Scînteia Tineretului, mai 1970 (Anul 26, nr. 6518-6541)
1970-05-04 / nr. 6518
,SCINTEIA TINERETULUI» Pag. 2 REPORTAJE DRAPELELE entuziasmului (Urmare din pag. I)tă străveche îndeletnicire a oamenilor. Deosebit de semnificativ s-a vădit a fi faptul că ansamblul întreprinderilor gălăţene a depăşit planul producţiei marfă cu peste 100 milioane lei, realizînd totodată beneficii suplimentare în valoare de 39 milioane lei, în TIMIŞOARA, oraş căruia premierele industriale îi oferă noi perspective de dezvoltare, oamenii muncii au manifestat sub semnul înnoirilor care le înnobilează existenţa. Noua platformă industrială din Calea Buziaşului, viitoarea hală industrială a uzinei mecanice pentru utilaje de ridicat şi transportat, extinderea fabricii de tramvaie — iată numai cîteva dintre obiectivele care vor introduce noi dimensiuni în peisajul laborios al oraşului de pe malurile Begăi. Un alt oraş ale cărui potente industriale cunosc un deosebit avînt, CRAIOVA, a sărbătorit ziua de 1 Mai animat de entuziasm şi încredere în forţele sale creatoare. Recenta realizare a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din cadrul reputatei uzine „Electroputere“, expedierea spre „Porţile de Fier" a primului transformator de 190 MVA, s-a constituit într-un veritabil titlu de erorie al celor care, în mod tradiţional, deschid demonstraţiile în capitala judeţului Dol. Dacă adăugăm la aceasta faptul că industria întregului judeţ, în ultimii patru ani, a cunoscut un ritm mediu de creştere a producţiei de peste 21 la sută vom înţelege că entuziasmul cu care au manifestat oamenii muncii craioveni este pe deplin justificat. în inima Ţării de Sus, la SUCEAVA, roadele politicii de industrializare socialistă a patriei şi-au găsit expresia în noi întreprinderi, dintre care unele pot fi considerate premiere în cel mai deplin sens al cuvîntului, halele lor antrenîndu-i pe oamenii muncii din localitate în activităţi pînă acum necunoscute pe aceste meleaguri. Fostă cîndva un banal oraş de provincie, Suceava de astăzi poate fi considerată un oraş al chimiei şi, mai recent, al metalurgiei. „1969 a fost pentru judeţul Suceava anul inaugurărilor industriale" — putem citi pe uriaşa pancartă sub însemnul căreia au demonstrat coloanele de oameni ai muncii din vechea cetate de scaun a Moldovei. In cel mai mare centru portuar al ţării, la CONSTANŢA, graficele lucrătorilor din port arătau că în 1970 capacitatea de trafic a danelor a sporit cu 6,5 milioane tone. Alte grafice, purtate cu mîndrie de muncitorii, tehnicienii şi inginerii ale căror coloane au demonstrat în oraşul de pe ţărmurile Mării Negre dezvăluiau noile direcţii de dezvoltare ale municipiului care, zi de zi, lansează navele ţării spre cele mai îndepărtate porturi ale lumii. Pentru prima dată au păşit în rîndurile demonstranţilor constănţeni colectivele de muncă ale centralei electrice de termoficare şi ale fabricii de bere, unităţi aflate în aceste zile în probe tehnologice. Şi nu ne îndoim de faptul că, alături de toţi cei prezenţi la demonstraţie, au bătut şi inimile vajnicilor noştri marinari, aflaţi în aceste zile în curse, pe mările şi oceanele unor meridiane îndepărtate. Reprezentanţi ai oamenilor muncii din satele şi oraşele vîlcene, mesageri ai marilor colective din care fac parte, şi-au exprimat