Scînteia Tineretului, august 1971 (Anul 27, nr. 6907-6932)
1971-08-02 / nr. 6907
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 TELEGRAMĂ COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST BULGAR Cu prilejul celei de-a 80-a aniversări a creării Partidului Comunist Bulgar, în numele comuniştilor, al întregului popor român, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă adresează dumneavoastră şi tuturor comuniştilor bulgari un salut frăţesc şi cele mai cordiale felicitări. Crearea în urmă cu opt decenii a partidului marxist al clasei muncitoare a avut o mare importanţă în organizarea luptei forţelor înaintate ale societăţii bulgare pentru înfăptuirea aspiraţiilor de libertate, democraţie şi progres social. Transformarea partidului proletar din Bulgaria în Partid Comunist, în 1919, a marcat o etapă superioară în istoria mişcării muncitoreşti bulgare. Partidul Comunist Bulgar s-a situat neabătut în fruntea luptei maselor populare împotriva exploatării capitaliste, reacţiunii şi fascismului, pentru eliberarea naţională, pentru socialism. Această luptă a fost încununată de succes la 9 septembrie 1944, cînd, în condiţiile favorabile ale victoriilor armatei sovietice asupra fascismului, forţele patriotice, conduse de Partidul Comunist Bulgar, au doborît dictatura monarho-fascistă, instaurînd puterea populară. După victoria revoluţiei socialiste, oamenii muncii din Republica Populară Bulgaria au înfăptuit, sub conducerea Partidului Comunist şi a Comitetului său Central, transformări adînci în viaţa societăţii, obţinînd succese remarcabile în construcţia socialistă, în dezvoltarea industriei şi agriculturii, ştiinţei şi culturii, în ridicarea nivelului de trai. Poporul român şi poporul bulgar, mişcarea muncitorească şi socialistă din cele două ţări, partidele noastre comuniste au statornicit trainice legături de solidaritate şi într-ajutorare frăţească în lupta lor revoluţionară, pentru eliberare naţională şi socială. In anii construcţiei socialiste, prietenia româno-bulgară a fost ridicată pe o treaptă superioară, căpătînd un conţinut nou şi bogat. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare multilaterală dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Bulgar, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria, se vor dezvolta necontenit şi în viitor pe baza principiilor marxism-leninismului şi internaţionalismului socialist, în interesul popoarelor român şi bulgar, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii în lume. De ziua acestui glorios jubileu vă urăm, dragi tovarăşi, noi şi mari succese în opera de construire a societăţii socialiste dezvoltate, de înflorire a patriei dumneavoastră. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Duminică dimineaţa, a părăsit Capitala Emile Badiane, secretar general adjunct al Uniunii Progresiste Senegaleze şi ministru al Cooperării din Senegal, care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a făcut o vizită în ţara noastră. La plecare, pe Aeroportul Otopeni, oaspetele a fost condus de Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., reprezentanţi ai conducerii Ministerului Comerţului Exterior, activişti de partid, în cadrul vizitei pe care a întreprins-o în ţara noastră, Emile Badiane, a avut întrevederi cu conducerile U.N.C.A.P. şi U.T.C., precum şi ale Ministerului Comerţului Exterior, Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor şi a Ministerului Industriei Lemnului De asemenea, oaspetele senegalez a vizitat Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, Muzeul Satului, Uzina „Semănătoarea“, C.A.P. Gurbăneşti, serele din Tătărani (Prahova), cooperativa artizanală din Breaza, cartierele noi din oraşul Bucureşti şi staţiunile de pe Litoral. Continuîndu-şi vizita în ţara noastră, delegaţia oraşului Los Angeles, condusă de Sam Yorty, primarul acestui oraș, a sosit duminică, pe litoral. Pe aeroportul „Mihail Kogălniceanu“, delegația a fost întîmpinată de Petre Nicolae, primarul municipiului Constanța, de membri ai Comitelui Executiv al Consiliului popular. ★ CRONICA U. T. C. Sîmbătă seara a sosit în Capitală o delegaţie a Federaţiei Tineretului pentru libertate şi progres din Belgia (J.L.P.) formată din Van Wichelen, preşedintele naţional, şi Jovaux Maurice, preşedintele Confederaţiei Francofone, care la invitaţia C.C. al U.T.C. face o vizită în țara noastră. Eradicată definitiv din peisajul citadin, mahalaua — în înţelesul ei material — reprezintă pentru cei mai mulţi dintre noi, tinerii, un cuvînt a cărui reprezentare trebuie s-o căutăm în dicţionare sau in cărţile de istorie. Uriaşe eforturi materiale întreprinse de stat, milioane de ore dăruite muncii patriotice de către cetăţeni au făcut ca uliţa noroioasă să cedeze locul aleilor înverzite dintre blocuri, maidanul să se dea la o parte in faţa pieţei asfaltate, a scuarului sau a parcului. Mahalaua — fizic — nu mai există. A mai rămas, însă, microbul ei, persistă încă atitudinile mahalagiilor, se păstrează încă, în unele conştiinţe tenebroase, psihologia mahalalei de altădată. Unde şi cum mai trăieşte microbul mahalalei ? Cine şi cum îl poartă şi îl răspindeşte ? Dar, să stăm de vorbă cu cîţiva dintre tinerii pe care i-am surprins în postura de reprezentanţi ai mahalalei, deşi ,efectiv, nu au avut prilejul s-o cunoască. — Mă numesc BIRZU ION, sînt ospătar. Da’ ce-am făcut ? ne priveşte nedumerit tînărul mărunţel, bine îmbrăcat, pe care l-am surprins fluierînd cu putere o melodie de muzică uşoară pe strada principală din Tulcea. Şi, împreună cu alţi doi tineri, mergînd „marinăreşte“, în zigzag, de-a latul trotuarului, stînjenind circulaţia pietonilor. I-am explicat cum apare „văzută din afară“ comportarea lui şi a celorlalţi, cum trecătorii erau nevoiţi să-şi modifice direcţia pentru a-i evita pe cei trei tineri zglobii care confundau strada cu vreo potecă de pădure. Şi cum erau nevoiţi să-şi astupe urechile ca să nu audă „muzica" stridentă emanată de I. B. — Am crezut că nu deranjăm pe nimeni, dă din umeri Bîrzu. — Pe stradă fiecare face ce vrea. Doar toţi avem dreptul să mergem pe stradă ! ne expune ferm opinia sa EPIFAN BUCACIUC, muncitor la fabrica de conserve. — Am vrut să ne distrăm şi noi, ca omul, ne răspunde, încurcat, PAVEL BLANARU, ultimul component al terţetului. Iată, deci, cele trei fundamente „ideatice“ ale unei comportări golăneşti, iată, dar, trei explicaţii ale unei atitudini care putea fi la ea acasă doar în peisajul sordid al vechilor suburbii. Pentru că Ion Birzu a acţionat astfel din uşurinţă. Ştia că fluierînd din răsputeri şi mergînd brambura pe stradă îi poate deranja pe ceilalţi „proprietari“ ai străzii. Dar, în mod uşuratec, spera şi credea că asta nu va deranja pe nimeni. — Ciţi ani ai, Ion Bîrzu 7 — 19. La 19 ani, Ion Bîrzu este major din punct de vedere juridic. Dar, după cum se vede, el nu a ajuns încă la o maturitate a conştiinţei. Numai astfel se explică o asemenea eroare de apreciere a gestului, a efectelor gestului său asupra celorlalţi. — Ai mai văzut pe cineva umbrind aşa pe stradă ? — Da. Odată au mers aşa pe chei nişte marinari străini. Şi am văzut şi într-un film cu cowboy. Să-i explicăm deci, lui Ion Bîrzu, de vreme ce nu i-au explicat la timp cei care aveau căderea s-o facă, să-i explicăm că marinarii străini care aduc cu ei obiceiuri de mahala vin, poate, din nişte mahalale adevărate care la noi nu mai există. Să-l facem să-nţeleagă că, pe de altă parte, ca tînăr muncitor, ca utecist, are datoria să treacă prin filtrul propriei înţelegeri, ceea ce vede la alţii, are obligaţia să „vadă“ critic comportarea celor din jur, fie ei localnici sau străini. Şi să-l convingem, dacă nu e convins, că filmele cu cow-boy reprezintă realităţi care ne sunt străine, sunt emanaţia unei alte lumi. Pentru că, în ultimă instanţă, gestul lui denotă