Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)

1970-10-20 / nr. 6662

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 MARȚI 20 OCTOMBRIE 1970 „De la ARGEŞ 1 la ARGEŞ 19" In 1968 , anul reluării m­ini­moaselor tradiţii de muncă vo­luntar patriotică, a fost creată brigada „Argeş 1“ care a luat parte la lucrările de pe Şantie­rul naţional al tineretului „Au­tostrada Bucureşti—Piteşti“, o­­cupind locul II pe ţară în între­cerea patriotică. Un an mai tir­­ziu, încă 4 brigăzi din Argeş se înscriseseră în efectivele de muncă ale şantierului naţional, „Şoseaua Cîmpulung — Braşov“, ocupînd primul loc pe ţară în marea dispută a hărniciei. In cursul acestui an alte 14 brigăzi ale tinerilor argeşeni au activat cu multă eficienţă pe şantierele naţionale de la Cîmpulung Mus­cel, autostrada Bucureşti — Pi­teşti, Lotru etc. Astfel, brigada „Argeş-19“, cu un efectiv de 250 de tineri, la obiectivele de lu­cru a obţinut 52 lei, valoare­a zilei-muncă, incununînd această susţinută strădanie cu un nou loc de fruntaş pe ţară. V. RAVESCU „UNIVERSITATEA" din Sinaia Recent a avut loc la Sinaia o importantă premieră cultural­­ştiinţifică, Universitatea popu­lară din Sinaia. Ea îşi va desfă­şura activitatea după programa a zece cursuri : „Istoria culturii şi ■civilizaţiei româneşti“, „Proble­me contemporane ale educaţiei“, „Ştiinţa conducerii şi organizării producţiei“, „Cunoştinţe medi­cale“,­­ „România pitorească“, „Părinţii şi educaţia copiilor“, „Pagini din istoria cunoaşterii“, „Arta filmului“, „Limbi străine“ (cu patru secţii), „Tribuna ac­tualităţii internaţionale“. Cuvîntul de deschidere al cursurilor a fost rostit de acad. Ştefan Milcu, vicepreşedinte al Academiei Republicii Socialiste România, căruia i-am solicitat apoi părerea despre această nouă instituţie de cultură la IN EDITURA POLITICA A APARUT : Gáli Ernő : IDEALUL PROMETEIC SUNETUL MUZICII : rulează la Patria (orele 9; 12,45; 16,30; 20,15). 100 DE CARABINE : rulează la București (ore­le 8; 10; 12,15; 14,30; 16 45; 19, 21,15), Excelsior (orele 8 30; 11; 13,30; 18,30; 21), Gloria (órele 9; 11,15; 18,S0; 16; 18,15; 20,30), Tomis (orele 9;’ 111,15; 13,30; 15.45; 18; 20,15). DE ŞAPTE ORI­ ŞAPTE : rulea­ză la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21), Festival (orele 8 30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Favorit (orele 10; 12,30; 15,3(­ 18; 20,30). ÎN ARŞIŢA NOPŢII : rulează la Capitol (orele 8 30; 10,45; 13,15; 16; 18 30), Feroviar (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), .Melodia (ore­le 9; 11,15; 13,30; 16; 111,30; 20,45), Modern (orele 9; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 20,45). OMUL RAS IN CAP : rulează la Capitol (ora 21). VA PLACE BRAHMS T : rulează la Victoria (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21).­­ IMPOSTORII : rulează, la Cen­tral (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18 15; 20,30) NOILE AVENTURI AI­E RĂZ­BUNĂTORILOR : rulează la Lu­mina (orele 9,30—14,45 In continua­­re ; 17; 19, 21). FRUMOASA VARVARA 7 rulea­ză la Doina (orele 11,30; 13,45; 16). BLOW-UP ; rulează la Doina (orele 18,15; 20,30). HATARI ■ rulează la Timpuri Noi (orele 9,30—16 în continuare) . Programe de documentare în pre­mieră (orele 19, 20,45). PATRICIA ŞI MUZICA : rulează la Griviţa (orele 10,30; 16; 18,15; 20,30) . Arta (orele 15,30; 18, 20). JANDARMUL SE INSOARA : rulează la înfrăţirea (orele 15,30; 17,45; 20). MAYERLING : rulează la Bu­zeşti (orele 15,30; 19), Volga (orele 15,30; 19), Moşilor (orele 17, 20,15). FLACĂRA OLIMPICA : rulează la Moşilor (ora 15). DEGETUL DE FIER : rulează la Dacia (orele 8,45—20,30 în