cu prilejul mitingului de 1 Mai desfăşurat în oraşul RM. VÎLCEA sentimentul de adîncă mulţumire pentru succesele dobîndite în muncă pe primele 4 luni ale acestui an. Oamenii muncii vîlceni au raportat cu mîndrie partidului şi ţării realizarea pe primul trimestru a planului producţiei globale în proporţie de 105 la sută, obţinîndu-se la producţia marfă vîndută şi încasată un spor de 15,1 milioane lei. La rodnicul bilanţ cîntăreşte hotărîtor contribuţia celei mai mari şi mai tibnere unităţi economice — Combinatul chimic — a Uzinei de produse sodice Govora, a Combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului Rm. Vîlcea, a întreprinderii de foraj, a Fabricii de piele şi încălţăminte. Am trecut în revistă, succint, cîteva dintre imaginile pe care le-a consacrat sărbătorirea din acest an a zilei de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. Exprimînd cu o forţă impresionantă unitatea întregului nostru popor în jurul partidului, demonstraţiile oamenilor muncii din oraşele patriei, mitingurile şi adunările festive acolo unde timpul nefavorabil a împiedicat desfăşurarea deplină a tradiţionalelor coloane sărbătoreşti, au prilejuit tuturor colectivelor de muncă un bilanţ rodnic al realizărilor pe care le-au obţinut în toate domeniile de activitate, o trecere în revistă a tuturor acelor înfăptuiri care ne întemeiază mîndria. Anul 1970, în sens istoric, este anul în care sărbătorim împlinirea unui sfert de veac de cînd am omagiat pe meleagurile românești primul 1 Mai liber. Anul 1970, ultimul an al cincinalului, se dovedeşte a fi, în acelaşi timp, platforma înaltă de pe care ne privim cu încredere viitorul. Din nou, entuziasmul întregului nostru popor şi-a aflat izvoarele în însăşi armonia care ne guvernează existenţa, în demnitatea cu care ne oferim perspective, în pasiunea cu care ne dedicăm muncii paşnice. Alfabetul bucuriei Vinereţea cunoaşte, în egală sură, atît alfabetul muncii, cît pe cel al bucuriei. Pornite din veche tradiţie, măştile caticireşti au ajuns la noi spre ajuga la toate timpurile bucuria primăverii de afară şi din sentimente. Aşadar, pentru că tot sîntem contemporani cu epopeea cosmică, să ne îndreptăm către „Tehnic-Club“, unde a început deja numărătoarea inversă : 5, 4, 3, 2, 1, 0... „Start spre Constelaţia Veseliei“. Nava cosmică, condusă de temerarul astronaut Ion Gh. Arcudeanu (de la Teatrul „Ion Creangă“), se înscrie pe o orbită numai parţial imaginară. Itinerariul urmat de echipaj oferă surprize: planete aparent necunoscute dar cu năravuri foarte pămîntene (planeta leneşilor, a linguşitorilor, a roboţilor, a mincinoşilor etc.), „stele“ de diverse mărimi care... interpretează muzică uşoară sau populară (Angela Taxieru, Corina Chiriac, Petre Geambaşu). Nu lipseşte, desigur, nostalgia terestră („Mi-e dor de-acasă“), dar tălmăcirea ei va pretinde armonia melosului popular şi frenezia dansurilor româneşti. In fine, programul de zbor fiind îndeplinit cu... exactitate şi ironie, amerizăm la timp, pe Pămînt, pentru a-l întîlni, a doua zi, pe „Păcală la Tehnic-Club“ sau pentru a porni, însoţiţi de curiozitatea aparatului de proiecţie, pe fermecătoarele ,,Poteci de munte“, „Primăvara-n carnaval" în mijlocul unui cortegiu de tinere fete în rochii multicolore, anunţată de semnalul sonor al trompeţilor, întîmpinată