Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)

1970-10-01 / nr. 6646

LA EXIGENTELE CONSTRUCTORILOR - RĂSPUNSURI EXIGENTE • TREPTELE DINAMICII : 4­40-400. • PREMIERE PE SCHELELE ŞANTIERELOR : TERASIT, PLACI FIBRO-BETON, FAŢADE PRE­FABRICATE. • 200 DE TINERI LA ŞCOALA AFIRMĂRII. • O INVENŢIE DETERMINA ALTA INVENŢIE. Constructorilor care urcă şi coboară în fiecare zi schelele cartierului bucureştean „Balta Albă“ li s-a oferit nu demult o surpriză interesantă. Întreprin­derea de prefabricate „Granitul“ din Capitală le-a furnizat în „premieră“ pe ţară panouri de faţade complet finisate, interior şi exterior, în culori diferite, cu tocurile geamurilor îngropate în beton, ei avînd singura grijă de a le monta cu atenţie pentru a nu le „umbri“ strălucirea. Este un element nou, un succes nota­bil în domeniul industrializării construcţiilor, a sporirii produc­tivităţii muncii pe şantiere şi re­ducerii preţului de cost a lucră­rilor. — Este cea mai nouă realizare a dumneavoastră ? — Cea mai nouă dintre nou­tăţi — precizează inginerul-şef al „Granitului“ tovarăşul Iulian Andone. înţelegem, şi fiecare pas prin vastele secţii ale întreprinderii, aflate în continuă lărgire, confir­mă că aici s-au pus în ultimii ani bazele unui autentic „co­mandament“ al materialelor mo­derne de construcţie, bazele unui puternic centru de livrare, de pompare spre şantierele ţării a prefabricatelor din beton, de ti­purile şi in­sortimentele cele mai variate. — începutul a fost modest, continuă inginerul-şef. Am por­nit în 1960 cu fabricarea cărămi­zilor, a ţiglei din beton şi alte două produse, în cîteva barăci improvizate. In 1965 realizam 40 de sortimente. Astăzi, prin investiţii masive, dispunem de spaţii care ne-au permis să ne amplificăm activitatea pe toate planurile, realizăm peste 400 sortimente de materiale de con­strucţie. Suntem­ în atelierul materiale­lor de finisaj, locul unde huma şi alte materiale învechite, de slabă rezistenţă şi neaspectuoase, primesc replica terasitului pentru tencuieli, a plăcilor mozaicate, a fibro-betonului şi treptelor con­­tratrepte mozaicate, realizări re­cente în acest domeniu, apre­ciate cu elogii de către construc­tori şi beneficiari. Impulsionat de cererile tot mai insistente ale şantierelor, colectivul de aici, prin eforturi diurne, printr-o per­manentă specializare reuşeşte să fabrice astfel de materiale pentru circa 30 000 de apartamente anual, la un înalt nivel calitativ. — Ce vă preocupă în mod deosebit în această perioadă ? — Reducerea preţului de cost pe tona de terasit, spune şeful atelierului. Este un material de finisaj al faţadelor de efect, du­rabil dar încă prea scump. Iefti­nirea lui prin mai buna gospo­dărire a materiei prime, prin gă­sirea unor soluţii tehnologice mai economicoase, ne-ar permite sporirea producţiei, livrarea unor cantităţi în plus către şantiere. Tocmai în această direcţie ne concentrăm eforturile. Intr-un atelier vecin se execută prefabricate din beton armat, stîlpi, chesoane, grinzi pentru obiectivele industriale precum şi panouri mari pentru locuinţe. Acestea din urmă cunosc şi ele o rapidă ascensiune în planul de producţie al întreprinderii, ca ur­mare a utilizării lor pe o scară tot mai largă în construcţia de locuinţe. Durata de construcţie a unui bloc cu patru nivele din panouri mari se reduce la jumă­tate faţă de o construcţie simi­lară din prefabricate sau cără­midă. De la 300 metri cubi pa­nouri cît se produceau aici în urmă cu trei ani, s-a ajuns acum la o producţie anuală de 1300 metri cubi. Băile spaţiale cu cada şi con­ductele montate, elementele de