Scînteia Tineretului, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 6338-6364)
1969-10-01 / nr. 6338
ÎN PAG. A 2-A: ÎN PAG. A 5-A: Noua noastră rubrică saptăminată de sport: ANTICAMERELE ARENEI ÎN 17 CENTRE, PENTRU CEI 150 000 DE STUDENŢI AI ŢÂRII, ALMA MATER ÎŞI DESCHIDE, AZI, PORŢILE! TIMPUL ÎNVĂŢĂTURII timp al marilor responsabilităţi sociale prof. univ. MIRON CONSTANTINESCU, ministrul invăţămintului Sărbătorim astăzi deschiderea cursurilor in invăţfimintul superior. Anul universitar 1969—1970 Începe in atmosfera de însufleţire generală şi de puternic avînt constructiv determinate de luminosul program de dezvoltare multilaterală a societăţii socialiste, adoptat de Congresul al X-lea al P.C.R. şi de bogatul bilanţ al primului sfert de veac de construcţie socialistă. Acest moment festiv din viaţa şcolii noastre superioare este marcat de transpunerea în fapt a unor noi şi importante măsuri, stabilite de partid şi de stat, pentru continua perfec(Continuate în pag. a IV-a) VALORIFICAREA FONDULUI DE EXPERIENŢĂ EXISTENT INACTIVITATEA ASOCIAŢIILOR STUDENŢEŞTI Aşadar, vacanţa s-a încheiat Studenţii inaugurează azi o perioadă de muncă al cărei deziderat esenţial este profunzimea pregătirii — trăsătură ce va fi susţinută, fără îndoială, prin efortul unanim al cadrelor didactice, sprijinite efectiv de asociaţiile studenţeşti. In ceea ce priveşte obiectivele muncii educative, îndeplinirea lor este garantată în mare măsură de faptul că în noul an de învăţămînt sunt create condiţii superioare pentru afirmarea deplină a asociaţiilor studenţeşti ca organizaţii revoluţionare, dinamice ale vieţii universitare. Precedînd firesc festivitatea deschiderii cursurilor, Plenara Consiliului U.A.S.R — desfăşurată la sfîrşitul săptămînii trecute în Bucureşti — a prilejuit tocmai în acest sens o amplă dezbatere cu privire la modalităţile în care asociaţiile îşi vor desfăşura activitatea. Adrian Vasilescu : In Plenara Consiliului U.A.S.R. s-a acreditat ideea că asociaţiile dispun de numeroase resurse, nevalorificate încă pe deplin, dar care, existente în toate colectivele studenţeşti, se anunţă deosebit de promiţătoare. Ce perspective se conturează în acest sens ? Traian Ştefănescu : Cred că este foarte important să subliniez faptul că după Conferinţa a Vil-a a U.A.S.R. , care a realizat incontestabil o analiză complexă şi a stabilit întreaga fundamentare principială a rolului şi atribuţiilor ce revin asociaţiilor tocmai în funcţie de realităţile existente în viaţa universitară — a început o largă activitate de adoptare a măsurilor concrete pentru anul universitar 1969-1970. Aş vrea să menţionez contribuţia activiştilor Comitetului Executiv al U.A.S.R., a celor peste 1500 de cadre de asociaţie prezente în vara aceasta în Tabăra de instruire de la Izvorul Mureşului, unde practic a funcţionat sediul nostru, a unui mare număr de studenţi la elaborarea unor documente în care sunt concretizate obiectivele principale stabilite la cea de-a VlI-a Conferinţă. Astfel, am putut prezenta Plenarei — spre dezbatere şi aprobare — Programul de activitate al Comitetului Executiv al U.A.S.R., Regulamentul privind activitatea ştiinţifică a studenţilor, Regulamentul privind casele de cultură şi cluburile studenţeşti, Regulamentul privind trimiterile la odihnă, tratament şi asistenţă socială a studenţilor, Instrucţiunile privind regimul de utilizare a fondurilor materiale şi băneşti, precum şi un nu-Interviul nostru cu TRAIAN ŞTEFĂNESCU secretar al Comitetului Central al U.T.C., preşedintele Consiliului U.A.S.R. măr de reglementări care derivă din adaptarea Statutului U.A.S.R. şi se referă la alegerile organelor de conducere, primiri de membri în asociaţiile studenţeşti, elaborarea recomandărilor pentru primirea în partid, cotizaţii. De asemenea, pe baza mandatului acordat de cea de-a VlI-a Conferinţă, în cadrul Plenarei a fost adoptat şi Statutul U.A.S.R. , care consacră caracterul asociaţiilor studenţeşti ca formă specifică de activitate a Uniunii Tineretului Comunist în mediul universitar. A. V : După cum se vede, sunt realizate premisele organizatorice care să permită desfăşurarea unei activităţi efective încă din primele zile ale anului universitar. T. Ş : Aprecierea prezentată în raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea şi anume că „..