Scînteia Tineretului, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 6180-6205)
1969-04-01 / nr. 6180
ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI ANUL XXV, SERIA II NR. 6180 6 PAGINI - 30 BANI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COMUNIST MARȚI 1 APRILIE 1969 O ÎNTREBARE DE MARE ACTUALITATE PENTRU ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII DIN TIMIŞOARA CIND VOR FI RECUPERATE * RĂMÎNERILE IN URMĂ ? : Începute în luna mai a anului trecut, lucrările de extindere a Uzinei de apă nr. 2 din Timişoara — etapa a lll-a — întregistrau la data de 28 februarie o rămînere in urmă, faţă de graficele de execuţie, de 45 zile. Deşi toate obiectivele prevăzute în plan sunt atacate, neasigurarea frontului de lucru pe timp friguros, lipsa unor materiale strict necesare continuării construcţiei — vane plate cu diametre variind între 60—100 milimetri, 10 metri cubi bile brad, 15 metri cubi scînduri lărgite , precum şi neacoperirea în întreaga perioadă a planului forţei de muncă au determinat încetinirea ritmului de lucru şi în final decalarea tor-Scriitorii nu-şi cunosc publicul. Publicul literar este abstract. Singurul semn despre existenţa lui e cifra indicatoare de tiraj: zece mii, douăzeci de mii, treizeci de mii. Cum îţi poţi imagina acest public ? Nicicum■ Publicul sportiv ţi-l imaginezi în tribune, publicul muzical în săli de concert, publicul teatral în săli de spectacol. Dar publicul cititor ! In toate exemplele de mai sus lumea aplaudă. Sau fluieră, sau se ridică în picioare strigînd. Care este semnul specific desenelor fixate iniţial. Va mai fi respectată în aceste condiţii data intrării în funcţiune preconizată . Răspunsul afirmativ este influenţat de onorarea riguroasă a graficelor operative de livrări încheiate de comun acord cu furnizorul principal de materiale — Întreprinderea 7-Produse industriale, aparţinînd Trustului de construcţii Timişoara, antreprenorul general al investiţiei. El implică, de asemenea, obligativitatea punerii la dispoziție a utilajului tehnologic de către beneficiar — Întreprinderea de gospodărie comunală municipală. In măsură hotărîtoare însă accelerarea ritmului de execuție, eliminarea handicapului existent, edificarea obiectivului economic în cadrul limitei de timp stabilite depinde nemijlocit de modul în care constructorul — Grurmi al T.C.T. — va şti să-şi organizeze munca în interiorul şantierului, să respecte propriile grafice de lucru (defalcate pe zile, oameni, utilaje), să adauge activităţii sale acel plus calitativ capabil să catalizeze întreaga e- energie a colectivului spre va- 9 lorificarea superioară, în scop productiv, a resurselor de care ^ dispune. 9 Pe şantierul Uzinei de apă nr. 2 Timişoara, în totalul ^ muncitorilor, tinerii deţin pon- 9 derea principală. Ancheta noastră îşi propune un tur de parizont în sfera preocupărilor actuale ale tinerilor şi implicit ale organizaţiei U.T.C. A pentru mărirea contribuţiei proprii, directe, la îndeplinirea sarcinilor ce le revin în lunile următoare. 9 Debutăm cu o întrebare orien- - tativă : Cînd anume va intra în 9 funcţiune obiectivul economic la care lucraţi ? — Nu ştiu — răspunde dul- 9 gherul Mihai Dreptate. —■ Păi — încearcă o ieşire din a impas colegul său Marian Dră- 9 cea — cred că la anu... Bucuros i*.