o acută lipsă de respect pentru ceilalţi, dar, în primul rînd, pentru el însuşi, pentru calitatea lui de om. Pentru că, numai ca inconştienţă poate fi taxată „concepţia“ lui Blănaru, la 23 de ani un om în toată firea. „Domnul“ vrea să se distreze ! Şi a găsit cu cale să facă asta pe stradă, imbrîncind trecătorii, jucîndu-se de-a marinarul beat (pentru că nici unul dintre cei trei, atunci cînd mergeau în „pasul marinarului“, nu consumase un strop de alcool !). „Domnul“ vrea să se distreze ! Şi nu-l interesează cîtuşi de puţin dacă „distracţia“ asta a lui îi deranjează pe ceilalţi, nu-i deranjează dacă „bucuria“ lui, de a se hîrjoni ca un copil prost în mijlocul străzii, în văzul lumii, strică după-amiaza cetăţenilor pe care îi îmbrînceşte, pe care îi calcă pe pantofi sau îi obligă să coboare de pe trotuar. — Unde locuieşti, Pavel Blănaru ? — In bloc, am o garsonieră pe strada Mahmudiei. — Ai văzut vreodată un maidan ? — Da, dar nu mai ţin minte. Eram mic şi locuiam la Constanţa. Pe urmă m-am mutat cu părinţii aici. Pavel Blănaru, altfel un muncitor serios, instalator de profesie, a şi uitat cum arată un maidan. Se comportă totuşi ca pe maidan. De ce ? Pentru că refuză să gîndească, să-şi controleze cerebral anumite zone ale existenţei. Pentru că îşi închipuie că e de ajuns să fii un muncitor bun, serios, ca să fii şi un bun cetăţean. Pentru că, impunindu-şi bunul simţ în cea mai mare parte a zilei, îşi permite să renunţe la el pe stradă, poate tocmai acolo unde e mai necesar. Reaua voinţă. Iată ultima şi cea mai periculoasă dintre „bazele“ de idei ale celor ce ies pe stradă cu mahalaua de braţ. Epifan Bucaciuc e unul dintre aceştia. Ne-a „servit“, în cursul discuţiei, o serie de argumente „filozofice“. Ne-a demonstrat şi cunoştinţele sale juridice, explicindu-ne că, „deşi nu s-au purtat frumos, nu au săvirşit nici o infracţiune“. Ne-a făcut o amplă teorie a drepturilor cetăţeneşti. E. B. este un tînăr cu pretenţii. A absolvit liceul, a dat de două ori examen la facultate, fără să reuşească. A călătorit mult, ca sportiv, fost practicant al luptelor clasice. După propria lui expresie, munceşte doar ca să cîştige o pîine, temporar, pînă va izbuti să intre într-o facultate. „Pe stradă fiecare poate face ce vrea !“, afirmă cu nonşalanţă „filozoful“ E. B. Chiar aşa să fie 7 Să nu fi înţeles el, oare, că dreptul de a folosi strada pe care îl are orice cetăţean este condiţionat de obligaţia expresă a tuturor, de a se supune normelor unui comportament civilizat, cerinţelor nescrise ale bunului simţ ? Intîmplările pe care le-am comentat mai sus nu sînt, desigur, dintre cele „foarte grave“. Aparent, nu. Dar ele sînt caracteristice pentru un anumit nivel al educaţiei, al gîndirii, o ţinută joasă a comportamentului. Le-am citat pentru că ele ne pot învăţa să respectăm colectivitatea în care trăim, chiar şi în drumurile cele mai comune. Strada, acest personaj familiar, care ne însoţeşte cînd ne grăbim la locul de muncă, cînd rîfe plimbăm sau nu zeci de alte ipostaze, trebuie ferită de orice formă de manifestare subumană, de orice expresie a unor idei maladive, de mult înmormîntate împreună cu baza lor economică. OVIDIU PĂUN BAIEJI „DE CENTRU" CU SPIRIT DE MAHALA OLIMPIADA STRUNGARILOR Duminică, 1 august, Uzina mecanică Nicolina din Iaşi a găzduit faza judeţeană a Olimpiadei strungarilor, ediţia 1971. După epuizarea celor două probe (practică şi teoretică), juriul a desemnat ca fiind cel mai bun strungar al anului pe tînărul Andrei Ioan, reprezentant al întreprinderii gazdă, în ordine s-au calificat Pavăl Petru, de la aceeaşi întreprindere şi Popovici Aurel, de la Uzina mecanică din Paşcani. La faza de masă concursul a antrenat peste 300 de tineri strungari. Comitetul judeţean Iaşi al U.T.C. şi Consiliul judeţean al sindicatelor au oferit primilor trei clasați importante premii. ION STATE PATRIEI, PARTIDULUI, POPORULUI Jurâmînt fierbinte