Scînteia Tineretului, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 6673-6697)

1970-11-02 / nr. 6673

„Darea de seamă nu e strălu­cită. Eu m-am uitat pe ea azi, la prinz. Ar fi trebuit poate să o văd CU m­in.H­t.Tpi r­ile înainte. Dar totul e să iasă discuţiile bine“. Aceasta era părerea lui Sergiu Ciungu, activist al Comitetului municipal Galaţi al U.T.C., cu cî­­teva minute înainte de începerea adunării de alegeri la organizaţia nr. 2 de la Uzina „Laminorul“. Şi, nimic de zis, darea de seamă era într-adevăr întocmită necores­punzător, chiar neglijent, chestiu­nile supuse dezbaterii nu erau nici măcar ordonate conform unei logici elementare, pentru a nu mai vorbi de spiritul analitic care lipsea aproape cu desăvârşi­re. Activistul Ciungu, conştient desigur de o asemenea stare, căuta însă o ieşire : „Totul e să iasă discuţiile bune. In fond, asta ne interesează: să vedem care sunt părerile tinerilor“. Aşa să fie oare ? Ne mai interesează păreri­le cuiva despre un lucru care de departe se vede că nu e bun ? Nu intuim natura acestor păreri dinainte ? S-ar putea, desigur, ca la aceste întrebări să ni se răs­pundă cam aşa : Nu numai păre­rile despre darea de seamă, ci şi despre activitatea în ansamblu... Dar, în cazul acesta, cum rămîne NE INTERESEAZĂ PĂRERILE UMERILOR...“ dar le rostim pe ale noastre! cu acea „bună bază de discuţii“, pe care de multe ori o invocăm ? Investigaţiile noastre au pornit de aceea de la această întrebare : cum ne prezentăm în adunarea generală de dare de seamă şi alegeri ? Solicitîndu-i părerea despre aceeaşi dare de seamă şi lui Lucian Podlaţi, secretarul co­mitetului coordonator U.T.C., el a declarat deschis : „E proastă. Adică atinge aproape toate ches­tiunile, dar le amestecă şi nu le analizează“. In clipa următoare a propus amînarea adunării, dar după consultarea cu alţi tovarăşi, a re­venit asupra propunerii. In această situaţie, nu ne-a rămas decît să ne îndreptăm spre sala în care tinerii deja aşteptau. Aici, însă, întrebarea referitoare la prezenţa într-un asemenea mo­ment solemn ne întîmpina sub un alt aspect: nu numai modali­tatea de prezentare, ci şi prezen­ţa fizică se afla sub semnul în­doielii. Din cei 46 de membri ai organizaţiei, în sală se aflau doar 24. O scurtă radiografie statistică a justificat, apoi, absenţa a cel mult 10—12 dintre ei, însă pentru restul nu s-au găsit alte argu­mente decît ridicarea din umeri. Superficialitatea şi dezinteresul cu care fusese pregătit acest moment de bilanţ s-au răzbunat apoi, aşa cum era şi firesc, şi la capitolul discuţiilor. Aici, după multe insistenţe şi nedumeriri fals naive din partea prezidiului — cum, chiar n-aveţi de arătat nimic ? — s-a obţinut, în cele din urmă, un număr satisfăcător de vorbitori : nouă. Dar şi de data aceasta, statistica demască aparenţele mulţumitoare. Din cei nouă înscrişi la cuvînt, numai... trei erau tineri. In rest, membri ai comitetului şi invitaţi. Iar cei trei tineri au spus cîteva lucruri mai mult sau mai puţin impor­tante : unul că la uzină nu se or­ganizează seri de dans, altul s-a declarat mulţumit de participarea la două acţiuni şi abia al treilea a încercat să analizeze două chestiuni — preocuparea pentru ION CHIRIC (Continuare în pag. a. II-a) Proletari din toate tarile, uniţî-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 66734 PAGINI — 30 BANI LUNI 2 NOIEMBRIE 1970 Din nou despre absolvenţii liceelor de specialitate