în învăţămîntul superior hotărîtoare pentru perioada următoare este munca organizatorică, practică, de concretizare a măsurilor stabilite ______Interviu realizat de ADRIAN VASILESCU (Continuare în pag. a IV-a) ASTAZI (1 OCTOMBRIE) ÎN JURUL OREI 12:00, POSTURILE NOASTRE DE RADIO SI TELEVIZIUNE VOR TRANSMITE, INDIRECT, MITINGUL CE VA AVEA LOC IN CAPITALĂ, CU OCAZIA DESCHIDERII NOULUI AN UNIVERSITAR 1969—1970. LECŢIA DE DESCHIDERE Cunosc undeva o sală de seminar. Răspundea la un nume mai mult decit inexpresiv — Sala nr. 7. Şi, totuşi, mi-o amintesc cu tainică emoţie la fiecare început de an universitar. Inventarul ei era modest : cîteva bănci, o tablă mereu persecutată de „rezervele“ de spirit ale vreunuia dintre colegi, o masă simplă de după care — în timpul confruntărilor polemice — asistenţa îşi trăda îngrijorarea de a nu putea stăpîni spiritele ori de a nu putea urmări ideile pe toată durata înălţimii lor. M-am îndreptat Întotdeauna spre această sală, situată în apropierea amfiteatrului „Bălcescu“, nu sub imperativele sentinţelor de orar, ci chemat de interesul datorat argumentelor — cîteodată scânteietoare — ale unora dintre colegii mei, cit şi de timida uimire de a descoperi perseverenţele cîtorva dintre ei în rostirea cu ochii închişi a frazelor notate cu grijă la vreun curs fără istorie. în acei ani de început ai studenţiei mele, universitatea se afla intr-un proces lent de înălţare spre sine însăşi : se renunţa, de pildă, treptat la deformări brutale ale operei sacre a lui Eminescu, deformări produse cu un curaj ce ar fi trebuit să înspăimînte ; se audiau cursurile echilibrate şi adinei ale profesorului Vianu (de la care nu toţi tinerii selectaţi pentru carieră universitară ştiau că trebuie să înveţe) ; rezonau amplu în conştiinţe expunerile marelui Călinescu, întotdeauna imprevizibile, purtîndu-te prin teritorii literare ce ţi se revelau aproape doar ca să-ţi sugereze depărtările lor (inaccesibile pentru o comodă atitudine spirituală). Am consemnat, deci, an de an, procesul, nu pe de-a-ntregul încheiat, al înălţării Universităţii spre sine însăşi, proces diri (Continuare în pag. a 11-a) SPIRITUL MODERN AL CERCETĂRII ISTORICE Interesul pentru istoria naţională este semnul unei conştiinţe de sine deosebită. Cronicarii români de început precizau că sunt îndemnaţi să scrie şi pentru că analele ţărilor vecine nu cuprind suficiente ştiri despre români, lacunelor adăugîndu-li-se, adesea, inexactităţile. Cu scriitorii de letopiseţe, începe şirul celor ce vor porni la munca de cucerire treptată a necunoscutului, prin descoperiri de izvoare şi edificarea, cu ajutorul lor, a unei istorii naţionale. N-au lipsit punctele de vedere opuse, opinii divergente și trebuie spus că tocmai această lipsă de unanimitate a concluziilor a dus la progresul cercetărilor prin înlocuirea unei ipoteze vechi cu SORIN DELEANU NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a IV-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXV. SERIA II NR. 63386 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 1 OCTOMBRIE 1969 Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe preşedintele Comisiei de energie atomică a S. U. A. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi după-amiază pe preşedintele Comisiei de energie atomică a Statelor Unite ale Americii, dr. Glenn T. Seaborg, care se află într-o vizită în ţara noastră. La primire au participat acad. Horia Hulubei, preşedintele Comitetului pentru energia nucleară, şi prof. Ioan Ursu, prim-vicepreşedinte al aceluiaşi comitet. A fost prezent Leonard Oserpenter Meeker, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti. In cursul întrevederii, care s-e desfăşurat într-o atmosferă cordială, au fost discutate unele as*pecte ale dezvoltării colaborării şi cooperării între cele două state în domeniul folosirii în scopuri paşnice a energiei nucleare. (Agerpres) DE LOC ACORDAT! TINERETULUI IN AGENDA ACTIVITĂȚII DV„ TOVARĂȘE MINISTRU ? De vorbă cu ing. ALEXANDRU BOABĂ, ministrul industriei chimice .Tovarășe ministru, pentru că mîine încep cursurile universitare, vom ignora puțin schemele prestabilite ale interviului de ziar, formulînd astfel prima întrebare : ce joc ocupă instrucfia superioară în profilul slujitorului industriei pe care o conducefi ? — Alături de celelalte ramuri industriale, ramura industriei chimice solicită permanent, și din ce în ce mai mult, ingineri, oameni cu o pregătire mereu mai bună, mai modernă. Nu,mai departe decît în aceste zile, au trecut pragul profesiei peste 900 de absolvenţi ai facultăţilor de specialitate. — Se poate oare observa, la noile promoţii de ingineri, o creştere a volumului de cunoştinţe profesionale ? Este facultatea de specialitate în pas cu efervescenţa pe care o cunoaşte industria