cu versuri calde de bun venit, primăvara şi-a făcut metaforica apariţie în sălile vaste şi în grădina spaţioasă a Clubului tineretului din sectorul IV al Bucureştiului. „Primăvara-n carnaval“ — aşa s-a numit prima dintre cele trei seri oferite aici miilor de tineri de la „Flacăra roşie“, Fabrica de ace şi din alte locuri de muncă şi de învăţătură din această parte a oraşului. Celelalte două au purtat titluri tot atît de sugestive pentru eterna legătură dintre primăvară şi tinereţe : „La braţ cu tinereţea“, „Flori de mai“. Sub semnul heraldic al tinereţii, participanţii la carnaval au aplaudat îndelung microspectacolele oferite de ansamblul folcloric „Doina“, de tinerii solişti Mariana Bădoiu, Tudor Heria, Cosette Marinescu, Antonei Dumitrache etc., de actorii Al. Lulescu şi Nicu Constantin, de formaţia de dans modern care a prezentat „Tarantella“ şi „Dansul trandafirilor“. Şi sub acelaşi semn, dansul, glumele şi voioşia au colorat, ca nişte focuri de artificii, serile lungi ale acestui Armindeni. Invitat de onoare... Cupidon Mai şăgalnic, mai sentimental, „Ecran Clubul“ a desprins pe Cupidon din mitologie şi l-a invitat în sală. Prin urmare, surpriza (aşteptată !) s-a produs : „Cupidon... la Carnaval“. Copil politicos — cu tolbă, arc şi săgeţi — el se înclină, urează musafirilor „bun venit“ şi, clipind din ochi, invită tinerii la dans. Apoi, dispare. Sau, mai bine zis, se insinuează pretutindeni : în recitalul lui Nicolae Suciu („Cupidon cu al său arc“), în acordurile „Saxofonului îndrăgostit“ de şlagăr şi de artistul Florea Mihai, în lamentaţia nostalgică a Soniei Cluceru („M-a săgetat Cupidon“), în „Dansul inimioarelor“ şi, în travesti, în nemuritoarele filme ale lui Chaplin (de pildă, „Mam’zelle Chariot“), din vremea cînd cinematograful era „mut“, iar spectatorii rîdeau în hohote. Dar, orgolios, Cupidon îşi va căuta identitatea. Şi o va găsi acolo unde se va aştepta mai puţin. La... Horia Căciulescu, care exclamă mai convins decât noi toţi: „Astă seară-s Cupidon“. Mai realişti sunt paşii dansului. Ei murmură neauzit sau caligrafiază, emoţionaţi, pe parchet: „Cupidon e printre noi“, în timp ce Dan Gherasim şi Gabriela Teodorescu prelungesc, muzical ecoul: „Iubire... iubire“... îl prelungesc, însă, pînă în hol, unde pictorii studenţi Mihai Mateiaş şi Alexandru Vasileancă ne propun un Cupidon chefliu, aflat „în imponderabilitate“, cu sticla în buzunar şi un stîlp în braţe ; „lansat“ — printr-o manevră neglijentă — cu maşina într-un pom şi proiectat de acolo, direct în sforăitoarea „Mare a Liniştii“ ; înscris, apoi, pe „orbita“ unei domnişoare, el va fi „recuperat“ energic de o soţie nu tocmai suplă, dar suficient de războinică. în acordurile Lyrei La „Modem Club“ ne aflăm sub semnul Lyrei. Al notelor muzicale (dovadă titlul „Dure-mi în Carnaval“) și al efectelor feerice. In acordurile melodiei „Trecea fanfara militară“ apar şaisprezece cascadori care execută o „înşurubare“ muzicală prin nişte cercuri de metal şi foc. Odată trecută proba îndemânării şi a curajului, ei invită fetele la vals, pe partituri din repertoriul cântăreţilor Engelbert Humperding şi Nat King Cole. După parada soliştilor de muzică uşoară ai clubului (Antonel Dumitrache, T. Nevlacek etc.) şi concursul „Cu mască şi fără mască“ (recunoaşteţi interpretul