ă vineva făcuse precizarea, Ga*, rit Vatamanu don-ţ, firmă : — Desigur, prin ’70... Zidarul Ion Ciomga îl contra- A zice. Mijloacele de educaţie sunt astăzi mai bogate şi mai diversi- 9 ficate decit oricînd : teatrul şi cinematograful, televizorul şi radioul, presa, literatura — fac-• tori pe care procesul de educaţie din universitate îi foloseşte din ce in ce mai mult — înnes-• nesc contactul studenţilor cu lumea valorilor politice, ştiinţifice, culturale şi artistice ale societăţii. Dar pentru ca activi- 9 tatea politico-educativă desfăşurată de organizaţiile TJ.T.C. şi asociaţii să dobîndească un înalt • grad de eficienţă şi atractivitate, pentru a se răspunde cu o mai mare competenţă preocuparilor de maximă actualitate ale tineretului universitar, prin elevate dezbateri de idei, pentru a contribui la formarea persona- 9 lităţii politice şi culturale a viitorilor specialişti este necesar ca in lumea studenţească să existe mijloace specifice de in- 9 formare, de educaţie. _ Toamna universitară a anu- 9 lui 1968 a consemnat deschiderea ateneelor studenţeşti — „forumuri de cunoaştere şi întjt telepciune" menite să îndeplinească rolul unor astfel de mijloace specifice de educaţie, în faza iniţială, cu prilejul diferitelor discuţii ale factorilor chemaţi să dea viaţă ateneelor studenţeşti — s-a spus, în esenţă, ce trebuie să fie acest forum, ce rol îi revine în activitatea studenţilor şi a organizaţiilor de tineret, care este locul său, alături de formele tradiţionale cum sunt informările politice, acţiu- 9 nile cultural-educative organizate în facultăţi, cluburi şi case de cultură. Au avut loc dezbateri, mese rotunde, , s-au formulat păreri pro şi contra. în cele din urmă răspunsul bn- 9 tărîtor a fost dat de faptul că GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a IlI-a) • PERSONALITATEA ATENEULUI STUDENŢESC unele atenee studenţeşti au început să-i contureze o personalitate proprie şi să demonstreze practic, prin activitatea desfăşurată, că se bucură de interesul şi aprecierea studenţilor. Astăzi, la mai bine de un semestru de la debutul acestei valoroase iniţiative în viaţa universitară, se impun cîteva distincţii şi precizări, mai ales că, în raport cu concepţia iniţială cu care s-a pornit la organizarea lor, ca factor de informare şi formare multilaterală a studenţilor, există acum o realitate complexă, diversă în fiecare centru universitar şi în fiecare institut — sinonimă nu numai căutărilor interesante, reuşitelor, ci şi unor interpretări neadecvate ale specificului acţiunilor pe care le grupează ateneul studenţesc. Ne referim, în primul rînd, la faptul că deziderate de o importanţă majoră, a căror îndeplinire ar fi conferit atentelor valenţe educative cu totul deosebite, au fost asimilate unei eterogene succesiuni periodice de activităţi tradiţionale de club, incluse ca atare în programul acestora sub firma edificatoare de „ateneu studenţesc". Aşa cum este conceput, ateneul nu poate ignora mijloacele obişnuite de educaţie, dar nici nu se confundă cu teatrul, cu cinematograful, cu televizorul, cu sala de concerte, chiar dacă se foloseşte de aceste mijloace. De asemenea, nu se confundă cu casa de cultură, cu clubul studenţesc. Ateneul oferă studenţilor ceea ce nu poate oferi — sau mai exact ceea ce nu oferă în primul rînd — nici unul din mijloacele obişnuite de informare, de educaţie, de culturalizare. Aici studenţii au posibilitatea să stabilească un contact direct, să aibă confruntări de opinii cu personalităţi de seamă ale vieţii politice, ştiinţifice, culturale, artistice, să organizeze dezbateri pe marginea unor teme care îi preocupă — aceasta fiind însăşi esenţa activităţii ateneului, nu completarea sau agrementarea altor acţiuni. Există însă o condiţie de bază a reuşitei: să nu se facă rabat calităţii, să se prezinte numai manifestări de o înaltă ţinută intelectuală care să vizeze domeniile fundamentale ale formării convingerilor şi orizontului de cunoştinţe al studenţilor. Un forum care să activizeze viaţa politică, ştiinţifică şi culturală din universitate, care să-i confere un înalt prestigiu — iată ce este ateneul studenţesc. Am constatat însă, cu regret, că sunt foarte puţin răspîndite acele modalităţi, forme de activitate ale ateneelor care să capteze interesul studenţilor : „dialoguri“, „mese rotunde“, „tribune ale