Scînteia Tineretului, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6417-6441)
1970-01-04 / nr. 6417
„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 3 REPORTAJ DE REVELION murnna 4 IANUARIE 1970 (Urmare din pag- 1) Mircea Mironescu, de numai doi ani absolvent al Politehnicii, cînd operatorul oţelar Ion Bîrgu nu mai puţin vîrstnic, raportî că „totul merge normal“, bine adică, şi Că şarja urmează să iasă la puţine bătăi de gong după ora zero. Tot aici i-am întilnit, la posturile lor, pe tinăra pereche inginerească Antoaneta şi Dumitru Pascu care, în laboratorul de control nedistructiv, verificaucu ajutorul radiaţiilor calitatea pieselor turnate şi forjate. Acelaşi gînd, aceleaşi emoţii îi stăpineau pe toţi, înscrisă la loc de frunte în Directivele celui de-al IX-lea Congres al partidului, întreprinderea avea menirea unei mari producătoare de oţeluri speciale, piese turnate şi forjate, realizate din producţie proprie. Şi dacă pină acum uzina a asimilat pesta 120 de mărci de oţeluri pentru cuptoare electrice, şi dacă tot astăzi hidrocentrala de la Porţile de Fier primeşte turbine al căror butuc rotor (de 200 tone) palete (40 tone fiecare) şi butuc rotor hidrogenerator (80 tone) sunt realizate aici (pentru prima oară în ţară la astfel de dimensiuni) — totul se datoreşte înţeleptei politici economice dusă de partidul nostru, de a înzestra economia industrială cu utilaje de înaltă tehnicitate, cu un pronunţat grad de automatizare, echivalînd cu cele mai înaintate agregate de profil pe plan mondial. De la 30 iunie 1966, la Uzina de maşini grele din Bucureşti focul nu s-a stins niciodată. ...Da ora cînd în Bucureşti se năştea prima şarjă a anului 1970, pe platforma siderurgică a Galaţilor, urca schimbul de oţelari condus de tinerii ingineri Mihai Vrabie şi Mihai Mocanu, care a ţinut să marcheze evenimentul cu un prim succes : elaborarea şarjei menită să rotunjească cifra de 9 300 de la pornirea oţelăriei. Flacăra acestui rezultat a început să lumineze întreaga platformă, aprinzînd sentimentul mîndriei în toţi muncitorii, maiştrii şi inginerii care la acea oră se aflau la post, asemenea unor veritabili ostaşi pe „nava“ siderurgiei româneşti, înspre ziuă, sentimentul relevat mai sus găseşte o nouă confirmare : în noaptea revelionului, schimbul de oţelari condus de cei doi tineri ingineri a elaborat 11 şarje, echivalînd cu 1 660 tone oţel. în ultima clipă mai primim o informaţie: pe primele două zile ale anului 1970, sectorul oţelărie al combinatului şi-a realizat planul în proporţie de 102,5 la sută. Fără îndoială este un avans care în zilele următoare va fi amplificat.. ...Raportează Hunedoara , primele zile, primele succese. Oamenii prim-topitorului Gheorghe Cocoş, masaţi în faţa cuptorului 7 de la O.S.M. 2, de abia au avut răgazul să-şi strîngă mîinile şi să-şi ureze, aşa cum e obiceiul din străbuni . Da mulţi ani ! Se elabora prima şarjă de oţel pe anul 1970, prima picătură din uriaşul fluviu de 3 milioane de tone, pe care siderurgiştii hunedoreni şi-au propus să-l producă în acest an. Minunata carte a realizărilor inaugurată de ei avea să fie completată la scurt timp cu noi izbînzi. Peste o oră şi-a revărsat şuvoiul de lavă şi cuptorul nr. 6. Apoi, cele două vecine : 4 şi 5. Activitatea din noaptea Anului Nou, apreciază oţelarii, a fost deosebit de fructuoasă. Orele scurse pînă la terminarea schimbului s-au metamorfozat numai la C.S.M. 2 în peste 1 500 tone de oţel. După două zile de activitate din noul an, oţelarii hunedoreni au dat peste plan 294 tone de oţel, îmbogăţind astfel o frumoasă tradiţie care durează