termoficare, prefabricatele pen­tru canalele subterane, bordurile pentru drumuri şi dalele de tro­tuare, completează profilul în­treprinderii. Lăudabile eforturi se consumă şi pe alte planuri. Avînd în vedere perspectivele sale de dezvoltare, intrarea în funcţiune a noii secţii de pre­lucrare a marmurei, introdu­cerea unor utilaje şi pro­cedee tehnologice noi, avan­ UCENICII colegii noştri mai tineri S-ar putea spune multe lucruri despre viaţa şi activitatea celor 800 de tineri, membri ai organi­zaţiei noastre U.T.C. Dar, amin­tind de efectivul numeric al co­lectivului ei, se impune preciza­rea că aproximativ jumătate o formează ucenicii. Tocmai des­pre acest fapt, aparent numai statistic, aş vrea să vorbesc deoa­rece el imprimă un anumit spe­cific activităţii noastre, datorită problemelor noi pe care trebuie să le înfruntăm şi să le rezol­văm o dată cu apariţia în rîndu­­rile organizaţiei a acestor ti­neri membri. Fenomenul arătat este de dată relativ recentă. De la bun început însă organizaţia s-a dovedit receptivă la nevoile acestora, la dificultăţile inerente cărora trebuiau să le facă faţă ucenicii în procesul de integra­re a lor în muncă şi în viaţa or­ganizaţiei U.T.C.. In acest sens, ceilalţi membri ai organizaţiei au arătat o grijă frăţească faţă de ei, fără să ocolească problemele noi ivite. Mai ales că, aproape fiecare dintre ei, eu însumi, parcursesem o asemenea expe­rienţă. Locul principal în aceas­tă preocupare l-au ocupat firesc pregătirea profesională, ridica­rea calificării, îndeplinirea sarci­nilor de producţie. Avînd în ve­dere crearea unor condiţii cît mai propice înfăptuirii scopului pe care ni-l propusesem, acela de a-i ajuta pe ucenici, am iniţiat o serie de acţiuni special adresate lor, care s-au adăugat formelor de activitate profesională obiş­nuite pentru întreaga organiza­ţie. Exemplul cel mai proemi­nent, deşi nu unicul, a fost ofe­rit de ciclurile tematice pe mese­rii. Ele au fost alcătuite şi sus­ţinute, la solicitarea expresă a organizaţiei U.T.C., de tehnicie­nii noştri care au răspuns direct, la locul de muncă, întrebărilor ridicate de prezenţa ucenicilor în ansamblul activităţii uzinei. De asemenea, tot aici ar trebui re­ţinute şi concursurile pe meserii în care au fost antrenaţi, cu bu­ne rezultate, în primul rînd ei, ucenicii. Aş explica aici un lu­cru. Tot ceea ce organizaţia a încercat să facă şi a făcut deja în sprijinul celor mai tineri mem­bri ai săi, a fost condiţionat de punerea în practică a resurselor etice şi educative proprii orga­nizaţiilor U.T.C., adică a unor relaţii de apropiere, de ajutor frăţesc, de înţelegere, instaurate între toţi membrii colectivu­lui. Dar nu numai atît. Situa­ţia ucenicilor are o latură practică bine conturată de care trebuia în mod necesar să ţi­nem seama. Ca orice început şi începutul acestora nu a fost şi nu putea fi lipsit de anumite efecte nedorite. Printre aceste e­­fecte, aş zice previzibile, consu­mul exagerat de scule, uzura crescîndă a maşinilor, rebuturile au cea mai mare greutate. Ele trebuiau să se afle în atenţie fie şi pentru faptul că desemnează unul din obiectivele noastre cen­trale la scara întregii organizaţii. N-aş vrea să se înţeleagă de aici că organizaţia ar fi acum împăr­ţită în două : de o parte uceni­cii şi de alta cei trecuţi de vîrsta aceasta. Nu ! In repertoriul in­tervenţiilor noastre, care sînt destinate, în cea mai mare par­te, sprijinirii producţiei, există un spaţiu bine delimitat rezervat ucenicilor, prin faptul că am ur­mărit să se evidenţieze şi să se răspundă necesităţilor diferitelor categorii de tineri în raport de criteriul