Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)
1970-02-02 / nr. 6442
n oraş patriarhal V iaţa culturală a oraşului Brăila pulsează parcă mai lent, mai „patriarhal“ decit în multe oraşe ale ţării. Cel mai reprezentat — într-un fel cel mai viu — domeniu artistic este teatrul şi acest merit revine în primul rînd colectivului teatrului „Maria Filotti“ care are în repertoriu o serie de piese prestigioase din dramaturgia românească şi universală, montate şi inter-pretate într-o ţinută artistică reevabilă. S-ar mai fi putut cita înfiinţarea unui „Club-teatru", dacă după numai cîteva seri promiţătoare la care au participat şi cunoscuţi actori bucureşteni acesta nu şi-ar fi încetat practic existenţa, vădindu-se a fi într-adevăr un „experiment", evident nu în accepţiunea pe care i-o doreau iniţiatorii. Domeniul muzical pare cel mai firav, cel mai supus manifestărilor fortuite. Poate pentru că nu există încă în acest oraş o instituţie muzicală care să susţină o activitate consecventă. Audiţiile muzicale, destul de rare, depind de programul, în ultimă instanţă de bunăvoinţa filarmonicii din Galaţi, ca să nu mai amintim faptul că apariţia orchestrelor bucureştene constituie un adevărat eveniment, că atunci cînd acestea se hotărăsc să-şi onoreze şi asemenea „obligaţii“, numărul de bilete puse în vînzare nu pot să satisfacă numărul cererilor (ca în cazul unui concert susţinut de Ion Voicu cu orchestra sa de cameră). Artele plastice sunt reprezentate de Muzeul de artă, un muzeu mic, fără pretenţii, pe simezele căruia am întîlnit şi destule opere (mai ales contemporane) de o calitate artistică discutabilă, lucrări nesemnificative pentru mulţi din cei care le semnează (altminteri nume consacrate), ori pur şi simplu lucrări din categoria celor de diplomă. Intenţionat am afirmat că artele plastice sunt reprezentate prin muzeu, pentru că alt gen de activităţi menite să educe publicul larg, să stimuleze interesul său pentru artă nu sunt cultivate. Am asistat la deschiderea unei expoziţii de pictură a lui Constantin Boer-Dondoş pe care îl înregistrăm ca pe un debut promiţător pe plan local, şi am descifrat în afluenţa de public, în discuţiile spontane ce s-au înfiripat în faţa pînzelor, în interesul necontrafăcut pentru asemenea manifestări, dorinţa ca ele să fie permanentizate. Şi aceasta cu atît mai mult cu cît artiştii plastici brăileni o doresc, cu atît mai mult cu cît în acest oraş, alături de cîţiva artişti mai vîrstnici, activează circa 10 absolvenţi ai institutelor de artă, care ar putea desfăşura o susţinută activitate artistică. In acest sens se cuvine relevată iniţiativa Comitetului pentru cultură şi artă al municipiului, care vrea să realizeze o serie de Saloane literare şi artistice (desfăşurate lunar) în elegantul foaier al teatrului „Maria Filotti“, la care să invite personalităţi prestigioase ale culturii noastre. „Acest gen de saloane — ne-a spus tovarăşul • Dumitru Anghel, preşedintele C.J.C.A.-ului — vor cuprinde discuţii pe teme dinainte stabilite pentru fiecare domeniu, discuţii care vor fi completate, pentru literatură, cu recitări şi montaje teatrale, de audiţii şi chiar interpretări, pentru muzică, de proiecţii, de explicaţii în faţa unor lucrări, pentru artele plastice. Mai intenţionăm să organizăm în aceste saloane şi discuţii asupra unor cărţi de reală valoare, de un real interesdin zona teoriei şi criticii literare şi de artă, a esteticii în general. Preconizăm aceasta pentru stimularea unei atmosfere intelectuale mai intense, pentru crearea unei emulaţii fără de care diversele forme de manifestare nu rămîn decît forme fără viaţă“. Evident aceste acţiuni, şi altele care se vor ivi în