mascat), a urmat o veritabilă călătorie în istoria ritmurilor: „De la Celentano la Tom Jones“. De fapt, de la muzica preclasică pînă la cea modernă, trecând prin muzica de epocă (menuet, cadril, polcă, vals), dansuri populare romănești, prelucrări de muzică corală Ion Vidu), ajungând, în fine, pînă la ritmurile moderne, de la fox la twist și shake. Interludiile vesele au punctat la vreme astfel de „cursuri“. Desigur, tot muzical... Iar peste acest dialog, s-a suprapus altul, cel dintre formaţiile artistice şi miile de spectatori. Amîndouă s-au încheiat cu triumful cîntecului, al frumuseţii. Raliul veseliei Şapte sute de tineri de la uzinele „Automatica“, „Electronica“, de la institutele de cercetări şi proiectări şi din alte întreprinderi, instituţii şi şcoli ale sectorului I al Capitalei au ales, în fiecare din cele trei seri ale acestui început de mai, drumul Ateneului Tineretului, unde i-a întimpinat un strălucitor „raliu al veseliei“, în grădina împodobită cu siluete de automobile de toate tipurile, de la străvechile „Oldsmobile“ pînă la limuzinele ultramoderne, printre carturi şi mici maşini de curse tinerii au călătorit, în sunetele voioase ale orchestrei „Sfinx“, pe zeci de şosele şi piste imaginare, poposind, rînd pe rînd, la Iaşi cu Coana Chiriţa, în Oltenia cu ansamblul folcloric „Doina Bucureştiului“, pe Valea Prahovei cu un adevărat raliu al melodiilor. Toate momentele programului care a agrementat serile de dans s-au supus acestei teme îmbietoare : formaţia de dans modern a Ateneului a prezentat „Dansul volanelor“, numeroşi tineri au participat la un antrenant concurs pe teme de circulaţie, dotat cu „Marele trofeu al raliului“, iar la miezul nopţii, un juriu exigent şi îngîndurat a ales, potrivit obiceiului, pe „Miss Raliul Veseliei“, în persoana elevei Rodica Vasilescu. Cîştigător al raliului : tinereţea, entuziasmul, voia bună. Tinereţea la ea acasă în parcurile bucureştene natura a alcătuit, cu gust şi măiestrie, decorul adecvat spectacolelor în aer liber. Ne-am convins de acest lucru în incinta „Arenelor Romane“ din Parcul Libertăţii unde au concertat, printre altele, Ansamblul U.G.S.R. şi colectivul Teatrului „Ion Vasilescu“, sau la Teatrul de vară „N. Bălcescu“, unde Ansamblul Periniţa a salutat măreaţa sărbătoare şi prin armoniile corale din „1 Mai“ de Ciprian Porumbescu, „Ţară bogată-n frumuseţi“ de Radu Paladi, „Strbca pe loc“, de Gh. Danga şi „Glorios partid“ de Mircea Neagu. Arpegiile policrome ale primăverii au invadat şi parcul Herăstrău unde, in timp ce pe scena marelui teatru de vară evoluau Ansamblul „Ciocîrlia“ sau trupa Teatrului satiric-muzical „C. Tănase“, pe estrada amatorilor din incinta cinematografului Herăstrău se perindau formaţii muzicale şi coregrafice de la M.F.A., P.T.T.R., I.U.G.T. Otopeni, Casa de cultură a sectorului 1, I.C.S.I.M. şi întreprinderea poligrafică „13 Decembrie“. Pînă tîrziu în noapte, pe aleile parcurilor, sub invazia de melodii a difuzoarelor, tinereţea s-a simţit la ea acasă. Pe faleza bătrînului Danubiu Tinerii din municipiul Brăila şi-au inaugurat sărbătoarea printr-o suită de manifestări sportive în cadrul cărora urmau să fie desemnaţi cîştigătorii diferitelor competiţii dotate cu cupa 1 Mai. La sala sporturilor, terenul Dacia, terenul din grădina populară, în