calificării, al vîrstei. De altfel este concludentă participa­rea ucenicilor la alte acţiuni în afara celor ce li se adresează special. Rezultatele obţinute sunt cel mai bun argument In ace­laşi context concret al măsurilor luate de organizaţie pentru a ieşi în întîmpinarea ucenicilor, s-au încetăţenit dezbaterile pe locul de muncă dintre care cea intitu­lată „Faţă în faţă cu rebutul“ este foarte apreciată pentru fe­lul în care se desfăşoară. Astfel, cauzele care duc la piese rebu­­tate se dezbat operativ, cu par­ticiparea tuturor tinerilor din grupa celor în cauză, a secre­tarului grupei U.T.C., a maistru­lui şi a controlorului tehnic. Prezenţa acestor factori garan­tează utilitatea şi eficienţa ac­ţiunii. Iar intenţia noastră prin­cipală nu este, aşa cum se în­­tîmplă deseori, aceea de „a-i muştrului“, de a-i critica sever şi atît, cît mai ales de a le explica atent greşelile şi de a-i îndruma ca să nu le mai repete. In felul acesta, cred eu, le cultivăm mult mai trainic sentimentele de dis­ciplină, dragostea pentru colectiv, faţă de avutul obştesc, respectul pentru tovarăşii de muncă şi or­ganizaţie. Intr-un cuvînt, totul are ca sens creşterea prestigiului organizaţiei U.T.C., la care uce­nicii, ca membri ai organizaţiei, să-şi aducă contribuţia. *----x- — £l MAM/d­upfi'n /Ta ul« 1 XUV/UJ VU UA A A W V—— — timă instanţă a activităţii noas­­tre. Nu există alt itinerariu în în­deplinirea ei decît printr-un e­­fort, printr-o acţiune în măsură să răspundă sarcinilor ridicate de realitate, rezolvîndu-le. Căci, dacă fiecare se defineşte prin ceea ce face, atunci organizaţia noastră încearcă să se adapteze prin fapte unui asemenea prin­cipiu. ION DRAGU secretarul organizaţiei U.T.C. de la F.M.U.A.B. Uzinele „Automatica" din Bucureşti. Radu Stancu, electrician în secţia a Ill-a, remarcat pentru rezultatele deosebite pe care le obţine în producţie. Foto: O. FLEC­AN sate, a determinat conducerea întreprinderii, cadrele tehnice să urmărească calificarea la un ni­vel corespunzător şi specializarea a peste 200 de­ tineri dintre cei care lucrează aici, asigurînd ast­fel forţa de muncă bine pregă­tită pentru perioada următoare. Intr-o permanentă activitate creatoare sînt angrenaţi specia­liştii întreprinderii. Ei etalează în vitrina industriei pentru ma­terialele de construcţii cîteva realizări spectaculoase. — Despre ce este vorba ? —■ In primul rînd despre plă­cile fibro-beton, ne spune ingi­nerul Andone, realizate ca o so­luţie deosebit de economicoasă cu scopul economisirii materia­lului lemnos. Ele se produc printr-un amestec de beton cu talaş şi se folosesc ca podea pentru parchet. La rîndul ei, ideea respectivă a dus la altă descoperire : o maşină pentru confecţionarea acestor plăci, concepută de către inginerul Gheorghe Pop şi care urmează să se breveteze. Ar fi de aseme­nea locul să amintesc încă o in­venţie, cea a unui grup de ingi­neri din întreprinderea noastră şi din cadrul Direcţiei generale construcţii-montaj, privind exe­cuţia bolţarilor-scut. (noutatea constă în tipul materialelor pre­fabricate curbe) care au adus economiei naţionale beneficii în valoare de milioane de lei. Realizările înfăţişate constituie premisele succeselor pe care co­lectivul întreprinderii „Granitul“ şi le întrevede în continuare d­in trimestrul IV al anului curent, în anii următorului cincinal. De altfel s-ar putea spune că aici, autodepăşindu-se, oamenii au de­păşit timpul însuşi : actualul plan cincinal a fost realizat încă la 20 aprilie 1970, producîndu-se în afara prevederilor, prefabri­cate în valoare de 72 milioane lei. ROMULUS LAL Pe la mijlocul