Scînteia Tineretului, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6050-6075)

1968-11-01 / nr. 6050

ANUL XXIV, SERIA II, NR. 6050­4 PAGINI — 30 BANI Proletari din toate ţările, uniţi-vă!­­ ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST VINERI 1 NOIEMBRIE 1968 ELEMENT PERFECTIBIL ÎN ACTIVITATEA COMITETELOR DE DIRECŢIE O existenţă redusă la numai cîteva luni ar putea fi conside­rată neconcludentă pentru a exprima opinii asupra activităţii comitetelor de direcţie. Ne contrazic faptele. In scurtul răstimp de la constituire, noile organe de conducere colectivă a activi­tăţii întreprinderilor şi-au legat deja numele de rezolvarea a numeroase probleme izvorîte din necesitatea îmbunătăţirii con­tinue a rezultatelor economice în unităţile respective. Este con­firmată astfel oportunitatea discutării în colectiv a diferitelor chestiuni legate de activitatea întreprinderii, deciziile adoptate conţinînd soluţii cu un coeficient superior de exactitate, de pro­funzime. Dovadă, sporurile de producţie înregistrate, creşterea eficienţei economice. In municipiul Braşov, de exemplu, unde am localizat ancheta noastră, în lunile trimestrului trei toate în­treprinderile şi-au realizat planul de producţie. Nu avem însă în intenţie să reluăm, să întocmim un centralizator al plusurilor evidente în activitatea proaspetelor organe colective de condu­cere din întreprinderi. Dimpotrivă, considerîndu-le pe acestea de bun augur pentru munca de viitor, am urmărit în paralel să identificăm acele semne de inconsecvenţă care, perpetuate pot atenta la randamentul în perspectivă al comitetelor de direcţie. — Intr-o recentă şedinţă de­­ birou, ne spune tovarăşul Con- J stantin Cîrţînă, prim-secretar al­­ comitetului municipal de partid Braşov, noi am analizat chiar a- a ceastă problemă. Concluzia care s-a desprins a fost aceea că în­ ■ cepului activităţii comitetelor de ■ direcţie este bun. De aceea am­­ şi ţinut să generalizăm experien­ţa dobindită. Am sesizat însă o­­ serie de minusuri asupra cărora­­ am reţinut atenţia. Intre altele, stilul de muncă defectuos al u­­nor organe, neacomodate încă la noua situaţie. In mod obişnuit comitetele de­­ direcţie şi-au stabilit ca sistem de întîlnire, o şedinţă de lucru pe­­ lună, ceea ce şi conferă acestor­­ şedinţe caracterul decisiv în ceea ce priveşte conţinutul lor. Se pre­supune luarea în discuţie, în ve­derea adoptării celor mai indica-NEAGU UDROIU (Continuare în pag. a II-a) • Muzeul din Cîmpu­­lung-Moldovenesc a identificat şi achiziţio­nat de curînd încă 20 obiecte cu mare valoa­re etnografică. Printre acestea se află un ori­ginal card de munte cu două roţi, din zona Brodina. El are rotile masive, realizate din­­tr-o singură secţiune de copac. • In centrul univer­sitar Iaşi au luat fiin­ţă atenee studenţeşti la Universitatea ..Al. I. Cuza“, Institutul poli­tehnic şi Conservato­rul de muzică. Primele manifestări programa­te aici au şi avut loc. • Din iniţiativa Con­siliului Central al U U­­niunii Generale a Sin­dicatelor, joi s-a des­chis în Capitală în co­laborare cu Asociaţia Cineaştilor (A.C.I.N.) un curs al responsabi­lilor cinecluburilor sindicatelor din întrea­ga ţară, cu o durată de 10 zile. Această primă acţiune de acest gen de la înfiinţarea cine­cluburilor reuneşte peste 10 cineaşti ama­tori din aproape toate judeţele ţării.