Scînteia Tineretului, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 6673-6697)
1970-11-02 / nr. 6673
„Darea de seamă nu e strălucită. Eu m-am uitat pe ea azi, la prinz. Ar fi trebuit poate să o văd CU min.Ht.Tpi rile înainte. Dar totul e să iasă discuţiile bine“. Aceasta era părerea lui Sergiu Ciungu, activist al Comitetului municipal Galaţi al U.T.C., cu cîteva minute înainte de începerea adunării de alegeri la organizaţia nr. 2 de la Uzina „Laminorul“. Şi, nimic de zis, darea de seamă era într-adevăr întocmită necorespunzător, chiar neglijent, chestiunile supuse dezbaterii nu erau nici măcar ordonate conform unei logici elementare, pentru a nu mai vorbi de spiritul analitic care lipsea aproape cu desăvârşire. Activistul Ciungu, conştient desigur de o asemenea stare, căuta însă o ieşire : „Totul e să iasă discuţiile bune. In fond, asta ne interesează: să vedem care sunt părerile tinerilor“. Aşa să fie oare ? Ne mai interesează părerile cuiva despre un lucru care de departe se vede că nu e bun ? Nu intuim natura acestor păreri dinainte ? S-ar putea, desigur, ca la aceste întrebări să ni se răspundă cam aşa : Nu numai părerile despre darea de seamă, ci şi despre activitatea în ansamblu... Dar, în cazul acesta, cum rămîne NE INTERESEAZĂ PĂRERILE UMERILOR...“ dar le rostim pe ale noastre! cu acea „bună bază de discuţii“, pe care de multe ori o invocăm ? Investigaţiile noastre au pornit de aceea de la această întrebare : cum ne prezentăm în adunarea generală de dare de seamă şi alegeri ? Solicitîndu-i părerea despre aceeaşi dare de seamă şi lui Lucian Podlaţi, secretarul comitetului coordonator U.T.C., el a declarat deschis : „E proastă. Adică atinge aproape toate chestiunile, dar le amestecă şi nu le analizează“. In clipa următoare a propus amînarea adunării, dar după consultarea cu alţi tovarăşi, a revenit asupra propunerii. In această situaţie, nu ne-a rămas decît să ne îndreptăm spre sala în care tinerii deja aşteptau. Aici, însă, întrebarea referitoare la prezenţa într-un asemenea moment solemn ne întîmpina sub un alt aspect: nu numai modalitatea de prezentare, ci şi prezenţa fizică se afla sub semnul îndoielii. Din cei 46 de membri ai organizaţiei, în sală se aflau doar 24. O scurtă radiografie statistică a justificat, apoi, absenţa a cel mult 10—12 dintre ei, însă pentru restul nu s-au găsit alte argumente decît ridicarea din umeri. Superficialitatea şi dezinteresul cu care fusese pregătit acest moment de bilanţ s-au răzbunat apoi, aşa cum era şi firesc, şi la capitolul discuţiilor. Aici, după multe insistenţe şi nedumeriri fals naive din partea prezidiului — cum, chiar n-aveţi de arătat nimic ? — s-a obţinut, în cele din urmă, un număr satisfăcător de vorbitori : nouă. Dar şi de data aceasta, statistica demască aparenţele mulţumitoare. Din cei nouă înscrişi la cuvînt, numai... trei erau tineri. In rest, membri ai comitetului şi invitaţi. Iar cei trei tineri au spus cîteva lucruri mai mult sau mai puţin importante : unul că la uzină nu se organizează seri de dans, altul s-a declarat mulţumit de participarea la două acţiuni şi abia al treilea a încercat să analizeze două chestiuni — preocuparea pentru ION CHIRIC (Continuare în pag. a. II-a) Proletari din toate tarile, uniţî-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 66734 PAGINI — 30 BANI LUNI 2 NOIEMBRIE 1970 Din nou despre absolvenţii liceelor