timp, trebuie susţinute de toate forurile locale. La curent cu preocupările Comitetului pentru Cultură şi Artă, Comitetul municipal U.T.C., este desigur, foarte interesat de buna desfăşurare a unei activităţi care să învioreze „ritmul“ patriarhal al vieţii culturale brăilene. Tinerii din întreprinderile acestui oraş, elevii numeroaselor şcoli, împreună cu profesorii lor sunt, în fond, cei către care se îndreaptă o bună parte a tuturor acestor preocupări şi eforturi. Iată de ce organizaţia municipală U.T.C. trebuie să-şi facă simţită din plin prezenţa în procesul de înviorare culturală a oraşului. CORNEL RADU CONSTANTINESCU minimii iv. PROMPTITUDINE SERVIREA POPUIAŢIEI Cooperaţiei meşteşugăreşti, ca şi celorlalte sectoare economice ale ţării, îi revin pentru anul 1970 sarcini deosebit de importante pe linia contribuţiei sale la dezvoltarea economiei naţionale, la încheierea cu rezultate cît mai bune a ultimului an al cincinalului. In acest an activitatea de deservire a populaţiei — domeniul principal al cooperaţiei meşteşugăreşti — va trebui să cunoască o dezvoltare în continuare, astfel încît să se realizeze un volum al încasărilor mai mare cu peste 8 la sută decît cel al anului 1969, lărgindu-se şi diversificîndu-se lucrările şi serviciile prestate, îmbunătăţind calitatea acestora. O creştere însemnată va trebui asigurată de unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti producţiei pentru export, a cărui volum urmează să fie, la sfîrşitul acestui an, cu peste 50 la sută mai mare decît volumul exportului realizat în anul 1969. —• Ce solicită îndeplinirea acestor obiective din partea tineretului ? — Asigurarea îndeplinirii prevederilor de plan pe anul 2170 reclamă eforturi susţinute din partea tuturor lucrătorilor din cooperaţia meşteşugărească, conjugate cu măsuri tehnico-organizatorice corespunzătoare, adoptate la nivelul tuturor verigilor de activitate. Nu greşesc însă afirmînd că tineretul cooperator are un rol de o deosebită însemnătate în această privinţă, ei, tinerii cooperatori, prin elanul şi capacitatea lor constituind un important potenţial ce trebuie să se manifeste tocmai în direcţia îndeplinirii cu succes a sarcinilor pe anul 1970. Afirmaţia mea porneşte de la următoarea realitate. In prezent, cooperaţia meşteşugărească cuprinde în raidurile sale Convorbire cu tov. STAN UDREA vicepreşedinte al UCECOM un număr mare de meseriaşi tineri, majoritatea calificaţi prin forme proprii de şcolarizare. Aproape 40 la sută din numărul total al cooperatorilor existenţi la sfîrşitul anului 1969 au vîrsta de pînă la 30 ani, proporţie care creşte contibuu prin filtrarea în producţie a tinerilor absolvenţi. Numai anul trecut au intrat în rîndurile cooperatorilor peste 9 000 tineri calificaţi în diferite meserii, urmînd ca în anul 1970 să fie cuprinşi în producţie un număr asemănător de tineri absolvenţi prin reţeaua de şcolarizare UCECOM. In aceste condiţii este evident că realizarea sarcinilor ce revin cooperaţiei meşteşugăreşti (Continuare în pag. a ll-a) Cum se mai apropie vârstele în timp ! Copilul de doi ani pe care fratele său îl aducea, gol, de mină, să ne vadă jucînd fotbal pe un maidan este acum inginer electronist şi ne spune „tu“ cu mare condescendenţie. Generaţia este un mod de a răspunde colectiv la problemele vieţii imediate şi de a vedea viitorul prin prisma unui trecut similar ca intindere. Bucuriile prea mari din acest trecut trezesc un fel de iresponsabi • Fapte care ne surprind şi revoltă : infracţiunile împotriva vieţii • Omul obişnuit crede că numai un nebun poate deveni ucigaş ce arată statistica ? • Furtul, beţia, răzbunarea — cauze ale crimei • O amplă anchetă a ziarului