Scînteia Tineretului, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6492-6517)

1970-04-01 / nr. 6492

TINERETULUI DE LA LOTRU Lotru, 29 martie­ 1970. Pentru diagrama producţiei această zi nu propune fapte senzaţionale. N-au fost atinse cote spec­taculoase la vreun obiectiv, nu s-au înregistrat recorduri deosebite. Duminică a fost o zi normală la Lotru. O zi în care activitatea productivă a păstrat ritmul alert, riguros dimensionat în programul ce coordonează munca miilor de constructori ai celei mai mari hidrocentrale de pe rîurile interioare ale țării. 29 martie va fi, cu toate acestea, înscrisă cu majuscule într-o viitoare cronică a marelui obiectiv ener­getic căci duminică la Lotru, aşa cum se cunoaşte, a luat fiinţă Şantierul naţional al tineretului, eveniment cu mul­tiple semnificaţii, ale cărui rezonanţe depăşesc hotarele şan­tierului de aici. Pe un platou, aproape 700 de tineri — băieţi şi fete, în uniforme albastre — purtînd însemnele distinctive de briga­dier, au format primul lor careu, după un ceremonial ce ne reînvie în memorie episoade din marea epopee a muncii, scri­să cu ani în urmă, la Bumbeşti—Livezeni, la Salva-Vişeu. Munţii, văile au răsunat din nou în acordurile cîntecelor ti­nereşti şi am avut revelaţia unor activităţi care parcă ieri le mai văzusem. S-a dorit reînvierea unei tradiţii şi s-a declanşat o acţiu­ne a cărei arie de cuprindere, cu siguranţă, nu se va limita la munţii Lotrului. Ce este, de fapt, acest şantier naţional al tineretului ? Cine sunt tinerii care l-au format ? Cum este organizat ? Ce obiective urmăreşte ? Iată cîteva din întrebă­rile la care încercăm un răspuns în pagina a treia a numă­rului nostru de azi. In aparenţă, nu s-a întimplat nimic Cei şapte sute nu au acum, pentru prima dată, revelaţia momentului. Nici măcar pe cea a Lotului. Pe mulţi îi cunoaş­tem încă de la Argeş şi am mai avut ocazia să scriem despre ei. Alţii au venit aici chiar de la începerea lucrărilor de organiza­re a şantierului. Alţii, mai tîrziu, în orice caz toţi, dar absolut toţi, la data înfiinţării Şantierului na­ţional al tineretului, erau sala­riaţii întreprinderii de construcţii hidrotehnice. Dacă veţi merge la Lotru să căutaţi şantierul tineretului, deli­mitat precis într-unul sau mai multe puncte din păienjenişul de lucrări ce se execută aici, veţi a­­vea surpriza de a... nu-l găsi, dar nu pentru că ar fi ascuns în nu ştiu ce vale sau loc ferit, ci pentru simplul motiv că întregul complex de lucrări de aici con­­stituti, de fapt, iramien şi naţio­nal al tineretului. Veţi observa, în schimb, la aproape toate punc­tele de lucru, muncitori ce poar­tă la buzunarul de la veston o insignă pe care n-o veţi mai în-VASILE BARAC (Continuare in pag. a lll-a) Imagine înfătişînd un front de lucru in centrala subterană de la Ciunget — Lotru 1970 Fotografia : ION CUCU întrebând pe un oarecare dacă a fost la un anume mu­zeu, de cele mai multe ori ţi se răspunde afirmativ. Da, am fost, singur sau cu şcoa­la, cu prietenii sau cu părin­ţii, ,,am vizitat“ pe rînd mu­zee, case memoriale, expoziţii. Foarte bine, dar de ce „am vizitat“ ? Pentru că între­­bîndlul Tifii, departe- pe­ ace­laşi de cîte ori a fost, să zicem, la Muzeul Antipa, vei vedea cum dă din umeri oa­recum mirat de o astfel de curiozitate, inutilă din punc­tul său de vedere, răspunzînd cu seninătate : „o