NEVOIA REALĂ DE CADRE MEDII CONTRAZISA DE INERŢIE „Prezentarea la locul de mun­că indicat se va face pînă la data de 1 august 1969. Neprezen­­tarea la locul de muncă este considerată ca o încălcare a dis­ciplinei şi se sancţionează con­form legilor în vigoare“. Bine­cunoscutul text, expus şi în dis­poziţia de repartizare nr. 59, din 30 iunie 1969, o obliga astfel pe tînăra Ileana Simon (căsă­torită Puskas) absolventă a Şcolii tehnice de specializa­re postliceală avînd diplo­ma de tehnician chimist în industria chimică anorganică, să se prezinte în termenul sta­bilit pentru angajare la Com­binatul chimic d­in Tîrnăveni. Acolo însă o aștepta surpriza. Nu se lasă convinsă că reparti­zarea ei a fost o eroare, insistă, revine deseori in intervalul unui an la serviciul personal și îna­intează o cerere către conduce­rea întreprinderii. „Verificaţi în ce bază şi cu al cui aviz s-a dat repartiţia“ — solicită directorul general al combinatului, tovară­şul Romulus Cîmpeanu. „Are re­partiţie dată de Grupul şcolar chimic Tîrnăveni“ — notează pe acelaşi perimetru de hîrtie to­varăşul Maga Arpad, inspector de personal. „Rămîne în eviden-­ ţa“ ‘— trage, tot in scris, con­­cluzia tovarăşul director. Acesta este un refuz politicos, de na­tură să nu­­reteze brutal entu­ziasmul tinerei pentru o mese­rie pe care şi-a însuşit-o cu pasiune în anii de şcoală. File cu asemenea menţiuni între­gesc la Combinatul chimic din Tîrnăveni, un tom ce ar putea fi invidiat de orice arhivă. Pornind pe urmele presupu­sului caz izolat, la serviciul per­sonal ni se furnizează şi alte exemple, cu argumentaţia res­pectivă. — Nu îi putem oferi tinerei Ileana Simon nici măcar o func­ţie înrudită cu calificarea ei. Am fi angajat-o eventual ca labo­rantă, dar nu mai avem posturi disponibile. Perioada de şcolari­zare a ceramistelor şi laboran­telor s-a redus pe neaşteptate de la trei la doi ani şi ele aveau intîietate. La noi nu se înregis­trează lipsa mîinii de lucru ca­lificată, ci surplusul ei. Un nu­măr de 25 de lăcătuşi de între­ţinere a utilajelor chimice, ab­solvenţi ai Şcolii profesionale de chimie din Tîrnăveni, care au fost refuzaţi de Uzina chimică din Orăştie, deşi aceasta i-a şcolarizat, au fost preluaţi prin convenţie de către combinatul nostru în perioada lor de prac­tică din ultimul an de studii. Ulterior au intervenit schimbări de personal şi au fost plasaţi temporar după absolvire pe şan­tierul de construcţii a­ între­prinderii de montaje Bucureşti unde lucrează şi în prezent. Există deci la Combinatul chimic din Tîrnăveni un exce­dent al mîinii de lucru califica­te ? Un răspuns afirmativ ar putea fi sprijinit de constatarea că în unitatea industrială men­ţionată sunt 12 maiştri şi 40 de tehnicieni calificaţi ca atare în şcoli medii tehnice, şcoli tehnice de personal tehnic şi şcoli de specializare postliceală, dar toţi CORNEL POGACEANU (Continuare în pag. a ll-a) Tehnicianul NICOLAE BA­­LĂŞOIU, de la FM.U.A.B., care deserveşte cea mai mo­dernă magazie pe verticală din ţară. RAIDUL NOSTRU ÎN JUDEŢUL SIBIU APORT DECISIV AL UTECIŞTILOR ÎN CAMPANIE Am întîlnit aspecte destul de contradictorii în judeţul Sibiu în aceste zile de toamnă tîrzie, care ar trebui să marcheze, în toate unităţile, încheierea lucră­rilor campaniei. Pe de o parte, unităţi fruntaşe: C.A.P. din co­munele Cristian, Copşa Mică, Por­nbacu de Sus, I.A.S. Axente Sever; aici semănatul griului a­fiat sfîrşit, porumbul este