noastră chimică ? — Cred că se poate răspunde : da ! Industria chimică a primit promoţii de ingineri care prin stagiul din ce în ce mai redus, de acomodare la cerinţele producţiei, de integrare profesională intr-o perioadă mai scurtă, ne fac să apreciem eforturile şcolii noastre superioare pentru realizarea acestui important deziderat : şcoala în slujba producţiei moderne. In acelaşi timp, pot să vă asigur, că industria noastră oferă studenţilor posibilităţi pentru efectuarea, la un nivel superior, a practicii de producţie, ca şi, ulterior, pentru afirmarea talentului şi pasiunii lor profesionale. PUBLICUL — MARELE CUNOSCUT NECUNOSCUT PAG. 2 In continuarea articolului cu acelaşi titlu publicat în această pagină, dăm cuvîntul, în pagina a doua a ziarului, tovarăşilor Ovidiu Bădina, doctor în filozofie, directorul Centrului de cercetări pentru problemele tineretului, şi Grigore Smeu, cercetător principal la Institutul de filozofie. Urmărind să publicăm, în continuare, şi alte răspunsuri, nu putem trece peste posibilitatea unor noi întrebări, deja mai aproape de fondul real al problemei, sugerate chiar de opiniile pertinente ale celor doi Interlocutori.. CASA TEHNICII — UN PALAT 7 PAG. 3 Ce este — sau, mai exact, ce ar trebui să fie — „Tehnic-clubul“, această casă a tehnicii pentru tineret ? Cel mai adesea, cei însărcinaţi să se ocupe de organizarea lui îl văd — justificîndu-şi astfel actualele lacune din activitatea lor — într-o, obligatorie, ipostază monumentală, cu multe încăperi, cu laboratoare şi ateliere ultramoderne, cu depozite de materiale etc. Perfect ! Dar pînă atunci în anchetă prin cadrele de conducere din învăţămîntul nostru superior, privitoare la noile planuri de învăţămînt care intră în vigoare începînd cu această toamnă, la Iniţiativele care se prefigurează, la ceea ce va urma, în mod practic, după festivitatea deschiderii cursurilor universitare. — După cîte ştim, aţi fost numit în conducerea acestui minister în această primăvară, după ce, în urmă cu patru ani, aţi ocupat postul de adjunct al ministrului. S-au întîmplat, în această perioadă, schimbări esenţiale în industria chimiei ? — Răspunsul e uşor de ghicit. Directivele Congresului al X-lea sunt, în acest sens, edificatoare. Ca specialist, pot afirma că schimbările din domeniul chi-Convorbire consemnată de VARTAN ARACHELIAN (Continuare în pag. a III-a) ORA PROIECTELOR ORGANIZATORICE O IMAGINE IDEALA! Amănunte în pag. 3 cunoscut necunoscut Publicul nu este o noţiune abstractă. Publicul este format din milioanele de constructori ai socialismului, oameni cărora orînduirea noastră le asigură şi le perfecţionează condiţiile deplinei afirmări, în folosul dezvoltării neîntrerupte a tuturor sectoarelor de activitate şi al lor. Ar fi neştiinţific să vorbim de dezvoltare, de progres, ignorind facultăţile civice şi spirituale ale celor care participă la făurirea progresului. Ar fi neştiinţific să nu luăm în considerare, cînd vorbim de progres, de progresul societăţii noastre socialiste, să nu avem în vedere, să nu încercăm a determina multilateralitatea virtuţilor spre care năzuim şi pe care le cultivăm, în făurirea omului pe care fiecare îl visează, pornim de la cunoaşterea realităţii lumii contemporane, de la sesizarea sensului evoluţiei tuturor valorilor. In aprecierea acumulării valorilor există încă destule aproximaţii. Pe scară largă, acumularea activă, profund înţelegătoare, conduce la ideea publicului receptor. Intre altele, receptor de valori artistice, de valori umane întruchipate (într-un fel sau altul) în opere de artă. Aşadar, ce ştim despre public — nu numai spre mai buna tuturor informare dar pentru a şti mai exact, ştiinţific exact, pe ce căi valorile au şansa maximă de a intra în procesul viu de asimilare ori respingere. Ce ştiu profesioniştii sociologiei despre public ? Ce cred creatorii despre public ? Ce ştie şi ce crede publicul despre el însuşi ? Iată întrebări la care nu vrem să confecţionăm răspunsuri şi în jurul cărora toţi cei citaţi sînt interesaţi să mediteze, să încerce formularea măcar a cîte unei părţi de răspuns, ştiut fiind că adevărul, întrucît nu e însumare cantitativă, se relevă prin natura interogaţiei, aceasta din ce în ce mai aproape de adevărul căutat. Aşadar, iată prima serie de întrebări, generale, avînd ca principal scop obţinerea unor răspunsuri care să ne permită apropierea, treptată, de acele întrebări în a căror natură se va fi întrezărind, cu mai multă claritate, conturul real al publicului de artă . C. STANESCU (Continuare în pag. a ll-a)