de credinţă şi dăruire Sîmbătă, în unităţile Forţelor Armate, Consiliul Securităţii Statului şi Ministerului Afacerilor Interne, într-un cadru solemn, cei mai tineri ostaşi au depus jurămîntul de credinţă faţă de patrie şi partid, faţă de poporul ai cărui fii sînt. Prezenţi în două din aceste unităţi am înregistrat — cu ajutorul aparatului de fotografiat şi al carnetului de reporter — cîteva imagini, simţăminte şi gînduri care, toate la un loc, atestă hotărîrea nestrămutată a acestui contingent de a-şi servi cu credinţă patria, de a se pregăti temeinic pentru ca la chemarea partidului şi a ţării să execute fără şovăire misiunile ce-i vor fi încredinţate. Veniţi din fabrici şi din uzine, de pe şantierele de construcţii sau de pe ogoare şi instituţii, soldaţii, toţi ca unul, au jurat să apere, cu preţul vieţii dacă va fi nevoie, munca paşnică a părinţilor şi fraţilor lor, a tovarăşilor rămaşi la locurile de muncă, a întregului nostru popor. Au făcut acest legămînt, piatră de hotar în atingerea majoratului politic şi cetăţenesc, soldaţii Matei Gheorghe, Radu Gheorghe, Zărnescu Romeo şi Ene Grigore din subunitatea comandată de locotenentul major Miclea Lucian ; au făcut acest legămînt soldaţii Purnichi Paul, Costin Marian, Acatrinei Mihai, Vasilescu Gh. Ion, din subunitatea comandată de locotenentul Marin Iulian; au făcut acest legămînt toţi cei care au îmbrăcat haina militară pentru a-şi face datoria de onoare faţă de ţară. Veniţi să deprindă tainele mînuirii tehnicii de luptă şi ale artei militare, ei s-au angajat — cu sobrietatea şi bărbăţia cerută de acest unic şi înălţător moment — să devină apărători de nădejde ai pămîntului strămoşesc, să ducă mai departe tradiţia glorioasă a armatei române, să răspundă cu promptitudine tuturor sarcinilor. In faţa comandantului, cu mîinile puternic încleştate pe armă, cu voce fermă, soldatul Vîrban Marin rosteşte răspicat textul Jurămîntului. Ii citeşti pe faţă şi în priviri intensitatea ce care trăieşte emoţionantele clipe ale solemnităţii. In viaţa civilă a fost electrician. Părinţii sînt membri cooperatori în comuna Brebeni-Olt. A fost un tînăr ca mulţi alţii, după cum el însuşi mărturisea cu modestie. In faţa drapelului unităţii se angaja să devină un ostaş foarte bun. Spre mîndria părinţilor şi a foştilor tovarăşi de muncă, spre mîndria tuturor celor ce-i înconjoară. Prin faţa tribunelor în care se află cadre cu munci de răspundere în instituţiile amintite, reprezentanţi ai organelor de partid şi U.T.C., membri ai gărzilor patriotice, ai detaşamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, pionierii defilează subunitate după subunitate, finind cadenţa, soldaţii care, cu numai cîteva clipe înainte, au depus jurămîntul militar. Parada, moment al ceremonialului, simbolizează, de fapt, acea forţă de nezdruncinat, tăria pe care o dă hotărîrea colectivă de a acţiona, de a lupta şi munci cu toată dăruirea spre binele patriei şi a poporului. AL. DOBRE Să ştii că porţi răspunderea libertăţii şi independenţei ţării de NICOLAE JIANU Dacă e adevărat că toate clipele tinereţii îşi au Încărcătura lor de originalitate şi emoţie, odată trecut pragul maturităţii suntem intimpinaţi de mari întrebări, de acele probleme care privesc rostul nostru pe lume, sensul existenţei întregi. In condiţiile societăţii noastre Întrebarea fundamentală pe care şi-o pune un tînăr se referă la aspiraţia de a înţelege şi de a se confunda cu marile idealuri ale poporului, de a căror împlinire este legat propriul său destin. Există un moment care simbolizează cu precădere legătura cu sufletul Patriei, cu trecutul, cu prezentul, cu viitorul ei, este momentul depunerii jurămintului pe care-l trăieşte acum cea mai tînără generaţie de ostaşi ai armatei noastre. In faţa drapelului desfăşurat, in faţa comandanţilor, cu miinile încleştate pe uneltele lor de instruire şi de luptă, mii de glasuri tinere şi puternice rostesc legămintul suprem : „Jur să fiu gata încind să lupt pentru apărarea patriei mele. Republica Socialistă România...