Scînteia Tineretului, august 1971 (Anul 27, nr. 6907-6932)

1971-08-02 / nr. 6907

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 TELEGRAMĂ COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST BULGAR Cu prilejul celei de-a 80-a aniversări a creării Partidului Comunist Bulgar, în numele comuniştilor, al întregului popor român, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă adresează dumneavoastră şi tuturor comuniştilor bulgari un salut frăţesc şi cele mai cordiale felicitări. Crearea în urmă cu opt decenii a partidului marxist al clasei muncitoare a avut o mare importanţă în organizarea luptei forţelor înaintate ale societăţii bulgare pentru înfăp­tuirea aspiraţiilor de libertate, democraţie şi progres social. Transformarea partidului proletar din Bulgaria în Partid Comunist, în 1919, a marcat o etapă superioară în istoria mişcării muncitoreşti bulgare. Partidul Comunist Bulgar s-a situat neabătut în fruntea luptei maselor populare îm­potriva exploatării capitaliste, reacţiunii şi fascismului, pen­tru eliberarea naţională, pentru socialism. Această luptă a fost încununată de succes la 9 septembrie 1944, cînd, în con­diţiile favorabile ale victoriilor armatei sovietice asupra fascismului, forţele patriotice, conduse de Partidul Comu­nist Bulgar, au doborît dictatura monarho-fascistă, instau­­rînd puterea populară.­­ După victoria revoluţiei socialiste, oamenii muncii din Republica Populară Bulgaria au înfăptuit, sub conducerea Partidului Comunist şi a Comitetului său Central, transfor­mări adînci în viaţa societăţii, obţinînd succese remarcabile în construcţia socialistă, în dezvoltarea industriei şi agri­culturii, ştiinţei şi culturii, în ridicarea nivelului de trai. Poporul român şi poporul bulgar, mişcarea muncitorească şi socialistă din cele două ţări, partidele noastre comuniste au statornicit trainice legături de solidaritate şi într-aju­­torare frăţească în lupta lor revoluţionară, pentru elibera­re naţională şi socială. In anii construcţiei socialiste, prie­tenia româno-bulgară a fost ridicată pe o treaptă supe­rioară, căpătînd un conţinut nou şi bogat. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare multila­terală dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Co­munist Bulgar, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria, se vor dezvolta necontenit şi în viitor pe baza principiilor marxism-leninismului şi in­ternaţionalismului socialist, în interesul popoarelor român şi bulgar, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii în lume. De ziua acestui glorios jubileu vă urăm, dragi tovarăşi, noi şi mari succese în opera de construire a societăţii socialiste dezvoltate, de înflorire a patriei dumneavoastră. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Duminică dimineaţa, a pără­sit Capitala Emile Badiane, secretar general adjunct al U­­niunii Progresiste Senegaleze şi ministru al Cooperării din Senegal, care, la invitaţia Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, a făcut o vi­zită în ţara noastră. La plecare, pe Aeroportul Otopeni, oaspetele a fost con­dus de Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., reprezentanţi ai conducerii Ministerului Co­merţului Exterior, activişti de partid, în cadrul vizitei pe care a întreprins-o în ţara noastră, Emile Badiane, a avut î­nt­re­ve­deri cu conducerile U.N.C.A.P. şi U.T.C., precum şi ale Minis­terului Comerţului