de ani de zile. Aceeaşi activitate febrilă putea fi întîlnită şi în celelalte sectoare ale combinatului siderurgic. Ca uriaşele furnale de cîte 1 000 mc fiecare, adevărate bijuterii industriale care numără doar cîţiva ani de zile de existenţă, s-au realizat cite trei descărcări, însumînd 3 400 tone de fontă. Desigur, siderurgiştii care îşi sărbătoreau revelionul în diverse locuri din oraş, au închinat cîte un pahar şi în sănătatea prim-topitorilor Simion Jurca şi Mihai Aciobăniţei, rămaşi la datorie, autorii acestor realizări de prestigiu. Semne bune de belşug... ne-au condus în mijlocul Cooperatorilor din comuna Topolovăţul Mare, judeţul Timiş care, adunaţi în spaţioasa sală a căminului cultural, şi-au urat unii altora, la miez de noapte, după datină, sănătate, belşug şi fericire. Ne-am dat seama că, în biografia lor, urarea nu era o simplă formulă tradiţională, în înţelesul fiecărui cuvînt, sălăşluiesc multiple semnificaţii. Colinda noastră a început de la Josu Ioan. Cu 10 ani în urmă abia împlinise 25 de ani şi membrii cooperatori l-au pus în fruntea treburilor gospodăriei, alecîndu-l preşedinte. De atunci, realizările obţinute de comună au în permanenţă un punct de convergenţă : propria sa biografie: în ultimii cinci ani s-au construit aici 242 case noi. Fireşte, toate acestea nu s-ar fi putut obţine, dacă fondul de bază al cooperativei agricole de producţie nu ar fi crescut de la 1 038 000 lei în 1959, la 7 261 000 lei în 1969. Totul, sau aproape totul, s-a realizat pe seama creşterii producţiei la hectar. Aşa, de pildă, în 1960 producţia de grîu a fost de numai 1 223 kg, ca în anul 1969, să ajungă la 1 964 kg, iar cea de porumb a crescut de la 1 804 kg la 5 064 kg. Sunt impresionante cifrele care indică hărnicia acestor oameni ,aceiaşi oameni ne schiţează contururile a ceea ce urmează să fie făcut. „Plenara C.C. al P.C.R. de la sfîrşitul anului trecut, ca şi măsurile luate de U.N.C.A.P., au stîrnit în rindul oamenilor din comună un interes deosebit şi o totală adeziune. Cooperativa agricolă de producţie de la noi, în momentul de faţă, are toate posibilităţile de a aplica aceste măsuri. Recomandarea profilării pe aceste culturi ne-a găsit pregătiţi. Construirea unui combinat porcin, intercooperatist, ca şi a unei fabrici de nutreţuri concentrate în viitorul apropiat, ne va asigura, în continuare, prosperitatea“ — ne spune tînărul_ preşedinte. ...Traversăm munţii, odată cu lumina, pînă in inima Transilvaniei, in comuna Voivodeni din judeţul Mureş. Hărnicia românilor şi maghiarilor din comună, călăuziţi de aceleaşi scumpe idealuri, nu s-a cheltuit niciodată fără folos. La brigada legumicolă, în brigăzile de cîmp, la atelaje sau la zootehnie, munca lor a cunoscut povara dulce a roadelor. Alexandru Radu, de pildă, s-a întors astă-primăvară din armată și, cu toate astea, i-a ajuns restul anului ca să facă 250 de zile-muncă. Nu a reușit s-o întreacă pe Piroska, cu care s-a căsătorit astă-vară, pentru că răgazul ei a fost mai mare, dar în 1970... Tot cam atunci s-a căsătorit și legumicultoarea Aurelia cu Kiss József de la „cultura mare“ şi Maria cu Mihai Butiurca — şi şi-au făcut cu toţii case noi. In total, 32 de case noi numai în Voivodeni, şi numai într-un an. Un cuvînt despre tinerii cooperatori, careşi-au împodobit bradul în clubul lor şi-au potrivit astfel, ca sărbătoarea majoratului să se ţină acum, în noaptea de la cumpăna anilor. * Să revenim pe o altă undă de lumină, în Capitală... La clubul tineretului Anul nou a probat aici o certă vocaţie de artist. Entuziast şi inventiv, el a scrutat cu ochi fosforescenţi „noaptea cea mai lungă“. Noapte de cumpănă intre două decenii, noapte frumoasă, revendicată cu egală insistenţă de trecut şi viitor, dar aparţinînd, în cazul de faţă, fascinantului prezent continuu — tinereţea. Pe care Anul Nou nu o putea neglija. De altfel, tinereţea îl aştepta în haine de sărbătoare. Şi născut parcă din albul zăpezilor lui Villon sau al cupelor cu şampanie, oaspetele a sosit... ...La „Universal-club“ cu o sanie cu reni, pornită să alunece, din Nord, într-o geometrie a dreptelor paralele, către bucuria unui „Revelion la Cabană“. L-au întîmpinat, cu urări şi emoţie, peste 350 de tineri, de la Uzinele „23 August“, „Republica“, „Electroaparataj“, „Metaloglobus“, F.M.U.A.B., Fabrica de încălţăminte „Bucureşti“ etc. La „Ecran club“, „Revelionul cinefililor“ a “reunit pe îndrăgostiţii celei de-a 7-a arte. Intr-un decor adecvat, ei au putut urmări, în afara programului obişnuit, şi trei proiecţii vesele, între care filmul de animaţie „Prostia omenească“, un scurt metraj de Walt Disney şi imagini ale obiceiurilor specifice sărbătorilor de iarnă. Ceva din atmosfera „Revelionului la Cabana“, avea să transpară în feeria „Revelionului Alpin“ găzduit de „Tehnic-Club“. Decorul hibernal, cu motive de sezon, a constituit un cadru potrivit pentru momentul folcloric susţinut de un colectiv al Ansamblului „Periniţa“ sau pentru recitalul Marianei Bădoiu şi al lui Petre Geambaşu. Şi, pentru că peisajul alpin e, de regulă, în conflict cu termometrul, orchestrele de muzică uşoară „Tinereţea“ şi „Nordic“ au „încălzit“ şi pe cei mai indîrjiţi sedentari, antrenîndu-i pe caligrafia de graţie a dansului şi bunei dispoziţii! Ultimul popas l-am făcut în incinta acelui splendid edificiu arhitectural care este „Ateneul tineretului“. Aici, Carnavalul „Revelion ’70“ a atras, în policromia ghirlandelor, serpentinelor şi lampioanelor chinezeşti, numeroşi tineri din întreprinderile sectorului 1. Evident, nu absentau nici de aci, optimismul, candoarea şi puritatea acelui . „La mulţi ani !“ rostit, în aceste clipe, pe aproape toate meridianele, pe care poporul român l-a transpus, într-o variantă proprie : „Tinereţe fără bătrîneţe !“. Ora „Q", Staţia bucuriei Am trecut cumpăna anilor la punctul nostru special de transmisie de la dispecerul naţional. Inginerul Nicolae Pintilie avertizează, odată, cu acele secundarului : iată, în întreaga ţară s-au stins pentru cîteva clipe becurile , consumul de energie scade cu circa 30 MW. Trecem acest moment, şi consemnăm un succint tablou al primelor minute. Din Gara de Nord, personalul 8001 cu direcţia Constanţa pleacă la ora 0,05. Mecanic, Duminică R. Ion, pe locomotiva Diesel electrică nr. 539. Tot dinspre Constanţa sosea, la exact aceeaşi oră, acceleratul 806 dirijat de mina atentă a tînărului Alexandru Slăvilă. In primele 5 minute ale noului an se năşteau la maternitatea „Polizu“ doi băieţi şi două fetiţe, sub îngrijirea competentă a medicilor din tură, conduşi de Henrieta Ciortoloman, doctor în ştiinţe medicale, şef de lucrări la I.M.F. Pe o masă de operaţie, la clinica de chirurgie nr. 1 din Cluj, reprimea viaţă un tînăr pacient. In noaptea Anului Nou, echipa formată din medicii Ion Popescu, Mircea Ionescu, Valerian Casian şi Sorin Ioaneş a efectuat 15 intervenţii chirurgicale, toate soldate cu „urări de sănătate.