“. Sub cerul inait şi senin al ţării cuvintele acestea capătă înţelesuri adinei, depăşesc valoarea indatoririi cetăţeneşti, se inscriu în şirul cel lung al legămintelor care au purtat prin leacuri fiinţa noastră naţională. Să ştii că douăzeci de milioane de oameni au încredere in braţul tău tinăr, in mintea ta ageră, în ochiul tău clarvăzător, să ştii că porţi răspunderea integrităţii şi libertăţii patriei, să ai conştiinţa participării la aşezarea unei lumi drepte, bazată pe respect şi demnitate, ce poate fi mai înălţător şi ce bucurie mai deplină pentru un om tînăr ? Actul solemn al depunerii jurămîntului are loc într-un moment de mare efervescenţă ideologică, de entuziasm constructiv şi de profundă angajare socială. Starea aceasta, caracteristică societăţii noastre, definitorie pentru politica Partidului Comunist Român, este de natură să insufle celor mai tineri ostaşi, întregii noastre armate, sentimentul participării la o operă măreaţă, conştiinţa că nimic nu va putea opri ridicarea României pe treptele înalte ale civilizaţiei socialiste. In ceasurile lor de instrucţie, în marşurile lor pe drumurile ţării, in sălile de pregătire teoretică, în nopţile liniştite ale odihnei lor, pe ape şi un văzduh, la hotarele pămîntului românesc, oriunde ii va purta nobila lor misiune, ostaşii vor vedea mereu chipul sfint al patriei vor auzi respiraţia ei puternică, în inima lor vor simţi bătaia inimilor noastre, ale tuturor. Jurămîntul pe care ei l-au rostit ieri este, de fapt, jurămîntul tuturor bărbaţilor din această ţară. Zile fierbinţi şi bogate (Urmare din pag. 1) prin valorificarea resurselor naturale şi aplicabilitatea ştiinţei la dezvoltarea economică a patriei. Interesant, printre succesele de pînă acum ale cercetătorilor atomişti se numără şi aplicarea unei metode de penetrare şi cercetare cu ajutorul fasciculelor laser a direcţiilor fronturilor de lucru la străpungerile de tuneluri de la Hidrocentrala de pe Lotru ! Intre muncitorii lui Pavel Oţel, curajoşii din subteranele Lotrului, şi cei ce declanşează energiile uriaşe din interiorul atomului se naşte astfel o legătură trainică, durabilă, concretizată în acelaşi spirit de devotament patriotic. Cum spuneam, săptămîna trecută a cunoscut temperaturi mari pe ogoare. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost şi de data aceasta alături de cei care au înfruntat razele toride ale soarelui pentru a aduna în hambare bogăţia mare a cîmpurilor de grîne. De reţinut este însă faptul că şi în acest vast perimetru al muncii, secretarul general s-a preocupat nu numai de „problemele zilei" pe ogoare, dar şi de perspectivele îmbunătăţirii muncii, ale înfloririi satelor şi oraşelor, de dezvoltarea economiei localităţilor. În judeţele Argeş, Vîlcea şi Olt, conducătorul partidului şi oamenii muncii au vorbit despre recolte şi rezultate în producţie, despre cîştigurile oamenilor, despre planurile şi măsurile lor de a obţine mai mult grîu, mai multe fructe şi legume, mai multe produse industriale. Spiritul neobosit de muncă al secretarului general al partidului a insuflat entuziasmul celor tineri. Dacă în cronica de sâptâmîna trecută vorbeam despre prima zi de lucru a tinerilor organizaţi în Şantierul naţional al tineretului de la Tîrgovişte, cititorul poate găsi chiar în ziarul de astăzi o nouă iniţiativă, aceea a studenţilor care au participat la Tabăra de instruire de la Izvorul Mureşului de a se organiza într-o brigadă de muncă patriotică pentru a lucra pe şantierul Institutului politehnic din Bucureşti Sute de mii de alţi tineri au participat în săptămîna care a trecut la numeroase alte acţiuni voluntarpatriotice, pe şantiere şi ogoare. Cronica de astăzi ne oferă totodată prilejul să consemnăm o iniţiativă importantă a Uniunii Tineretului Comunist, ca urmare a