staţiunea Lacul Sărat, pe arena Laminorul, pe străzile din centrul oraşului miilor de spectatori le-au fost oferite dispute pasionante. După amiază, terenul Unirea Tricolor din grădina publică a fost gazda unor acţiuni culturalsportive care de asemenea s-au bucurat de participarea a numeroşi spectatori. Dar ecoul acestor acţiuni nu a marcat decît un prolog la ceea ce a însemnat cu adevărat sărbătoarea tinereţii, manifestare deplină a entuziasmului şi voioşiei tineretului brăilean. O dată cu venirea serii, străzile oraşului au cunoscut o vie animaţie. De la clubul Chimiei, reprezentanţi ai tinerilor din întreprinderile şi şcolile brăilene au străbătut străzile oraşului către locul de desfăşurare a tradiţionalului carnaval al tineretului. O dată ajunşi la faleza Dunării, întregul alai a fost întîmpinat de un număr impresionant de tineri care aşteptau cu nerăbdare deschiderea carnavalului tineretului. Cadrul natural, avînd ca fundal apele bătrînului Danubiu, avea să constituie una din premisele reuşitei acestei entuziaste manifestări a exuberanţei tinereţii. Tinerii şi tinerele de la cele două combinate de pe platforma chimică Chiscani, de la U.C.I.R. Progresul, Fabrica de Confecţii, Şantierul naval, Uzina Laminorul, elevii şi elevele liceelor şi celorlalte şcoli şi-au trimis în această seară solii la sărbătoarea tinereţii. Dialog pe estradele gălăţene Se încheiase abia de cîteva ore demonstraţia oamenilor muncii din municipiul Galaţi cînd pe estradele oraşului au urcat artiştii amatori, mesagerii cîntecului şi jocului popular. S-a înfiripat, astfel, un dialog viu, un dialog de ritm şi poezie, de melodii cunoscute şi îndrăgite şi care nu însoţesc sufletul la ceas de sărbătoare. De pe estrada din nord cartier de locuinţe Ţiglina III răsună cântecele interpretate de solistele vocale Florica Moscu şi Lin Ilencu din formaţia de artişti amatori a Complexului C.F.R. Din cealaltă parte a oraşului, le răspund membrii formaţiei artistice a Combinatului Textil Galaţi. Aici, în Parcul pionierilor, filatoarea Silvia Ifrim a susţinut un adevărat recital de versuri Închinate zilei de 1 Mai, omului şi idealurilor sale. A intervenit apoi, în dialog, ansamblul artistic al Şantierului naval, cu un program artistic bogat, susţinut pe o estradă din centrul oraşului, în grădina de vară a cinematografului Central. Formaţia orchestrală a constructorilor de nave, condusă de Alexandru Dumitriu, ne-a reţinut atenţia mai ales cu un mănunchi de interesante prelucrări folclorice. Dialogul a fost dus mai departe, de alte formaţii de artişti amatori, de pe alte estrade. A doua zi, de 2 Mai, dialogul a fost reluat. In această zi însorită, mii de gălăţeni s-au îndreptat spre pădurea Gîrboavele din apropierea oraşului. Aici au fost întâmpinaţi cu ritm şi melodie de grupurile artistice ale Uzinei de tablă Laminorul, ale Complexului C.F.R. şi ale Uzinei de Reparsii. Cadrul muzical al serbării cîmpeneşti din pădurea Gîrboavele a fost constituit din cântece interpretate de dimineaţă şi pînă seara în amurg, de fanfara Combinatului siderurgic din Galaţi. Cîntec lîngâ sonde în vastul amfiteatru al Prahovei, de la un capăt la altul al judeţului, cîntecul a ţesut brîu de prietenie, întrecerile sportive au dovedit încă o dată voinicia recunoscută a tinerilor de pe aceste