ideilor“, „tribune ale opiniilor“, „colocvii“, „simpozioane“, „cluburi de discuţii politice“. Numai astfel de modalităţi oferă studenţilor prilejul de a participa la dezbateri, de a formula puncte de vedere, păreri per-ADRIAN VASILESCU ION TRONAC (Continuare în pag. a IV-a) Rafinăria „Crişana“ din Suplacu de Barcău, judeţul Bihor. Noua unitate proiectată de specialişti ai Institutului de proiectări şi instalaţii petroliere din Koieşti, are o capacitate de prelucrare de 300.000 tone ţiţei pe an DESPRE PUBLICUL CITITOR de SÎNZIANA POP manifestare faţă de scriitor ? Există un gest de pro şi de contra . Intre compartimentele artei, literatura este domeniul cel mai izolat, cel mai ferit de spectacol. Coexistenţei intime cu pagina de hîrtie îi urmează intimitatea tiparului, apoi difuzarea. La expedierea cărţii in librărie scriitorul nu ia parte. Nici la vînzare. Etapele acestea nu oferă posibilităţi de întîlnire cu publicul cititor Si cum îi larvin, atunci scriitorului e■ourile, impresiile, concluzii" activităţii lui ? Care este finalitatea literaturii, finalitatea ei imediată, receptarea -i de către contemporani , line măsoară asta ? Se fac ■ondaie publice în acest scop? Există anchete pentru scriitori. ? Anchete reale ? Indică "'raţele un public real? Exist o funcţie de impresariat a literaturii şi dacă da, cine o reprezintă : editurile ? critica? Critica literară este o mediatoare a publicului cititor ? Reprezintă punctul de vedere al cumpărătorului de cărte ? Este un exponent sau se reprezintă pe sine ca grup profesional, aparţinînd de literatură şi operînd prin indivizi avertizaţi, iniţiaţi, specia-IContinuare în pag. a V-a) Fără a avea pretenţia de a fi portretul cel mai fidel al civilităţii unui om, se poate afirma, cu coeficientul de toleranţă implicat, că o consistentă carte de vizită o constituie părerea pe care şi-au făcut-o oamenii cu care te învecinezi nu numai la serviciu, nu numai în instituţiile publice dar şi acasă. „Cînd două familii vecine afirmă lucruri puţin măgulitoare despre o a treia, evident că aşa stau lucrurile — şi-au spus, cu alte cuvinte, câţiva dintre salariaţii Consiliului popular al oraşului Techirghiol şi au lipit pe fruntea familiei Preda, aflată în vechi conflicte cu familiile Paraschiv şi Rîmboi, eticheta de „mahalagism“. Nu ne propuneam să facem aici cronica ultimilor cinci ani de scandaluri zilnice între vecinii beligeranţi dacă această etichetă de faimă proastă n-ar fi fost aplicată printr-o ciudat de interesantă amnezie a salariaţilor pomeniţi, dacă „războiul“ oral dintre cele trei familii n-ar fi fost hrănit interesat de moralitatea dubioasă a unui individ devenit în ultimii ani expert în compunerea unor jalbe şi petiţii, concurînd ortoepia răsturnată grotesc a unor personaje caragialeşti. O ordine în acest talmeş-balmeş de vorbe necugetate aruncate peste gard, zi şi noapte, în traiul imposibil pe care şi-l fac reciproc, în bîrfa care hrăneşte acest trivial război al vorbelor nu numai prin întâmplătorii trecători de pe strada din Techirghiol dar chiar şi de către unii dintre salariaţii Consiliului popular al oraşului, este absolut necesară. Cu cîţiva ani în urmă, fostul preşedinte al fostului sfat popular al oraşului Techirghiol, încâlcind elementarele obligaţii ale postului pe care-l ocupa, a hotărît, cu de la sine putere, că este dreptul lui Gh. Paraschiv să-şi extndă curtea cu 300 mp în locul acasă aparţinînd vecinului său, Ştefan Preda. Printr-un act grosolan de nedreptate, împuternicitul fostului preşedinte împreună cu im. Paraschiv stabilesc o nouă linie de despărţire a celor două curţi, distrugînd, totodată şi culturile de pe suprafaţa însuşită samavolnic, începe un îndelung litigiu care macină nervii celor interesaţi, nedreptatea pune oamenii pe drumuri, petiţiile curg în lanţ trecind toate pragurile