strîns de pe majoritatea suprafeţelor, iar cartofii au fost deja trimişi la baze. Terenurile oferă o ima­gine tonică, plină de promisiuni în ce priveşte recolta anului vii­tor. Gospodari destoinici, care au ştiut să găsească soluţii pentru depăşirea dificultăţilor a­­părate ulterior (legate în primul rînd de gradul necorespunzător de umiditate) am­ întîlnit în cursul raidului nostru şi la C.A.P. Miercurea. S-a pus accentul în mod deosebit pe întrebuinţarea la nivel maxim a utilajelor, dar şi a forţei de muncă. Trecînd în revistă stadiul şi perspectivele lu­crărilor în cele trei C.A.P. din comuna Miercurea, Mihai Piena­­ru, secretarul comitetului co­munal de partid, îmi vor­bea, confirmînd aspectele în­­tîlnite în teren, despre faptul că cele mai bune rezultate le-au obţinut cooperatorii de la C.A.P. Miercurea. Printre „laureaţii“ campaniei au fost citate şi nu­mele mecanizatorilor Aron Cră­ciun, Ion Lupean, Romulus Pu­nea, cunoştinţe mai vechi, tineri pe care se poate oricînd pune ANDREI BARSAN (Continuare în pag. a l1-a) DE CE NU MERG VIITORII PROFESORI DE MUZICĂ LA CONCERTE ? — Intr-unul d­in răspunsurile privitoare la aşa-zisa lipsă de receptivitate a tinerilor faţă de muzică, tovarăşul Octav Enigă­­rescu se referă la absenţa stu­denţilor conservatorului de la spectacolele muzicale, deci toc­mai a acelor oameni care se pregătesc să devină ei înşişi muzicieni sau să desăvîrşească educaţia muzicală a celei mai tinere generaţii. Mai mult chiar, noi înşine am­ observat absenţa lor şi de la concertele,, spectacolele, sau recitalurile date în incinta conservatorului, printre cei ce lipseau numărîn­­du-se chiar colegi de grupă sau de an ai celor de pe scenă. Cum explică conducerea con­servatorului această situaţie ? — Absenţele de care vorbiţi ne supără şi pe noi foarte mult, mai ales că tovarăşii de grupă sau de an — e o datorie elementară a colegialităţii — ar trebui nu numai să nu se sus­tragă­ de la aceste obligaţii, ci să constituie, prin prezenţa lor in primele rînduri ale sălii , su­portul afectiv al respectivei manifestări. Intrucît metodele întrebuinţate pînă acum — şi printre ele, tentativa de con­vingere — n-au dat roade, ne-am gîndit că, începînd cu actuala stagiune muzicală in­ternă a conservatorului, să ac­ţionăm de o manieră puţin di­ferită faţă de trecut. In consi­liul profesoral, am hotărît să cerem studenţilor în cadrul procesului de învăţămînt, să participe la minimum patru concerte lunar. Vom căuta mij­loace atractive prin care să-i putem capta­­ca structurarea programelor pe lucrări expu­­nînd dezideratele generale ale prof. univ. VICTOR GIULEANU, rectorul Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ tinerilor, prime audiţii de mu­zică contemporană, piese de în­cercare pentru virtuozitatea tehnică etc.) scopul nostru fiind ca studenţii să poată înţelege justeţea acestei obligaţii. De asemenea vom continua să le cultivăm dragostea pentru mu­zică şi marii ei interpreţi, ofe­­rindu-le înlesniri spre a putea pătrunde în marile săli de con­certe ale Capitalei, la specta­cole extraordinare, protagoniş­tii acestora urmînd apoi să fie invitaţi în conservator pentru a lua contact cu emulaţia ar­tistică a tinerei generaţii de muzicieni români. — După părerea noastră, este cel puţin curios că nişte oa­meni care au optat — din dra­goste ! — pentru studiile muzi­cale se află în situaţia de a fi „atraşi" acum, ca studenţi, spre muzică. Poate