Scînteia Tineretului, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6492-6517)
1970-04-01 / nr. 6492
TINERETULUI DE LA LOTRU Lotru, 29 martie 1970. Pentru diagrama producţiei această zi nu propune fapte senzaţionale. N-au fost atinse cote spectaculoase la vreun obiectiv, nu s-au înregistrat recorduri deosebite. Duminică a fost o zi normală la Lotru. O zi în care activitatea productivă a păstrat ritmul alert, riguros dimensionat în programul ce coordonează munca miilor de constructori ai celei mai mari hidrocentrale de pe rîurile interioare ale țării. 29 martie va fi, cu toate acestea, înscrisă cu majuscule într-o viitoare cronică a marelui obiectiv energetic căci duminică la Lotru, aşa cum se cunoaşte, a luat fiinţă Şantierul naţional al tineretului, eveniment cu multiple semnificaţii, ale cărui rezonanţe depăşesc hotarele şantierului de aici. Pe un platou, aproape 700 de tineri — băieţi şi fete, în uniforme albastre — purtînd însemnele distinctive de brigadier, au format primul lor careu, după un ceremonial ce ne reînvie în memorie episoade din marea epopee a muncii, scrisă cu ani în urmă, la Bumbeşti—Livezeni, la Salva-Vişeu. Munţii, văile au răsunat din nou în acordurile cîntecelor tinereşti şi am avut revelaţia unor activităţi care parcă ieri le mai văzusem. S-a dorit reînvierea unei tradiţii şi s-a declanşat o acţiune a cărei arie de cuprindere, cu siguranţă, nu se va limita la munţii Lotrului. Ce este, de fapt, acest şantier naţional al tineretului ? Cine sunt tinerii care l-au format ? Cum este organizat ? Ce obiective urmăreşte ? Iată cîteva din întrebările la care încercăm un răspuns în pagina a treia a numărului nostru de azi. In aparenţă, nu s-a întimplat nimic Cei şapte sute nu au acum, pentru prima dată, revelaţia momentului. Nici măcar pe cea a Lotului. Pe mulţi îi cunoaştem încă de la Argeş şi am mai avut ocazia să scriem despre ei. Alţii au venit aici chiar de la începerea lucrărilor de organizare a şantierului. Alţii, mai tîrziu, în orice caz toţi, dar absolut toţi, la data înfiinţării Şantierului naţional al tineretului, erau salariaţii întreprinderii de construcţii hidrotehnice. Dacă veţi merge la Lotru să căutaţi şantierul tineretului, delimitat precis într-unul sau mai multe puncte din păienjenişul de lucrări ce se execută aici, veţi avea surpriza de a... nu-l găsi, dar nu pentru că ar fi ascuns în nu ştiu ce vale sau loc ferit, ci pentru simplul motiv că întregul complex de lucrări de aici constituti, de fapt, iramien şi naţional al tineretului. Veţi observa, în schimb, la aproape toate punctele de lucru, muncitori ce poartă la buzunarul de la veston o insignă pe care n-o veţi mai în-VASILE BARAC (Continuare in pag. a lll-a) Imagine înfătişînd un front de lucru in centrala subterană de la Ciunget — Lotru 1970 Fotografia : ION CUCU întrebând pe un oarecare dacă a fost la un anume muzeu, de cele mai multe ori ţi se răspunde afirmativ. Da, am fost, singur sau cu şcoala, cu prietenii sau cu părinţii, ,,am vizitat“ pe rînd muzee, case memoriale, expoziţii. Foarte bine, dar de ce „am vizitat“ ? Pentru că întrebîndlul Tifii, departe- pe acelaşi de cîte ori a fost, să zicem, la Muzeul Antipa, vei vedea cum dă din umeri oarecum mirat de o astfel de curiozitate, inutilă din punctul său de vedere, răspunzînd cu seninătate : „o dată“. Deci „vizitatorul“ a fost odată şi o singură dată printr-un muzeu, suficient pentru a-ţi spune adresa şi subiectul „vizitei“ sale. Aceasta ar fi tot ce se Muzeul poate înţelege prin „vizitarea“ unui muzeu : una — două — trei ore de trecere rapidă prin faţa exponatelor, priviri aruncate la iuţeală prin colţuri, lecturi grăbite ale panourilor de orientare , cu sau fără ghid, cu sau fără plăcere şi interes — cu sau fără minim de cunoştinţe privitoare la exponatele muzeului. Ca rezultă dintr-o asemenea vizită, vă-nchipuiţi : muzeul se confundă cu un spectacol oarecare, cu un film pe care este suficient să-l „vizionezi“ o dată; deci se reţine subiectul (istorie, artă, ştiinţă etc), se memorează unul sau două lucruri importante („a, fluturii de la Antipa“, „a, Rembrandt“) dar mai ales „de neuitat“ este clădirea ca atare, tavanul şi podeaua, marmura scării şi balustradele, lustrele şi draperiile. întocmai ca atunci cînd trecînd pe lîngă un necunoscut putem foarte bine să-i observăm înălţimea, îmbrăcămintea şi pantofii, uneori, culoarea