Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)
1970-10-01 / nr. 6646
LA EXIGENTELE CONSTRUCTORILOR - RĂSPUNSURI EXIGENTE • TREPTELE DINAMICII : 440-400. • PREMIERE PE SCHELELE ŞANTIERELOR : TERASIT, PLACI FIBRO-BETON, FAŢADE PREFABRICATE. • 200 DE TINERI LA ŞCOALA AFIRMĂRII. • O INVENŢIE DETERMINA ALTA INVENŢIE. Constructorilor care urcă şi coboară în fiecare zi schelele cartierului bucureştean „Balta Albă“ li s-a oferit nu demult o surpriză interesantă. Întreprinderea de prefabricate „Granitul“ din Capitală le-a furnizat în „premieră“ pe ţară panouri de faţade complet finisate, interior şi exterior, în culori diferite, cu tocurile geamurilor îngropate în beton, ei avînd singura grijă de a le monta cu atenţie pentru a nu le „umbri“ strălucirea. Este un element nou, un succes notabil în domeniul industrializării construcţiilor, a sporirii productivităţii muncii pe şantiere şi reducerii preţului de cost a lucrărilor. — Este cea mai nouă realizare a dumneavoastră ? — Cea mai nouă dintre noutăţi — precizează inginerul-şef al „Granitului“ tovarăşul Iulian Andone. înţelegem, şi fiecare pas prin vastele secţii ale întreprinderii, aflate în continuă lărgire, confirmă că aici s-au pus în ultimii ani bazele unui autentic „comandament“ al materialelor moderne de construcţie, bazele unui puternic centru de livrare, de pompare spre şantierele ţării a prefabricatelor din beton, de tipurile şi insortimentele cele mai variate. — începutul a fost modest, continuă inginerul-şef. Am pornit în 1960 cu fabricarea cărămizilor, a ţiglei din beton şi alte două produse, în cîteva barăci improvizate. In 1965 realizam 40 de sortimente. Astăzi, prin investiţii masive, dispunem de spaţii care ne-au permis să ne amplificăm activitatea pe toate planurile, realizăm peste 400 sortimente de materiale de construcţie. Suntem în atelierul materialelor de finisaj, locul unde huma şi alte materiale învechite, de slabă rezistenţă şi neaspectuoase, primesc replica terasitului pentru tencuieli, a plăcilor mozaicate, a fibro-betonului şi treptelor contratrepte mozaicate, realizări recente în acest domeniu, apreciate cu elogii de către constructori şi beneficiari. Impulsionat de cererile tot mai insistente ale şantierelor, colectivul de aici, prin eforturi diurne, printr-o permanentă specializare reuşeşte să fabrice astfel de materiale pentru circa 30 000 de apartamente anual, la un înalt nivel calitativ. — Ce vă preocupă în mod deosebit în această perioadă ? — Reducerea preţului de cost pe tona de terasit, spune şeful atelierului. Este un material de finisaj al faţadelor de efect, durabil dar încă prea scump. Ieftinirea lui prin mai buna gospodărire a materiei prime, prin găsirea unor soluţii tehnologice mai economicoase, ne-ar permite sporirea producţiei, livrarea unor cantităţi în plus către şantiere. Tocmai în această direcţie ne concentrăm eforturile. Intr-un atelier vecin se execută prefabricate din beton armat, stîlpi, chesoane, grinzi pentru obiectivele industriale precum şi panouri mari pentru locuinţe. Acestea din urmă cunosc şi ele o rapidă ascensiune în planul de producţie al întreprinderii, ca urmare a utilizării lor pe o scară tot mai largă în construcţia de locuinţe. Durata de construcţie a unui bloc cu patru nivele din panouri mari se reduce la jumătate faţă de o construcţie similară din prefabricate sau cărămidă. De la 300 metri cubi panouri cît se produceau aici în urmă cu trei ani, s-a ajuns acum la o producţie anuală de 1300 metri cubi. Băile spaţiale cu cada şi conductele montate, elementele