antenele actualităţii recepţionează deja veşti despre activitatea comisiilor de repartizare a absolvenţilor din institutele de învăţămînt superior. „ Ce noutăţi intervin anul acesta în legătură cu repartizarea , întrebarea aceasta firească, legitimă, îi preocupă mai ales pe absolvenţi, dar nu numai pe ei. Am notat de aceea răspunsurile date curiozităţii generale de către tovarăşul EMIL CARAGHEORGHE, secretar general în Ministerul învăţămîntului. O recentă Hotărîre a Consiliului de Miniştri prevede că absolvenţii institutelor de învăţămînt superior vor putea fi repartizaţi direct în activitatea de cercetare şi încadraţi în funcţia de cercetător ştiinţific stagiar. In funcţie de care criterii sunt aplicate, concret, cu prilejul repartizării din acest an, asemenea prevederi legale ? — Pe scurt, criteriile de selecţionare sunt următoarele : Media generală să fie minimum 9 (în cazuri cu totul excepţionale şi 8) ; aptitudini pentru cercetare ; lucrări cu caracter ştiinţific elaborate în anii de studii, calitatea participării la acţiunile şi manifestările ştiinţifice studenţeşti ; solicitarea de către unităţi de cercetare, numai cînd absolvenţii respectivi au efectuat stagiul de practică sau practica de diplomă (proiectul) în unitatea respectivă. — Dar pentru cei care doresc să lucreze în învăţămîntul superior ca asistenţi — stagiari ?— Propunerile de selecţionare a absolvenţilor pentru a lucra în învăţămintul superior se fac de către fiecare institut, la recomandarea decanatelor, cu consultarea catedrelor şi în limita cifrelor de plan repartizate anual. Sunt propuşi cei mai buni absolvenţi (media generală peste 9) cu cele mai mari note la disciplinele legate de specialitatea în care urmează să lucreze şi care au perspectiv _ _____________| ÎN FACULTĂŢI A ÎNCEPUT vede afirmare în domeniul didactico-ştiinţific. — Cum explicaţi faptul că, şi la ora actuală, n-au fost afişate în toate facultăţile listele cu posturile dintre care, în ordinea descrescîndă a mediei generale, absolvenţii au dreptul să-şi aleagă viitorul loc de muncă ? — Au fost comunicate şi afişate la timp posturile vacante pentru cei care vor lucra în învăţămintul de cultură generală şi cele de profesori la disciplinele de cultură generală predate în învăţămintul profesional şi liceal de specialitate. Stabilirea lor a depins în mod direct de Ministerul Invăţămintului. Pentru celelalte locuri de muncă — în învăţămintul superior, în întreprinderi, în cercetare , Ministerul învăţământului poate acţiona numai după aprobarea, prin H.C.M. a numărului de absolvenţi repartizaţi fiecărui minister sau altor organe centrale şi locale. Anul acesta discuţiile între Comitetul de Stat al Planificării şi beneficiarii de absolvenţi s-au prelungit, au întîrziat mult. Bineînţeles, aceasta a amînat şi momentul comunicării la Ministerul învăţămîntului, pe specialităţi, de către ministerele şi instituţiile beneficiare de absolvenţi a locurilor de muncă unde aceştia sunt solicitaţi. De aici decurg o seamă de dificultăţi pentru realizarea operativă a repartizării (de altfel pentru unele specialităţi lucrările comisiilor n-au putut începe, din acest motiv, decît cu două zile întirziere). Mai important este însă faptul că unora din absolvenţi le este redus în acest mod din timpul de informare şi de reflecţie dinaintea hotărîrii pe care, şi în funcţie de interese- ION TRONAC (Continuare în pag. a II-a) In după-amiezile zilelor de sîmbătă şi duminică, în cîteva puncte de lucru de pe şantierele naţionale ale tineretului, la careul obişnuit care încheie o nouă zi de muncă nu s-a mai adunat o singură brigadă, ci două. Prima îşi încheia seria celor două săptămîni de lucru intens, iar cealaltă prelua drapelul brigăzii, care devenea din momentul acela drapelul său propriu, şi, odată cu el, prelua ritmul efortului depus pînă atunci, de la punctul cel mai înalt pe care îl atinsese, cu dorinţa rostită ca un angajament solemn de a-1 duce mai departe şi de a-l ridica pe noi culmi. Cele două săptămîni s-au încheiat, parcă, neaşteptat de repede. Una după alta, zilele s-au scurs încadrate riguros de careul de dimineaţă şi cel de seară şi însoţite consecvent de aceeaşi Preluarea ştafetei însufleţite care se manifesta exuberant mereu prin alte fapte de muncă, pe cît de obişnuite, pe atît de trainice. Poate că atunci, în momentele cînd se făcea predarea drapelului şi a rezultatelor muncii, la Petreşti, unul din punctele de lucru de pe şantierul autostrăzii Bucureşti — Piteşti, elevul Sebastian Irimescu de ,la liceul din Moreni îşi spunea, ca şi în momentul de început : „Iată, cele două săptămîni au tre(Continuare în pag. a lî-a) D. MATALA • CRIŞUL ORADEA ŞI PROGRESUL BUCUREŞTI | VOR JUCA ÎN PRIMA DIVIZIE • SĂRITURI... SUB PLATFORMA OLIMPIADEI | ÎN PAG. A 2-A