“ La Aeroportul Băneasa, oameni la datorie. Pe pista de zăpadă aterizează cursa Londra — Bruxelles — Bucureşti. In aceeaşi noaţte, de la New York era recepţionat un mesaj din partea primului avion românesc care face înconjurul lumii. Pe mările lumii, vapoare sub pavilion tricolor — „Dunărea“, „Hunedoara“, „Olt“, „Mamaia“ — îşi potriveau ceasurile după ora Bucureştiului, ritmindu-şi sentimentele cu ale patriei. Pentru toţi, oriunde s-au aflat în acea noapte, dar cu gindul acasă, în ţară, şarja de oţel de la Uzina de maşini grele, elaborată în primele minute ale noului an, era o certitudine a timpului nostru tînăr, socialist. Pe platourile înalte ale Bucegilor Aceeaşi oră, zero. Urarea simbolică o regăsim aici, pe platourile înalte ale Bucegilor, rostită şi recepţionată de sutele de studenţi veniţi să întîmpine Anul Nou pe crestele înalte ale Carpaţilor. Tinerii prezenţi la revelionul organizat de Biroul de Turism pentru Tineret la Predeal şi Piriul Rece, la Gîrbova şi Rodbav, au ridicat paharele pentru izbînzile din anul care tocmai începea, pentru fericirea fiecăruia dintre ei, urîndu-şi sănătate şi noi succese la învăţătură şi-n muncă. Am recunoscut, in mijlocul unui grup de studenţi cu feţele strălucitoare de bucurie, pe Anca Mocanu din anul V, Arhitectură, Alexandru Nagy, anul I, Construcţii, Peter Dan, anul III, Filozofie, Otto Waltman, anul III, Istorie. Le-am ascultat urările, dorinţa de a promova cu bine apropiata sesiune de examene, actualul an universitar. Peste tot s-a dansat pînă în zorii zilei, orchestrele întrerupîndu-şi ritmurile doar pentru a face loc diferitelor momente vesele şi tradiţionalelor surprize. La 1 100 metri altitudine, prima zi a noului an debuta într-o atmosferă încărcată de larmă şi voioşie studenţească. De la cîmpie, din inima Bărăganului, din Bucureşti, răspundeau muntelui cîteva sute de voci studenţeşti, orchestrate în acelaşi * Gaudeamus igitur... Sub cupola vastă a cantinei Grozăveşti, in universul de lumini al tinereţii, „Pluguşorul“ şi „Sorcova“ în variante universitare au exprimat calde urări de sănătate şi fericire, pentru studenţi şi pentru dascălii lor, realizarea dezideratelor unei temeinice pregătiri profesionale viitorilor ingineri, economişti, profesori, medici, agronomi, actori, artişti plastici, tuturor celor 60 000 de studenţi din institutele Capitalei. La ei acasă, în noaptea dintre ani, studenţii au proiectat gîndurile lor de dragoste şi recunoştinţă către ţară, reflecţia lucidă la ceea ce aşteaptă de la ei poporul, prin a cărui strădanie urcă cele mai înalte trepte de învăţătură, în anul care a trecut,* cei din anul I şi-au început studenţia chiar aici, în imediata vecinătate, la noua Cetate a Politehnicii, care, cu anul 1970, se apropie şi mai mult de superba imagine finală : un impunător edificiu modern, pentru 18 000 viitori ingineri, desfăşurat pe întinderea a 172 000 mp, cu 580 laboratoare, 28 amfiteatre, 120 săli de cursuri şi proiecte, biblioteci pe specialităţi şi o mare bibliotecă centrală, cu un fond de peste un milion volume. Unul dintre interlocutori — chiar un viitor inginer constructor. Cornel Severin : „Proiecte pentru 1970 ? Doresc să debutez în profesiune cu o semnătură de prestigiu pe cea dintii lucrare inginerească a mea — proiectul de diplomă.Voi avea serios de lucru, deoarece am ales un domeniu foarte nou : aplicarea cunoştinţelor de matematică şi cibernetică în domeniul fotogrametriei. De asemenea, mă voi prezenta în faţa ofiţerului stării civile, împreună cu Gloria Cringaşu, studentă la Universitate, în anul V, ca şi mine, viitoare profesoară de limba şi literatura română. Am hotărît să ne căsătorim. Puteţi nota, nu mai este un secret! Vom fi deci împreună şi după repartiţie, acolo unde este nevoie de noi“. De fapt, cu asemenea gînduri (împărtăşite şi de alţi interlocutori) debutează în noul an de muncă cu cartea întreaga studenţime a patriei. ...