meleaguri. Sintetizînd parcă iniţiativa şi spiritul de inventivitate, manifestate în numeroase locuri din judeţ, organizaţia U.T.C. a municipiului Ploieşti a fost şi de data aceasta gazdă neîntrecută. Pe stadionul „Petrolul" s-a desfăşşrat un amplu festival al artei şi sportului, la care şi-au adus contribuţia cîteva mii de tineri. După o dimineaţă de dispută sportivă, arena, încadrată de baloane multicolore, a cedat spaţiul numeroaselor formaţii artistice (reţinem în mod deosebit pe cele ale sindicatului Rafinăriei Ploieşti, Palatului Culturii, Casei Armatei, soliştilor vocali şi instrumentişti, renumitelor dansuri prahovene. Seara au fost arborate măştile de carnaval. Feţi-Frumoşî şi-au căutat pînă noaptea tîrziu Ilenele Cosînzene, eroii cărţilor şi-au împletit destinele în veselie — totul într-o amplă „bibliografie“ a bunei dispoziţii. In zori, cînd soarele şi-a proiectat nimbul pe fruntea sondelor, razele au înspiţat printre schele flori de la marea sărbătoare a tineretului. Intîlnire cu fiii satului La Cheţani, judeţul Mureş, aproape 400 de fii ai satului, veniţi din toată ţara, din alte locuri ale datoriei, ale împlinirilor şi visurilor s-au regăsit în comuna natală la 2 Mai. Profitînd da cîteva ore cu soare, pe scena improvizată în aer liber s-au perindat artişti amatori din Cheţani cu corul de 120 persoane, brigada, artistică, echipele de dansuri. S-au jucat ca prin partea locului, Purtata, Invîrtita şi Ponturile. în început de mai, la Cheţani a fost o zi de sfaturi, o zi festivă, o zi de sărbătoare, un eveniment unic în viaţa comunei. De la „Miss Carnaval" la „Arcaşul Coziei" Primele trei zile ale lui mai dăruite muncii, odihnei şi recreării, au oferit tinerilor din municipiul Rm. Vîlcea, ca şi miilor de turişti veniţi pe Valea Oltului, multiple şi diverse activităţi cultural-artistice şi sportive. Pe scena Casei de cultură sau pe estrada din parcul Zăvoi au răsunat continuu ecourile cântecelor şi dansurilor celor mai prestigioase formaţii din judeţ. Dar carnavalul tineretului a fost, fără îndoială, preferinţa numărul unu. In holul Casei de cultură, împodobită festiv, oaspeţii au fost întâmpinaţi cu scenete vesele din piesa lui Alecsandri, „Piatra din casă“, interpretate de către elevii Liceului „Nicolae Bălcescu“. Recitalul de muzică uşoară al „stelelor fără nume“, în care a strălucit eleva Carmen Ştefănescu, acompaniată de formaţia „Lotus“, a alternat cu dansul măştilor de primăvară, cu alegerea lui „Miss Carnaval“, cu concursuri şi epigrame, cu jocuri distractive şi momente vesele. Activităţile sportive au avut aceeaşi atracţie magnetică. Cele mai populare s-au dovedit crosul tineretului, care a stabilit cîştigătorii fazei judeţene, campionatul de fotbal al şcolilor tehnice şi profesionale, finala „Cupei primăverii“ la tenis de cîmp, demonstraţiile de judo şi box, concursurile de trageri cu arcul d• „Arcaşul Coziei“, „Marele pavoaz“ al constructorilor de nave Clubul Şantierului naval din Olteniţa. In spaţioasa sală de festivităţi s-au întîlnit tineri constructori de nave cu tinerele filatoare, cu colegi de la fabrica de conserve, din alte întreprinderi şi instituţii ale oraşului. Corurile şi dansurile, cîntecele de belşug ale câmpiei, imnurile noi muncitoreşti s-au reunit intr-un înalt spectacol, însoţit de câteva ore