Scînteia Tineretului, mai 1971 (Anul 27, nr. 6827-6852)

1971-05-01 / nr. 6827

I [ARA SUB HAMURI DE MAI... Corespondenții „Scînteii ti­neretului" transmit: H TINERETUL TRĂIEȘTE O PRIMĂVARĂ A I-------------------- 1 B HĂRNICIEI Șl CREA-i ® TIES, A IZBINZILOR1 I——----------1 PRODUCTIVE dedi-8 ............................, DATE PARTIDULUI' rOMINIKT ROMÂIJ PRELUDIU IN MAI Cei mai tineri poeţi ai ţării sărbătoresc şi cîntă primăvara muncii. Preludiu în mai... Un prag de omagiere a partidului, care în cincizeci de ani de dăruită existenţă n-a precupeţit nimic pentru ziua fericită pe care o trăim şi înţelegem, deopotrivă adolescenţi, tineri şi mai puţini tineri poeţi şi muncitori, deopotrivă mîndri de ceea ce am împlinit şi de ceea ce vom Împlini. Şoptim Cîntece de dragoste Orelor Să le dam putere Să-mbrâţişeze Acest pămînt sacru Pe care îl botează Cu mîinile lor Bărbaţi şi femei Şi copii Hrăniţi cu lapte de mare Şi dor de Carpaţi. Şoptim Psalmi de-nălţare Acestor oameni Ce-şi ridică mîinile Printre nori Să scriem Poeme de dragoste Lumii. Prezenţă obişnuită în paginile ziarului nostru, în suplimentul literar-artistic „PRELUDIU" publicăm în numărul de azi, în pagina a patra o selecţie din ver­surile cele mai recente ale elevilor-poeţi. Puterea aceasta, Pe care o simţim în fiecare dimineaţă Urcînd în seva plantelor Nâscîndu-ne fiii Tn rîuri de soare, Şi răscolind pâmîntul nostru liber Cu glas de fapte, Poartă un nume Pe care îl rostim La orice ceas al soartei : Partid, poezii de : CORNELIA CEBUCESCU Liceul nr. 2 Caracal - I M N­­rii mîinîla Iac ArPClnr AMN­Pni ZIUA SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALE A CELOR CE MUNCESC Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST * ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6827­­­6 PAGINI — 30 BANI SÎMBĂTĂ 1 MAI 1971 Sub semnul gloriosului semicentenar A­cest 1 Mai, larg reverberat peste vară ca un prolog la marea sărbă­toare a Semicentenarului Partidului Comunist Român, se constituie nu numai ca un bilanț sărbătoresc al eforturilor crea­toare depuse de poporul nostru între doi Armindeni, nu numai ca un moment de scrutare a perspectivelor noii perioade de activitate, — largă şi revelatoare deschi­dere spre mîine —, ci şi ca un deosebit prilej de meditaţie asupra majorelor şi profundelor semnificaţii, de însemnătate istorică, pe care Ie-a căpătat, în ţara noas­tră, noţiunea de Muncă, prin atributele cu care politica partidului nostru a îmbogăţit şi înnobilat acest termen, întreaga istorie a P.C.R. este nu numai o istorie a luptelor şi sacrificiilor pentru izbînda unui ideal înalt, nu numai istoria succeselor politico-ideologice şi etico-so­­ciale, ci şi pilduitoarea istorie a consec­venţei întru afirmarea Muncii ca element esenţial de exprimare a calităţilor crea­toare ale poporului nostru. Din prima clipă a existenţei sale, pro­­clamîndu-şi crezul şi programul de luptă, Partidul Comunist Român şi-a înscris pe stindard, alături de însemnul luptei pentru libertate, pentru echitate socială, emblema Muncii, considerată, în lumina învăţăturii marxiste, nu numai ca un element crea­tor de valori materiale, ci şi ca un nesecat izvor de spiritualitate viguroasă, deschisă înnoirilor, capabilă să înţeleagă legile pro­gresului, să genereze şi să accelereze pro­gresul. Hărnicia milenară a poporului nos­tru, inteligenţa, îndemînarea şi puterea lui de efort, trainica lui filozofie, potrivit că­reia munca este nu numai izvorul de bu­nuri materiale, ci şi chezaşul sănătăţii spi­rituale, şi-au aflat, în politica partidului nostru, o interpretare superioară, aplicată ştiinţific atît în acţiunile cu caracter am­plu, general, cît şi în atenta, intima apro­piere a partidului de fiecare individ. Con­secvent principiului potrivit căruia o so­cietate nouă nu poate fi creată decit în condiţiile formării unui om nou, a unei individualităţi noi, partidul nostru a folo­„SCÎNTEIA TINERETULUI" (Continuare în pag. a ll-a) Desen-; de ENACHE PRODEA TINERI PE ŞANTIERELE CINCINAL­UL­UI şi AMFITEATRUL „V-aş ruga mai întâi să-mi înţelegeţi emoţia ce mă pă­trunde, cum de altfel, cred că ne însoţeşte pe noi toţi tinerii Someşului în acest moment so­lemn şi unic. Dincolo de emo­ţie, însă, am convingerea că, pentru fiecare dintre noi, con­stituirea Şantierului naţional al tineretului Înseamnă, în primul rind, trecerea unui exemplar examen de conştiinţă.