şi numai note mari ! Pentru elevi. Revelionul se adaugă şiragului de bucurii al săptămînilor vacanţei, încercind să rivalizeze cu suita de surprize şi satisfacţii ale recreaţiei şcolare de iarnă. Una dintre reşedinţele şcolare a fost în noaptea Anului Nou şi Cabana Diham. Cîţiva elevi şi absolvenţi ai Liceului „Nicolae Bălcescu",împreună cu profesorul de educaţie fizică, Virgil Ionescu, au hotărît să prelungească excursia de vacanţă pînă dincolo de pragul anului 1970. ...Lipsiţi de dărnicia cadrului natural, organizatorii Revelionului de la „Clubul elevilor“ din Bucureşti au reuşit totuşi să reconstituie cu cîteva zeci de brazi, sute de metri de ghirlande, kilograme de zăpadă (de vară), animale sălbatice... împăiate şi, bineînţeles, multă, multă poezie, atmosfera cabanelor montane. Aşa se face că după firida „La Cabana Turturele“ oaspeţii (tineri muncitori, tehnicieni, funcţionari, ingineri şi elevi) au găsit din belşug recuzita alpină. Alături de cunoscuţii Alin Noreanu, Ion Luican, Atanasie Lambru a cîntat pentru oaspeţi şi eleva Georgeta Ioniţă, din cercul de muzică uşoară al Clubului elevilor, în clipele de răgaz, la solicitarea colegilor şi prietenilor, ca „fotoreporter“, Constantin Georgescu, elev in anul al IV-lea al Liceului industrial de transporturi, a înregistrat pe peliculă zeci de imagini ale bucuriei şi bunei dispoziţii colective. Nefiind nevoie de profesionalul „Zîmbiţi, vă rog !“, tînărul fotograf rostea, la aprinderea „blitz-ului“, doar urarea „La mulţi ani !“, adăugind pentru colegi : „Şi numai note mari“. Inscripţie pe o cupă Am avut nevoie de un ghid care să ne conducă, aidoma firului Ariadnei, prin labirintul performanţelor lui ’69. Pentru că, efectiv, cele mai bune rezultate sportive ale anului de curind încheiat alcătuiesc un veritabil labirint de date calendaristice, cifre de recorduri, clasamente şi nume cu rezonanţe de performeri, care au îmbogăţit vitrina cu trofee a sportului nostru. Un tabel, deci, pe care să-l numim în termenul consacrat al reportajului , dispecer. Cu el am reconstituit, fără greutate , în noaptea Revelionului, imaginea sportivă a unui an întreg, marcat de succese şi satisfacţii. Fotbaldif, ne derulează „au talenti“ secvenţe de mare dramatism, adunate de pe cîteva mari stadioane ale Europei, ale luptei tricolorilor noştri în calificarea pentru Mexic. . Mircea Lucescu „căpitanul de Wembley“ şi Radu Nunweiller, împreună cu prietenii apropiaţi ai familiilor lor s-au aflat împreună atunci cind, o singură dată un an, luminile se sting cîteva clipe. Pentru fotbalişti, însă, drumul nu-i parcurs pînă la capăt. Despre cea de a doua lui parte, Mexicul, nu va fi nevoie să aşteptăm revelionul următor, în iunie, la Aeroportul Băneasa, ne vom întîlni din nou. Ceilalţi fotbalişti din naţională s-au aflat, fiecare, în ambianţa revelioanelor familiale. Dumitrache, Deleanu şi Dinu au fost, ca întotdeauna, împreună. Atunci, la miezul nopţii, ei s-au îmbrăţişat, aşa cum au făcut-o de atîtea oricînd Florea a dat gol. Şi tot atunci, pentru o clipă, gîndurile „celor 11“ s-au întîlnit din nou. Tenisul ? Filă de epopee. Pe soclul Salatierei de argint, căruia i s-a mai adăugat un etaj pentru a putea fi gravate, in continuare numele echipelor finaliste „Davis“ scrie, în dreptul anului 1969 , S.U.A. (cu cei patru componenţi) şi ROMANIA (Năstase, Ţiriac, Dron şi Mărmureanu). Pe medaliatul cu argint la europenele de box Victor Silberman l-am întîlnit, în chiar după amiaza de 31 decembrie, însoţit de bunul său prieten, înnotătorul Vladimir Moraru, preocupaţi de ultimele pregătiri dinaintea nopţii de sărbătoare, l-am urat — cu gindul şi la „mănuşile de aur“ ; Ciucă, Dumitrescu, Cutov şi Alexe — un an nou, la fel de plin în succese. Ne-au revenit în minte strălucitele aprecieri culese recent de boxerii noştri la Glasgow . „Aveţi într-adevăr o echipă de aur“ — spunea preşedintele Federaţiei scoţiene de box, după ce, minute in şir, 3 000 de spectatori ovaţionau în picioare : „România ! România !