dată“. Deci „vizitatorul“ a fost odată şi o singură dată printr-un muzeu, suficient pentru a-ţi spune adresa şi subiectul „vizitei“ sale. Aceasta ar fi tot ce se Muzeul poate înţelege prin „vizitarea“ unui muzeu : una — două — trei ore de trecere rapidă prin faţa exponatelor, priviri aruncate la iuţeală prin col­ţuri, lecturi grăbite ale pa­nourilor de orientare , cu sau fără ghid, cu sau fără plăcere şi interes — cu sau fără mi­nim de cunoştinţe privitoare la exponatele muzeului. Ca rezultă dintr-o asemenea vi­zită, vă-nchipuiţi : muzeul se confundă cu un spectacol oarecare, cu un film pe care este suficient să-l „vizionezi“ o dată; deci se reţine subiec­tul (istorie, artă, ştiinţă etc), se memorează unul sau două lucruri importante („a, flutu­rii de la Antipa“, „a, Rem­brandt“) dar mai ales „de neuitat“ este clădirea ca ata­re, tavanul şi podeaua, mar­mura scării şi balustradele, lustrele şi draperiile. întoc­mai ca atunci cînd trecînd pe lîngă un necunoscut pu­tem foarte bine să-i ob­servăm înălţimea, îmbrăcă­mintea şi pantofii, une­ori, culoarea părului, dar niciodată culoarea ochilor. Atît. Vizitarea unui muzeu este prima cunoştinţă, ori a te limita la aceasta nu în­(Continuare în pag. a V-a) IN PAG.­A IV-A Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6492 6 PAGINI 30 BANI MIERCURI 1 APRILIE 1970 URCUŞURI CONSTANTE PE DIAGRAMA PRODUCŢIEI DE LAPTE ..Premiul întîi pe fără la producţia de lapte a fost atribuit cooperativei agricole din Stoicaneşti, judeţul Olt, care a obţinut 3152 litri lapte în medie de la 422 vaci şi a livrat la fondul de stat 9 585 hectolitri lapte".­­Din comunicatul dat publicităţii privind acordarea titlului de cooperativă agricolă fruntaşă pe ţară în întrecerea socialistă pe anul 1969).­ Şi iată-ne oaspeţii Stoicăneş­­tiului, ai sătenilor care, cum plastic sublinia preşedintele cooperativei agricole, tovară­şul Dumitru Tudose, „de ani de zile au „importat“ mereu — fără să se ruşineze că... nu s-au năs­cut a toate ştiutori — şi rase valoroase de animale şi ferme de construcţie a grajdurilor sau de conservare a furajelor, şi cele mai moderne, mai ştiinţi­fice reguli de creştere a anima­lelor, care se puteau aplica în fermă, le-au adăugat experien­ţa dobîndită, iar acum obţin şi valorifică, intr-o­­creştere con­stantă, producţii mari de lapte, de carne“. Oamenii cu care dis­cutăm seamănă mult cu mii­le de îngrijitori pe care i-am întîlnit *şi cu care am discutat în alte locali­tăţi ale ţării : harnici, mo­deşti, bine legaţi, şi, totuşi, în dreptul numelui celor cu care mă întreţin aici sînt aşezate realizări autentice, cu care alt­cineva nu s-a putut mîndri : 3152 litri lapte obţinuţi anul trecut în medie de la un efectiv de 422 vaci, aproape 800 de litri in primele trei luni ale lui 1970. Construcţiile, la fel de spaţioase, de aerate, cu apă permanentă, cu mică mecanizare şi totuşi de aici porneşte un adevărat rîu de lapte , anul trecut aproape un milion de litri valorificaţi prin contracte, iar în primul trimestru al acestui an doar cu puţin sub 300 000 de litri. Ani­­i,iar d­in şase comune şi a metişi, cum sunt cu milioanele în ţară şi, totuşi, cele de aici, de la Stoicăneşti, au adus anul trecut un venit mediu de 4 740 lei, iar anul acesta se vizează cifra de 5 000­ lei. Pe ce s-a clădit succesul stoicăneştenilor , pe merit răsplătit cu diploma