conti­nuare). Progresul (orele 15,30; 18, 20). HIBERNATUS : rulează la Bu­­cegi (orele 10, 16; 18,15; 20,30), Flo­­reasca (orele 15,30; 18; 20,30), Au­rora (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30) Flamura (orele 11, 16; 18,15; 20,30) . STRĂINII : rulează la Unirea (orele 18, 20). NUMAI MORTUL VA RĂSPUN­DE : rulează la Unirea (ora 15,30). AURUL : rulează la Lira (ora 15,30) , Rahova (ora 15,30). VIA MALA : rulează la Lira (orele 18, 20). AMBUSCADA I rulează la Dru­mul Sării (ora 14,30). DRAGOSTE ȘI VITEZĂ : rulea­ză la Drumul Sării (orele 16,30; 18,30; 20,30), Munca (orele 16; 18, 20). PASĂRILE : rulează la Giulești (orele 15,30; 18; 20,30), Mioriţa (o­­rele 10; 12;15; 15; 17,30; 20). PETRECEREA : rulează la Co­­troceni (orele 15,30; 17,45; 20). CUM SE REUŞEŞTE IN DRA­GOSTE : rulează la Viitorul (orele 18, 20). CANARUL ŞI VISCOLUL : ru­lează la Viitorul (ora 16). ULTIMUL DRUM : rulează la Popular (ora 15,30). A TRAI PENTRU A TRĂI ; ru­lează la Popular (orele 18; 20,15). INTÎLNIREA : rulează la Flacă­ra (orele 16; 18, 20), Rahova (orele 18; 20,30). FRUNZA DE VITA : rulează la Vitan (orele 15,30; 18; 20,15). CLIPA DE LIBERTATE : rulea­ză la Ferentari (orele 15,30; 17,45; 20). MOARA CU NOROC ; rulează la Pacea (orele 15,30; 18; 20,15). ALFA-ROMEO ŞI JULIETA : rulează la Crîngaşi (orele 16; 18, 20). TĂCEREA BĂRBAŢILOR : ru­lează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). MARŢI, 20 OCTOMBRIE 1970 Opera Română : DON CARLOS — ora 19,30 ; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (Sala Comedia) : FANNY — ora 20 ; Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra“ (Schitu Măgu­­reanu) : LEONCE ŞI LENA — ora 20 ; (Sala Studio) : PURICELE ÎN URECHE — ora 20 ; Teatrul „C. I. Nottara“ (B-dul Magheru) : BĂR­BAŢI FĂRĂ NEVESTE — ora 19 30 ; (Sala Studio) : NĂZDRĂVA­NUL OCCIDENTULUI — ora 20 ; Teatrul Giuleşti : TANGO LA NISA — ora 19.30 ; Teatrul Evre­­iesc de Stat : SEARA LITE­RARA : Prezentarea cărţii „Figuri literare" de M. Lux — ora 18 ; Tea­trul „Ion Vasilescu" : SE CAUTĂ UN MINCINOS — ora 19.30 ; Tea­trul „Ion Creangă" : COMOARA DIN INSULA PIRAŢILOR — ora 16 ; Studioul I.A.T.C. : DIVERTIS­MENT ’70 — ora 20 ; Teatrul Ţăndărică (Cal. Victoriei) ; GULI­­VER IN ŢARA PĂPUŞILOR — ora 17 ; Teatrul ,,C. Tănase" (Sala Savoy) ; LA GRADINA CĂRĂBUŞ — ora 19,30 ; Teatrul de revistă „Fantasio"-Constanţa (la Teatrul de Operetă) ; NU AVEŢI UN CAP IN PLUS ? — ora 19,30. MARŢI, 20 OCTOMBRIE 1970 • 18,00 Microavanpremieră • 18,05 Copiii cîntă­ selecţiuni din Festivalul de cîntece şi dansuri „Bucuria Europei", desfăşurat re­cent la Belgrad • 18,45 Actualita­tea în economie • 19,15 Anunţuri — publicitate • 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici • 19,30 Telejurnalul de seară • 20,00 Reflector : 20,15 Seară de teatru: „Iertarea" de Ion Băleşu • 21,50 Prim plan: Compozitorul Filaret Barbu • 22,20 Divertisment mu­zical pe teme folclorice româ­nești cu orchestra Electrecord. Dirijor Alexandru Imre • 22,40 Telejurnalul de noapte • 23,00 închiderea emisiunii. crearea căreia şi-a adus o deo­sebită contribuţie. „Cursurilor le-a fost asigurată o tematică interesantă şi o ţinută ştiinţifi­că, precum şi conferenţiari de mare competenţă, cadre didac­tice universitare, oameni de cul­tură, publicişti etc. Participa­rea este masivă, în special mun­citorii, tehnicienii­­ și inginerii Uzinei mecanice din Sinaia“. H. L. O „cronologie" pe 600 de ani Recent, în Arhiva Muzeului culturii româneşti din Şcheii Braşovului cu prilejul cercetării vechiului inventar s-a descope­rit o „cronologie“ scrisă cu li­tere chirilice, din anul 1862, care istoriseşte