nostru. „Moartea unui om mă micşorează pentru că omenirea sînt eu“ — afirma încă în urmă cu patru sute de ani filozoful şi poetul englez J. Donne. Această excepţională sinteză exprimă înseşi sensul şi esenţa umanităţii, una dintre raţiunile superioare ale existenţei sale. Noţiunea de crimă a apărut însă aproape concomitent cu crezul suprem al solidarităţii umane şi a însoţit omenirea pe parcursul evoluţiei sale, ca o tragică ilustrare a excepţiei. In condiţiile socialismului, criminalitatea a înregistrat o descendentă spectaculoasă, îndrep Înţelepciunea ţă. Fiica vecinului, grăbită să ne zică pînă acum cîţiva ani „săru-mîna“, trece trufaşă cu căruciorul pe stradă şi noi sîntem cei care ne scoatem azi pălăria. Un tăvălug egal — al vieţii ? al morţii 7 — ne grăbeşte, ne strînge, ne solidarizează în ceea ce noi numim de obicei generaţie, noţiune care este însă incompletă atîta vreme cît o examinăm strict bicidlitate. Decepţiile prea multe nasc un simţ mai treaz al lucrurilor şi o amărăciune vigilentă. Bucuriile şi decepţiile alternate dezvoltă ceea ce noi numim înţelepciune, adică un fel robust de a întâmpina viaţa, indiferent de abrupturile ei. înţelepciunea nu ţine însă în mod exclusiv de vîrstă. (Continuare în pag. a ll-a) IN PAGINA A III-A „Probleme actuale ale activităţii sportive de maia" 0 „masă rotundă" la care au participat : MIRCEA ANGELESCU, secretar al C.C. al U.T.C., TRAIAN POP, adjunct al ministrului învățămîntului, ELENA POPARAD, vicepreşedintă a Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor, NICOLAE GAVRILESCU, secretar al Consiliului Central al U.G.S.R., MARIUS BIRJEGA, vicepreşedinte al C.N.E.F.S.( reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! RUBRICA" NOASTRA DE SPORT . VA OFERĂ ASTĂZI : • Noutăţi fotbalistice pe... zăpadă. • Campionii juniori la un sport relativ tînăr — judo. • Impresii de pe pîrtiile „Olimpiadei albe" a elevilor. • O declaraţie a lui Rele despre C.M. din Mexic. • Ultimele asalturi pentru titlul naţional de şah. • Numeroase alte informaţii sportive. ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6442 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 2 FEBRUARIE 1970 . In pagina PROFESIA TA reţeaua completă şi alte informaţii privind InvAţamentul superior DE SUBIMMERI Uzina de fibre sintetice-Iaşi, una dintre modernele unităţi industriale ale Moldovei, este deservită de muncitori cu o înaltă calificare Forumul opiniei publice este dator să intervină l uîndu-se vertiginos spre zero. Aşa e firesc, explicaţiile le cunoaştem cu toţii, sîntem convinşi că aşa trebuie să fie şi nu altfel. Şi totuşi, „infracţiunile împotriva vieţii“, cum le denumeşte Codul penal, devenite de-abia în socialism, într-adevăr excepţii, pentru că ele reprezintă acte fundamental opuse şi străine esenţei orînduirii sociale, legilor ei scrise şi nescrise, n-au dispărut încă definitiv. In anul 1969 pe raza municipiului Bucureşti, s-au săvîrşit 47 de omoruri şi 6 tentative de omor. Cifra este infimă raportată la statisticile de acum 4—5 decenii. Dar ea nu oferă, totuşi, suficiente motive de reflecţie, de acţiune? In anul 1969, anul unor mari victorii ale omului în numeroase domenii, în inima ţării, au fost curmate voluntar, sau au existat tentative pentru aceasta, 53 de vieţi omeneşti. S-ar părea că este opera unor dezechilibraţi mintali. Iată însă că expertizele medicale infirmă în proporţie de 98 la sută această firească presupunere. Mai mult decît atît, cercetarea cazurilor dezvăluie un adevăr dureros şi alarmant: 6 dintre autorii crimelor numără pînă la 18 ani, iar 10 dintre ei au între 18—25 de ani. Rare de necrezut şi totuşi acestea sunt faptele. Tinerii, nişte