Scînteia Tineretului, septembrie 1971 (Anul 27, nr. 6933-6958)
1971-09-01 / nr. 6933
COMBATIVITATEA PRINCIPIALĂ, DESCHISĂ, TOVĂRĂŞEASCĂ Din punctul de vedere al desfăşurării procesului de modelare comunistă a conştiinţei membrilor organizaţiei, de educare a tuturor tinerilor în spiritul trăsăturilor omului nou, constructor al socialismului, experienţa acumulată pînă în prezent evidenţiază, ca o cerinţă indispensabilă, afirmarea ideilor, atitudinilor, convingerilor, personalităţii omului de tip nou în condiţiile receptării combative, militante, a evenimentelor interne fiecărui colectiv, a diverselor manifestări ivite în comportarea unuia sau altuia dintre uterişti. Fără îndoială, că mai mult decît soluţionarea efectivă a unui „caz", acest efort duce la sporirea întregii capacităţi educative a organizaţiei, îi asigură un grad mai înalt de eficienţă. Sub acest aspect ne-am propus să investigăm în articolul de faţă preocupările unei organizaţii U.T.C., cu deosebire instrumentele educative ale intervenţiilor pe care aceasta le practică. Terenul concret al cercetării noastre l-a constituit organizaţia U.T.C. de la uzina bucureşteana „Steaua Roşie". Iată, pentru început, o situaţie despre care nu se poate spune că ar avea nota unei excepţii. In organizaţia nr. 4 din secţia T.A., sunt cîţiva utecişti care, în mod constant, nu participă la acţiunile organizaţiei. Prin ea însăşi, distanţarea faţă de viaţa colectivului contravine respectării calităţii politice de membri ai organizaţiei, pe care o au cei în cauză. Explicarea fenomenului de către Mircea Ioanăş, secretarul organizaţiei, aruncă o lumină semnificativă asupra motivelor care îi determină pe aceşti tineri să adopte o astfel de poziţie. „Mai întîi interesele mele personale şi apoi cele colective“, sînt cuvinte adeseori întîlnite în răspunsurile pe care secretarul organizaţiei le-a primit din partea unora. De fapt, această ierarhizare nefirească operată între interesele individuale şi cele generale trădează o mentalitate incompatibilă cu calitatea de utecist, cu conştiinţa unui tînăr al zilelor noastre. Pentru biroul organizaţiei U.T.C., confruntarea cu asemenea atitudine individualistă s-a rezumat doar la blamarea într-o şedinţă a celor in cauză. Dar în comportarea celor vizaţi nu s-a operat nici o schimbare. „Nu i-am convins“, recunoştea Mircea Ioanăş. Explicaţia nereuşitei trebuie să pornească, însă, de la observaţia, justă de altfel, făcută chiar de secretarul U.T.C. : comportamentul negativ analizat îşi află provenienţa în mentalitatea bolnăvicioasă a individualismului Contracararea ei, potrivit unor norme educative lesne de înţeles, solicita în primul râind un dialog cu tinerii care au astfel de ieşiri şi nu numai o „tragere la răspundere“ oficială, in şedinţă. Faţă de atitudini trebuia răspuns cu atitudini. Această confruntare deschisă de opinii, şi nu numai opinii, cu participarea tuturor tinerilor a lipsit din intervenţia organizaţiei. Nu s-a înţeles că răspunsul cel mai adecvat era acela al afirmării combative a unei poziţii ideologice clare, prin demonstrarea convingătoare şi argumentată a incompatibilităţii manifestărilor de individualism intr-un colectiv politic cum este organizaţia U.T.C., a distanţei care separă personalitatea autentică a unui utecist faţă de asemenea manifestări. In aceiaşi termeni se poate aduce în discuţie şi instabilitatea pe locul de muncă a tinerilor din secţia montaj. Frecvent, comitetul U.T.C. este în situaţia de a constata plecările din uzină ale unor tineri angajaţi cu numai citeva săptămîni în urmă. Simptomatic este faptul că momentele acestea survin atuncicînd noii angajaţi sunt puşi să execute operaţii mai dificile, când solicitările la efort sunt mai mari. Şi în această privinţă organizaţia cunoaşte adevărata cauză a fenomenului. Fuga de greutăţi, de efort, este mult prea evidentă, pentru a putea fi trecută cu vederea. „Lasă că mă ţine mama, banii