evenimentele de-a lungul a şase sute de ani începind cu 1292 pînă în 1859. Autorul, anonim la această oră, se dovedește a fi un bun cunos­cător al acestui lăcaş cultural. A. C. A apărut numărul 10/1970 al revistei „PROBLEME ECONOMICE" DIN SUMAR : ANIVERSAREA SEMICENTE­NARULUI PARTIDULUI COMU­NIST ROMÂN. Nicoară Ionescu : Un concept dinamic al dezvoltării eficiente a economiei româneşti; Dr. C. Pin­­tilie : Probleme ale modernizării şi perfecţionării învăţămîntului e­­conomic superior; Dr. Fl. Drag­­ne : Condiţiile social-economice în preajma grevei generale din octombrie 1920 DEZBATERI * * * Gestiunea economică a în­treprinderilor socialiste (începe­rea dezbaterii); * * * Perfecţiona­rea normării şi retribuirii muncii în C.A.P. (continuarea dezbaterii). EFICIENŢA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE * * * valorificarea creaţiei teh­­nico-ştiinţifice româneşti — im­perativ al progresului economic şi social (continuarea anchetei). REDUCEREA CHELTUIELILOR MATERIALE * * * Economisirea resurselor materiale — necesitate vitală a ridicării calitative a activităţii de producţie (începerea anchetei CONSULTAŢII Dr. V. V. Protopopescu Principii şi concepte­ ale ştiin­ţei conducerii întreprinderilor. TERMENI ŞI DEFINIŢII Vladimir Trebici : Creşterea e­­conomică . Lilian Creţu . ..Marke­ting. CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE NOTE BIBLIOGRAFICE PUBLICITATE de VIOREL BURLACU Peste zece minute eram la stadion. L-am privit cam mirat pe Aurel Şelaru dar acesta a pornit înaintea mea pe un drum lateral. Undeva, o maşină mare a televiziunii, probabil, se pregătea de cine ştie ce transmisie sportivă. Campionatul era însă terminat şi atunci mi-a trecut prin minte că Aristide Buhoiu face vreun reportaj pe viu cu veteranii fotbalişti de prin Banat. Am vrut chiar să-l rog pe locotenent să ne oprim dar n-a fost nevoie pentru că el a deschis uşa carului şi m-a poftit să urc. Înăuntru nici urmă de Buhoiu. In schimb, era acolo colonelul Vlad şi doi oameni care stăteau înaintea pupitrelor. Toate ecranele erau în funcțiune. — Exact ca în filme — nu m-am putut opri să exclam. — Credeți că acolo e ficțiune , îmi răspunse George Vlad. 49 • • • SEMNELE DE CIRCU­LAŢIE sunt obligatorii şi pentru biciclişti chiar dacă aceştia nu trebuie să dea un examen privi­tor la cunoaşterea lor. Aurel Scarlet (27 ani) din comuna Mir­­cea Vodă fără să ţină seama de indicatorul „oprire la intersecţie“ a intrat în plină viteză de pe o stradă laterală pe şosea. Nu ştim dacă cunoştea regulile de circula­ţie sau le-a ignorat numai fiind­că era în stare de ebrietate. Ori­cum, un camion care venea pe D.N. 2 B a încercat să-l evite; manevra şoferului a reuşit dar A. S. nu a putut frîna şi a in­trat în roata din spate a maşi­nii, decedînd în urma şocului produs la căderea pe asfalt. • • • INSPIRAŢIE SUBITĂ. Costea Flore (24 ani), din satul Miheleu, jud Bihor nu a avut pînă azi niciodată de-a face cu justiţia. E greu de înţeles ce l-a determin­at să fure un aparat de radio „Mamaia“ de la o masă ve­cină în timp ce se afla în bufe­tul „Moneasa“ din Oradea. Desi­gur că a fost imediat prins de proprietar şi de ceilalţi consu­matori. Această inspiraţie subită, care i-a venit probabil sub influ­enţa consumaţiei alcoolice, îl va duce în boxa acuzaţilor. « • • FUGA INUTILA. Se poate întîmpla, şi se întîmplă a­­desea, ca în accidentele de circu­laţie o parte din persoanele im­plicate să fie rănite avînd nevoie de îngrijire medicală urgentă. Prevederile legii în acest sens sunt clare. Nerespectarea lor con­stituie nu numai o contravenţie ci şi o abdicare de la principii morale unanim