“ Dispecerul nostru ne indică noi direcţii: luptele, cu două medalii de aur la C.M. din Argentina, scrima, unde echipa feminină de floretă a cucerit medalia de aur. Ileana Drimbă, una dintre cele mai meritorii componente, medaliată cu argint în concursul individual al C.M. a petrecut revelionul la Satu-Mare, acolo unde cu zece ani în urmă lua primele lecţii pe planşă de la antrenorul emerit Alexandru Csipler. Bobul lui Panţuru şi Focşeneanu zboară in aceste zile pe pîrtia de la Cortina D’Ampezzo, in aşteptarea startului „europenelor“. Unde am mai putea poposi ? In familia, celui mai bun handbalist din lume, Gruia (aprecierea aparţine presei din străinătate) sau în cercul de prieteni ai familiei Măriei Alexandru — clasată a doua, în ierarhia feminină a tenisului jucat pe masă . . . Greu să te descurci, greu să cuprinzi toate imaginile de pe faţetele care compun tabloul „Sport, România, ’69“. Mai ales, într-o noapte de sărbătoare, cînd cei dragi se îmbrăţişează, ciocnind cupele de şampanie. Sînt cupele vitrinei de trofee ale sportului nostru de performanță, aduse cu trudă de pe toate meridianele globului. ■* ...Aripi de lumină patriei, in zborul ei rotund spre bunăstare și lumină. Aripi care să-i ocrotească și să-i asigure ascensiu- nea, lumină care să-i netezească drumul, iluminîndu-i actele. O dată în plus, la arcul de triumf al lui 1970, toasturile s-au înălţat într-o mică ridicare de cupă, pentru un an care va concentra, asemenea unui focar lu- .minos, tot ce este mai de preţ in mintea şi în braţele noastre, ■ toată dragostea faţă de pămîntul ţării, toată hotărîrea de a-l face mai strălucitor şi mai bogat, pe măsura darurilor sale, a aspiraţiilor noastre înalte de viitor. 1970 — an ultim al cincinalului şi hotăritor pentru înfăptuirea sarcinilor stabilite — ne află pe fiecare la locurile noastre de muncă, însufleţiţi de măreţele .... obiective înscrise în Directivele celui de-al X-lea Congres al partidului. ...Aici, la Dispecerul energetic naţional, lumina de-afară stă în echilibru cu cea dinăuntru. Consemnăm ultimul eveniment, specific locului unde ne aflăm , în acest an, al cărui prag abia l-am trecut, se vor stabili în mod concret măsurile pentru începerea realizării programului de energie nucleară. Conform Directivelor Congresului al X-lea al partidului, pînă in 1980 va trebui pusă in funcţiune o putere de 1800—2400 MW In centralele nuclearo-electrice. Şi, de ce ... nu, un viitor reportaj de AN NOU, de la pupitrul de comandă ” al unui astfel de Dispecer. URMĂRIND, ÎN CLIPA DINTRE ANI, „Cabana schiorilor“ — „ Clubul tinerilor din sectorul V, „La mulţi ani!“ — vă urează Dispecerul naţional In Grozăveşti, ca-n toate „orăşelele studenţeşti“ „Să trăiţi, să-nfloriţi merii, ca perii“ — toţi copiii ţării ! Oameni la datorie. La clinica de chirurgie nr. 1 din Cluj, în noaptea Anului Nou. Reportaj realizat , de ION ANDREIŢA cu concursul redactorilor şi corespondenţilor I. TRONAC, V. RABA, A. POPESCU, I. RUS, I. DANCEA, I. CHIRIC, AL. BALGRADEAN, I. MORARU, C. POGACEANU, V. RAVESCU, V. RAREŞ şi N. BALTAG. Fotografiile de ION CUCU, CONSTANTIN NEGOIŢA, IONEL BArBIERU ----------------------------------------