lunii februarie, într-o după amiază geroasă în dreptul atelierului electric un salariat al Fabricii „Refractara“ din Alba Iulia, descoperea ca­davrul unui muncitor năclăit într-o baltă de singe. L-a iden­tificat imediat pe tînărul Petru Doţiu in vîrstă de 27 de ani, e­­lectrician la secţia I cuptoare rotative. După cîteva luni, la 3 iulie, sub presa hidraulică nr. 4 era găsit în stare de incon­ştienţă muncitorul Ion Sân­­zuiana în vîrstă de 25 de ani, electrician matriţei (secţia II-a atelierul amestec presare), care fusese electrocutat. Transportat la spital a decedat în maşina Salvării. In aceeaşi perioadă Ion Florea, muncitor formator tot la secţia a II-a îşi pierdea la o altă presă trei degete ale mîinii stingi. Exemplele ar putea continua. In perioada ianuarie — august, la Fabrica „Refractara“ din Alba Iulia, s-au înregistrat 12 accidente de­ muncă soldate cu decese, in­validitate sau cu incapacitate temporară de muncă. Aproape că nu există lună în care veşti de acest gen să nu-i zguduie pe salariaţii fabricii, stîrnin­du-le în suflet spaima, înfrico­şarea. Accidentele se înmulţesc de la o lună la alta. în lunile iulie şi august s-au înregistrat 8 accidente de muncă, de două ori mai multe decît în cele 6 luni anterioare. Toate a­­cestea se întîmplau concomi­tent cu consumarea unor im­portante fonduri băneşti desti­nate protecţiei muncii, numai în primul semestru acestea se ridică la peste o jumătate de milion lei. Eficienţa lor este însă­­neînsemnată de vreme ce accidentele­ apar şi se înmul­ţesc. Cauza o constituie indisci­plina în muncă a unor salariaţi, încălcarea normelor de tehnica securităţii muncii nu numai de către muncitori, ci şi de către maiştri, ingineri, adică de ca­drele cu munci de răspundere. Petru Doţiu a căzut de la înăl­ţimea de 12 metri în timp ce voia să intre în atelier pe un geam (uşa era încuiată iar cheia o uitase înăuntru pe masă). E­­vident, riscul şi l-a asumat sin­gur, nimeni nu i-a cerut,un a­­semenea lucru, de aceea cazul său nici nu a fost înregistrat ca accident de muncă. Citeva nedumeriri însă există. Cum a fost posibil să facă exerciţii de echilibristică fără să-l obser­ve nimeni, fără să-l oprească nimeni ? Răspunsul 11 aflăm cercetînd componenţa schimbu­rilor. In schimbul de dimineaţă au lucrat trei electricieni şi un maistru, pe cînd după masă erau repartizaţi numai doi, deşi sar­cinile de serviciu erau aceleaşi. In ziua respectivă însă, cel de al doilea electrician (Ion David) a fost învoit de către maistrul Vaier Măglaru aşa că Petru Do­ţiu a rămas singur suplinind activitatea a doi, trei sau chiar patru oameni. Iată de ce argumentul maistrului că „P. D. s-ar fi putut deplasa la el aca­să pentru a-i cere a doua che­ie" ni se pare neîntemeiat pen­tru că utilajele şi agregatele în stare de funcţionare nu puteau fi părăsite. Vina re­vine deci în egală măsură şi maistrului pentru că nu a re­partizat un alt om în locul ce­lui învoit şi nu a lăsat cheia la poarta fabricii aşa cum ar fi fost firesc. De altfel această măsură s-a luat după produce­rea accidentului, dar ea ni se pare tardivă. In apropierea gea­mului de la care a căzut tînă­­rul P. D. s-a găsit montată o scîndură care era folosită în acelaşi scop şi cu alte ocazii dar nici un cadru de răspunde­re al fabricii nu s-a întrebat ce caută ea acolo, ce destinaţie are. Aprecieri similare se pot face şi în cazul lui Ion Sânzu­­ianu. Efectuînd reparaţii presei hidraulice nr. 4 el a atins con­ductorul instalaţiei de 220 volţi de încălzire fiind­ electrocutat.. Faptul a fost posibil pentru că : 1) instalaţia electrică de încălzi­re nu a