acceptate. Fuga de la locul accidentului este şi inutilă, vinovatul fiind mai de­vreme sau mai tîrziu depistat de organele de miliţie. Ceea ce s-a întîmplat şi în cazul lui­ Stan Pe­­trache (20 ani) din Galaţi care, efectuînd o depăşire, a rănit grav un muncitor ce luc­ra la reface­rea marcajului rutier. S. P. a fu­git imediat fără să acorde aju­tor victimei şi să-i asigure trans­portul la un spital. După numai cîteva ore ,a fost identificat şi a­­restat. • KISSELGUR. Roman Munteanu (24 ani) din comuna Vălişoara, judeţul Hunedoara, şo­fer la I.T.A. Deva a sustras de pe şantierul termocentralei Mintia 89 de saci cu Kisselgur, după care s-a apucat să-i vîndă la diverşi cetăţeni... ca ciment cu 50 de lei sacul. O activitate comercială care nu a durat prea mult întru­­cît miliţia a găsit la domiciliul lui 81 de saci ce au fost retur­­naţi şantierului. ★ ★ de IULIAN NEACŞU Şi după atîtea şi atîtea piese de teatru excelente „jertfite“ programului 2, în timp ce pe programul 1 erau programate la aceeaşi oră sau filme ,sau transmisii sportive (şi cui nu-i place ?), în sfîrşit... marţi, 20,15 , seară de teatru. Schimbul nefe­ricitului Paul Claudel în tradu­cerea impecabilă a lui N. Ar­­gintescu Amza. Distribuţie de ■sărbătoare (Dina Cocea, Vale­ria Seciu, Ion Marinescu, Dan Nuţu) dirijată de un vechi ma­estru de platou — Ion Barna, ale cărui merite regizorale sunt demult recunoscute de noi. Timp de două ore ne-am legă­nat iluziile intr-un dreptunghi strălucitor ca niciodată. Ne-ar place să se repete timpul acela , nu ziua de marţi, desi­gur. Un film bun — Comoara din Sierra Madre — al cărui final ni l-a amintit pe Zorba (miercuri), o piesă — Autostop de Iosif Naghiu — pe care am văzut-o doar în programul de radio-televiziune (joi), un alt film — Preludiu — excelent, în care copii trăiesc (şi nu se joacă) de-a războiul (vineri), un serial — Incoruptibilii — pe care nu mai trebuie să-l lău­dăm noi, pentru că îl laudă toată lumea, alt serial Vidocq — care se pare că s-a bucurat de mare succes în Franţa (dar cine nu-şi ridică în slăvi copilul ?) şi în care — din cite ne-am pu­tut da seama — nu se întîmplă nimic înainte de a şti ce urmea­ză (sîmbătă) şi un Inspector ge­neral strîmbătaţ provenit din­­tr-un revizor abia frunzărit (du­minică), în mare aceasta este filmografia săptămîni, în gene­ral bună Ne întrebăm însă de ce îşi închipuie cineva că tre­buie neapărat să ne plictisim duminica urmărind de cele mai multe ori filme care, deşi, vechi, sunt slabe ? La urma ur­mei Inspectorul general este cel mai bun film al marelui ar­tist comic Danny Kaye ? Patinajul, ah, aceste alune­cări de lebede pe gheaţă ! Şi această micuţă încîntătoare Beatrice Huştiu, campioană na­ţională la numai 14 ani ! Foarte bine, patinajul artistic este „un sport de televiziune“. Sunt alte sporturi care nu se „văd“ pe UN PAS ÎNAINTE micul ecran ? Sunt, susţinea cu patimă un comentator de fotbal: scrima, canotajul, tenisul, hand­balul... Or fi, zic eu şi rămîne să vă gîndiţi şi dv. la asta. Ce ne facem însă cu fotbalul ? După atita răsfăţ­­ată că federaţia pare hotărîtă să-şi impună punctul său de vedere, între­barea este : dacă spre iarnă nu se va mai putea transmite în direct nici un meci ne vom putea mulţumi doar cu înregis­trări. Părerea mea este că de­cit cu nimic, mai bine cu puţin. Şi de­ altfel, cum ne place nouă să pretindem, ne place şi... fot­balul, nu numai rezultatul, aşa că, deşi vom şti rezultatul... Pînă una alta mîine nu vom fi şi noi la Belgrad , alături de campioana noastră. Păcat. Alt­ceva : comentariul. In ultimul timp au fost încercaţi mai mulţi comentatori, majoritatea