de aplauze. Aplauze pentru viersul de privighetoare ale Mituţei şi Floricăi Stancu, pentru vitalitatea cântecelor populare interpretate de Nicolae Vlăsceanu, aplauze pentru profesoara Sabina Stoica şi muncitorul Ştefan Dima, prinşi într-un original dialog de muzică uşoară , aplauze pentru însăşi vîrsta tînără în sărbătoare. Dar şi aplauze pentru hărnicie şi eroism, pentru entuziasmul aceleiaşi vîrste ritmată-n actul diurn al muncii, pentru navele pe care bătrânul Danubiu le poartă de aci odată cu legendele. Marele pavoaz al constructorilor de nave din Olteniţa şi-a arborat luminile multicolore ale veseliei şi tinereţii în toate cele trei zile de sărbătoare. SEBASTIAN COSTIN NICOLAE BALTAG cu sprijinul colaboratorilor şi corespondenţilor ziarului ★ LA CLUBURILE MEREEULUI,ÎN PARCURI, PE ESTRADE MILIOANE DE TINERI AU SERBAT DEBUTUL LUI MAI Orele de repaus ale celor trei zile de început de mai au fost consacrate, ca de obicei, cîntecului, dansului, voii bune în aerul răcoros al parcurilor şi al pădurilor, al grădinilor şi al teraselor, al stadioanelor şi al pieţelor publice, milioane de tineri din întreaga ţară şi-au exprimat, în limbajul specific vîrstei, bucuria de a trăi sub soarele luminos al socialismului, energia, vitalitatea şi entuziasmul. în spaţiile largi ale primăverii s-a conturat, vreme de trei zile, o geografie multicoloră, cu reliefuri vii şi atrăgătoare. Desenînd, cu imaginaţie şi îndrăzneală, meridianele şi paralelele acestei geografii a tinereţii, organizaţiile U.T.C., împreună cu diverse instituţii culturale sau sportive, au găsit minunatul prilej de a-şi dovedi spiritul de iniţiativă în organizarea amplelor acţiuni în aer liber, pe care anotimpul le cere. Carnavalurile tineretului (cele de la cluburile bucureştene aliniindu-se într-un concurs pentru cupa oferită de Comitetul municipal U.T.C.), serbările cîmpeneşti, spectacolele în aer liber, excursiile, întrecerile sportive s-au perindat, pretutindeni, într-un ritm ameţitor, într-o mare diversitate cromatică, oferind nenumărate atracţii tinerilor din oraşele şi spiele ţării. Tradiţia petrecerilor de Armindeni, închinată spiritului viu al muncii şi al înfrăţirii dintre oameni, s-a îmbogăţit cu forme noi, pline de fantezie şi de originalitate. Prezenţi în mijlocul tinerilor la sărbătorile începutului de mai, reporterii şi corespondenţii noştri au încercat să reţină ceva din goana acestor clipe strălucitoare. Defilează gărzile patriotice. Aspect de la demonstraţia oamenilor muncii din oraşul Galaţi Raportînd rezultatele obţinute în primele patru luni ale lui 1970 constănţenii s-au angajat, totodată, să muncească exemplar pentru ca ultimul an al cincinalului să-l încheie cu succese importante Dans, veselie, bună-dispoziţie la carnavalul organizat de „Ecranclub“ (Urmare din pag. 1) murilor şi buchetelor, vibrînd în glasuri şi priviri — imaginea prezentului României socialiste, a izbînzilor ei productive şi, deopotrivă, imaginea spiritului — de înaltă conştiinţă politică, de profund patriotism, de puternică unitate — sub semnul căruia sînt dobîndite aceste izbînzi... 