“ Am reprodus cuvintele de început ale scurtei şi sobrei a­­locuţiuni rostită de inginerul Constantin Toma, cu cîteva zile in urmă, la inaugurarea, in cadrul Amenajării hidroenerge­tice „Someş", a Şantierului naţional al tineretului. Le-am reprodus pentru că ele întru­nesc adeziunea unanimă a ce-IONIŢA CALMAŢUI (Continuare în pag. a IV-a) LA COTA NUMITĂ BELŞUG Şantierul acesta pare fără margini. Se lucrează de-a lun­gul a cîtorva sute de kilometri. Am fost aici de foarte multe ori, dar mereu am senzaţia că mă pierd, că nu ştiu drumurile. Drumurile care, de fapt, nu sunt drumuri. Sunt ori magistra­lul, ori unul din ramificaţiile acestuia, o antenă, sau o sub­­antenă. Adică drumul cel nou al Dunării în cel mai întins, cel mai dificil, cel mai eficient şi cel mai modern sistem de iri­gaţii al ţării, Valea Carasu. Cu oamenii ne întîlnim rar. De fapt, din mers, nici nu-i ve­dem, îi ghicim conducînd un autocamion, un tractor, o drag­­lină, unul din miile de utilaje GHEORGHE FECIORU (Continuare în pag. a IV-a) Vocaţia de constructor a omului zilelor noastre socialiste, suprema sa dă­ruire pretutindeni unde partidul şi ţara l-a che­mat să împlinească nă­zuinţa şi hotărirea tutu­ror, — şi el o împlineşte cu conştiinţa fermă a par­ticipării la edificarea timpului adevărului şi dreptăţii sociale, — a cu­prins, firesc, deplin, cu acea generozitate şi acel entuziasm al vîrstei, şi tî­­năra generaţie a ţării. Acest flux uman al dă­ruirii, această nemărgini­tă încredere în prezent şi viitor, în Partidul Comu­nist Român, în politica sa realistă, menită înaintării tot mai decise a Româ­niei pe culmile progresu­lui şi a bunei stări, a gă­sit şi va găsi totdeauna in tineretul ţării ecou şi par­ticipare totală, recunoştin­ţă şi mîndrie. In această primăvară a demnităţii de existenţă şi faptă a partidului, în a­­cest anotimp de sărbă­toare a muncii, reporterii noştri au poposit in cîte­va locuri de pe întinsul patriei spre a descoperi din nou tinereţea. RETORTELE PREZENTULUI — în iunie 1966 s-a bătut primul ţăruş. Pe 4 aprilie 1969 s-a aprins flacăra. In 1970 func­ţiona cu întreaga capacitate. Miltiade Boborodea rîde : — Acestea sînt datele. Restul imaginaţi dv. Secretarul U.T.C. îmi oferea cu zgîrcenie — sau poate cu obişnuinţa omului deprins mai ales cu graiul formulelor — reperele unei is­torii. Datele esenţiale ale unei biografii care a început să se scrie acum cinci ani pe malul Argeşului şi care îşi revendică într-un spaţiu de timp limitat consistenţe de veterană : Com­binatul petrochimic Piteşti. — Restul imaginaţi dumneavoastră... Descoperim, pentru început. O EFIGIE DERUTANTA Brâncuşiana Poartă a sărutului îmbrăţişează o retortă. N-am reuşit să-l aflăm pe cel care a concentrat grafic simbolul combinatului. Chiar meseriile de aici pe care le-am trecut în revistă cu destulă aproximaţie, în lipsa unor nomenclatoare oficiale nu vorbesc ne­apărat de chimie. Operatori, laboranți, arie- SOFIA SCORŢARU (Continuare în pag. a V-a) ,fiind strămoşul nostru preistoric a încrustat pe toporul său de piatră — să zicem — o flo­ricică, în acel moment a înfăptuit primul act ar­tistic ; pe vasele neolitice de la Cucuteni, în care acum zece mii de ani fierbea zeama de rădăcini în gura peşterii, acelaşi om a simţit nevoia să smîngălească un desen. Şi el a simţit nevoia de frumos, ca de căldura focului. Nevoia de frumos pot spune că este... preistorică­­“ ...Mă aflu în vizită la „institutul proiectelor viitoare“ — în cea mai nouă secţie, Estetica indus­trială. Interlocutorii mei, vor fi, peste cîţiva ani, cei mai tineri designed, adică acei specialişti care, chiar din anii acestui cincinal vor începe să tra­seze în tuş şi culoare albastră, profilul marilor obiective industriale sau aşezări urbane. La noile şi mai vechile profesii, de la­­ meşterul zidar,­­ pînă la statisti- • cianul progra- , mator, la mași- ]­na electronică . ION MARCOVICI (Continuare în pag. a V-a) 1921—1971... 