ziarişti sportivi. Prea mulţi, unii dintre ei fără farmec tele­genic, alţii slabi „povestitori", cîţiva... Tot Cristian Ţopescu mi se pare comentatorul cel mai potrivit şi asta în ciuda u­­nui suplinitor încifrat cu velei­tăţi de titularizare. Şi încă un lucru : nu s-ar putea ca măcar comentariul etapei să nu mai fie citit ? Văzind cum îl puf­neşte insul pe respectivul în timp ce-şi ascundea „chirili­cele“ mai că-ţi spui cu dulce împăcare : „totul este foarte simplu, numai viaţa este foarte complicată“. Nu, prietene, tehnica cea mai avansată ajută peste tot şi organele de cercetare... — Şi ce film vom urmări ? — Să-i spunem „Capcană pentru Jaguarul Verde“... vă place cum sună ? — Înseamnă că aţi hotărît să-l arestaţi pe Ahmed Weiss. — Şi da şi nu! Depinde ce ne vor povesti ecranele astea fer­mecate. •. Dreptunghiul luminos numerotat „3“ arăta acum un interior. Era vorba de o cameră de hotel destul de elegantă. De parcă ar fi așteptat să se vorbească despre ea, pe o ușă mică apăru in­tr-un halat de baie Consuela Reniers. Era veselă. Se apropie de geam și privi afară în jos. După unghiul cum își aplecase capul cred că încăperea se afla la ultimul etaj. Apoi păru că devine nervoasă. Uitîndu-se mereu la ceas se așeză Ungă telefon într-o așteptare febrilă. Pe celelalte ecrane se putea vedea : 1. Automobilul lui Ahmed Weiss; 2. O altă cameră de hotel; 4. Recepția hotelului şi băru­­leţul din hol unde-mi băusem cafeaua ; consumatorii erau parcă alţii doar preotul ocupa acelaşi loc cu o altă citronadă în faţă ; 5. Un panoramic al străzii avînd în centru intrarea hotelului. — Deci toate drumurile duc la Astoria. — Exact. Cel puţin deocamdată — Atenție la „3“ / Consuela Reniers se ridicase și se apropiase de ușă. Probabil că bătuse cineva. O deschise. Intră Radu Bădescu. — Sonorul! — ordonă colonelul... Auzirăm glasul femeii. — In sfîrșit. De ce n-ai telefonat că-i în regulă ? — Pentru că nu-i în regulă. — Ce vorbă-i aia­­. — Mărgineanu are nişte dubii. — Ce fel de dubii. Unde-i pelicula ? — IV-a primit-o. — De ce ? N-a sosit cel de la Bucureşti ? — Ba da, dar omul n-a vrut să i-o dea. N-a avut timp s-o copieze şi are indicaţia să predea originalul numai titularului 50 acţiunii, dacă acesta i-o cere. Sau dacă altcineva vine în locul lui dar cu parolă. — Ce parolă ? — Dac-o știam nu eram acum aici fără microfilm. — I-ai spus că Jaguarul e arestat ? — Bineînțeles. Dar asta l-a speriat și mai rău. — Fă-l să vină aici. — Știi parola . — Poate! Radu Bădescu ieși grăbit. Colonelul ceru reducerea sonorului. — Urîtă treabă — spuse el. Uite aşa ni se dă mereu plani­ficarea peste cap. Ce facem fraţilor ? De unde a mai apărut şi parola asta ? Locotenentul Şelaru şopti: — Acum se reface lanţul invers. Bădescu-Mărgineanu-Minodora şi omul care ţine în buzunar microfilmul şi răspunsul la parolă. In momentul în care îl identificăm mergem pe varianta a doua ? — Mergem! Răspunsul laconic al colonelului ne mută atenţia pe ecranul „4“. In fața recepţiei, Bădescu discuta cu un bărbat în vîrstă, cu părul aproape alb, îmbrăcat intr-un costum tropical. — Nu putem auzi ? — am întrebat eu. — In stadiul actual al instalaţiei noastre nu. Nici nu e esenţial. Asta însă nu contează. Să vedem ce va face Mărgineanu. Actorul pensionar îl salută pe Bădescu şi pomi spre ieşire. Cel rămas în hol — urmărit de camera de luat vederi — păşi spre bă­­ruleţ şi se aşeză chiar la masa preotului. Cei doi ofiţeri de lingă mine pufniră în rîs. — Ce mutră face preasfinţitul... Precis că se întreabă dacă nu cumva Bădescu şi-a adus aminte că era şi el de faţă la Sibiu cînd a dansat cu Consuela... — Puţină gimnastică