de termoficare, prefabricatele pentru canalele subterane, bordurile pentru drumuri şi dalele de trotuare, completează profilul întreprinderii. Lăudabile eforturi se consumă şi pe alte planuri. Avînd în vedere perspectivele sale de dezvoltare, intrarea în funcţiune a noii secţii de prelucrare a marmurei, introducerea unor utilaje şi procedee tehnologice noi, avan UCENICII colegii noştri mai tineri S-ar putea spune multe lucruri despre viaţa şi activitatea celor 800 de tineri, membri ai organizaţiei noastre U.T.C. Dar, amintind de efectivul numeric al colectivului ei, se impune precizarea că aproximativ jumătate o formează ucenicii. Tocmai despre acest fapt, aparent numai statistic, aş vrea să vorbesc deoarece el imprimă un anumit specific activităţii noastre, datorită problemelor noi pe care trebuie să le înfruntăm şi să le rezolvăm o dată cu apariţia în rîndurile organizaţiei a acestor tineri membri. Fenomenul arătat este de dată relativ recentă. De la bun început însă organizaţia s-a dovedit receptivă la nevoile acestora, la dificultăţile inerente cărora trebuiau să le facă faţă ucenicii în procesul de integrare a lor în muncă şi în viaţa organizaţiei U.T.C.. In acest sens, ceilalţi membri ai organizaţiei au arătat o grijă frăţească faţă de ei, fără să ocolească problemele noi ivite. Mai ales că, aproape fiecare dintre ei, eu însumi, parcursesem o asemenea experienţă. Locul principal în această preocupare l-au ocupat firesc pregătirea profesională, ridicarea calificării, îndeplinirea sarcinilor de producţie. Avînd în vedere crearea unor condiţii cît mai propice înfăptuirii scopului pe care ni-l propusesem, acela de a-i ajuta pe ucenici, am iniţiat o serie de acţiuni special adresate lor, care s-au adăugat formelor de activitate profesională obişnuite pentru întreaga organizaţie. Exemplul cel mai proeminent, deşi nu unicul, a fost oferit de ciclurile tematice pe meserii. Ele au fost alcătuite şi susţinute, la solicitarea expresă a organizaţiei U.T.C., de tehnicienii noştri care au răspuns direct, la locul de muncă, întrebărilor ridicate de prezenţa ucenicilor în ansamblul activităţii uzinei. De asemenea, tot aici ar trebui reţinute şi concursurile pe meserii în care au fost antrenaţi, cu bune rezultate, în primul rînd ei, ucenicii. Aş explica aici un lucru. Tot ceea ce organizaţia a încercat să facă şi a făcut deja în sprijinul celor mai tineri membri ai săi, a fost condiţionat de punerea în practică a resurselor etice şi educative proprii organizaţiilor U.T.C., adică a unor relaţii de apropiere, de ajutor frăţesc, de înţelegere, instaurate între toţi membrii colectivului. Dar nu numai atît. Situaţia ucenicilor are o latură practică bine conturată de care trebuia în mod necesar să ţinem seama. Ca orice început şi începutul acestora nu a fost şi nu putea fi lipsit de anumite efecte nedorite. Printre aceste efecte, aş zice previzibile, consumul exagerat de scule, uzura crescîndă a maşinilor, rebuturile au cea mai mare greutate. Ele trebuiau să se afle în atenţie fie şi pentru faptul că desemnează unul din obiectivele noastre centrale la scara întregii organizaţii. N-aş vrea să se înţeleagă de aici că organizaţia ar fi acum împărţită în două : de o parte ucenicii şi de alta cei trecuţi de vîrsta aceasta. Nu ! In repertoriul intervenţiilor noastre, care sînt destinate, în cea mai mare parte, sprijinirii producţiei, există un spaţiu bine delimitat rezervat ucenicilor, prin faptul că am urmărit să se evidenţieze şi să se răspundă necesităţilor diferitelor categorii de tineri în raport