de o­­noare şi drapelul roşu de unitate fruntaşă pe ţară ? Unde se termină efectul a ceea ce noi­­ înţelegem prin condiţii economice optime, şi unde începe să apară conse­cinţa a ceea ce ţine de OM, de MESERIAŞ, de INTERPRETA­REA în specific local a tot ceea ce a oferit la un moment dat, cercetarea, practica de producţie ? Explicaţii solicităm, cum este şi firesc, celor ce au determinat urcuşul permanent al vectorului pe diagrama produc­ţiei de lapte. Printre alţii, ape­lăm la cîţiva dintre tinerii care lucrează la ferma de vaci. NICOLAE CIOBANU, îngriji­tor mulgător : „Cînd în munca ta de îngrijitor ţii mereu seama de minut şi graip, cînd te stră­­duieşti să rămîi „robul“ a două idei — prima, că lucrezi cu fi­inţe, iar cea de a doua, că aces­te fiinţe trebuie astfel modelate incit să producă maximum din GH. FECIORU (Continuare în pag. a lll-a) DUMITRU TUDOSE, Erou al Muncii Socialiste, pre­ședintele C.A.P. Stoicănești TEODOR MILITARU, tehnician veterinar, secretarul U.T.C. de la zootehnie NICOLAE CIOBANU, îngrijitor mulgător DINU PANTILIE, îngrijitor mulgător Apropo de „ACCESUL LA ACEST FILM ESTE INTERZIS TINERILOR SUB 18 ANI“ Măsură educativă reală sau reclamă prin contrabandă ? Pentru selectivitatea care tre­buie să opereze într-un efort e­­ducativ, atît în ceea ce privește obiectivele cit și instrumentele sale, vîrsta nu e poate totdeauna criteriul cel mai important, dar, oricum, niciodată nu este şi nu va fi cel de pe urmă. Şi, evident, nu se poate înscrie într-un regim de excepţii o operă instructiv-for­­mativă care apelează sau include în arsenalul său mijloacele artei. Fiindcă efectul educativ al unor creaţii — ne referim aici exclu­siv la cele cinematografice, dat fiind relaţia lor mai directă cu problema care ne preocupă, ţi- • nuta etică a străzii — depinde în-­­ tr-o măsură deloc neglijabilă de cel căruia i se adresează, de ex- I perienţa, de puterea de înţelege-­­ re, de discernămîntul şi capacita­tea lui de apreciere. Rezultatele pot fi adesea tocmai­­ opusul celor scontate şi asta nu datorită întotdeauna operei ca­­ atare, ci şi incapacităţii explica-­­ bile a unei anume vîrste de­ a re­ţine ceea ce este demn de reţi- I nut, a ceea ce este semnificativ,­­ , valoros. Nu e nevoie să apelăm la exemple pentru a dovedi aces- I te lucruri fiindcă întîlnim fieca- | re şi nu de puţine ori tineri care dintr-un film sau altul reţin sche- I me de conduită morală ce nu li­­ se potrivesc, ce le sînt şi ar trebui să le rămînă străine, sau alţii care­­ dintr-o deformată înţelegere, din-­­ tr-o eroare adoptă ca modele eroi sau gesturi pe care însuşi filmul 9 le condamnă. Necesara selectivitate după cri-­­ teriul vîrstei care trebuie să ope-­­ reze deci, primordial în cazul fii- B mului, apelează fireşte la modali- - taţi dintre cele mai diferite, a- B­cestea puţind merge de la re- B comandare şi explicitare pînă la _ măsura cea mai severă, interdic- I ţia. Limitarea accesului în cinema- I tografe — bineînţeles, la anumite ■ N. ARSENIE M. TACCIU I. MARCOVICI (Continuare în pag. a ll-a) UN AEROGLISOR CONSTRUIT DE ELEVI Căutîndu-l pe Matei Király, am avut prilejul să cunosc două trepte ale dezvoltării pasiunii de navomodelist, poate primele trepte. La Casa de cultură a studen­ţilor din Galaţi, în sala cercului de navomodele, studentul Marcel Tiribegea care s-a remarcat anul trecut