Exterior, Ministerului Agriculturii, In­­d­ustriei Alimentare, Silvicul­turii şi Apelor şi a Minis­terului Industriei Lemnului De asemenea, oaspetele se­­negalez a vizitat Muzeul de istorie a partidului co­munist, a mişcării revoluţio­nare şi democratice din Româ­nia, Muzeul Satului, Uzina „Semănătoarea“, C.A.P. Gur­­băneşti, serele din Tătărani (Prahova), cooperativa artiza­nală din Breaza, cartierele noi din oraşul Bucureşti şi staţiu­nile de pe Litoral. Continuîndu-şi vizita în ţara noastră, delegaţia oraşului Los Angeles, condusă de Sam Yorty, primarul acestui oraș, a sosit duminică, pe litoral. Pe aeroportul „Mihail Ko­­gălniceanu“, delegația a fost întîmpinată de Petre Nicolae, primarul municipiului Con­stanța, de membri ai Comite­lui Executiv al Consiliului popular. ★ CRONICA U. T. C. Sîmbătă seara a sosit în Capitală o delegaţie a Fe­deraţiei Tineretului pentru libertate şi progres din Belgia (J.L.P.) formată din Van Wichelen, preşedintele naţional, şi Jovaux Maurice, preşedintele Confederaţiei Francofone, care la invitaţia C.C. al U.T.C. face o vizită în țara noastră. Eradicată definitiv din peisa­­jul citadin, mahalaua — în în­ţelesul ei material — reprezintă pentru cei mai mulţi dintre noi, tinerii, un cuvînt a cărui repre­zentare trebuie s-o căutăm în dicţionare sau in cărţile de is­torie. Uriaşe eforturi materiale întreprinse de stat, milioane de ore dăruite muncii patriotice de către cetăţeni au făcut ca uliţa noroioasă să cedeze locul aleilor înverzite dintre blocuri, maidanul să se dea la o parte in faţa pieţei asfaltate, a scuarului sau a parcului. Mahalaua — fizic — nu mai există. A mai rămas, însă, mi­crobul ei, persistă încă atitudi­nile mahalagiilor, se păstrează încă, în unele conştiinţe tene­broase, psihologia mahalalei de altădată. Unde şi cum mai tră­ieşte microbul mahalalei ? Cine şi cum îl poartă şi îl răspin­­deşte ? Dar, să stăm de vorbă cu cî­­ţiva dintre tinerii pe care i-am surprins în postura de repre­zentanţi ai mahalalei, deşi ,efec­tiv, nu au avut prilejul s-o cu­noască. — Mă numesc BIRZU ION, sînt ospătar. Da’ ce-am făcut ? ne priveşte nedumerit tînărul mărunţel, bine îmbrăcat, pe care l-am surprins fluierînd cu pu­tere o melodie de muzică uşoară pe strada principală din Tulcea. Şi, împreună cu alţi doi tineri, mergînd „marinăreşte“, în zig­zag, de-a latul trotuarului, stîn­­jenind circulaţia pietonilor. I-am explicat cum apare „vă­zută din afară“ comportarea lui şi a celorlalţi, cum trecătorii erau nevoiţi să-şi modifice di­recţia pentru a-i evita pe cei trei tineri zglobii care confun­dau strada cu vreo potecă de pădure. Şi cum erau nevoiţi să-şi astupe urechile ca să nu audă „muzica" stridentă emanată de I. B. — Am crezut că nu deranjăm pe nimeni, dă din umeri Bîrzu. — Pe stradă fiecare face ce vrea. Doar toţi avem dreptul să mergem pe stradă ! ne expune ferm opinia sa EPIFAN BUCA­­CIUC, muncitor la fabrica de conserve. — Am vrut să ne distrăm şi noi, ca omul, ne răspunde, în­curcat, PAVEL BLANARU, ul­timul component al terţetului. Iată, deci, cele trei funda­mente „ideatice“ ale unei com­portări golăneşti, iată, dar, trei explicaţii ale unei atitudini care putea fi la ea acasă doar în peisajul sordid al vechilor sub­urbii. Pentru că Ion Birzu a acţio­nat astfel din uşurinţă. Ştia că fluierînd din răsputeri şi mer­gînd brambura pe stradă îi poa­te deranja pe ceilalţi „proprie­tari“ ai