copii aproape, au lovit cu cuţitul sau toporul, au devenit peste noapte asasini. In unele cazuri certificatul medico-legal indică, e drept „tulburări de comportament“, dar în cele mai multe cazuri, faptele sînt săvîrşite în mod conştient, uneori cu o luciditate şi o stăpînire de sine inspăimîntătoare. Ce-i atunci cu aceste „tulburări de comportament“ ? „Un asemenea diagnostic — ne informa tovarăşul Dumitru Popescu, procurorul-şef al Procuraturii municipiului Bucureşti , apare în cele mai multe cazuri abia în urma expertizei, deci după comiterea infracţiunii. Dar nu acesta este momentul declanşării a ceea ce numim „tulburări de comportament. Mulţi dintre tinerii care apar în faţa instanţei sunt absolvenţii unor şcoli, au fost mai mulţi ani sub ochii pedagogului şi ai medicului. Şi totuşi, in majoritatea cazurilor de care ne ocupăm, fişele medicale ale actualilor infractori sunt curate SOFIA SCORŢARU (Continuare în pag. a l1-at Şapte zile am fost martorul, mai mult sau mai puţin pregătit să întîmpine intensitatea unor ore de practică ale studentului Nicolae Ciobanu de la Facultatea de medicină generală din Bucureşti, efectuate la Clinica cu profil universitar a spitalului de adulţi „Vasile Boaită“. La I.M.F. sînt mulţi studenţi cu o pregătire teoretică excepţională. Dar faptul că profesorii medici îmi recomandaseră dintre aceştia tocmai pe studentul din anul V, Nicolae Ciobanu, mi l-am explicat abia aici, în clinică. Deşi constituia o anticipare binecunoscută şi de ei, bolnavii din salonul nr. 1 preferau, în cazul studentului stagiar, apelativul „doctore“ — dovadă a încrederii, recunoştinţei şi stimei pe care aceştia i le purtau, împărtăşite ori, nu, ştiute ori neştiute, gîndurile viitorului medic s-au întovărăşit, o dată cu indiscreţia noastră, într-un jurnal fragmentar, care luminează, intr-un fel, „angajamentul pe-o viaţă“ pe care acesta şi l-a luat faţă de sine şi de oameni. Urmărindu-l, am înţeles că veghea lui îndelungată la căpătîiul bolnavilor realiza acea comuniune spirituală necesară grabnicei vindecări, singurul suport moral în stare să impună un sentiment de încredere reciprocă între pacient şi îngrijitorul său. Iată cîteva frînturi disparate din jurnalul studentului: — „Dacă n-am fi atenţi, banalul ar inunda viaţa. Urmările ar fi dezastruoase. Astăzi am avut de rezolvat o situaţie dificilă, un student şi-a tratat o afecţiune banală cu aspirină în cantităţi excesive. Urmarea: ulcer perforat. Pe masa de operaţie se întâmplă ceea ce nimeni n-ar fi dorit : un stop cardiac. Ca întotdeauna medicul şef m-a inclus in echipa de intervenţie chirurgicală. Îmi comprim emoţiile în gesturi cît rai exacte. In mai puţin de un minut bisturiul îi desface pieptul. Mîinile medicului, masînd inima, imprimă, poate şi telepatic, chemarea la viaţă, la ceea ce dăinuie şi e bucurie. Prin lipsa oxigenului se naşte alt pericol : decerebrarea. Toată echipa sîntem o inimă calmă în înfrigurarea ei — concentraţi pe gesturile cele mai adecvate clipei. Viaţa se reinstalează cu greu. Dar mîine, de partea cui va înclina balanţa ?“... — „Se luminează. 3 zile a durat lupta cu negurile morţii. Trei zile de veghe la căpătîiul pacientului. Primul lui zîmbet îmi Gif. ISTRATE / (Continuare în pag. a IlI-a) Studenţii Institutului politehnic din Bucureşti la o oră de desen Foto: EMIL COJOC ABU Studenţia ia haine de lacru ADNOTĂRI LA UN JURNAL INTIM DE PRACTICĂ STUDENŢEASCĂ MEDICALĂ IN PAG. A II-A FETELE şi răspunsul organizaţiei la problemele lor specifice • Succintă relatare a unei ample dezbateri în cadrul plenarei Comitetului judeţean Braşov _al_ U.T.C. privind dezideratele diversificării şi diferenţierii în activitatea educativă.