fost scoasă în preala­bil de sub tensiune, nu au fost montate plăci avertizatoare în timpul efectuării reparaţiilor. Ion Stef, maistru lăcătuş matri­ţei şi Vasile Sătmăreanu, mais­tru lăcătuş mecanic au stat de­seori în preajma presei, au su­pravegheat unele lucrări de re­paraţie dar nu au luat măsuri de scoatere a instalaţiei electri­ce de sub tensiune încâlcind astfel în mod grav normele de securitatea muncii. Ion Sânzu­­iana a căzut pur şi simplu vic­tima indolenţei lor. 2) Aşa cum s-a constatat ulterior, instalaţia de încălzire prezintă mai mul­te înnădiri avînd izolaţia slabă şi pe alocuri deteriorată. Acest lucru a fost observat de către Tontsch Herman şi Oancea Ni­colae, electricieni, Ion Fischer, maistru şi inginterul Iustin Ne­meş dar nici unul nu a­ interve­nit pentru a remedia defecţiu­nile. Drept care pentru faptele lor au fost sancţionaţi cu amenzi între 500 şi 1500 lei dar banii nu pot răscumpăra viaţa unui om. Ca o trăsătură comună trebuie evidenţiat faptul că ac­cidentele s-au petrecut în schimburile doi şi trei. în schimbul I cînd lucrează majo­ritatea maiştrilor şi inginerilor nu s-au înregistrat accidente ceea ce demonstrează că o bună asistenţă tehnică con­stituie un factor esenţial în preîntîmpinarea accidentelor. Inginerul Mircea Haţegan, di­­rectorul fabricii, vorbea în ace­eaşi ordine de idei despre ne­cesitatea îmbunătăţirii instruc­tajelor făcute de maiştri şi a întăririi controlului la toate e­­şaloanele şi locurile de muncă. In acţiunile de prevenire a ac­cidentelor o contribuţie sub­stanţială trebuie să şi-o aducă organizaţiile U.T.C. care pot iniţia acţiuni educative pentru cunoaşterea N.T.S. şi întărirea răspunderii fiecărui utecist la locul său de muncă. Altfel fon­durile alocate protecţiei muncii pot să fie cît de mari căci nu vor reuşi să curme tragediile pe care le aduce un accident. ALEX. BALGRADEAN CUI APARŢINE VINA ACCIDENTĂRII ? Unul din uriaşele blocuri metalice ale podului de peste Dunăre de la Ciurgeni—Vadul Oii. Fabrica de becuri „Steaua electrică“-Fieni. Aspect din stația de fotometrie unde se determină caracteristicile e­­lectrice şi fotometrice ale becurilor. ELEvii PARTICIPĂ CU ENTUZIASM LA LUCRĂRILE AGRICOLE Cernavodă, Poarta Albă, Mur­­fatlar, Nazarcea, Hîrşova, Agi­­gea, perimetrul în care cei 5 000 de elevi din judeţul Constanţa îşi desfăşoară activitatea în spri­jinul campaniei de toamnă. Uni­formele şcolare sînt înlocuite cu salopete albastre) Tinerii, con­ştienţi de însemnătatea activită­ţii ce o desfăşoară, participă cu entuziasm la strînsul recoltei, în pofida vremii reci, a vîntului pu­ternic care bate dinspre litoral cu tot mai multă tărie, şi... a lipsuri­lor organizatorice ale unor I.A.S.-uri, a prezenţei destul de rarefiate pe ogoare a cadrelor didactice. Ca un aspect general am re­marcat faptul că în numeroase cazuri elevii sunt repartizaţi de către conducerile I.A.S.-urilor la munci pretenţioase sau nepotrivi­te, ceea ce face ca ei să nu-şi poată valorifica întreaga capaci­tate de muncă. La I.A.S. Nazar­cea, de exemplu, au lucrat la cizelat ciorchini (operaţie deo­sebit de migăloasă, mult mai la îndemîna muncitorilor speciali­zaţi), iar la I.A.S. Nicolae Băl­­cescu au fost repartizaţi la lucră­rile de scoatere a morcovilor din pămînt. In ambele cazuri norme­le nu erau îndeplinite. Interven­ţia promptă a comitetului jude­ţean U.T.C. a repus lucrurile pe făgaş normal , începînd de ieri de cînd desfăşoară activităţi mai potrivite elevii Liceului nr. 1 din Medgidia şi liceului nr. 4 din Constanţa îşi realizează şi chiar depăşesc norma zilnică. Atmos­fera destinsă, pigmentată