de specialitate NEVOIA REALĂ DE CADRE MEDII CONTRAZISA DE INERŢIE „Prezentarea la locul de muncă indicat se va face pînă la data de 1 august 1969. Neprezentarea la locul de muncă este considerată ca o încălcare a disciplinei şi se sancţionează conform legilor în vigoare“. Binecunoscutul text, expus şi în dispoziţia de repartizare nr. 59, din 30 iunie 1969, o obliga astfel pe tînăra Ileana Simon (căsătorită Puskas) absolventă a Şcolii tehnice de specializare postliceală avînd diploma de tehnician chimist în industria chimică anorganică, să se prezinte în termenul stabilit pentru angajare la Combinatul chimic din Tîrnăveni. Acolo însă o aștepta surpriza. Nu se lasă convinsă că repartizarea ei a fost o eroare, insistă, revine deseori in intervalul unui an la serviciul personal și înaintează o cerere către conducerea întreprinderii. „Verificaţi în ce bază şi cu al cui aviz s-a dat repartiţia“ — solicită directorul general al combinatului, tovarăşul Romulus Cîmpeanu. „Are repartiţie dată de Grupul şcolar chimic Tîrnăveni“ — notează pe acelaşi perimetru de hîrtie tovarăşul Maga Arpad, inspector de personal. „Rămîne în eviden- ţa“ ‘— trage, tot in scris, concluzia tovarăşul director. Acesta este un refuz politicos, de natură să nureteze brutal entuziasmul tinerei pentru o meserie pe care şi-a însuşit-o cu pasiune în anii de şcoală. File cu asemenea menţiuni întregesc la Combinatul chimic din Tîrnăveni, un tom ce ar putea fi invidiat de orice arhivă. Pornind pe urmele presupusului caz izolat, la serviciul personal ni se furnizează şi alte exemple, cu argumentaţia respectivă. — Nu îi putem oferi tinerei Ileana Simon nici măcar o funcţie înrudită cu calificarea ei. Am fi angajat-o eventual ca laborantă, dar nu mai avem posturi disponibile. Perioada de şcolarizare a ceramistelor şi laborantelor s-a redus pe neaşteptate de la trei la doi ani şi ele aveau intîietate. La noi nu se înregistrează lipsa mîinii de lucru calificată, ci surplusul ei. Un număr de 25 de lăcătuşi de întreţinere a utilajelor chimice, absolvenţi ai Şcolii profesionale de chimie din Tîrnăveni, care au fost refuzaţi de Uzina chimică din Orăştie, deşi aceasta i-a şcolarizat, au fost preluaţi prin convenţie de către combinatul nostru în perioada lor de practică din ultimul an de studii. Ulterior au intervenit schimbări de personal şi au fost plasaţi temporar după absolvire pe şantierul de construcţii a întreprinderii de montaje Bucureşti unde lucrează şi în prezent. Există deci la Combinatul chimic din Tîrnăveni un excedent al mîinii de lucru calificate ? Un răspuns afirmativ ar putea fi sprijinit de constatarea că în unitatea industrială menţionată sunt 12 maiştri şi 40 de tehnicieni calificaţi ca atare în şcoli medii tehnice, şcoli tehnice de personal tehnic şi şcoli de specializare postliceală, dar toţi CORNEL POGACEANU (Continuare în pag. a ll-a) Tehnicianul NICOLAE BALĂŞOIU, de la FM.U.A.B., care deserveşte cea mai modernă magazie pe verticală din ţară. RAIDUL NOSTRU ÎN JUDEŢUL SIBIU APORT DECISIV AL UTECIŞTILOR ÎN CAMPANIE Am întîlnit aspecte destul de contradictorii în judeţul Sibiu în aceste zile de toamnă tîrzie, care ar trebui să marcheze, în toate unităţile, încheierea lucrărilor campaniei. Pe de o parte, unităţi fruntaşe: C.A.P. din comunele Cristian, Copşa Mică, Pornbacu de Sus, I.A.S. Axente Sever; aici semănatul griului afiat sfîrşit, porumbul