de criteriul calificării, al vîrstei. De altfel este concludentă participarea ucenicilor la alte acţiuni în afara celor ce li se adresează special. Rezultatele obţinute sunt cel mai bun argument In acelaşi context concret al măsurilor luate de organizaţie pentru a ieşi în întîmpinarea ucenicilor, s-au încetăţenit dezbaterile pe locul de muncă dintre care cea intitulată „Faţă în faţă cu rebutul“ este foarte apreciată pentru felul în care se desfăşoară. Astfel, cauzele care duc la piese rebutate se dezbat operativ, cu participarea tuturor tinerilor din grupa celor în cauză, a secretarului grupei U.T.C., a maistrului şi a controlorului tehnic. Prezenţa acestor factori garantează utilitatea şi eficienţa acţiunii. Iar intenţia noastră principală nu este, aşa cum se întîmplă deseori, aceea de „a-i muştrului“, de a-i critica sever şi atît, cît mai ales de a le explica atent greşelile şi de a-i îndruma ca să nu le mai repete. In felul acesta, cred eu, le cultivăm mult mai trainic sentimentele de disciplină, dragostea pentru colectiv, faţă de avutul obştesc, respectul pentru tovarăşii de muncă şi organizaţie. Intr-un cuvînt, totul are ca sens creşterea prestigiului organizaţiei U.T.C., la care ucenicii, ca membri ai organizaţiei, să-şi aducă contribuţia. *----x- — £l MAM/dupfi'n /Ta ul« 1 XUV/UJ VU UA A A W V—— — timă instanţă a activităţii noastre. Nu există alt itinerariu în îndeplinirea ei decît printr-un efort, printr-o acţiune în măsură să răspundă sarcinilor ridicate de realitate, rezolvîndu-le. Căci, dacă fiecare se defineşte prin ceea ce face, atunci organizaţia noastră încearcă să se adapteze prin fapte unui asemenea principiu. ION DRAGU secretarul organizaţiei U.T.C. de la F.M.U.A.B. Uzinele „Automatica" din Bucureşti. Radu Stancu, electrician în secţia a Ill-a, remarcat pentru rezultatele deosebite pe care le obţine în producţie. Foto: O. FLECAN sate, a determinat conducerea întreprinderii, cadrele tehnice să urmărească calificarea la un nivel corespunzător şi specializarea a peste 200 de tineri dintre cei care lucrează aici, asigurînd astfel forţa de muncă bine pregătită pentru perioada următoare. Intr-o permanentă activitate creatoare sînt angrenaţi specialiştii întreprinderii. Ei etalează în vitrina industriei pentru materialele de construcţii cîteva realizări spectaculoase. — Despre ce este vorba ? —■ In primul rînd despre plăcile fibro-beton, ne spune inginerul Andone, realizate ca o soluţie deosebit de economicoasă cu scopul economisirii materialului lemnos. Ele se produc printr-un amestec de beton cu talaş şi se folosesc ca podea pentru parchet. La rîndul ei, ideea respectivă a dus la altă descoperire : o maşină pentru confecţionarea acestor plăci, concepută de către inginerul Gheorghe Pop şi care urmează să se breveteze. Ar fi de asemenea locul să amintesc încă o invenţie, cea a unui grup de ingineri din întreprinderea noastră şi din cadrul Direcţiei generale construcţii-montaj, privind execuţia bolţarilor-scut. (noutatea constă în tipul materialelor prefabricate curbe) care au adus economiei naţionale beneficii în valoare de milioane de lei. Realizările înfăţişate constituie premisele succeselor pe care colectivul întreprinderii „Granitul“ şi le întrevede în continuare din trimestrul IV al anului curent, în anii următorului cincinal. De altfel s-ar putea spune că aici, autodepăşindu-se, oamenii au depăşit timpul însuşi : actualul plan cincinal a fost realizat încă la 20 aprilie 1970, producîndu-se în afara prevederilor, prefabricate în valoare de 72 milioane lei. ROMULUS