mintală nu-i strică lui Dragomir cel nepri­hănit — zise colonelul... Atenţie la „5“. Pe uşa hotelului ieşea Viorel Mărgineanu. Se uită în jur şi apoi se precipită spre un taxi. — Atenţie „Maria“ ! Atenţie „Maria“ ! Urmăreşte „omul in gri"­ — ordonă George Vlad. 51 Şi astfel se aprinse şi ecranul cu numărul şase. Teleurmărirea se încheie în faţa gării. Mărgineanu reţinu taxiul, intră în clădire şi după nici­ un minut, ieşi însoţit de o femeie, pe care bănuiam că o chema Minodora Corbeanu. Se urcară amîndoi în Volga, dar după nici o jumătate de kilometru, actorul pensionar coborî. Maşina porni din nou spre centrul oraşului. Se comută iarăşi pe ecranul „5“, apoi pe recepţia hotelului, de unde femeia luă o cheie şi se urcă în lift. — Vedeţi ce lanţ perfect au ? — mă întrebă Aurel Şelaru. Mărgineanu nu-i ştie decit pe recepţioneră şi pe Bădescu. Atît Dacă unul cade nu poate trage după el tot firul... Minodora îl știe pe actor și pe cel cu microfilmul original... Vroiam să-l întreb : „Pe ea cum o mai urmărim ?“, dar uşa camerii de pe ecranul „2“ se deschise și femeia intră îndrep­­tîndu-se direct spre telefon. — Sonorul — m-am pomenit spunînd. Colonelul m-a privit amuzat și a apăsat el pe un buton. Femeia formă trei cifre pe care niciunul dintre noi nu le puturăm iden­tifica, păru că ascultă cîteva cuvinte, apoi rosti: — Cinci sute nouă — și puse receptorul în furcă. Intre timp Consuela Reniers își făcuse toaleta. Se dăduse cu pudră, își desenase genele, sprîncenele, buzele şi acum se pieptăna. Se vedea însă că operaţiunile astea erau o mască spre a-şi ascunde nerăbdarea, pentru că mereu se uita la ceas., O văzurăm tresă­rind. Se ridică şi se îndreptă spre uşă. Desigur că bătuse cineva. Se conectă din nou sonorul, îmi aruncai ochii pe ecranul „2 . Minodora se aşezase intr-un fotoliu şi fuma destul de nervos. Prin uşa deschisă de Consuela intră în cameră un bărbat înalt, frumos, pe care iar am avut impresia că-l ştiu. Mi-l aminteam ca prin ceaţă. Era unul dintre cei de la bar? Unde-l mai văzusem oare? Am renunţat deocamdată să-mi chinui memoria pentru a asculta dialogul celor doi. , — Am fost informat că doriți să-mi vorbiți — spuse bărbatul. — Așa este — răspunse Consuela continuînd să se pieptene „din mers“. (Va urma) 52 • închipuiţi-vă panouri de mici dimensiuni pe care o mi­nă, deprinsă parcă cu şlefuirea artizanală a suprafeţelor a a­­ranjat („a ritmat“) pătrăţele de lemn multicolore. Felul acesta de a prezenta lucrurile nu du­ce nicăieri, s-ar putea obiectă. Un „rembrandt“, un „van gogh“, un „matisse“ n-ar fi, ra­­ţionînd aşa, decit pinză, culoa­re, terebentină etc. De acord. Dar dificultatea de a vedea „altceva“ în „reliefurile“ lui Eftimie Modîlcă, decit suprafe­ţe de lemn, ingenios şi agrea­bil îmbinate, peste care tempera a aruncat un subţire veşmînt de „strălucire“, începe tocmai de aici. Propensiunea prea ac­­centuată pentru decorativ re­ţine „sugestiile de conţinut“, fie că acestea se revendică mu­zicii („Simfonie In alb“, „Acord de violoncel“), ori abstracţiuni­lor matematice şi tehnice („Spaţiu sferic“, „Rotaţie cu două centre“, „Rezonanţe elec­tronice“). E mai puternică în­clinaţia către divagaţie, către speculaţie optică, către „jocul de copii“ nepretenţios şi în bu­nă măsură naiv. Tocmai de aceea aş înclina să rînduiesc toate aceste lucrări sub titlul generic de „Motiv desfăşurat“, cu care (poate nu întîmplător) şi-a şi „deschis“ artistul cata­logul. „Contrastul“ cel mai ne­aşteptat al actualei sale expe­rienţe, ca să mizăm în conti­nuare pe titluri ni-i oferă însă îngemănarea candidă şi „fireas­că“ a stilisticii folclorului ro­mânesc cu