străzii. Dar, în mod uşuratec, spera şi credea că asta nu va deranja pe nimeni. — Ciţi ani ai, Ion Bîrzu 7 — 19. La 19 ani, Ion Bîrzu este ma­jor din punct de vedere juri­dic. Dar, după cum se ved­e, el nu a ajuns încă la o maturitate a conştiinţei. Numai astfel se explică o asemenea eroare de apreciere a gestului, a efectelor gestului său asupra celorlalţi. — Ai mai văzut pe cineva um­brind aşa pe stradă ? — Da. Odată au mers aşa pe chei nişte marinari străini. Şi am văzut şi într-un film cu cow­boy. Să-i explicăm deci, lui Ion Bîrzu, de vreme ce nu i-au ex­plicat la timp cei care aveau că­derea s-o facă, să-i explicăm că marinarii străini care aduc cu ei obiceiuri de mahala vin, poate, din nişte mahalale ade­vărate care la noi nu mai exis­tă. Să-l facem să-nţeleagă că, pe de altă parte, ca tînăr mun­citor, ca utecist, are datoria să treacă prin filtrul propriei înţe­legeri, ceea ce vede la alţii, are obligaţia să „vadă“ critic com­portarea celor din jur, fie ei lo­calnici sau străini. Şi să-l con­vingem, dacă nu e convins, că filmele cu cow-boy reprezintă realităţi care ne sunt străine, sunt emanaţia unei alte lumi. Pentru că, în ultimă instanţă, gestul lui denotă o acută lipsă de respect pentru ceilalţi, dar, în primul rînd, pentru el însuşi, pentru calitatea lui de om. Pentru că, numai ca inconşti­enţă poate fi taxată „concepţia“ lui Blănaru, la 23 de ani un om în toată firea. „Domnul“ vrea să se distreze ! Şi a găsit cu cale să facă asta pe stradă, imbrîn­cind trecătorii, jucîndu-se de-a marinarul beat (pentru că nici unul dintre cei trei, atunci cînd mergeau în „pasul marinarului“, nu consumase un strop de al­cool !). „Domnul“ vrea să se distreze ! Şi nu-l interesează cîtuşi de puţin dacă „distracţia“ asta a lui îi deranjează pe cei­lalţi, nu-i deranjează dacă „bucuria“ lui, de a se hîrjoni ca un copil prost în mijlocul străzii, în văzul lumii, strică după-a­­miaza cetăţenilor pe care îi îm­­brînceşte, pe care îi calcă pe pantofi sau îi obligă să coboare de pe trotuar. — Unde locuieşti, Pavel Blă­naru ? — In bloc, am o garsonieră pe strada Mahmudiei. — Ai văzut vreodată un mai­dan ? — Da, dar nu mai ţin minte. Eram mic şi locuiam la Con­stanţa. Pe urmă m-am mutat cu părinţii aici. Pavel Blănaru, altfel un mun­citor serios, instalator de profe­sie, a şi uitat cum arată un maidan. Se comportă totuşi ca pe maidan. De ce ? Pentru că refuză să gîndească, să-şi con­troleze cerebral anumite zone ale existenţei. Pentru că îşi în­chipuie că e de ajuns să fii un muncitor bun, serios, ca să fii şi un bun cetăţean. Pentru că, impunindu-şi bunul simţ în cea mai mare parte a zilei, îşi per­mite să renunţe la el pe stradă, poate tocmai acolo unde e mai necesar. Reaua voinţă. Iată ultima şi cea mai periculoasă dintre „ba­zele“ de idei ale celor ce ies pe stradă cu mahalaua de braţ. Epifan Bucaciuc e unul dintre aceştia. Ne-a „servit“, în cursul discu­ţiei, o serie de argumente „fi­lozofice“. Ne-a demonstrat şi cu­noştinţele sale juridice, expli­­cindu-ne că, „deşi nu s-au pur­tat frumos, nu au săvirşit nici o infracţiune“. Ne-a făcut o amplă teorie a drepturilor cetă­ţeneşti. E. B. este un tînăr cu pretenţii. A absolvit liceul, a dat de două ori examen la facultate, fără să reuşească. A călătorit mult, ca sportiv, fost practicant al lupte­lor clasice. După propria lui expresie, munceşte doar ca să cîştige o pîine, temporar, pînă va izbuti să intre într-o facultate. „Pe stradă fiecare poate face ce vrea !