LAL Pe la mijlocul lunii februarie, într-o după amiază geroasă în dreptul atelierului electric un salariat al Fabricii „Refractara“ din Alba Iulia, descoperea cadavrul unui muncitor năclăit într-o baltă de singe. L-a identificat imediat pe tînărul Petru Doţiu in vîrstă de 27 de ani, electrician la secţia I cuptoare rotative. După cîteva luni, la 3 iulie, sub presa hidraulică nr. 4 era găsit în stare de inconştienţă muncitorul Ion Sânzuiana în vîrstă de 25 de ani, electrician matriţei (secţia II-a atelierul amestec presare), care fusese electrocutat. Transportat la spital a decedat în maşina Salvării. In aceeaşi perioadă Ion Florea, muncitor formator tot la secţia a II-a îşi pierdea la o altă presă trei degete ale mîinii stingi. Exemplele ar putea continua. In perioada ianuarie — august, la Fabrica „Refractara“ din Alba Iulia, s-au înregistrat 12 accidente de muncă soldate cu decese, invaliditate sau cu incapacitate temporară de muncă. Aproape că nu există lună în care veşti de acest gen să nu-i zguduie pe salariaţii fabricii, stîrnindu-le în suflet spaima, înfricoşarea. Accidentele se înmulţesc de la o lună la alta. în lunile iulie şi august s-au înregistrat 8 accidente de muncă, de două ori mai multe decît în cele 6 luni anterioare. Toate acestea se întîmplau concomitent cu consumarea unor importante fonduri băneşti destinate protecţiei muncii, numai în primul semestru acestea se ridică la peste o jumătate de milion lei. Eficienţa lor este însăneînsemnată de vreme ce accidentele apar şi se înmulţesc. Cauza o constituie indisciplina în muncă a unor salariaţi, încălcarea normelor de tehnica securităţii muncii nu numai de către muncitori, ci şi de către maiştri, ingineri, adică de cadrele cu munci de răspundere. Petru Doţiu a căzut de la înălţimea de 12 metri în timp ce voia să intre în atelier pe un geam (uşa era încuiată iar cheia o uitase înăuntru pe masă). Evident, riscul şi l-a asumat singur, nimeni nu i-a cerut,un asemenea lucru, de aceea cazul său nici nu a fost înregistrat ca accident de muncă. Citeva nedumeriri însă există. Cum a fost posibil să facă exerciţii de echilibristică fără să-l observe nimeni, fără să-l oprească nimeni ? Răspunsul 11 aflăm cercetînd componenţa schimburilor. In schimbul de dimineaţă au lucrat trei electricieni şi un maistru, pe cînd după masă erau repartizaţi numai doi, deşi sarcinile de serviciu erau aceleaşi. In ziua respectivă însă, cel de al doilea electrician (Ion David) a fost învoit de către maistrul Vaier Măglaru aşa că Petru Doţiu a rămas singur suplinind activitatea a doi, trei sau chiar patru oameni. Iată de ce argumentul maistrului că „P. D. s-ar fi putut deplasa la el acasă pentru a-i cere a doua cheie" ni se pare neîntemeiat pentru că utilajele şi agregatele în stare de funcţionare nu puteau fi părăsite. Vina revine deci în egală măsură şi maistrului pentru că nu a repartizat un alt om în locul celui învoit şi nu a lăsat cheia la poarta fabricii aşa cum ar fi fost firesc. De altfel această măsură s-a luat după producerea accidentului, dar ea ni se pare tardivă. In apropierea geamului de la care a căzut tînărul P. D. s-a găsit montată o scîndură care era folosită în acelaşi scop şi cu alte ocazii dar nici un cadru de răspundere al fabricii nu s-a întrebat ce caută ea acolo, ce destinaţie are. Aprecieri similare se pot face şi în cazul lui Ion Sânzuianu. Efectuînd reparaţii presei hidraulice nr. 4 el a atins conductorul instalaţiei de 220 volţi de încălzire fiind electrocutat.. Faptul a fost posibil pentru că : 1) instalaţia electrică