Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)
1971-01-13 / nr. 6733
—» Primii secretari la 3 comitete jude■ țene U.T.C. ne infor■ mează • Olimpiade șco- I lare : duminică, deschiderea. I • 24 h. • Unde înnoptezi, I șoferule de cursă I lungă ? ! LUMEA IDEILOR • Cîteva consideraţii privind una din cele mai acute întrebări ale contemporaneităţii în articolul CRIZA DE IDEAL A TINERETULUI? pe care îl semnează MIRCEA MALIJA • Explozia instinctului prezentarea succintă a .'I cîtorva opinii despre ref laţia tineret-sexualitate. I # Cititorul vrea să afle obișnuita noastră rubrică de răspunsuri la întrebări adresatede ■ tineri. ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 67336 PAGINI —30 BANI Proletari din toate tarile, uniti-vă 1 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST MIERCURI 13 IANUARIE 1971 CONSILIILE INTERCOOPERATISTE LA LUCRU Practic, în judeţul Arad, organizarea consiliilor intercooperatiste a fost încheiată. „Au fost înfiinţate 20 de consilii intercooperatiste, precizează tovarăşul Ioan Bochiş, vicepreşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie. Evident, acţiunea n-a fost simplă. înainte de constituire, organele agricole judeţene, împreună cu cadre din conducerea cooperativelor agricole au efectuat o amplă analiză a situaţiei fiecărei unităţi in parte luind în considerare experienţa în producţie, posibilităţile de dezvoltare în perspectivă, forţa de muncă şi tradiţia existentă. Noi considerăm că modul în care sunt alcătuite noile organisme agricole asigură premisele necesare pentru ca ele să-şi poată îndeplini atribuţiile ce le revin, respectiv zonarea şi amplasarea culturilor, orientarea producţiei, în fiecare unitate potrivit cu condiţiile specifice de microclimă şi microrelief local, cu forţa de muncă, efectuarea de investiţii şi alte acţiuni care să permită construirea de obiective ce pot pune în valoare resursele existente şi permit aplicarea unor tehnologii avansate de producţie. La şedinţele de constituire, pe lingă cei direct interesaţi au participat delegaţi de la Uliinei judeţeană, Direcţia agricolă şi reprezentanţi ai altor întreprinderi cu care Consiliile intercooperatiste vor avea strînse legături — Agrosem, Fabrica de zahăr, Întreprinderea de industrializare a cărnii, Combinatul de industrializare a laptelui, In- treprinderea de valorificare a cerealelor, a legumelor şi fruc- telor. După înfiinţare noile organisme au şi început să-şi exercite ■ atribuţiile“. Desigur e prematură acum o I apreciere intr-un sens sau altul a activităţii consiliilor inter- ■ cooperatiste. Dar primele acţi- I uni iniţiate au darul să suge- t reze măsura în care ele şi-au ancorat încă de la început acti- vitatea în problemele de fond I ale producţiei. Or, caracteristica generală a activităţii lor din aceste zile e dată tocmai de preo- - cuparea pentru stabilirea exactă I a sarcinilor ce le revin şi crea- I rea condiţiilor favorabile înde- * plinirii lor. Obiective a căror realizare vizează creşterea po- | tenţialului economic, întărirea I puterii economice a unităţilor ■ mai slab dezvoltate, ridicarea acestora la nivelul cooperativelor I puternice.1 Prima acţiune întreprinsă de Consiliul intercooperatist , Vinga, de exemplu, a însemnat trecerea la o mai judicioasă amplasare a culturilor în cooperativele agricole ţinîndu-se seama de condiţiile fiecărei unităţi — terenul arabil şi caracteristicile solului, producţiile obţinute — în aşa fel incit fiecare cultură să dispună de cele mai bune condiţii de dezvoltare. S-a hotărît astfel ca producerea seminţelor pentru cerealele păioase şi pentru leguminoase să fie concentrate în două ferme specializate în cooperativa Vinga, pe o suprafaţă de 1 500 hectare. „Aceasta va fi sarcina de bază a cooperativei Vinga , ne spunea tovarăşul Ion Radu, preşedintele Consiliului intercooperatist. Asigurarea seminţelor prezintă o deosebită însemnătate pentru întreaga producţie a cooperativelor şi tocmai de aceea membrii consiliului au încredinţat-o celor de la Vinga — unitate cu tradiţie în obţinerea constantă de producţii mari şi de calitate la cerealele păioase şi la leguminoase“. Sfecla de zahăr se va cultiva pe o suprafaţă de 200 hectare iar producţia va fi concentrată