1970 — an final al unui cincinal bogat In realizări fără precedent, promontoriu de lansare către spaţiile, şi mai înalte, ale noului cincinal — a prilejuit întregului nostru popor, la acest prim 1 Mai de după cel de-al X-lea Congres al partidului, trecerea în revistă a principalelor realizări dobîndite în ultima perioadă în toate sectoarele de activitate, realizări ce demonstrează în mod concludent, expresiv, faptul că sarcinile istoricului forum al comuniştilor români — sarcini stabilite cu matură înţelepciune politică, în spiritul unei profunde, ştiinţifice cunoaşteri a realităţii, ca urmare a consultării întregii naţiuni — sunt îndeplinite neabătut... Este de-ajuns să desprindem, fugar, numai cîteva împliniri productive din noianul de realizări ale muncii, raportate de poporul nostru cu prilejul acestui 1 Mai, pentru a ne fi sugerată, prin detalii, imaginea măreţului proces constructiv ce se desfăşoară pe întreg cuprinsul ţării. Iată cîteva asemenea „detalii“, oferite de întreprinderile din Bucureşti, „inima ţării“, cetatea în care întîmpinarea zilei muncii prin fapte deosebite de muncă a devenit, ca în atîtea alte locuri din ţară, o tradiţie exemplară . ...516 tone de laminate peste prevederile planului în primul trimestru al acestui an (participantă principală : Uz. „Republica“)... Cîte 17 locomotive produse pe lună, față de numai cîte 11 în anul trecut (Uz. „23 August“)... Beneficii peste plan, în primul trimestru : 7 milioane lei (Fabrica de elemente automatizate) ; 1,7 milioane lei („Automatica“) ; 2,3 milioane lei („Vulcan“) ; 1,6 milioane lei („Semănătoarea“) ; 4,3 milioane lei (Combinatul de cauciuc „Jilava“), cifre desprinse din suma de 206,4 milioane lei, realizată de industria bucureşteană peste plan, pînă în preajma zilei de 1 Mai. Cifre constituind un bilanţ şi, totodată, o chezăşie a faptului că, asemenea întregii ţări, Bucureştiul şi-a creat, prin oamenii săi harnici, prin organizarea activităţii în spiritul indicaţiilor partidului, toate premizele necesare îndeplinirii sarcinilor ce le revin pentru ultimul an al acestui cincinal... 1 mai 1970 ! Din pricina ploii, populaţia Capitalei nu şi-a desfăşurat ca în alţi ani, pe atît de cunoscutul traseu al demonstraţiei, succesiunea de tablouri vii, multicolore, entuziaste, patetice... în schimb, cetăţenii Bucureştiului, locuitori ai unei puternice cetăţi a industriei noastre şi a spiritualităţii româneşti contemporane, au fost prezenţi, prin faptele lor productive — adevărate simboluri pentru succesele întregului nostru popor — pe „traseele“ de gund profund, statornic şi de simţire incandescentă, interferate, în aceste zile, pe întreaga „hartă sufletească“ a ţării, trasee unind sub semnul aceloraşi năzuinţe, oraş de oraş, cătun de cătun, om de om. 1 Mai 1970 ! Zi a muncii, sărbătorită pe pămîntul românesc, prin fapte ale muncii, prin izbînzi ale muncii, toate raportate partidului comuniştilor ca un semn de mîndrie şi dragoste, de încredere în viitorul spre care înţeleaptă lui conducere poartă destinele ţării. 1 Mai 1970 în coloane, în tribune, în sălile adunărilor, în marile uzine, pe şantiere, pe ogoarele înfrăţite — un întreg popor s-a arătat încă o dată, la sărbătoarea muncii, puternic, unit, luminat de conştiinţa propriei forţe de creaţie, propriei deveniri — forţă şi devenire adăugate ca nişte contribuţii de preţ la întărirea sistemului socialist mondial, la lupta spre mai bine a oamenilor muncii din lumea întreagă. IMAGINEA GENEROASA A PREZENTULUI LUNI 4 MAI 1970