este strîns de pe majoritatea suprafeţelor, iar cartofii au fost deja trimişi la baze. Terenurile oferă o imagine tonică, plină de promisiuni în ce priveşte recolta anului viitor. Gospodari destoinici, care au ştiut să găsească soluţii pentru depăşirea dificultăţilor apărate ulterior (legate în primul rînd de gradul necorespunzător de umiditate) am întîlnit în cursul raidului nostru şi la C.A.P. Miercurea. S-a pus accentul în mod deosebit pe întrebuinţarea la nivel maxim a utilajelor, dar şi a forţei de muncă. Trecînd în revistă stadiul şi perspectivele lucrărilor în cele trei C.A.P. din comuna Miercurea, Mihai Pienaru, secretarul comitetului comunal de partid, îmi vorbea, confirmînd aspectele întîlnite în teren, despre faptul că cele mai bune rezultate le-au obţinut cooperatorii de la C.A.P. Miercurea. Printre „laureaţii“ campaniei au fost citate şi numele mecanizatorilor Aron Crăciun, Ion Lupean, Romulus Punea, cunoştinţe mai vechi, tineri pe care se poate oricînd pune ANDREI BARSAN (Continuare în pag. a l1-a) DE CE NU MERG VIITORII PROFESORI DE MUZICĂ LA CONCERTE ? — Intr-unul din răspunsurile privitoare la aşa-zisa lipsă de receptivitate a tinerilor faţă de muzică, tovarăşul Octav Enigărescu se referă la absenţa studenţilor conservatorului de la spectacolele muzicale, deci tocmai a acelor oameni care se pregătesc să devină ei înşişi muzicieni sau să desăvîrşească educaţia muzicală a celei mai tinere generaţii. Mai mult chiar, noi înşine am observat absenţa lor şi de la concertele,, spectacolele, sau recitalurile date în incinta conservatorului, printre cei ce lipseau numărîndu-se chiar colegi de grupă sau de an ai celor de pe scenă. Cum explică conducerea conservatorului această situaţie ? — Absenţele de care vorbiţi ne supără şi pe noi foarte mult, mai ales că tovarăşii de grupă sau de an — e o datorie elementară a colegialităţii — ar trebui nu numai să nu se sustragă de la aceste obligaţii, ci să constituie, prin prezenţa lor in primele rînduri ale sălii , suportul afectiv al respectivei manifestări. Intrucît metodele întrebuinţate pînă acum — şi printre ele, tentativa de convingere — n-au dat roade, ne-am gîndit că, începînd cu actuala stagiune muzicală internă a conservatorului, să acţionăm de o manieră puţin diferită faţă de trecut. In consiliul profesoral, am hotărît să cerem studenţilor în cadrul procesului de învăţămînt, să participe la minimum patru concerte lunar. Vom căuta mijloace atractive prin care să-i putem captaca structurarea programelor pe lucrări expunînd dezideratele generale ale prof. univ. VICTOR GIULEANU, rectorul Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ tinerilor, prime audiţii de muzică contemporană, piese de încercare pentru virtuozitatea tehnică etc.) scopul nostru fiind ca studenţii să poată înţelege justeţea acestei obligaţii. De asemenea vom continua să le cultivăm dragostea pentru muzică şi marii ei interpreţi, oferindu-le înlesniri spre a putea pătrunde în marile săli de concerte ale Capitalei, la spectacole extraordinare, protagoniştii acestora urmînd apoi să fie invitaţi în conservator pentru a lua contact cu emulaţia artistică a tinerei generaţii de muzicieni români. — După părerea noastră, este cel puţin curios că nişte oameni care au optat — din dragoste ! — pentru studiile muzicale se află în situaţia de a fi „atraşi" acum, ca studenţi, spre muzică. Poate