formele artei cine­tice sau op. Covorul, n­a, în­­crustătura ţărănească, au deve­nit locuri­ comune cu Universul unui Vasarely, Cruz-Diaz ş.a. Şi mărturisesc, mi-e greu să discern dacă autorul urmăreşte să reducă invenţia modernă la prototipuri arhaice, sau să le alinieze pe acestea, prin încă ascunse şi neexploatate simili­tudini formale, „spiritului con­temporan“. Înregistrez deci a­­ceste căutări doar ca pe un caz de teratologie plastică, așa cum pot admite că se poate scrie o carte de­ eseuri pe ideea „mo­torizării miturilor“. Cîteva co­laje care-i completează parti­ciparea vădesc dincolo de lipsa unei acurateţi în execuţie (ab­solut obligatorie pentru direc­ţia artistică acceptată şi culti­vată) şi o inadecvare structu-­rală. Rupturile greoaie de ritm, un simţ prea accentuat al ma­teriei ca existenţă concretă îi refuză tocmai spectacolului abs­tract, arhitecturii inefabile, cu care prestigioase modele l-au cucerit. • Piesele de rezistenţă ale lui Şerban Rusu sunt „Mobilu­­rile“ . („Posesiv“, „Static“, „A­­gresiv“ etc). „Mobiluri“ care sínt de fapt masive sculpturi. Sculpturi care tînjesc, care vi­sează mişcarea, spectacolul in­solit şi fascinant al compoziţiei variabile. Tînjesc pentru că trunchiul de copac, vopsit, de­cupat în geometrii imaginare, ori „altoit“ cu excrescenţe mo­bile rămîne încăpăţînat tot trunchi. El continuă să afişeze o robusteţe şi o sevă care se răzbună parcă pe strîmba hăi­nuţă colorată cu care artistul 1-a incopcrat cu vizibil efort. Titlurile, ca şi in alte cazuri apar mai mult ca justificări, după cum pur justificativă ră­mîne şi mişcarea scrişnită a e­­lementelor mobile ale lucrări­lor. Cu riscul unui calambur ieftin voi spune că nu tot ce se mişcă e mobil. Dar atît, despre un lucru care nu e nici vechi dar nici nou, care nu respectă „tradiţia“, dar care este totuşi conformist, care are pasiunea invenţiei dar care paradoxal nu şochează... Şerban RusU mai expune şi o serie de „lucrări“ a căror gen e greu de definit. Sînt decupaje de hîrtie prin care artistul a inventat debor­dant, ingenios, forme decorative cu o destinaţie prezumtivă. Dar tocmai de aci intervin dificul­tăţile. Aceste lucrări sunt ex­celente exerciţii de atelier, exerciţii care cer un material definitiv, (metal, material plas­tic, sau mai ştiu eu ce), o des­tinaţie anume, un sens care să le justifice ca atare. Nu despre calităţile lor se cuvine să vor­bim aci, cred, ci despre decen­ţa prezentării lor. E ca şi cînd cineva ţi-ar prezenta idei de poem, ciorne şi variante , ale unei poezii şi nu poezia, ca şi cînd cineva ţi-ar oferi cîteva acorduri muzicale drept simfo­nie. „Lipsa materialelor“ mi se pare o invocaţie naivă şi jenan­tă. Nimănui nu i-ar trece prin cap că Donatello ne-ar fi putut „lăsa“ o lucrare ca „Gattame­­lata“ numai desenată pe hîrtie sau sculptată în caşcaval pen­tru simplul motiv că nu ar fi avut bronz, că ar fi fost atunci Dedicat liedului, programul sopranei Emilia Petrescu a reu­nit în baza unor elocvente şi întotdeauna dorite criterii de reală cultură muzicală, lieduri, de Hugo Wolf, Debussy, Ravel, ca şi prezenţa unor creaţii de gen inedite pentru publicul nostru (lieduri de Dom Popovici, Ma­rin Golominov, Ch. Yves, A. Copland etc.). In privinţa ordinii exista, totuşi, o posibilitate de grupare mai dis­tinct profilată ca intenţie artisti­că : o prim­ă parte alcătuită din prime audiţii, iar paginile tradi­ţionale în cea de a doua. Dintre piesele vocale interpre­tate în prima audiţie am reţinut in mod aparte liedurile scrise de Doru Popovici pe versuri de Lucian Blaga. O impresionantă siguranţă în mânuirea datelor stilistice de gen guvernează