“, afirmă cu nonşa­lanţă „filozoful“ E. B. Chiar aşa să fie 7 Să nu fi înţeles el, oare, că dreptul de a folosi strada pe care îl are orice cetăţean este condiţionat de obligaţia expresă a tuturor, de a se supune nor­melor unui comportament civi­lizat, cerinţelor nescrise ale bu­nului simţ ? Intîmplările pe care le-am co­mentat mai sus nu sînt, desigur, dintre cele „foarte grave“. Apa­rent, nu. Dar ele sînt caracte­ristice pentru un anumit nivel al educaţiei, al gîndirii, o ţi­nută joasă a comportamentului. Le-am citat pentru că ele ne pot învăţa să respectăm colec­tivitatea în care trăim, chiar şi în drumurile cele mai comune. Strada, acest personaj familiar, care ne însoţeşte cînd ne gră­bim la locul de muncă, cînd rîfe plimbăm sau nu zeci de alte ipostaze, trebuie ferită de orice formă de manifestare subuma­nă, de orice expresie a unor idei maladive, de mult înmormîn­­tate împreună cu baza lor eco­nomică. OVIDIU PĂUN BAIEJI „DE CENTRU" CU SPIRIT DE MAHALA OLIMPIADA STRUNGARILOR Duminică, 1 august, Uzina mecanică Nicolina din Iaşi a găzduit faza judeţeană a O­­limpiadei strungarilor, ediţia 1971. După epuizarea celor două probe (practică şi teore­tică), juriul a desemnat ca fiind cel mai bun strungar al anului pe tînărul Andrei Ioan, reprezentant al întreprinde­rii gazdă, în ordine s-au cali­ficat Pavăl Petru, de la ace­eaşi întreprindere şi Popovici Aurel, de la Uzina mecanică din Paşcani. La faza de masă concursul a antrenat peste 300 de tineri strungari. Comitetul judeţean Iaşi al U.T.C. şi Con­siliul judeţean al sindicatelor au oferit primilor trei clasați importante premii. ION STATE PATRIEI, PARTIDULUI, POPORULUI Jurâmînt fierbinte de credinţă şi dăruire Sîmbătă, în unităţile For­ţelor Armate, Consiliul Secu­rităţii Statului şi Ministerului Afacerilor Interne, într-un cadru solemn, cei mai tineri ostaşi au depus jurămîntul de credinţă faţă de patrie şi par­tid, faţă de poporul ai cărui fii sînt. Prezenţi în două din aceste unităţi am înregistrat — cu ajutorul aparatului de foto­grafiat şi al carnetului de re­porter — cîteva imagini, sim­ţăminte şi gînduri care, toate la un loc, atestă hotărîrea ne­strămutată a acestui contin­gent de a-şi servi cu credin­ţă patria, de a se pregăti te­meinic pentru ca la chemarea partidului şi a ţării să exe­cute fără şovăire misiunile ce-i vor fi încredinţate. Veniţi din fabrici şi din u­­zine, de pe şantierele de con­strucţii sau de pe ogoare şi instituţii, soldaţii, toţi ca unul, au jurat să apere, cu preţul vieţii dacă va fi nevoie, mun­ca paşnică a părinţilor şi fra­ţilor lor, a tovarăşilor rămaşi la locurile de muncă, a în­tregului nostru popor. Au făcut acest legămînt, piatră de hotar în atingerea majoratului politic şi cetăţe­nesc, soldaţii Matei Gheorghe, Radu Gheorghe, Zărnescu Ro­meo şi Ene Grigore din sub­unitatea comandată de loco­tenentul major Miclea Lu­cian ; au făcut acest legă­mînt soldaţii Purnichi Paul, Costin Marian, Acatrinei Mi­­hai, Vasilescu Gh. Ion, din subunitatea comandată de lo­cotenentul Marin Iulian; au făcut acest legămînt toţi cei care au îmbrăcat haina mili­tară pentru a-şi face datoria de onoare faţă de ţară. Veniţi să deprindă tainele mînuirii tehnicii de luptă şi ale artei militare, ei s-au an­gajat — cu sobrietatea şi băr­băţia cerută de acest unic şi înălţător moment — să de­vină apărători de nădejde ai