50 de Ar­mindeni ale căror sărbă­toriri s-au desfăşurat sub semnul partidului, mereu mai ample. In 1898, la Tîrgovişte, manifesta un singur om, purtător al unui steag roşu cu care nu s-a sfiit să învelească mormîntul socialistului Raicu-Rion. În anul 1971, prin Piaţa Aviatorilor din Bucureşti, prin pie­ţele tuturor marilor noa­stre oraşe, se scurg sute de mii de oameni, într-o însufleţită manifestaţie. Uralele lor le aud milioa­ne şi întreaga ţară săr­bătoreşte 1 Mai, Ziua Muncii şi a creaţiei. A­­cest lucru a fost posibil pentru că atunci, la 8 mai 1921, a luat fiinţă Parti­dul Comunist din Româ­nia. A fost anul primului dintre armindenii pe care vi-i prezentăm în acest grupaj de texte. O 1921 — «Comitetul executiv şi Comisiunea generală către secţiunile partidului şi Comisiunile locale. ...în primul rind căutaţi a reorganiza sindicatele şi partidul, a prepara toa­te lucrările necesare in vederea apropierii Con­gresului general ce se va ţine precis la data de 8 mai a.c. ...Avînd in vede­re de asemenea apropie­rea zilei de 1 Mai, care şi ea va fi serbată în ziua ce cade , prin mitinguri, manifestaţii, unde se pot da serbări veţi organiza în toate localităţile unde se află mişcări sindicale sau politice...» (Circulară cu privire la alegerea delegaţilor pentru con­gresul­ din Mai 1921). (Continuare in pag. 2-13—4—6) Patriotismul muncitorilor de GEORGE IVAȘCU Am participat, săptâmîna trecută, la Casa de Cultură a tineretului din Iași, la un simpozion consacrat evocării ci­­torva din principalele momente ale luptei antifasciste con­duse de partid — în acel deceniu al patrulea, mai ales în ultimii săi ani — în mediile intelectualităţii­ universitare. Cîteva sute de studenţi apoi alţi tineri, alături de cadre di­dactice şi de alte categorii de public au ascultat expune­rile academicienilor Iorgu Iordan şi Vasile Mîrza, a scriito­rului Al. Voitin şi — presupun — şi a autorului acestor însemnări. S-au evocat, la Iaşi, la acest simpozion (precum, de alt­fel, în Capitală şi în atîtea alte oraşe ale ţării), eveni­mente, fapte care — în lumina acestei retrospective de ju­mătate de veac — capătă o semnificaţie într-adevăr majo­ră : aceea a unei intense, active, continui prezenţe a Parti­dului Comunist Român, călăuzitorul şi exemplul eroic pen­tru întregul nostru popor. In fond, cei de faţă, acolo la Iaşi, au înţeles tocmai dato­rită confesiunii directe, că, prin ideologia promovată de Partidul Comunist, prin presa legală îndrumată sau influ­enţată de el, ca şi prin cea ilegală, de acţiune directă, tot mai largi cercuri de opinie publică înţelegeau comanda­mentele superioare , de apărare a libertăţilor democra­tice, şi mai presus, de apărare a intereselor fundamentale ale patriei, ale poporului român. În ultimii ani ce au precedat instaurarea dictaturii legio­­naro-antonesciene, cu toate consecinţele ei, Partidul a des­făşurat o luptă pe multiple sectoare şi cu multiple fina­lităţi. ......... . Una dintre acestea era aceea a risipirii propagandei, perfid întreţinute ani de-a rîndul de către reacţiune şi cu atît mai gălăgios de către fascişti, că muncitorimea ar fi „anti-patriotică", „anti-naţională“, „străină de sufletul na­ţiunii". De aici şi îndatorirea presei de stînga din acel timp de a combate această grosolană minciună, de a de­monstra că, dimpotrivă, muncitorimea noastră — cultivînd un internaţionalism de clasă şi de idealuri umanitare — este în acelaşi timp consecvent iubitoare de patrie, culti­vînd tradiţiile vii de luptă ale poporului pentru libertate socială şi naţională. Transcriu, deci, astăzi cu emoţie cîteva fragmente dintr-un articol pe care am reuşit să-l public în ziarul „Iaşul", chiar de 1 Mai 1939, sub titlul Patriotismul muncitorilor: ...Ziua de 1 Mai — „Ziua Muncii" — e un fericit prilej pentru noi de afirmarea dragostei de patrie şi iubirea de naţiune a muncitorimii noastre, patriotism pus de unii la îndoială sau privit cu suspiciune. Internaţionalismul de totdeauna al organizaţiilor muncitoreşti, izvorît dintr-un în­(Continuare in pns n II-a)

Next