cu glu­me şi proiecte optimiste de vii­tor a revenit deşi unii membri din conducerea unităţilor conti­nuă să rămînă încruntaţi. Fiin­că la I.A.S. Nazarcea, pare-se venirea elevilor este considerată un „ghinion" iar la Nicolae Băl­­cescu brigăzilor nu li s-au încre­dinţat de la început operaţii de culegere a roşiilor pe motiv că „elevii sunt neatenţi şi calcă pe răsaduri“. Ciudată opinie, con­trazisă de realitate. Am discutat cu conducătorii de unităţi de la Nazarcea, Murfatlar, care s-au arătat nemulţumiţi de aportul e­­levilor : „nu-şi fac norma, mun­cesc fără tragere de inimă“, îm­preună cu tov. Gheorghe Petcu, şeful sectorului de activităţi vo­­luntar-patriotice al comitetului judeţean U.T.C. Constanţa, am încercat o analiză mai atentă a situaţiei. In vie i-am întîlnit pe elevii liceului nr. 2 printre care A. Melinte, N. Gîdei, E. Podă­­rescu, A. Marin din clasele a IX-a şi a X-a învîrtindu-se fără spor în jurul aracilor. Nici urmă de cadre didactice. Era ora 13 şi profesorii I. Diaconescu şi I. An­­driţoiu dăduseră de peste un ceas bir cu fugiţii lăsîndu-i singuri pe elevi,, Curioasă atitudine care ar merita o analiză serioasă din partea conducerii liceului nr. 2, a Inspectoratului şcolar judeţean. Numai că lipsa lor (şi, numin­­du-i, am dat doar un singur e­­xemplu), are efecte economice negative. Elevii rămaşi singuri la lucru — nu putem nota nici pre­zenţa vreunui cadru îndrumător din partea unităţii — nu-şi rea­lizau norma. „Nu şi-o îndeplinesc în mod obişnuit nu numai acum“ — ni s-a replicat. Dar oare fap­tul că prezenţa lor nu este în­conjurată de nici o atenţie este normal ? Elevele E. Sava şi T. Dascălu ne-au mărturisit şi lu­crul este valabil şi pentru elevii de la liceele din Băneasa şi Os­trov, că autobuzele care le aduc dimineaţa la lucru, sosesc cu cîte 2—3 ore întîrziere, timp pe care în loc să-l petreacă la lucru îl irosesc în curtea şcolii. Dacă di­mineaţa munca începe la orele 9—10 şi la amiază cei ce trag ctn­ulul sunt profesorii, ne între­băm dacă principala vină pentru nerealizarea în unele locuri a normelor, revine elevilor ?! A rezultat de altfel şi în vina unui schimb de opinii avut la co­mitetul judeţean U.T.C. că In­spectoratul şcolar judeţean nu a­­cordă acestei acţiuni atenţia cu­venită. Se pare că această im­portantă sarcină — a cărei înde­plinire în bune condiţii este menită să sprijine operativ exi­genţele campaniei de toam­nă (faţă de care judeţul Con­stanţa mai are obligaţii serioase) — este privită aici cu superfi­cialitate fiind urmărită doar scrip­tic. Nici măcar un singur cadru al Inspectoratului nu s-a depla­sat în teren,, pe ogoare sau în vii pentru a controla munca elevilor, a-i îndruma, pentru a urmări cum își fac datoria cadrele didactice. Exemple care demonstrează că elevii își pot îndeplini normele, că sunt de un real ajutor în efec­tuarea lucrărilor agricole, sunt ne­numărate. La I.A.S. Cernavodă elevii liceelor nr. 1 şi 2 din Med­gidia au cules singuri strugurii de pe o suprafaţă de 30 hec­tare ceea ce a creat posibili­ta­­­­tea eliberării multor braţe de muncă specializate pentru lu­crările mai grele ale campa­­niei. Mulţumită de aportul bri­găzilor de la Liceul nr. 3 din Constanţa la strîngerea legu­melor este şi conducerea I.A.S. Agigea. Activitatea colegilor lui Ion Alexandru, Dimitrie Dogaru, Radu Cîndea, la depănuşatul po­rumbului de pe mai mult de 50 hectare este bine apreciată la I.A.S. Hîrşova Şi aceste exemple elocvente sunt majoritare. ANDREI BÂRSAN ,dar unele conduceri ale I.A.S. se arată mai puţin dispuse să asigure acestei participări un randament maxim

Next