unei şedinţe de lucru care a avut loc la C.C. al U.T.C. în săptămîna precedentă, în toate organizaţiile judeţene, municipale, orăşeneşti, în marile întreprinderi, în comune şi instituţii au început instruirile activelor U.T.C. în vederea dezbaterii în toate organizaţiile U.T.C. a importantelor documente de partid. Propunerile de măsuri şi Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătuirea de lucru cu aparatul de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, înscriindu-se ca obiective principale ale activităţii politice şi ideologice , pe care o vor desfăşura organizaţiile U.T.C- în luna august, dezbaterile vor prilejui ,amănunţite analize ale muncii desfăşurate de tineri, elaborarea unor planuri de îmbunătăţire generală a activităţii U.T.C. ...Fierbinte, de-a dreptul toridă, săptămîna trecută s-a încheiat cu un bogat palmares de fapte. Fapte ale noastre, ale tuturor. LUW/ 2 AUGUST 1971 JRWM BIMSE In mir. Continuînd satira de moravuri, serialul „Brigada diverse“ (scenariu N. Ţie și Mircea Drágan, regia Mircea Dragan), ne oferă alte două scheciuri cinematografice, „ Femeia fără semnalmente“ și „Văduve cu termen redus", povestiri în care cunoscutele personaje din brigada căpitanului de miliţie Panait şi cei trei delincvenţi sunt, pe rînd, implicaţi într-o afacere cu falsificatori de bani plus nişte hoţii în stil mare in complicitate cu un grup de prostituate. Unii „implicaţi“ in descoperirea autorilor acestor fapte, alţii, autorii lor... Faţă de primul film, actualul BRIGADA DIVERSE IN ALERTA a câştigat în coerenţa naraţiunii cinematografice şi a mai renunţat într-o măsură evidentă la umorul grosier. Totuşi, filmul încă nu depăşeşte în întregul său stadiul bunelor intenţii. In primul rînd, subiectul din „FEMEIA FARA SEMNALMENTE“ a scăpat la un moment dat din mină, rezolvarea — prinderea falsificatorilor — e un deux-machina, realizatorii filmului urmărind prea mult pitorescul lexical al personajelor. In mod deosebit menţionăm ca parazitară în acţiunea filmului, conţinînd un umor dubios lunga secvenţă de striptease. Adică, vrind să satirizeze moravurile unui personaj feminin, autorii nu găsesc altă soluţie decit să ne reproducă scena cu pricina. Eroina, ale cărei îndeletniciri sunt lesne de bănuit, acceptă să se dezbrace pentru bani, pentru ca cel care plăteşte să — cităm replica din film — ...„ajungă la adevărul ei". Cu toate bunele intenţii şi cu toată vizibila diferenţă de calitate, faţă de primul episod nu putem să nu spunem că ni se pare criticabilă mentalitatea după care incriminarea satirică a moravurilor înseamnă chiar aducerea în scenă a moravurilor incriminate ! „VĂDUVE CU TERMEN REDUS“ are un subiect mai închegat, acţiunea e mai verosimilă, personajele mai bine conturate. Insă este supărător faptul că în tot acest film personajele pozitive, căpitanul Panait şi plutonierul Căpşună, interpretate de Toma Caragiu şi Sebastian Papaiani sunt pină la urmă simple prezenţe comice. Prin stîngăcia cu care ei acţionează trezesc adeseori zîmbetul ironic al spectatorului. Nu acelaşi lucru se întîmplă cu cei trei delincvenţi, Patraulea, Steriade şi Trandafir care sunt prezentaţi in prim planul acţiunii într-o optică destul de blajină, ba chiar in aşa fel incit să trezească simpatia spectatorilor. Trebuie să spunem însă că interpreţii brigăzii diverse, Toma Caragiu şi Sebastian Papaiani, reuşesc să acopere lipsurile rolurilor lor ceea ce nu este însă de natură a face ca „simpatia“ spectatorilor să nu fie acordată adversarilor lor, interpretaţi de excelenţi actori de comedie ca Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Jean Constantin. In plus aceştia din urmă deţin şi roluri mult mai generoase in economia filmului. Credem că în continuarea lui serialul ar trebui să reliefeze mai mult în primul rînd grupul celor care în numele legii, acţionează impotriva delincventei şi aceasta chiar dacă e vorba de o comedie.