cîntul sopranei Emi­lia Petrescu. Vocea caldă, de o adîncă sensibilitate şi firescul cu care înnobilează fiecare frază: rafinamentul coloristic dezinvolt în transmiterea celor mai deose­bite stări emoţionale, perseveren­ta valorificare a cuvîntului şi a textului poetic, admirabila dic­ţiune în patru limbi, fidelitatea în faţa adevărului artistic, vibra­ţia, dar nu m­ai puţin prestanţa intelectuală a comunicării consti­tuie tot atîtea motive care cer­tifică în interpretă o mare maestră a liedului. TEODORA ALBESCU RECITAL DE LIEDURI STUDIOUL DE CONCERTE AL RADIOTELEVIZIUNII In locul Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, care-și con­tinuă pînă la sih­itul acestei săp­­tăm­îni înregistrările, Orchestra de Studio ne-a oferit primul concert al stagiunii in Studioul de pe strada Nuferilor. Un pro­gram complex a încercat să ne restituie cîteva pagini de larg, interes. Şi chiar dacă Mozart şi Beethoven au fost programaţi cu lucrări de minoră importanţă, (uvertura „Prometeu“ şi Sonate pentru orgă şi orchestră) ni s-a oferit de astă dată bucuria a două impunătoare construcţii contem­porane. Momentul central ale simfoni­cului a fost programarea „Canta­tei profane“ de Béla Bartók, una din cele mai răscolitoare pagini din creaţia compozitorului come­morat în acest an. Partitură cu enorme dificul­tăţi, „Cantata profană“ solicită nu numai o lectură perfectă şi o deosebită grijă pentru unitatea conceptuală ci şi (ceea ce din păcate a lipsit) dăruirea capa­bilă de a asigura permanent po­tenţialul afectiv, tensiunea ope­rei. Sub conducerea expresivă şi competentă a lui Ludovic Baci, orchestra ne-a mai oferit o in­teresantă lucrare contemporană: „Clepsidra“, de A. Vieru. Şi aici, ca şi în multe alte lucrări, A. Vieru — personalitate în conti­nuă căutare creatoare — depă­şeşte probleme de tehnică şi limbaj — care de obicei îi ob­sedează pe alţi compozitori. Pe o canava muzicală continuă, lip­sită de „evenimente“ dar de o infinită nuanţare coloristică, com­pozitorul înserează „întâmplări“ încărcate de simboluri şi far­mec. IOSIF SAVA chipurile, „o mare lipsă de bronz". • Actuala participare a lui Vasile Grigore la această expo­­ziţie de grup mă pune in în­curcătură. Pentru că în esenţă s-a schimbat foarte puţin şi pentru că i-am mai consacrat două cronici in acest ziar. Pictura sa rămîne o pictură credincioasă condiţiei sale, şevaletului adică explorînd va-, lentele lirice ale culorii. Ceea ce „nuanţează“ acum nu este atît o mai acuzată li­bertate faţă de figuraţia moti­vului (natură moartă, peisaj etc.), cu­ o exploatare mai de­cisă, mai intensă a expresivi­tăţii culorii, o concentrare mai mare asupra problemelor de compoziţie, de armonie croma­tică, capabile prin ele , însele de a descătuşa o semnificaţie, un sentiment cuprinzător. Dar o căutare care, cîştigînd ceva, pierde involuntar parcă şi p din vechile calităţi, unele lucrări nedepăşind, cu toată bunăvoinţa noastră, o zonă de decorativ fastuos. * Expoziţia de grup : Efti­mie Modîlcă, Şerban Rusu şi Grigore Vasile, descri­să la Galeria „Apollo“ din Ca­pitală. CORNEL RADU­­ CONSTANTINESCU P.S. Cînd la plecarea din ex­poziţie am făcut remarca că expozanţii „nu se întîlnesc" ca atmosferă, ca spirit, şi ca preo­cupări, unul dintre ei mi-a răspuns : „De data asta s-a mers pe contrast“. Hai să mer­gem şi pe constrast, dar, dragă doamne, ar trebui să chemăm cuvintele la „judeţ“ cum a fă­cut Cantemir cu trupul şi min­tea altădată, ca să le arătăm cât de „vinovate" sunt acope­rind tot ceea ce nu poate fi a­coperit, cit de frumos şi logic ascund în definiții tot ceea ce e hazard şi înttîmplare mărun­tă.

Next