mei sunt pentru distracţii“, sună argumentul de care se servesc unii tineri. In ceea ce priveşte necesitatea combaterii lor, biroul organizaţiei U.T.C. din secţia montaj nu a întreprins mai nimic, considerîndu-se pus în faţa unor situaţii fără ieşire, inevitabile. „N-avem cum interveni“, afirmă Marian Gruber, membru al biroului. S-ar putea să fie aşa, dacă ţinem seama că în înţelesul interlocutorului, intervenţiile biroului, ale organizaţiei înseamnă, de fapt, măsuri administrative. A înfrunta deschis, curajos, ideea parazitismului afişat, a opune acestor tineri exemplul acelor mulţi alţii care, chiar in uzină, înţeleg să-şi facă datoria, să depăşească greutăţile care apar, să-şi asigure prin propriul efort o existenţă demnă — iată modalităţi de acţiune care nu au intrat în vederea biroului. Tinerii care se perindă prin uzină ignoră această realitate pozitivă, nu o cunosc pe viu, confirmată de atîtea şi atîtea reuşite zilnice. Este dincolo de orice îndoială că folosirea acestor argumente putea TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniti-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, nr. 69336 PAGINI —30 BANI MIERCURI1 SEPTEMBRIE 1971 în sistemele de irigaţii din judeţul Ialomiţa ASPERSOARELE nu funcţionează, fiindcă apa nu aduce si... MOTOPOMPIŞTI Şi in acest an judeţul Ialomiţa beneficiază de importante investiţii pentru extinderea suprafeţelor amenajate pentru irigaţii. Ca urmare, la finele anului 1971, suprafaţa amenajată pentru irigaţii va depăşi 200 000 hectare, ceea ce creează condiţii deosebite, pentru practicarea unei agriculturi intensive de mare productivitate. Dar simpla dare in folosinţă a unui sistem nu înseamnă şi obţinerea automată a unor producţii superioare. Predarea către beneficiar a suprafeţei amenajate nu constituie decit premisa. Fructificarea investiţiilor abia de aici încolo începe , beneficiarul fiind cel care poartă marea răspundere a folosirii lor in condiţii de eficienţă economică ridicată. Onorindu-şi cum se cuvine această răspundere, in judeţul Ialomiţa multe unităţi au realizat producţii ce răsplătesc cu prisosinţă cheltuielile pentru amenajări. Recordului de 11 000 kilograme boabe la hectarul de porumb înregistrat de ferma nr. 3 Jegălia, ii urmează o serie întreagă de alte unităţi. La aceste performanţe au năzuit desigur şi unităţile mai recent beneficiare ale unor asemenea amenajări. Numai că între a năzui şi a realiza, în unele cazuri, este o distanţă foarte mare. Că asemenea performanţe puteau fi atinse de toate unităţile nu mai încape nici o îndoială. Că ele nu au fost însă atinse este o realitate regretabilă, ale cărei cauze şi consecinţe le descifrăm mai jos. Sistemul de irigaţii ŞTEFAN CEL MARE, recepţionat parţial (15 000 hectare) din 1970, a intrat la începutul acestui an în exploatare cu suprafaţa de 26.000 hectare fiind astfel racordate încă zece cooperative agricole. Peste 100 specialişti — ingineri şi tehnicieni — ale unei unităţi specializate în întreţinere şi asistenţă tehnică pentru exploatarea sistemelor de suprave-N. COŞOVEANU (Continuare in pag. a V-a) PENTRU ELEVI Lucrări de montaj la ultima turbină de la Porţile de Fier Foto : O. PLECAN La ferma Teleajen — din cadrul Întreprinderii agricole de stat Movila Vulpii — rodul acestui an a fost mult sporit şi prin irigaţii. Foto: NIEDL MIHAI Revenind, după un an, printre tinerii muncitori ai Uzinei ,,Industria sîrmei" Cîmpia Turzii Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit pe directorul executiv al 01011. „ Avem un colectiv omogen, format aproape în exclusivitate din tineri care îşi cunosc meseria, înţeleg să se achite cit mai bine de sarcinile care le revin pe linie de producţie, ne spune de la început ing. NICOLAE GIURGIU, şef de atelier la sub IN PAGINILE 3-4 • O VACANTA FIERBINTE • SCHIMBUL ŞTAFETELOR • ROADELE VACANTEI — POEZII — PROZĂ Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi după-amiază, pe