la cooperativa agricolă Mailat, unde solul e favorabil şi cooperatorii au experienţă. De altfel şi în anul trecut aici, au fost cultivate cele mi întinse suprafeţe şi s-au obţinut cele mai GHICA SASU (Continuare in pag. a V-a) «b» n mi iiim—■— TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Întîlnire rodnică, plină de căldură, cu muncitorii din Sinaia a făcut ieri o vizită de lucru în întreprinderi industriale din judeţul Prahova îndemn mobilizator LA ÎNDEPLINIREA SARCINILOR DE PRODUCŢIE Marţi, 12 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşii Gheorghe Pană, Maxim Berghianu, Manea Mănescu, Petre Blotovici, şi Vasile Patilineţ, s-a întîlnit din nou cu factorii de conducere şi colectivele de salariaţi, la locul lor de producţie, la Uzina de mecanică fină din Sinaia, Uzina mecanică „Neptun", întreprinderea pentru reparaţii de utilaj electric (I.R.U.E.) şi Uzina mecanică din Cîmpina, Uzina mecanicâ-Plopeni, Uzina de utilaj chimic şi Uzina „1 Mai" din Ploieşti. Este un adevăr ce multora le-a rămas necunoscut : Sinaia, perla turismului montan al ţării se face cunoscută şi prin Uzina de mecanică fină, producătoare de pompe de injecţie. Este o zi însorită, încărcată de farmec şi generatoare de optimism. Locuitorii Sinaiei au venit cu mic cu mare în întîmpinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi conducători de partid şi de stat. Este, de altfel, în clocotul pe care-l întâlnim de-a lungul arterei principale a oraşului Sinaia, o prelungire a atmosferei însufleţite ce a domnit pe întreg traseul de la Predeal spre Sinaia, o prelungire şi o încununare a vibrantei primiri făcute secretarului general al partidului la Azuga, Buşteni, Poiana Ţapului şi în care cetăţenii l-au salutat cu căldură şi entuziasm. Sosirea conducătorilor de partid şi de stat în faţa noului pavilion, tehnico-administrativ al Uzinei de mecanică fină din Sinaia a fost întâmpinată cu ropote de aplauze. Se scanda „P.C.R. — P.C.R.“, Ceauşescu şi poporul“. ..P.C.R. — Ceauşescu“. Se fluturau steguleţe roşii şi tricolore. Pe o mare pancartă era înscrisă urarea „Bine aţi venit, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu !“. Primul secretar al Comitetului judeţean Prahova al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, Ilie Cîşu, rosteşte un cuvînt de bun sosit. Sînt de faţă ministrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram, secretarul Comitetului orăşenesc- Sinaia al P.C.R., primarul oraşului Sinaia, Constantin Neagu, şi membrii comitetului de con(Continuare în pag. a lll-al La cunoscuta uzină constructoare de utilaj petrolier „1 Mai“ din Ploieşti. In incinta uzinei de utilaj chimic Ploieşti. In frumoase costume naţionale, tinerii din Păuleşti, alături de ceilalţi locuitori ai comunei, întâmpină cu ■ căldură pe secretarul general al partidului." SUCCESELE SIDERURGIŞTILOR HUNEDORENI Siderurgiştii Combinatului din Hunedoara au obţinut in prima decadă a lunii ianuarie indicatori superiori de producţie. Furnaliştii au elaborat, peste prevederile înscrise în grafice, aproape 500 tone de fontă, iar topitorii de la cuptoarele Martin şi electrice mai bine de 1 500 tone de oţel, înregistrînd un indice ridicat de productivitate. La instalaţiile de prelucrare a metalului, colectivul laminorului de profile de 650 mm a furnizat, în afara sarcinilor stabilite, 2 060 tone de laminare. Siderurgiştii din secţiile direct productive au primit un sprijin efectiv din partea lucrătorilor care pregătesc „hrana" furnalelor şi oţelăriilor. Cele două fabrici de aglomerare a minereului din combinat au pus la dispoziţia furnaliştilor cu aproape 2 400 tone minereu de fier aglomerat mai mult decit era stabilit. CONSTELAŢIA ALBĂ Localităţi despre care presa sportivă n-a relatat cam de multă vreme îşi trimit astăzi zeci şi zeci de eşaloane spre platourile de gheaţă şi spre trambulinele de pe pîrtiile de schi. Depresiunea Ciucului (închisă între munţii burghiului şi munţii Ciucului) deşi era socotită „polul friguros“ al României, abia cu trei ani în urmă s-a propulsat în cîmpul vizual al sporturilor de iarnă din ţara noastră. Desigur, o tradiţie hocheistică exista în această zonă a Ţării Harghitei. Mai cu seamă în oraşul Miercurea Ciuc, unde, cu doi ani în