­­ Un colectiv condus de conf. dr. ing. Marin Păunescu, de la Facul­tatea de construcţii a Institutului politehnic din Timişoara, în cola­borare cu institute de cercetări şi întreprin­deri din ţară, a proiec­tat şi realizat un vi­brator de mari dimen­sioni destinat execută­rii fundațiilor de po­duri și de alte con­strucții aflate sub ni­velul apei. Face casă, cum se spune, un film nor­dic pe care nu l-am văzut din cauza cozi­lor interminabile. M-am întrebat ce a­­trage spre pînza ba­nală, umplută de imagini trecătoare masele de spectatori şi cunoscînd vag su­biectul am început să fac presupuneri. Mi se pare că e vorba acolo despre dragos­te, moarte şi cancer, despre tămăduirea prin inimă şi parcă înţeleg uşor unde este cheia succesului. Cît am crede că soc­­ietatea omenească este năpădită de ci­nici şi de iresponsa­bili, de criminali şi de hoţi, ne înşelăm. Nu vreau să spun că am lichidat cu cuţi­tul înfipt în inimă şi c­a atacul băncii cu mitralierele , am ci­tit cu stupoare cum aiurea un tînăr de­ment a ucis mai mul­te persoane cu o puş­că, fără să aibă ha­bar pe cine vînează cu arma, am parcurs zguduitorul roman „Cu singe rece" şi am văzut la New- York şi filmul turnat după acest reportaj al unei crime. Pot ci­ta faptele incredibile din Nigeria şi Biafra, ştiu pe dinafară ci­frele deplorabile în morţi ale războiului vietnamez. Zilnic zia­rele vorbesc despre condamnări şi execu­ţii, se pare că, din perspectiva lor, ome­nirea nu a făcut nici un salt înainte în conştiinţă, că trăim încă într-o noapte fără lumină a sufle­tului. Ceva crud, ti­ranic, plin de scîrbă şi fără lege, domini unele suflete. Subli­me şi multe fapte o­­meneşti trebuie să se alinieze lingă cele mai incredibile ab­­jecţiuni. Iată acest film des­pre care nu am auzit să fie o capodoperă strîngind mii de oa­meni pe la uşile ci­nematografelor, bă­ mari flagele. Se vor­beşte des şi cu o in­sistenţă grosolană despre necomunica­­re, despre înstrăina­rea omului în faţa omului, despre izola­rea lui intr-o lume aglomerată, şi iată că eu nu pot să cred, auzind de succesul a­­cestui film. Este poa­te o înclinare a com­patrioţilor mei pen­tru melodramă, poate „Prinţesa“ reeditează pe ecran succesul din literatură al lui „Cuore“, dar asta trădează un lucru minunat : că bunăta­tea şi încrederea în alţii nu au murit, că sîntem în plin res­pect faţă de roman­tism, că nu întruchi­păm cu cinism dra­gostea trimisă prin flori şi vers. Succesul pe care-l are proiec­tarea „Prinţesei“ este nu numai un succes comercial, este un fapt social foarte semnificativ, tind recordurile pe­liculelor cu aventuri şi Tarzan. Care e se­cretul ? Oamenii vor puţină încredere de la se­menii lor, vor să creadă că dincolo de rău şi de bine nu s-a pierdut acea dragos­te eternă faţă de se­men, că iubirea poa­te învinge cele mai PRINŢESA de EUGEN BARBU PARTI CONSTI­TUTIVE ALE... Partea întii , părea să cores­pundă unei adunări de alegeri. S-a format un prezidiu, au fost alese toate comisiile care ur­mau să, asigure desfăşurarea normală a şedinţei. S-a vo­tat ordinea de zi. Darea de seamă pe care o citea secretara comitetului U.T.C., profesoara Mioara Chişiu, tră­da seriozitatea cu care a fost elaborată. Uteciştii găseau sintetizată în această dare de seamă activitatea organizaţiei lor din Liceul pedagogic şi Institutul de doi ani — Oradea. Nu li se prezentau lucruri ine­dite, nici n-ar fi fost normal ; era activitatea lor, starea de seamă le-o înfăţişa aşa cum au trăit-o cu meritul de a opera interpretarea foarte lucidă a succeselor şi limitelor ei. Se vorbea despre învăţătură, despre ceea ce a întreprins organiza­ţia pe acest plan în sprijinul şcolii, iar procentele şi amă­­nunţirea unor activităţi de mai mare sau mai mic succes nu erau prezentate în scopul li­niştirii uteciştilor, că tot ce s-a ■pifuh­ feaut .S-a fericit,­ împo­trivă, erau folosite ca un în­demn pentru un început de discuţie despre ceea ce ur­mează să fie întreprins pentru stăvilirea mediocrităţii, pentru crearea