instituţiilor în drept din care, în sens invers, pornesc salariaţii în delegaţie pînă cînd, în sfîrşit instanţa de judecată împarte dreptatea. Dar litigiul nu se termină aici, mai ales că fostul preşedinte continua nu numai să şadă pe postul său, dar să se opună şi hotărîrii judecătoreşti. Din nou petiţii, din nou delegaţii pînă cînd, la sesizarea justă a ziarului „România liberă" prin articolul „Un loc de favoare“ (din 18 februarie 1966) ac iaci urauluc Cc. ilTiPUn pămîntul este restituit cehii în drept, preşedintele, care nu era la primul său abuz, a fost, cum se cuvine, destituit. Litigiul, aşa cum s-ar fi crezut, era destinat uitării. Numai că o dată cu îndepărtarea mîinii care a semănat discordia între cei doi vecini, sămînţa de scandal n-a căzut pe piatră seacă. Ba, mai mult, a rodit în bătătura lui Gh. Paraschiv şi Constantin Rîmboi frustrat, se zice şi el, de hotărîrea dreaptă a instanţei judecătoreşti care l-a lipsit de fîşia de pămînt pe care şi-ar fi alăturat-o curţii sale dacă hotărîrea de fapt a fostului preşedinte ar fi devenit şi o hotărîre de drept. Ca-ntr-un jalnic carusel au început scandalurile celor două familii unite împotriva celei de-a treia (şi invers), a bătrînilor alături de fii şi nepoţii lor, cu un manifest gînd de răzbunare. Nervii au cedat, raţiunea a lăsat locul patimilor dezlănţuite. Această vendetă învălmăşind şi copiii alături de maturi, n-a scutit nici pe cei care hodinesc de mult în cimitirul oraşului , deoparte cel îndreptăţit de justiţie, răspunzînd şicanelor cu alte şicane şi ameninţări cu relaţiile (imaginare !) sus-puse , de partea cealaltă, fluturarea jalnică a purtatului prin tribunale cu finalitatea „vă bag în puşcărie sau în balamuc“. Nu este surprinzător astfel că argumentele cele mai convingătoare par beligeranţilor frecvenţa trecerii pragului fostei comisii de împăciu- V. ARACHEMAN (Continuare în pag. a LV-a) VENDETA LA.. TECHIRGHIOL 3*1 H*71 în pag. a 2-a : * • ACTUALITATEA I PENTRU TINERET în pag. a 3-a : • Ce înseamnă a fi utecist ? I — ÎNALTA MATURITATE » POLITICA e In organizaţiile U.T.C. I din judeţul Suceava ■ INCONSECVENTE PE GRAFICUL ÎNTRECERII I • O FAMILIE DE FORESTIERI . în pag. a 5-a : — SPORT — I • A.C.R. ÎN SEZONUL AU ITOMOBILISTIC (Interviu cu ing. Vasile Iordăches- Icu, secretar general al I A.C.R.) Maria Gyuri, filatoare la Uzinele textile din Arad. In cei doi ani de an, lucrează aici a reuşit, datorită perseverenţei şi dorinţei de a învăţa de la cei mai buni, să devină una dintre muncitoarele apreciate de colectiv Foto: O. PLECAN Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a delegaţiei de activişti ai Partidui Comunist din Cehoslovacia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit luni, 31 martie a.c., delegaţia de activişti ai Comisiei Centrale de Control şi Revizie a Partidului Comunist din Cehoslovacia, condusă de tovarăşul Milos Jakes, preşedintele Comisiei, care, la invitaţia C. C. al P.C.R., face o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Dumitru Coliu, membru supleant al Comitetului Execuţiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Colegiului Central de Partid, Ioan Gluvacov, membru al C.C. al P.C.R., membru al Colegiului Central de Partid, Nicolae Ionescu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. A fost de faţă Karel Kurka, ambasadorul Republicii Socialiste Cehoslovace la București, întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă tovărășească. IN JUDEJUL PRAHOVA m nm mimik [ PRIVITĂ m //v PERSPECTIVA Vineri am zburat deasupra cîmpiei, iar simbătă i-am bătut drumurile de pămînt. Şi, din calendar „cădeau“ ultimele zile ale lui martie, drumurile în cîmpie, pe orice cale ai umbla, nu-s o poezie. Dacă te duci numai pînă la Ploieşti, bunăoară, ţi se strînge inima cînd vezi de-a dreapta şi de-a stingă adevărate