pămîntului strămoşesc, să ducă mai departe tradiţia glo­rioasă a armatei române, să răspundă cu promptitudine tuturor sarcinilor. In faţa comandantului, cu mîinile puternic încleştate pe armă, cu voce fermă, soldatul Vîrban Marin rosteşte răspi­cat textul Jurămîntului. Ii ci­teşti pe faţă şi în priviri in­tensitatea c­e care trăieşte e­­moţionantele clipe ale so­lemnităţii. In viaţa civilă a fost electrician. Părinţii sînt membri cooperatori în comu­na Brebeni-Olt. A fost un tî­­năr ca mulţi alţii, după cum el însuşi mărturisea cu mo­destie. In faţa drapelului uni­tăţii se angaja să devină un ostaş foarte bun. Spre mîn­­dria părinţilor şi a foştilor tovarăşi de muncă, spre mîn­­dria tuturor celor ce-i încon­joară. Prin faţa tribunelor­­ în care se află cadre cu munci de răspundere în instituţiile a­­mintite, reprezentanţi ai or­ganelor de partid şi U.T.C., membri ai gărzilor patriotice, ai detaşamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, pionieri­i defilează subunitate după subunitate, finind cadenţa, soldaţii care, cu numai cîteva clipe înainte, au depus jurămîntul militar. Parada, moment al ceremonia­lului, simbolizează, de fapt, acea forţă de nezdruncinat, tăria pe care o dă hotărîrea colectivă de a acţiona, de a lupta şi munci cu toată dărui­rea spre binele patriei şi a poporului. AL. DOBRE Să ştii că porţi răspunderea libertăţii şi independenţei ţării de NICOLAE JIANU Dacă e adevărat că toate clipele tinereţii îşi au Încărcătura lor de originalitate şi emoţie, odată trecut pragul maturităţii suntem­ intimpinaţi de mari întrebări, de acele probleme care privesc rostul nostru pe lume, sensul existenţei întregi. In con­diţiile societăţii noastre Întrebarea fundamentală pe care şi-o pune un tînăr se referă la aspiraţia de a înţelege şi de a se confunda cu marile idealuri ale poporului, de a căror împli­nire este legat propriul său destin. Există un moment care simbolizează cu precădere legătura cu sufletul Patriei, cu tre­cutul, cu prezentul, cu viitorul ei, este momentul depunerii jurămintului pe care-l trăieşte acum cea mai tînără generaţie de ostaşi ai armatei noastre. In faţa drapelului desfăşurat, in faţa comandanţilor, cu miinile încleştate pe uneltele lor de in­struire şi de luptă, mii de glasuri tinere şi puternice rostesc legămintul suprem : „Jur să fiu gata încind să lupt pentru apărarea patriei mele. Republica Socialistă România...“. Sub cerul inait şi senin al ţării cuvintele acestea capătă înţelesuri adinei, depăşesc valoarea indatoririi cetăţeneşti, se inscriu în şirul cel lung al legămintelor care au purtat prin leacuri fiinţa noastră naţională. Să ştii că douăzeci de milioane de oameni au încredere in braţul tău tinăr, in mintea ta ageră, în ochiul tău clarvăzător, să ştii că porţi răspunderea integrităţii şi li­bertăţii patriei, să ai conştiinţa participării la aşezarea unei lumi drepte, bazată pe respect şi demnitate, ce poate fi mai înălţător şi ce bucurie mai deplină pentru un om tînăr ? Actul solemn al depunerii jurămîntului are loc într-un moment de mare efervescenţă ideologică, de entuziasm con­structiv şi de profundă angajare socială. Starea aceasta, ca­racteristică societăţii noastre, definitorie pentru politica Par­tidului Comunist Român, este de natură să insufle celor mai tineri ostaşi, întregii noastre armate, sentimentul participării la o operă măreaţă, conştiinţa că nimic nu va putea opri ri­dicarea