la concursurile de la Giur­giu şi Mamaia, ne propune incursiuni în timp cu ambarca­ţiunile construite de viitorii ingi­neri. El lucrează acum la o navă cu rotoare, concepută după stu­diile şi încercările lui Matei Ki­rály. Navomodelist a devenit la 8 ani şi mult îi datorează maes­trului sportului Angliei Gheorghe, de la Casa pionierilor. Ne îndreptăm spre Casa pio­nierilor şi, în sfîrşit, suntem­ faţă în faţă cu Matei Király. E încă student, dar peste cîteva luni va fi inginer. Au trecut 3 ani de cînd am scris despre cercetările sale, despre nava cu aripi sub­merse, navă concepută în între­gime de el. Intre timp, numele lui a devenit cunoscut oricărui constructor naval. Incontestabil, avem în faţă o puternică perso­nalitate : un clocot necurmat de idei, o sete neostoită pentru nou, îndrăzneală, impresionantă pu­tere de muncă. Dar dialogul nos­tru are de această dată ca temă ION CHIRIC (Continuare în pag. a lll-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT DELEGAŢIA UNIUNII DEMOCRATE DE STINGĂ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, a primit pe to­varăşii Antonis­ Brillakis, Hara­­lambos Drakopoulos şi Nikos Karas, membri ai Comitetului Executiv al Uniunii Democrate de Stînga din Grecia (E.D.A.). La primire au participat to­varăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R., şi Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Convorbirea, care a avut loc cu acest prilej, s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărășească. ACEASTA ESTE PRIMA CONCLUZIE A „MESEI ROTUNDE" ORGANIZATE DE ZIARUL NOSTRU cu participarea tovarăşilor conf. dr. NICULAE BELLU, membru corespondent al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, lector univ. dr. STELIAN STOICA, prof. IOSIF UTO, director al liceului­­,Mih­ail Sadoveanu", VASILE POPESCU, cercetător principal în sectorul de etică al Institutului de filozofie. V. ARACHELIAN: Mulţumin­­du-vă, în numele redacţiei, pen­tru amabilitatea cu care aţi dat curs invitaţiei de a susţine pen­tru tinerii noştri cititori acest colocviu etic, aş vrea ca intro­ducerea în perimetrul discuţiei noastre să rezume intervenţiile anterioare de această temă vas­tă, publicate în „Scînteia tinere­tului“. Esenţializînd pluritatea raporturilor stabilite intre drep­turile şi îndatoririle cetăţeanului în socialism, accentuînd cu deo­sebire locul pe care-l ocupă în această relaţie tînărul cetăţean — crescut şi format în sfertul de veac de construcţie socialis­tă — discuţiile anterioare, în­scrise sub această temă, au re­levat natura politică a spiritului de echitate, punind, totodată, sub un fascicol de lumină locul şi rolul tinerilor în procesul dia­lectic pe care-l dezvoltă în so­cialism spiritul de echitate. Mai mult decit atît, abordînd cîteva situaţii — de natura excepţii­lor — de eludare a îndatoririlor sociale în care se află unii ti­neri, dialogurile noastre au re­liefat cit şi de ce sunt păgubi­toare nu numai in plan social, dar şi în cel strict individual a­ceste mentalităţi. Dar trebuie să avansăm discuţia noastră vi­zând exigenţele care trebuie in­staurate în practica muncii de educaţie cu marea masă a tine­rilor, cu acea parte preponde­rentă şi omogenă a tinerei ge­neraţii. N. BELLU : Din punct de ve­dere moral — nu este numai părerea mea — avem un tineret VARTAN ARACHELIAN (Continuare în pag. a V-a)

Next