părului, dar niciodată culoarea ochilor. Atît. Vizitarea unui muzeu este prima cunoştinţă, ori a te limita la aceasta nu în(Continuare în pag. a V-a) IN PAG.A IV-A Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6492 6 PAGINI 30 BANI MIERCURI 1 APRILIE 1970 URCUŞURI CONSTANTE PE DIAGRAMA PRODUCŢIEI DE LAPTE ..Premiul întîi pe fără la producţia de lapte a fost atribuit cooperativei agricole din Stoicaneşti, judeţul Olt, care a obţinut 3152 litri lapte în medie de la 422 vaci şi a livrat la fondul de stat 9 585 hectolitri lapte".Din comunicatul dat publicităţii privind acordarea titlului de cooperativă agricolă fruntaşă pe ţară în întrecerea socialistă pe anul 1969). Şi iată-ne oaspeţii Stoicăneştiului, ai sătenilor care, cum plastic sublinia preşedintele cooperativei agricole, tovarăşul Dumitru Tudose, „de ani de zile au „importat“ mereu — fără să se ruşineze că... nu s-au născut a toate ştiutori — şi rase valoroase de animale şi ferme de construcţie a grajdurilor sau de conservare a furajelor, şi cele mai moderne, mai ştiinţifice reguli de creştere a animalelor, care se puteau aplica în fermă, le-au adăugat experienţa dobîndită, iar acum obţin şi valorifică, intr-ocreştere constantă, producţii mari de lapte, de carne“. Oamenii cu care discutăm seamănă mult cu miile de îngrijitori pe care i-am întîlnit *şi cu care am discutat în alte localităţi ale ţării : harnici, modeşti, bine legaţi, şi, totuşi, în dreptul numelui celor cu care mă întreţin aici sînt aşezate realizări autentice, cu care altcineva nu s-a putut mîndri : 3152 litri lapte obţinuţi anul trecut în medie de la un efectiv de 422 vaci, aproape 800 de litri in primele trei luni ale lui 1970. Construcţiile, la fel de spaţioase, de aerate, cu apă permanentă, cu mică mecanizare şi totuşi de aici porneşte un adevărat rîu de lapte , anul trecut aproape un milion de litri valorificaţi prin contracte, iar în primul trimestru al acestui an doar cu puţin sub 300 000 de litri. Anii,iar din şase comune şi a metişi, cum sunt cu milioanele în ţară şi, totuşi, cele de aici, de la Stoicăneşti, au adus anul trecut un venit mediu de 4 740 lei, iar anul acesta se vizează cifra de 5 000 lei. Pe ce s-a clădit succesul stoicăneştenilor , pe merit răsplătit cu diploma de onoare şi drapelul roşu de unitate fruntaşă pe ţară ? Unde se termină efectul a ceea ce noi înţelegem prin condiţii economice optime, şi unde începe să apară consecinţa a ceea ce ţine de OM, de MESERIAŞ, de INTERPRETAREA în specific local a tot ceea ce a oferit la un moment dat, cercetarea, practica de producţie ? Explicaţii solicităm, cum este şi firesc, celor ce au determinat urcuşul permanent al vectorului pe diagrama producţiei de lapte. Printre alţii, apelăm la cîţiva dintre tinerii care lucrează la ferma de vaci. NICOLAE CIOBANU, îngrijitor mulgător : „Cînd în munca ta de îngrijitor ţii mereu seama de minut şi graip, cînd te străduieşti să rămîi „robul“ a două idei — prima, că lucrezi cu fiinţe, iar cea de a doua, că aceste fiinţe trebuie astfel modelate incit să producă maximum din GH. FECIORU (Continuare în pag. a lll-a) DUMITRU TUDOSE, Erou al Muncii Socialiste, președintele C.A.P. Stoicănești TEODOR MILITARU, tehnician veterinar, secretarul U.T.C. de la zootehnie NICOLAE CIOBANU, îngrijitor mulgător DINU PANTILIE, îngrijitor mulgător Apropo de „ACCESUL LA ACEST FILM ESTE INTERZIS TINERILOR SUB 18 ANI“ Măsură educativă reală sau reclamă prin contrabandă ? Pentru selectivitatea care trebuie să opereze într-un efort educativ, atît în ceea ce privește obiectivele cit și instrumentele sale, vîrsta nu e poate totdeauna criteriul cel mai important, dar, oricum, niciodată nu este şi nu va fi cel de pe urmă. Şi, evident, nu se poate înscrie într-un regim de excepţii o operă instructiv-formativă care apelează sau include în arsenalul său mijloacele artei. Fiindcă efectul educativ al unor creaţii — ne referim aici exclusiv la cele cinematografice, dat fiind relaţia lor mai directă cu problema care ne preocupă, ţi- • nuta etică a străzii — depinde în- tr-o măsură deloc neglijabilă de cel căruia i se adresează, de ex- I perienţa, de puterea de înţelege- re, de discernămîntul şi capacitatea lui de apreciere. Rezultatele pot fi adesea tocmai opusul celor scontate şi asta nu datorită întotdeauna operei ca atare, ci şi incapacităţii explica- bile a unei anume vîrste de a reţine ceea ce