României pe treptele înalte ale civilizaţiei socialiste. In ceasurile lor de instrucţie, în marşurile lor pe drumurile ţării, in sălile de pregătire teoretică, în nopţile liniştite ale odihnei lor, pe ape şi un văzduh, la hotarele pămîntului româ­nesc, oriunde ii va purta nobila lor misiune, ostaşii vor vedea mereu chipul sfint al patriei vor auzi respiraţia ei puternică, în inima lor vor simţi bătaia inimilor noastre, ale tuturor. Jurămîntul pe care ei l-au rostit ieri este, de fapt, jurămîn­tul tuturor bărbaţilor din această ţară. Zile fierbinţi şi bogate (Urmare din pag. 1) prin valorificarea resurselor na­turale şi aplicabilitatea ştiinţei la dezvoltarea economică a pa­triei. Interesant, printre succe­sele de pînă acum ale cercetă­torilor atomişti se numără şi a­­plicarea unei metode de pene­trare şi cercetare cu ajutorul fasciculelor laser a direcţiilor fronturilor de lucru la străpun­gerile de tuneluri de la Hidro­centrala de pe Lotru ! Intre muncitorii lui Pavel Oţel, cura­joşii din subteranele Lotrului, şi cei ce declanşează energiile uriaşe din interiorul atomului se naşte astfel o legătură trainică, durabilă, concretizată în acelaşi spirit de devotament patriotic. Cum spuneam, săptămîna trecută a cunoscut temperaturi mari pe ogoare. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost şi de data aceasta alături de cei care au înfruntat razele toride ale soarelui pentru a aduna în hambare bogăţia mare a cîm­­purilor de grîne. De reţinut este însă faptul că şi în acest vast perimetru al muncii, secretarul general s-a preocupat nu numai de „problemele zilei" pe ogoa­re, dar şi de perspectivele îm­bunătăţirii muncii, ale înfloririi satelor şi oraşelor, de dezvol­tarea economiei localităţilor. În judeţele Argeş, Vîlcea şi Olt, conducătorul partidului şi oa­menii muncii au vorbit despre recolte şi rezultate în producţie, despre cîştigurile oamenilor, despre planurile şi măsurile lor de a obţine mai mult grîu, mai multe fructe şi legume, mai multe produse industriale. Spiritul neobosit de muncă al secretarului general al partidu­lui a insuflat entuziasmul celor tineri. Dacă în cronica de sâp­­tâmîna trecută vorbeam des­pre prima zi de lucru a tinerilor organizaţi în Şantierul naţional al tineretului de la Tîrgovişte, cititorul poate găsi chiar în zia­rul de astăzi o nouă iniţiativă, aceea a studenţilor care au participat la Tabăra de instruire de la Izvorul Mureşului de a se organiza într-o brigadă de muncă patriotică pentru a lu­cra pe şantierul Institutului poli­tehnic din Bucureşti­ Sute de mii de alţi­ tineri au participat în săptămîna care a trecut la nu­meroase alte acţiuni voluntar­­patriotice, pe şantiere şi ogoare. Cronica de astăzi ne oferă totodată prilejul să consemnăm o iniţiativă importantă a Uniu­nii Tineretului Comunist, ca ur­mare a unei şedinţe de lucru care a avut loc la C.C. al U.T.C. în săptămîna precedentă, în toate organizaţiile judeţene, municipale, orăşeneşti, în marile întreprinderi, în comune şi insti­tuţii au început instruirile acti­velor U.T.C. în vederea dezba­terii în toate organizaţiile U.T.C. a importantelor docu­mente de partid. Propunerile de măsuri şi Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătu­irea de lucru cu aparatul de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii­­ politice şi cultu­ral-educative, înscriindu-se ca obiective principale ale acti­vităţii politice şi