de încălzire nu a fost scoasă în prealabil de sub tensiune, nu au fost montate plăci avertizatoare în timpul efectuării reparaţiilor. Ion Stef, maistru lăcătuş matriţei şi Vasile Sătmăreanu, maistru lăcătuş mecanic au stat deseori în preajma presei, au supravegheat unele lucrări de reparaţie dar nu au luat măsuri de scoatere a instalaţiei electrice de sub tensiune încâlcind astfel în mod grav normele de securitatea muncii. Ion Sânzuiana a căzut pur şi simplu victima indolenţei lor. 2) Aşa cum s-a constatat ulterior, instalaţia de încălzire prezintă mai multe înnădiri avînd izolaţia slabă şi pe alocuri deteriorată. Acest lucru a fost observat de către Tontsch Herman şi Oancea Nicolae, electricieni, Ion Fischer, maistru şi inginterul Iustin Nemeş dar nici unul nu a intervenit pentru a remedia defecţiunile. Drept care pentru faptele lor au fost sancţionaţi cu amenzi între 500 şi 1500 lei dar banii nu pot răscumpăra viaţa unui om. Ca o trăsătură comună trebuie evidenţiat faptul că accidentele s-au petrecut în schimburile doi şi trei. în schimbul I cînd lucrează majoritatea maiştrilor şi inginerilor nu s-au înregistrat accidente ceea ce demonstrează că o bună asistenţă tehnică constituie un factor esenţial în preîntîmpinarea accidentelor. Inginerul Mircea Haţegan, directorul fabricii, vorbea în aceeaşi ordine de idei despre necesitatea îmbunătăţirii instructajelor făcute de maiştri şi a întăririi controlului la toate eşaloanele şi locurile de muncă. In acţiunile de prevenire a accidentelor o contribuţie substanţială trebuie să şi-o aducă organizaţiile U.T.C. care pot iniţia acţiuni educative pentru cunoaşterea N.T.S. şi întărirea răspunderii fiecărui utecist la locul său de muncă. Altfel fondurile alocate protecţiei muncii pot să fie cît de mari căci nu vor reuşi să curme tragediile pe care le aduce un accident. ALEX. BALGRADEAN CUI APARŢINE VINA ACCIDENTĂRII ? Unul din uriaşele blocuri metalice ale podului de peste Dunăre de la Ciurgeni—Vadul Oii. Fabrica de becuri „Steaua electrică“-Fieni. Aspect din stația de fotometrie unde se determină caracteristicile electrice şi fotometrice ale becurilor. ELEvii PARTICIPĂ CU ENTUZIASM LA LUCRĂRILE AGRICOLE Cernavodă, Poarta Albă, Murfatlar, Nazarcea, Hîrşova, Agigea, perimetrul în care cei 5 000 de elevi din judeţul Constanţa îşi desfăşoară activitatea în sprijinul campaniei de toamnă. Uniformele şcolare sînt înlocuite cu salopete albastre) Tinerii, conştienţi de însemnătatea activităţii ce o desfăşoară, participă cu entuziasm la strînsul recoltei, în pofida vremii reci, a vîntului puternic care bate dinspre litoral cu tot mai multă tărie, şi... a lipsurilor organizatorice ale unor I.A.S.-uri, a prezenţei destul de rarefiate pe ogoare a cadrelor didactice. Ca un aspect general am remarcat faptul că în numeroase cazuri elevii sunt repartizaţi de către conducerile I.A.S.-urilor la munci pretenţioase sau nepotrivite, ceea ce face ca ei să nu-şi poată valorifica întreaga capacitate de muncă. La I.A.S. Nazarcea, de exemplu, au lucrat la cizelat ciorchini (operaţie deosebit de migăloasă, mult mai la îndemîna muncitorilor specializaţi), iar la I.A.S. Nicolae Bălcescu au fost repartizaţi la lucrările de scoatere a morcovilor din pămînt. In ambele cazuri normele nu erau îndeplinite. Intervenţia promptă a comitetului judeţean U.T.C. a repus lucrurile pe făgaş normal , începînd de ieri de cînd desfăşoară activităţi mai potrivite elevii Liceului nr. 1 din Medgidia şi liceului nr. 4 din Constanţa îşi realizează şi chiar depăşesc norma zilnică. Atmosfera