va trebui să dis­cutăm mai pe larg asupra aces­tui paradox. Sute de profesori de muzică, oameni ce au misiunea de a trezi şi cultiva dragostea pen­tru frumosul artistic, ies an de an de pe porţile conservatoa­relor din Iaşi, Cluj şi Bucureşti. In ce măsură consideraţi că-şi îndeplinesc ei datoria ? —Studenţii noştri n-au fost prea mult şi prea bine educaţi în sensul înţelegerii şi abia apoi al asimilării actului estetic. Pro­fesorii conservatorului işi dau seama, pe marginea experienţe­lor acumulate în timp, că ab­solvenţii ce se prezintă la pos­turi au într-adevăr o bună pre­gătire teoretică dar sunt debi­tori pregătirii artistice genera- GH. P. ANGELESCU (Continuare in pag. a ll-a) APARIŢIA IN A UNUI BELGRAD — Coresponden­tul Agerpres, George Ionescu, transmite­■ In editura iugo­slavă Mejdunarodna Politika 1970 a apărut volumul „Nicolae Ceauş­escu“. Cartea, avînd pe copertă o fotografie a tovară­şului Nicolae Ceauşescu, este editată în colecţia „Opere a­­lese ale oamenilor de stat contemporani“ şi înmănun­chează o bogată culegere de texte din rapoartele, discursu­rile, articolele, interviurile şi declaraţiile secretarului gene­ral al Partidului Comunist Ro­mân. Lucrarea este structura­tă în 25 de capitole însumind aproape 300 de pagini. Volumul, care cuprinde şi o prezentare a biografiei secreta­rului general al Partidului Co­munist Român este prefaţat de DINICE HELOVSKI, mem­bru al Prezidiului Uniunii Co­muniştilor din Iugoslavia. „Este foarte plăcut de ar pre­zenta şi recomanda cititorului iugoslav operele alese ale unui om de stat cum este preşedin­tele Republicii Socialiste Ro­mânia, Nicolae Ceauşescu, al cărui nume şi a cărui activita­te depăşesc graniţele patriei sale“, scrie Dim­ce Belovski. După ce evocă, principalele date biografice ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, autorul prefeţei subliniază că „forţa personalităţii de om de stat a lui Nicolae Ceauşescu îşi pune pecetea asupra tuturor efortu­rilor care se depun pe planul întăririi continue a Partidului Comunist Român şi al înfăp­ IUGOSLAVIA VOLUM­ ­uirii rolului său conducător, al ţelurilor şi năzuinţelor naţio­nale, al renaşterii economice generale, al dezvoltării relaţii­lor sociale, întăririi unităţii na­ţionale şi al rolului şi aportu­lui Republicii­ Socialiste Ro­mânia pe plan internaţional“. Autorul prefeţei caracteri­zează activitatea lui Nicolae Ceauşescu şi prin modul său creator de a aborda probleme­le teoretice, prin contribuţia sa la dezvoltarea continuă a marxism-leninismului. „Articolele şi cuvintările alese ale lui Nicolae Ceauşescu, care se află în această carte, prezintă o largă panoramă a evenimentelor contemporane politice şi social-economice din România şi o imagine de an­samblu a locului şi rolului Ro­mâniei în relaţiile internaţio­nale şi în mişcarea muncito­rească internaţională contem­porană, scrie în continuare Dimce Belovski. Pentru noi, vecinii, care sîntem despărţiţi de România doar de apa Du­nării, viaţa şi opera lui Nicolae Ceauşescu nu ne sunt necunos­cute, precum nu ne sunt ne­cunoscute nici realizările şi aspiraţiile poporului român, în lupta pentru socialism, li­bertate şi dezvoltarea colabo­rării internaţionale, pe baza egalităţii şi neamestecului în treburile interne. Dar numai atunci cîn­d ne vom apropia de paginile acestei cărţi vom putea spune că am cunoscut (Continuare în pag. a IV-a) CUPRINZlND LUCRĂRI ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎNCHEIEREA lucrărilor SIMPOZIONULUI NAŢIONAL ROLUL ŞI LOCUL EDUCA­TORULUI ÎN PROCESUL DE MODERNIZARE A ÎNVĂŢĂMÎNTULUI“ In cadrul anului internaţio­nal al educaţiei, în zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie s-au desfăşurat în Capitală lucrările simpozionului naţio­nal „Rolul şi locul educatoru­lui în procesul de moderniza­re a învăţămîntului“. Organi­zat de Comitetul Uniunii Sin­dicatelor din instituţiile de învăţămînt şi cultură şi Mi­nisterul învăţămîntului, în co­laborare cu Institutul de ştiin­ţe pedagogice, Institutul cen­tral de perfecţionare a perso­nalului didactic şi Uniunea societăţilor ştiinţifice ale ca­drelor didactice, simpozionul a dezbătut, în cele 25 de sec­ţii, probleme de mare însem­nătate pentru cunoaşterea me­todelor şi mijloacelor de in­struire şi educare a tinerei generaţii. Cu ocazia dezbateri­lor pe marginea celor peste 330 de comunicări prezentate în şedinţele de lucru pe sec­ţii, s-a scos în evidenţă atît experienţa dobîndită de ca­drele didactice în procesul de aplicare a mijloacelor moder­ne de instruire şi educaţie, cit şi sarcinile care revin edu­catorului in modernizarea MIRCEA CRISTEA­­ (Continuare în pag. a ll-a) J­ ­V V. R­EVENIRI DE TOAMNĂ de FÂNUŞ NEAGU M-am deplasat în Parcul Dinamo, smuls de la masă de prietenul D. K­. Popescu, copilăreşte în­drăgostit de fotbal, ca s-o văd pe U.T.A. Ur­mărind-o aproape exclusiv numai pe film, înce­pusem să cred că U.T.A. e o formaţie de fan­tome sau de umbre plantate intr-o răscruce unde se întîlnesc vînturile. Ei, nu, formaţia aceasta există aevea. Sîmbătă, fiind o zi clară şi luminoasă, cu aer limpede, lustruit în coarnele berbecilor minaţi spre abatoare, i-am putut ve­dea de aproape, drept in faţă, pe învingătorii lui Feyenoord şi C.F.R. Cluj. Zeii Aradului sínt fă­cuţi din carne şi din oase, sínt dîrji, poartă echi­pamentul prescris de regulamente, se mişcă după indicaţiile date de antrenor, sínt nemuritori, sínt familişti sau burlaci, au rude pădurari la Mo­­neasa şi pivniceri la l’încota, dar nu sint artişti. Singurii dintre ei care ştiu ce-i ăla fotbal şi de ce face să-l joci sunt Domicic, extrem de peri­culos in fazele de poartă. Pojoui — un fundaş complet pe care antrenorii loturilor naţionale nu l-au remarcat — şi, parţial, Dumitrescu şi Dumbreanu. Ăilalţi băieţi silit băieţi de treabă, poate şi cu dare de mină, dar sunt convins că le-ar sta mai bine pe lista de simpatizanţi ai clubului. Dinamo Bucureşti, cu Dumitrache, Dinu şi Radu Nunweiler în formă strălucitoare — a­­cest triunghi fascinant aduce mii de spectatori pe stadioane — a răsturnat formaţia din Arad, a dat-o peste cap, a ameţit-o şi a ridiculizat-o. Dinamoviştii au înscris patru goluri — publicul cerea şase — dar Dumitrache care putea să mai înscrie două, Radu, trei, Dinu, două — pe ni­meni n-ar fi mirat cifra de opt sau nouă la unu! — s-au oprit cînd tabela de marcaj arăta 4—0, gîndindu-se la ziua de miercuri şi răcindu-şi se­(Continuare în pag. a III-a) ÎN PAG. A 3-A. Finalele juniorilor Judoka la Arad Şah — unii joacă, alţii se plictisesc! Rugby — optimism pentru partida cu Franţa Toamna fierbinte a crasiştilor La baschet — ——----------------------------- 1 pivotul naţionalei­­ înscrie doar două * ---------------------------------------- | puncte!? Fază din meciul Dinamo Bucure­şti—U.T.A., încheiat cu scorul de 41 în favoarea dinamociftilor. Foto: PAVEL TÎNJALĂ

Next