ideologice , pe care o vor desfăşura organiza­ţiile U.T.C- în luna august, dezbaterile vor prilejui ,amă­nunţite analize ale muncii des­făşurate de tineri, elaborarea unor planuri de îmbunătăţire generală a activităţii U.T.C. ...Fierbinte, de-a dreptul to­ridă, săptămîna trecută s-a în­cheiat cu un bogat palmares de fapte. Fapte ale noastre, ale tuturor. LUW/ 2 AUGUST 1971 J­RWM BIMSE In­ mir. Continuînd satira de mora­vuri, serialul „Brigada diverse“ (scenariu N. Ţie și Mircea Drágan, regia Mircea Dragan), ne oferă alte două scheciuri ci­nematografice, „ Femeia fără semnalmente“ și „Văduve cu termen redus", povestiri în ca­re cunoscutele personaje din brigada căpitanului de miliţie Panait şi cei trei delincvenţi sunt, pe rînd, implicaţi într-o afacere cu falsificatori de bani plus nişte hoţii în stil mare in complicitate cu un grup de prostituate. Unii „implicaţi“ in descoperirea autorilor acestor fapte, alţii, autorii lor... Faţă de primul film, actualul BRIGADA DIVERSE IN A­­LERTA a câştigat în coerenţa naraţiunii cinematografice şi a mai renunţat într-o măsură e­­videntă la umorul grosier. To­tuşi, filmul încă nu depăşeşte în întregul său stadiul bunelor intenţii. In primul rînd, subiec­tul din „FEMEIA FARA SEM­NALMENTE“ a scăpat la un moment dat din mină, rezolva­rea — prinderea falsificatori­lor — e un deux-machina, rea­lizatorii filmului urmărind prea mult pitorescul lexical al personajelor. In mod deosebit menţionăm ca parazitară în ac­ţiunea filmului, conţinînd un umor dubios lunga secvenţă de striptease. Adică, vrind să sa­tirizeze moravurile unui perso­naj feminin, autorii nu găsesc altă soluţie decit să ne repro­ducă scena cu pricina. Eroina, ale cărei îndeletniciri sunt les­ne de bănuit, acceptă să se dezbrace pentru bani, pentru ca cel care plăteşte să — cităm replica din film — ...„ajungă la­ adevărul ei". Cu toate bunele intenţii şi cu toată vizibila diferenţă de calitate, faţă de primul episod nu putem să nu spunem că ni se pare criticabi­­­lă mentalitatea după care in­criminarea satirică a moravu­rilor înseamnă chiar aducerea în scenă a moravurilor incri­minate ! „VĂDUVE CU TERMEN RE­DUS“ are un subiect mai în­chegat, acţiunea e mai verosi­milă, personajele mai bine con­turate. Insă este supărător faptul că în tot acest film per­sonajele pozitive, căpitanul Panait şi plutonierul Căpşună, interpretate de Tom­a Caragiu­ şi Sebastian Papaiani sunt pi­nă la urmă simple prezenţe co­mice. Prin stîngăcia cu care ei acţionează trezesc adeseori zîmbetul ironic al spectatoru­lui. Nu acelaşi lucru se întîm­­plă cu cei trei delincvenţi, Pa­­traulea, Steriade şi Trandafir care sunt prezentaţi in prim planul acţiunii într-o optică destul de blajină, ba chiar in aşa fel incit să trezească sim­patia spectatorilor. Trebuie să spunem însă că interpreţii bri­găzii diverse, Tom­a Caragiu şi Sebastian Papaiani, reuşesc să acopere lipsurile rolurilor lor ceea ce nu este însă de natură a face ca „simpatia“ spectato­rilor să nu fie acordată adver­sarilor lor, interpretaţi de ex­celenţi actori de comedie ca Dem Rădulescu, Puiu Călines­­cu şi Jean Constantin. In plus aceştia din urmă deţin şi ro­luri mult mai generoase in e­­conomia filmului. Credem că în continuarea lui serialul ar trebui să reliefeze mai mult în primul rînd grupul celor care în numele legii, acţionează im­potriva delincventei şi aceasta chiar dacă e vorba de o come­die.

Next