destinsă, pigmentată cu glume şi proiecte optimiste de viitor a revenit deşi unii membri din conducerea unităţilor continuă să rămînă încruntaţi. Fiincă la I.A.S. Nazarcea, pare-se venirea elevilor este considerată un „ghinion" iar la Nicolae Bălcescu brigăzilor nu li s-au încredinţat de la început operaţii de culegere a roşiilor pe motiv că „elevii sunt neatenţi şi calcă pe răsaduri“. Ciudată opinie, contrazisă de realitate. Am discutat cu conducătorii de unităţi de la Nazarcea, Murfatlar, care s-au arătat nemulţumiţi de aportul elevilor : „nu-şi fac norma, muncesc fără tragere de inimă“, împreună cu tov. Gheorghe Petcu, şeful sectorului de activităţi voluntar-patriotice al comitetului judeţean U.T.C. Constanţa, am încercat o analiză mai atentă a situaţiei. In vie i-am întîlnit pe elevii liceului nr. 2 printre care A. Melinte, N. Gîdei, E. Podărescu, A. Marin din clasele a IX-a şi a X-a învîrtindu-se fără spor în jurul aracilor. Nici urmă de cadre didactice. Era ora 13 şi profesorii I. Diaconescu şi I. Andriţoiu dăduseră de peste un ceas bir cu fugiţii lăsîndu-i singuri pe elevi,, Curioasă atitudine care ar merita o analiză serioasă din partea conducerii liceului nr. 2, a Inspectoratului şcolar judeţean. Numai că lipsa lor (şi, numindu-i, am dat doar un singur exemplu), are efecte economice negative. Elevii rămaşi singuri la lucru — nu putem nota nici prezenţa vreunui cadru îndrumător din partea unităţii — nu-şi realizau norma. „Nu şi-o îndeplinesc în mod obişnuit nu numai acum“ — ni s-a replicat. Dar oare faptul că prezenţa lor nu este înconjurată de nici o atenţie este normal ? Elevele E. Sava şi T. Dascălu ne-au mărturisit şi lucrul este valabil şi pentru elevii de la liceele din Băneasa şi Ostrov, că autobuzele care le aduc dimineaţa la lucru, sosesc cu cîte 2—3 ore întîrziere, timp pe care în loc să-l petreacă la lucru îl irosesc în curtea şcolii. Dacă dimineaţa munca începe la orele 9—10 şi la amiază cei ce trag ctnulul sunt profesorii, ne întrebăm dacă principala vină pentru nerealizarea în unele locuri a normelor, revine elevilor ?! A rezultat de altfel şi în vina unui schimb de opinii avut la comitetul judeţean U.T.C. că Inspectoratul şcolar judeţean nu acordă acestei acţiuni atenţia cuvenită. Se pare că această importantă sarcină — a cărei îndeplinire în bune condiţii este menită să sprijine operativ exigenţele campaniei de toamnă (faţă de care judeţul Constanţa mai are obligaţii serioase) — este privită aici cu superficialitate fiind urmărită doar scriptic. Nici măcar un singur cadru al Inspectoratului nu s-a deplasat în teren,, pe ogoare sau în vii pentru a controla munca elevilor, a-i îndruma, pentru a urmări cum își fac datoria cadrele didactice. Exemple care demonstrează că elevii își pot îndeplini normele, că sunt de un real ajutor în efectuarea lucrărilor agricole, sunt nenumărate. La I.A.S. Cernavodă elevii liceelor nr. 1 şi 2 din Medgidia au cules singuri strugurii de pe o suprafaţă de 30 hectare ceea ce a creat posibilitatea eliberării multor braţe de muncă specializate pentru lucrările mai grele ale campaniei. Mulţumită de aportul brigăzilor de la Liceul nr. 3 din Constanţa la strîngerea legumelor este şi conducerea I.A.S. Agigea. Activitatea colegilor lui Ion Alexandru, Dimitrie Dogaru, Radu Cîndea, la depănuşatul porumbului de pe mai mult de 50 hectare este bine apreciată la I.A.S. Hîrşova Şi aceste exemple elocvente sunt majoritare. ANDREI BÂRSAN ,dar unele conduceri ale I.A.S. se arată mai puţin dispuse să asigure acestei participări un randament maxim