heleştee înecînd ogoare de grîu. Că s-au creat, nu sînt de vină oamenii din sat şi nici specialiştii de la Direcţia agricolă sau uniunea judeţeană a C.A.P. Dar, că persistă, că nu s-au făcut toate eforturile posibile pentru evacuarea apelor, au vină şi unii şi alţii. N-ar fi corect să întoarcem lucrurile pe dos şi să spunem că pe aici oamenii privesc cu indiferenţă pagubele ce-i ameninţă în cîmp. în judeţul Prahova erau afectate de apele care bălteau 1460 hectare cu grîu. Mai ales în ultimele zile ale săptămînii trecute cooperatorii de la Gherghiţa, Baba Ana, Ciupelniţa, Puchenii Mari, Golăeşti, Drăgăneşti, au ieşit în cîmp cu hotărârea să salveze grîul. Şi au reuşit. Au făcut gropi şi canale de scurgere. In unele locuri au folosit şi motopompele de la aspersoare. Vremea nefavorabilă care se prelungeşte în primăvară, starea unor ogoare pune în faţa fiecărui om din agricultură, indiferent de funcţia cu care este investit, răspunderea unei recolte, care depinde în bună măsură de acţiunile din aceste zile. Sigur, la Fulga de Sus, la Grădiştea, la Bărăitaru sau Cioranui de Jos se vor găsi cooperatori — vârstnici sau tineri — care, înălţînd din umeri, vor spune : „ce să facem noi dacă preşedintele, dacă brigadierii nu au luat măsuri, nu ne-au mobilizat ?“ Şi, o să-i critice în adunări, cu diverse alte ocazii, dar cu asta nu vor reuși să umple hambarele. Va fi prea tîrziu atunci, chiar dacă le va fi trezit răspunderea acelora pe care i-au ales să diriguiască destinele obștei. Acum, însă, toți trebuie să iasă în cîmpla Fulga de Sus 200 de hectare de grîu sînt aproape complet acoperite de apă. Priceperea fiecăruia trebuie valorificată pentru a găsi modalităţi de evacuare a apelor. Ce fac organizaţiile U.T.C. ? Toată iarna s-au rostit atîtea ION ŞERBU (Continuare în pag. a lll-a) MONUMENTELE Reportaj- anchetă de CORNEL RADU CONSTANTINESCU DE ARHITECTURA IN CONŞTIINŢA ORAŞULUI în multe din localităţile patriei noastre există numeroase monumente de arhitectură de o reală valoare. Obiect de studiu pentru cercetători, ele constituie în acelaşi timp şi un important mijloc de educaţie pentru tineretul nostru, care are astfel posibilitatea de a veni în contact direct cu valorile culturale ale trecutului. Prin eforturile forurilor de specialitate, multe dintre ele sunt scoase în afara oricărui pericol de degradare. Numărul monumentelor de arhitectură este însă cu mult mai mare decât cel pe care îl cunoaştem şi acţiunea de conservare şi popularizare a lor nu se poate socoti încheiată. Sunt, însă, numeroase situaţiile în care monumente de arhitectură neintrate în conştiinţa publicului se află în pericol de degradare. Altele s-au şi degradat, fiind iremediabil, pierdute. Atari situaţii s-au ivit prin divizarea infinită a atribuţiilor între diverse instituţii, direcţii, comitete, divizare care facilitează imens evitarea răspunderilor în diverse cazuri concrete. „MONUMENTE DE MAHALA“ • „Casă veche de tîrgoveţi“. Sub acest nume este înregistrat monumentul de arhitectură din strada Orzări nr. 63 intr-un nomenclator de specialitate. Este o construcţie modestă cu prispă, cu o tindă şi două camere ridicate pe un loc din mahalaua Delea-veche luat cu ematic (chirie) de la mănăstirea Pantelimon Datează din secolul al XVIII-lea. A fost locuită de-a lungul vremilor de modeşti şi anonimi tîrgoveţi ai mahalalei, care se vor fi ocupat mai ales cu negoţul şi cărăuşia de cereale, cum avea să ni-i descrie mai tîrziu Delavrancea, cel care s-a născut şi a copilărit aici prin împrejurimi. Cel mai de seamă proprietar al casei pare să fi fost la începutul secolului al XIX-lea, Ioniţă Cehanu, un căpitan de panduri din oastea (Continuare în pag. a IV-a) Casă veche de tîrgoveţi din str. Teleajen nr. 15, care aşteaptă şi ea — ca atîtea altele — să fie declarată monument de arhitectură