unui climat favorabil. LUCRETIA LUSTIG MARIETA VIJIBAŞCU (Continuare în pag. a II-a) Aseară, la orele amurgului bucureştean, cursa specială Ta­rom IL-18, care a străbătut în­tinse distanţe albastre, a ateri­zat pe aeroportul Băneasa, a­­ducînd de la Ciudad de Mexico solii sportului românesc care au onorat prezenţa României la o­­limpiada mexicană ’68. In în­tâmpinarea lor ,au sosit, alături de rude şi colegi de club, mii şi mii de bucureşteni, iubitori ai sportului, cu tot atîtea mii de buchete de flori, care au ţinut mai întîi de toate să facă, în­­tr-un decor de toamnă plin de farmec, o primire aşa cum se cuvine celor care au purtat spre glorie culorile sportive ale ţării. Cînd răsuflarea puternicelor motoare este tăiată şi uşa ar­ • • • • FLORI LINGĂ MEDALII IERI, PE AEROPORTUL BANEASA, IUBITORII SPORTULUI AU ORGANIZAT O VIE MANI­FESTARE DE SIMPATIE CU PRILEJUL ÎNTOARCERII OLIMPICILOR ROMÂNI­ le lor în Mexic şi aparţinînd compozitorilor George Grigo­­riu şi Temistocle Popa, îndră­gostiţi şi ei de viaţa mirifică a stadioanelor. Urmează un mo­ment pur şi simplu dramatic. Cele două sportive, emoţionate de manifestarea sinceră şi sen­timentală ce li se face, rămîn locului, pe scara avionului şi cad pradă unui plîns în hohote. Reporterii şi fotoreporterii în­registrează pe bandă, notează în bloc-notesuri sau pe peliculă, fraze sugrumate de plîns sau chipuri cu obrăjii înşiroiaţi de­­lacrimi. Scenele care au loc după­ aceea — îmbrăţişări, feli­citări, schimbul primelor im­presii de acolo şi de -acasă — demonstrează, înălţător, însem­nătatea momentului, semnifica­ţia succeselor repurtate de spor­tivii noştri în îndepărtata ţară a culturii aztece. Această mani­festare de bucurie vine să con­firme, o dată în plus, sentimen­tele de gratitudine şi fericire pe care le trăiesc miile de iubitori ai sportului din ţara noastră, a­­tunci cînd idolii lor le îndrep­tăţesc aşteptările, speranţele, prin dobîndirea unor victorii de mare răsunet. Pentru sportul românesc, jocurile de la Ciudad de Mexico coincid cu cel mai important succes obţinut de-a lungul participării sale la O­­limpiade : 15 medalii, dintre care 4 de aur, 6 de argint şi 5 de bronz, clasarea a numeroşi concurenţi în rîndul primilor şase din lume, un loc în cla­­samentul general alături de ma­rile naţiuni sportive, acesta este bilanţul cu care reprezentanţii C.CONSTANTIN gintie a navei se deschide, apar în cadrul ei Viorica Viscopo­­leanu şi Lia Manoliu ; mulţi­mea izbucneşte în urale şi a­­plauze, în aclamaţii de bucurie nemărginită. Fanfara intonează, în semn de salut, dragi melodii populare. Dintr-un punct al mulţimii răzbat, dominînd aero­portul, cîntecele executate de un cor organizat ad-hoc : „Bra­vo fetelor“ şi „Tinerii de la O­­limpiadă“, inspirate de victorii-Salutînd pe cei dragi care au transformat, pentru o oră, aeroportul în amfiteatru olimpic noştri se reîntorc acasă. Pre­zenţa României socialiste la O­­limpiada mexicană este marca­tă, mai ales, prin valoarea per­formanţelor obţinute în spor­turi olimpice importante şi tradiţionale, ca atletismul, scri­ma, luptele greco-romane. Me­daliile cîştigate de Viorica Vis­­copoleanu, Lia Manoliu, Miha­­ela Peneş, Ileana Silai au avut un mare răsunet în lumea spor­tului, au dat prestigiu şi stră­lucire culorilor noastre sporti­ve, după cum victoria lui Ion Drîmbă în proba de floretă a fost elogiată de toţi experţii scrimei. Dar, să ne apropiem şi să în­cercăm să obţinem pentru ci­titorii noştri, cîteva impresii, confesiuni de la aceia care au V. CABULEA V. RANGA V. BABA (Continuare în pag. a lll-a) ÎN PAG. A 2-A: © Pentru cine scriu ? pentru scriu? UNICUL RĂSPUNS — CĂRŢILE © PUNCT