urmă s-au sărbătorit patru decenii de la înfiinţarea primei echipe de hochei pe gheaţă. Dar din 1968 cînd în urma noii împărţiri administrative a ţării —■ Miercurea Ciuc a devenit capitala judeţului Harghita, în jurul său gravitează o serie de comune şi sate cu veleităţi sportive identice. Centrul judeţean a devenit, astfel, numai în trei ani şi o autentică reşedinţă hocheistică şi de schi a unei suite de localităţi rurale ce DANEŞTI, MADARAS, LĂZAREA, CIUMAN, SIN SIMION... Sunt doar o parte dintre comunele la ale căror mantinele, se află în sezonul al trei generaţii: pitici, juniori, seniori, atît români O. COLCERIU (L.. ..mare în pag. a V-a) O permanență a muncii a de propagandă EXEMPLUL PERSONAL se pot supranumi, azi, „constelaţie albă“. Fac parte dintr-o generaţie care, adolescentă în anii Reconstrucţiei, s-a-mplinit politiceşte la flacăra unui timp cînd „a face propagandă“ însemna, în cele mai multe cazuri, a face esenţialul. Era un dat specific epocii. Uriaşe energii umane, în majoritate tinere, primejduite să se manifeste haotic, să dea alt curs, nedorit, libertăţii abia cucerite, trebuiau să fie nu numai ridicate la conştiinţa de sine dar şi îndreptate pe făgaşurile prielnice arătate de partidul comunist. O întreagă societate, cu structurile ei organizatorice, economice, etice, trebuia îndreptată spre orizonturi noi, cu totul altele decit cele de pînă atunci. Trebuiau minate prejudecăţi şi spulberate mituri adesea milenare. Vechiul abia detectat, trebuia combătut, incisiv, fără menajamente şi fără nuanţări. Noul PETRE DRAGU (Continuare în pag. a 11-a) , Vanitatea de autor“ de PETRU POPESCU Am mai scris altădată, chiar în aceste coloane, despre marile responsabilităţi ale tineretului. Responsabilităţi multiple, zdrobitoare chiar, în toată lumea contemporană, şi mai ales în societăţi în construcţie, în naţiuni transfigurate de o renaştere naţională (cum este, de pildă, chiar cazul României). Faţă de acest tineret cu umerii frapeziîncărcaţi de întreg destinul viitor al omenirii, responsabilitatea unui scriitor e şi ea uriaşă. Tinerii au nevoie de lumină,,şi arta e una din marile surse de lumină, tinerii au nevoie de altare, şi la înălţarea lor contribuie din plin arta, tinerii au nevoie de idealuri nobile şi la modelarea acestor idealuri, la discriminarea idealurilor nobile între cele comune şi trecătoare, tot arta ajută. Pentru un scriitor în vîrstă, cu experienţă, problema se înfăţişează în aceşti termeni de la început. Mai puţin limpede se înfăţişează ca, uneori, scriitorului tînăr. Adesea scriitorul tînăr nu-şi cunoaşte de la început responsabilitatea, locul în societate şi în istorie, misiunea. Grăbindu-se să fie original, nefăcînd deosebirea între succesul facil şi cel durabil, bucurîndu-se de popularitate trecătoare, el consideră literatura ca pe o aventură, scrie o operă care şochează sau dezorientează în mod premeditat, negîndindu-se că cel mai bun mod de a impresiona publicul şi de a rămîne tipărit în conştiinţa lui e seriozitatea, sinceritatea, punerea cu discernămînt şi gravitate a celor mai acute probleme (umane, filozofice, politice), adică tocmai cultivarea responsabilităţii şi a gestului pozitiv. Rădăcina acestei rătăciri e fără înndoială „vanitatea de autor". O vanitate care se exprimă însă în termeni foarte inferiori, la urma urmei, ce poate satisface mai mult — să fii venerat ca un papă de treizeci de amici, sau să vorbeşti unui public de treizeci de mii de cititori, necunoscuţi, şi deci cu atît mai sigur implicaţi în lumea operei de un dialog al conştiinţelor, nu de o simplă relaţie amicală ? Unii tineri scriitori nu-şi cunosc forţa. Se subapreciază fără să-şi dea seama- Preferă să mişte un cenaclu de rafinaţi (deşi acest rafinament e adesea o problemă de dezbătut, nu o certitudine), nu să mişte însăşi naţiunea, să intre ca un tonic în sîngele ei. Ei practică o artă,capuană". Vai, nici publicul nu e suficient de bătrîn (căci publicul rămîne veşnic tînăr, e modelul a ceea ce se numeşte o „inimă veşnic tînără"), nici ei înşişi nu sînt destul de bătrîni pentru o asemenea artă. Mai grav este faptul că această implicare în problemele de azi ale naţiunii, şi, în mod specific, implicarea serii(Continuare în pag. a II-a)