este demn de reţi- I nut, a ceea ce este semnificativ, , valoros. Nu e nevoie să apelăm la exemple pentru a dovedi aces- I te lucruri fiindcă întîlnim fieca- | re şi nu de puţine ori tineri care dintr-un film sau altul reţin sche- I me de conduită morală ce nu li se potrivesc, ce le sînt şi ar trebui să le rămînă străine, sau alţii care dintr-o deformată înţelegere, din- tr-o eroare adoptă ca modele eroi sau gesturi pe care însuşi filmul 9 le condamnă. Necesara selectivitate după cri- teriul vîrstei care trebuie să ope- reze deci, primordial în cazul fii- B mului, apelează fireşte la modali- - taţi dintre cele mai diferite, a- Bcestea puţind merge de la re- B comandare şi explicitare pînă la _ măsura cea mai severă, interdic- I ţia. Limitarea accesului în cinema- I tografe — bineînţeles, la anumite ■ N. ARSENIE M. TACCIU I. MARCOVICI (Continuare în pag. a ll-a) UN AEROGLISOR CONSTRUIT DE ELEVI Căutîndu-l pe Matei Király, am avut prilejul să cunosc două trepte ale dezvoltării pasiunii de navomodelist, poate primele trepte. La Casa de cultură a studenţilor din Galaţi, în sala cercului de navomodele, studentul Marcel Tiribegea care s-a remarcat anul trecut la concursurile de la Giurgiu şi Mamaia, ne propune incursiuni în timp cu ambarcaţiunile construite de viitorii ingineri. El lucrează acum la o navă cu rotoare, concepută după studiile şi încercările lui Matei Király. Navomodelist a devenit la 8 ani şi mult îi datorează maestrului sportului Angliei Gheorghe, de la Casa pionierilor. Ne îndreptăm spre Casa pionierilor şi, în sfîrşit, suntem faţă în faţă cu Matei Király. E încă student, dar peste cîteva luni va fi inginer. Au trecut 3 ani de cînd am scris despre cercetările sale, despre nava cu aripi submerse, navă concepută în întregime de el. Intre timp, numele lui a devenit cunoscut oricărui constructor naval. Incontestabil, avem în faţă o puternică personalitate : un clocot necurmat de idei, o sete neostoită pentru nou, îndrăzneală, impresionantă putere de muncă. Dar dialogul nostru are de această dată ca temă ION CHIRIC (Continuare în pag. a lll-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT DELEGAŢIA UNIUNII DEMOCRATE DE STINGĂ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit pe tovarăşii Antonis Brillakis, Haralambos Drakopoulos şi Nikos Karas, membri ai Comitetului Executiv al Uniunii Democrate de Stînga din Grecia (E.D.A.). La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Convorbirea, care a avut loc cu acest prilej, s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărășească. ACEASTA ESTE PRIMA CONCLUZIE A „MESEI ROTUNDE" ORGANIZATE DE ZIARUL NOSTRU cu participarea tovarăşilor conf. dr. NICULAE BELLU, membru corespondent al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, lector univ. dr. STELIAN STOICA, prof. IOSIF UTO, director al liceului,Mihail Sadoveanu", VASILE POPESCU, cercetător principal în sectorul de etică al Institutului de filozofie. V. ARACHELIAN: Mulţumindu-vă, în numele redacţiei, pentru amabilitatea cu care aţi dat curs invitaţiei de a susţine pentru tinerii noştri cititori acest colocviu etic, aş vrea ca introducerea în perimetrul discuţiei noastre să rezume intervenţiile anterioare de această temă vastă, publicate în „Scînteia tineretului“. Esenţializînd pluritatea raporturilor stabilite intre drepturile şi îndatoririle cetăţeanului în socialism, accentuînd cu deosebire locul pe care-l ocupă în această relaţie tînărul cetăţean — crescut şi format în sfertul de veac de construcţie socialistă — discuţiile anterioare, înscrise sub această temă, au relevat natura politică a spiritului de echitate, punind, totodată, sub un fascicol de lumină locul şi rolul tinerilor în procesul dialectic pe care-l dezvoltă în socialism spiritul de echitate. Mai mult decit atît, abordînd cîteva situaţii — de natura excepţiilor — de eludare a îndatoririlor sociale în care se află unii tineri, dialogurile noastre au reliefat cit şi de ce sunt păgubitoare nu numai in plan social, dar şi în cel strict individual aceste mentalităţi. Dar trebuie să avansăm discuţia noastră vizând exigenţele care trebuie instaurate în practica muncii de educaţie cu marea masă a tinerilor, cu acea parte preponderentă şi omogenă a tinerei generaţii. N. BELLU : Din punct de vedere moral — nu este numai părerea mea — avem un tineret VARTAN ARACHELIAN (Continuare în pag. a V-a)