ŞI DE LA CAPĂT ÎN PAG. A 4-A: ce # CINCI DECENII DE A COM SO­MOLULUI ACTIVITATE Tovarăşul ION ILIESCU, prim-secretar al C.C. al U.T.C., mini­stru pentru problemele tineretului, ne vorbeşte despre vizita sa în U.R.S.S. Combinatul petrochimic Piteşti. Vedere da ansamblu a complexului de pituliză Lacrimile nu pot fi stăvilite Reîntoarcere de pe baricadele O­­limpiadei Fotografii: O. PLECAN Mesajul adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.Rpreşedintele Consiliului de Stat, corpului profesoral şi studenţilor din Institutele de invăţămint tehnic şi su­perior din Stimaţi tovarăşi, Aniversarea unui secol şi jumătate de la în­fiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română, îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din învăţămîntul superior tehnic, salutul cald al Comitetului Central al Partidului Comu­nist Rom­ân, al Consiliului de Stat şi al guver­nului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursu­rilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cultură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil în istoria învăţămîntului, ştiinţei şi culturii noastre. In de­cursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rîndul lor s-au ridicat memora­bile figuri de savanţi şi profesori care făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au ju­cat un rol de seamă în propăşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea învăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, şcoala tehnică superioară din Bucureşti — cea mai importantă sursă de formare a cadrelor tehnice inginereşti în toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o puternică dezvoltare. Pentru învăţămîntul teh­nic superior, socialismul a însemnat o creştere considerabilă a numărului de institute şi facul­tăţi, de studenţi şi cadre didactice, o îmbună­tăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a corpului profesoral care îşi îndeplineşte îndatoririle de onoare ce-i revin, aducînd o contribuţie deose­bit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noastre, omul temeinic şi multilateral pregătit — constructor al socialismului. Temeiuri de îndreptăţită satis­facţie ne dau tinerele vlăstare ale intelectuali­tăţii tehnice, întreaga noastră studenţime care se pregăteşte cu răspundere pentru a purta mîine, spre noi culmi, cuceririle gindirii şi crea­ţiei ştiinţifice şi tehnice contemporane, pentru a participa cu dăruire de sine la soluţionarea problemelor complexe pe care le ridică opera de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Sărbătoarea de azi constituie un prilej de a cinsti tradiţiile înaintate ale învăţămîntului teh­nic superior din România, de a omagia actul patriotic care a pus temeliile lui şi de a reliefa marile lui succese de azi. Cu sentimentul mîn­­driei de a fi continuatorii operei unor iluştri înaintaşi, dumneavoastră toţi — profesori din toate generaţiile şi studenţi — aveţi înalta în­datorire de a ridica pe noi trepte tradiţiile luminoase ale şcolii tehnice româneşti, pentru a răspunde încrederii şi dragostei ce vi le poartă întregul popor, pentru a contribui mai direct, cu mai mare eficienţă, la înălţarea măreţului edificiu al României socialiste. Mulţumindu-vă pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a lua parte la această săr­bătoare, vă adresez urări de noi şi mari succese, vă doresc multă sănătate, fericire şi realizări însemnate în activitatea dumneavoastră închi­nată propăşirii patriei noastre socialiste. Citiji in pag. a 3-a: Adunarea festivă din Capitală consa­crată aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea primelor culturi de inginerie în limba română

Next