va trebui să discutăm mai pe larg asupra acestui paradox. Sute de profesori de muzică, oameni ce au misiunea de a trezi şi cultiva dragostea pentru frumosul artistic, ies an de an de pe porţile conservatoarelor din Iaşi, Cluj şi Bucureşti. In ce măsură consideraţi că-şi îndeplinesc ei datoria ? —Studenţii noştri n-au fost prea mult şi prea bine educaţi în sensul înţelegerii şi abia apoi al asimilării actului estetic. Profesorii conservatorului işi dau seama, pe marginea experienţelor acumulate în timp, că absolvenţii ce se prezintă la posturi au într-adevăr o bună pregătire teoretică dar sunt debitori pregătirii artistice genera- GH. P. ANGELESCU (Continuare in pag. a ll-a) APARIŢIA IN A UNUI BELGRAD — Corespondentul Agerpres, George Ionescu, transmite■ In editura iugoslavă Mejdunarodna Politika 1970 a apărut volumul „Nicolae Ceauşescu“. Cartea, avînd pe copertă o fotografie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, este editată în colecţia „Opere alese ale oamenilor de stat contemporani“ şi înmănunchează o bogată culegere de texte din rapoartele, discursurile, articolele, interviurile şi declaraţiile secretarului general al Partidului Comunist Român. Lucrarea este structurată în 25 de capitole însumind aproape 300 de pagini. Volumul, care cuprinde şi o prezentare a biografiei secretarului general al Partidului Comunist Român este prefaţat de DINICE HELOVSKI, membru al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. „Este foarte plăcut de ar prezenta şi recomanda cititorului iugoslav operele alese ale unui om de stat cum este preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, al cărui nume şi a cărui activitate depăşesc graniţele patriei sale“, scrie Dimce Belovski. După ce evocă, principalele date biografice ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, autorul prefeţei subliniază că „forţa personalităţii de om de stat a lui Nicolae Ceauşescu îşi pune pecetea asupra tuturor eforturilor care se depun pe planul întăririi continue a Partidului Comunist Român şi al înfăp IUGOSLAVIA VOLUM uirii rolului său conducător, al ţelurilor şi năzuinţelor naţionale, al renaşterii economice generale, al dezvoltării relaţiilor sociale, întăririi unităţii naţionale şi al rolului şi aportului Republicii Socialiste România pe plan internaţional“. Autorul prefeţei caracterizează activitatea lui Nicolae Ceauşescu şi prin modul său creator de a aborda problemele teoretice, prin contribuţia sa la dezvoltarea continuă a marxism-leninismului. „Articolele şi cuvintările alese ale lui Nicolae Ceauşescu, care se află în această carte, prezintă o largă panoramă a evenimentelor contemporane politice şi social-economice din România şi o imagine de ansamblu a locului şi rolului României în relaţiile internaţionale şi în mişcarea muncitorească internaţională contemporană, scrie în continuare Dimce Belovski. Pentru noi, vecinii, care sîntem despărţiţi de România doar de apa Dunării, viaţa şi opera lui Nicolae Ceauşescu nu ne sunt necunoscute, precum nu ne sunt necunoscute nici realizările şi aspiraţiile poporului român, în lupta pentru socialism, libertate şi dezvoltarea colaborării internaţionale, pe baza egalităţii şi neamestecului în treburile interne. Dar numai atunci cînd ne vom apropia de paginile acestei cărţi vom putea spune că am cunoscut (Continuare în pag. a IV-a) CUPRINZlND LUCRĂRI ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎNCHEIEREA lucrărilor SIMPOZIONULUI NAŢIONAL ROLUL ŞI LOCUL EDUCATORULUI ÎN PROCESUL DE MODERNIZARE A ÎNVĂŢĂMÎNTULUI“ In cadrul anului internaţional al educaţiei, în zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie s-au desfăşurat în Capitală lucrările simpozionului naţional „Rolul şi locul educatorului în procesul de modernizare a învăţămîntului“. Organizat de Comitetul Uniunii Sindicatelor din instituţiile de învăţămînt şi cultură şi Ministerul învăţămîntului, în colaborare cu Institutul de ştiinţe pedagogice, Institutul central de perfecţionare a personalului didactic şi Uniunea societăţilor ştiinţifice ale cadrelor didactice, simpozionul a dezbătut, în cele 25 de secţii, probleme de mare însemnătate pentru cunoaşterea metodelor şi mijloacelor de instruire şi educare a tinerei generaţii. Cu ocazia dezbaterilor pe marginea celor peste 330 de comunicări prezentate în şedinţele de lucru pe secţii, s-a scos în evidenţă atît experienţa dobîndită de cadrele didactice în procesul de aplicare a mijloacelor moderne de instruire şi educaţie, cit şi sarcinile care revin educatorului in modernizarea MIRCEA CRISTEA (Continuare în pag. a ll-a) J V V. REVENIRI DE TOAMNĂ de FÂNUŞ NEAGU M-am deplasat în Parcul Dinamo, smuls de la masă de prietenul D. K. Popescu, copilăreşte îndrăgostit de fotbal, ca s-o văd pe U.T.A. Urmărind-o aproape exclusiv numai pe film, începusem să cred că U.T.A. e o formaţie de fantome sau de umbre plantate intr-o răscruce unde se întîlnesc vînturile. Ei, nu, formaţia aceasta există aevea. Sîmbătă, fiind o zi clară şi luminoasă, cu aer limpede, lustruit în coarnele berbecilor minaţi spre abatoare, i-am putut vedea de aproape, drept in faţă, pe învingătorii lui Feyenoord şi C.F.R. Cluj. Zeii Aradului sínt făcuţi din carne şi din oase, sínt dîrji, poartă echipamentul prescris de regulamente, se mişcă după indicaţiile date de antrenor, sínt nemuritori, sínt familişti sau burlaci, au rude pădurari la Moneasa şi pivniceri la l’încota, dar nu sint artişti. Singurii dintre ei care ştiu ce-i ăla fotbal şi de ce face să-l joci sunt Domicic, extrem de periculos in fazele de poartă. Pojoui — un fundaş complet pe care antrenorii loturilor naţionale nu l-au remarcat — şi, parţial, Dumitrescu şi Dumbreanu. Ăilalţi băieţi silit băieţi de treabă, poate şi cu dare de mină, dar sunt convins că le-ar sta mai bine pe lista de simpatizanţi ai clubului. Dinamo Bucureşti, cu Dumitrache, Dinu şi Radu Nunweiler în formă strălucitoare — acest triunghi fascinant aduce mii de spectatori pe stadioane — a răsturnat formaţia din Arad, a dat-o peste cap, a ameţit-o şi a ridiculizat-o. Dinamoviştii au înscris patru goluri — publicul cerea şase — dar Dumitrache care putea să mai înscrie două, Radu, trei, Dinu, două — pe nimeni n-ar fi mirat cifra de opt sau nouă la unu! — s-au oprit cînd tabela de marcaj arăta 4—0, gîndindu-se la ziua de miercuri şi răcindu-şi se(Continuare în pag. a III-a) ÎN PAG. A 3-A. Finalele juniorilor Judoka la Arad Şah — unii joacă, alţii se plictisesc! Rugby — optimism pentru partida cu Franţa Toamna fierbinte a crasiştilor La baschet — ——----------------------------- 1 pivotul naţionalei înscrie doar două * ---------------------------------------- | puncte!? Fază din meciul Dinamo Bucureşti—U.T.A., încheiat cu scorul de 41 în favoarea dinamociftilor. Foto: PAVEL TÎNJALĂ