Ibrahim Helmi Abdel-Rahman, directorul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dezvoltarea industrială, secţia cabluri de tracţiune de la trăgătoria de oţel tare,nr. 2, „Industria sirmei“-Cîmpia Turzii. O dovedeşte de altfel şi faptul că planul se realizează lună de lună, că nu avem absenţe nemotivate şi nici reclamaţii din partea beneficiarilor, iar contractele sunt onorate la zi. Pentru un moment avem impresia că am greşit secţia, că am nimerit la trăgătorii de oţel tare nr. 1, unde ştiam de anul trecut că tinerii s-au dovedit intr-adevăr capabili de o astfel de ispravă. La T.O.T.-2 însă, cu un an în urmă când am mai fost aici, situaţia era cu totul alta. După mai bine de un an de la intrarea în funcţiune T.O.T.-2 continua să-şi menţină reputaţia de secţie „cu probleme“. Era cea mai modernă din uzină şi în acelaşi timp aici se acumulau cele mai multe absenţe nemotivate, cele mai multe abateri de la disciplină şi de aici cele mai mari dificultăţi în realizarea planului de producţie. La toate acestea se adăuga, nu întîmplător desigur, faptul că tocmai aici se putea găsi organizaţia U.T.C. cu activitatea cea mai slabă. Sunt lucruri despre care acum tov. ing. NICOLAE GIURGIU, vizibil stînjenit că le reamintim, ar vrea să nu se mai vorbească. Preferă să ne dea amănunte despre activitatea de acum a tinerilor, despre climatul de responsabilitate instaurat în ultimul timp, încercînd să ne convingă că „secţia este aceeaşi, dar oamenii s-au schimbat intrucîtva“. — Dacă atunci cind aţi mai I. MORARU (Continuare in pag. a ll-a) A participat Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC AL „SCÎNTEII TINERETULUI“ nr. 40 — De ce să nu dau ? mă interpela, aproape agresiv, comeseanul meu, în bufetul lacto-vegetarian din Vatra Dornei. — Dar de ce să dai ? Fata are un salariu și, după cum ai văzut, ți-a numărat restul pînă la centimă, iar cînd ai zis să-și oprească doi lei s-a roșit ca de o jignire strașnică. — Lasă dom’le, nu mă învăţa dumneata pe mine ! Ce, ea n-are nevoie de-un ban în plus ? — Bine omule, da n-auzişi că are salariu ? interveni al treilea consumator. — Are, n-are, eu ştiu, aşa am învăţat de la bătrînu-meu, că omul care te serveşte trebuie cinstit şi el cu ceva. Că doar nu degeaba stă dinainte la oricine cit e ziulica de lungă ! Şi moş Grăniceanu, inginer pensionar, partenerul meu de şah la clubul din Dorna încheie discuţia, lăsînd pe masă două monede de un leu. Cazul nu e deloc singular. Aşa cum îmi spunea Irina Sasu, ospătăriţa care refuzase bacşişul, „sunt numeroşi cei care se indignează atunci cînd un ospătar nu primeşte bacşişul oferit. Mai ales cei în vîrstă, însă şi foarte mulţi tineri consumatori consideră că această calitate le conferă dreptul de a ne jigni, oferindu-ne cîţiva lei de pomană“. Este adevărat, mulţi dintre consumatori nu numai că nu se opun practicii bacşişului, dar stinjenesc chiar eforturile noastre în această direcţie, îmi spunea, deunăzi, responsabilul bufetului „Feldioara“ din Capitală. Noi am iniţiat o acţiune la care participă toţi ospătarii, am hotărît de comun acord ca nimeni să nu mai accepte, în vreun fel, o sumă necuvenită. OVIDIU PĂUN (Continuare în pag. a V-a) Tentativa ceea ce nu d Şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.G.R. In ziua de 31 august 1971 a avut loc şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Au participat miniştri şi şefi ai unor instituţii centrale. În cadrul şedinţei au fost examinate şi aprobate propunerile privind îmbunătăţirea activităţii Academiei de învăţămînt social-politic „Ştefan Gheorghiu" , lărgirea şi reorganizarea şcolilor interjudeţene pentru pregătirea activiştilor de partid, ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, precum şi propunerile de organizare a Institutului pentru pregătirea cadrelor de conducere din economie şi administraţia de stat. Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a mai adoptat hotărîri cu privire la executarea unor lucrări de investiţii, modificarea Decretului pentru organizarea şi funcţionarea Băncii de Investiţii, precum şi cu privire la alte probleme curente. Didactica“ şi zestrea şcolii Pentru a ne face o imagine despre îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale întreprinderii de materiale didactice, am apelat mai întîi la tovarăşul Panaite Smegnea, directorul Direcţiei dotării şi aprovizionării din Ministerul Invăţămîntului, întreprinderea „Didactica“ îşi livrează cu o bună ritmicitate produsele, pină in prezent onorindu-şi obligaţiile contractuale in proporţie de 68,3 la sută din planul anual. Pentru o şi mai bună exemplificare, notăm că înainte cu o lună şi 10 zile de încheierea primelor trei trimestre, întreprinderea livrase 89,5 la sută din materialele contractate pentru această perioadă. Bune rezultate deci pină acum, la producţia deja contractată. Dar in ceea ce priveşte cerinţele viitoare ? Referitor la acest aspect să dăm cuvintul tovară- 14 zile pînă la începerea anului şcolar ului inginer Traian Grădescu, directorul întreprinderii : — învăţământul solicită pe zi ce trece o dotare tot mai modernă, care să permită o cit mai bună instruire concretă a elevilor, şi noi trebuie să răspundem acestor cerinţe. Răspunsul concret se traduce în producerea sau omologarea unor materiale didactice noi, în înfiinţarea unor noi sectoare de producţie. Din totalul de 40 de sortimente fabricate în 1971 pentru anul şcolar 1971—1972, şapte sunt sortimente noi, în afară de aceste produse noi (care vor fi livrate către şcoli pînă la 15 noiembrie 1971), întreprinderea a mai asimilat un lot (lot de 7 produse) care va intra în fabricaţie în trimestrul I al anului 1972. Din aceste produse, cite o serie mică de 50—100 de bucăţi se vor produce încă din trimestrul IV al anului în curs. De reţinut că materialele didactice noi care se vor produce in 1972 au fost deja comunicate Bazei de aprovizionare şi desfacere a Ministerului învăţămîntului, contractele fiind în curs de definitivare. Pentru o mai bună calitate a produselor de care vorbeam, cit şi pentru procesul de producţie în general, a fost dat în folosinţă atelierul de galvanoplastie şi cromaj. Pentru realizarea unor sortimente noi din domeniul biologiei, a intrat în funcţiune atelierul de ELISABETA NIŢESCU (Continuare în pag. a ll-a) vwwwwvwwvwvwwwwwwwvwwww^ ! BOEMISMUL de IULIAN NEACŞU !; ► Se ştie cum un „apropitar sadea", sătul de fluşturelile ► fie-si, ar fi ameninţat-o cu dezmoştenirea, la care pupila ► şi-ar fi cerut cu ţîfnă partea de la mama ca să se facă *y * „boemă" ! luînd în loc de aceasta palme şi blesteme : „decît neisprăvită de «boemă», mai bine moartă în pă► mînt, la cimitir!" Ce va fi însemnînd boema pentru fie- % ► care astăzi e lesne de înţeles: pentru tată, boema odras► lei era iar un farafastric de inimă visătoare şi simţită, dar ► şi un avertisment de grabnic măritiş, adică de grabnică ► aşezare în rîndul lumii, de „isprăvire" ; pentru bovarica , ► ► justiţă boema însemna mai ales libertatea de a-şi face ► de cap departe de zdravănă ocrotire a tatălui, dar sub * y ~ sunătoarea ocrotire a scumpei decedate. Mai era însă şi < ► boemul visat, băiat delicat, de familie, ieşit din lume din ► pricina primului amor neîmpărtăşit : tip romantic, cu pletee de poet, cu pălărie neagră, mare şi pleoştită ca o cloşcă , pe ochi, cu pelerină largă de trubadur recitîndu-i cu pa- S ► timă duioasele versuri proprii, ori şoptindu-i la ureche * " romanţe într-o cîrciumioară la şosea, în faţa unei ulcele y ► cu vin roşu, de inimă albastră ! Deci ea, boema, el, boe- % * mul, şi boemia-i gata ! Poveste bună de dat ochii peste ► cap cu graţie şi de smiorcăit delicat în batistufă, boemia * * ► a beneficiat de aură romantică tocmai pentru că a înglo- J bat în general, din ignoranţă de „pansion" ori din real► y voinţă de „apropitar", tot ceea ce putea să însemne „ne► isprăvit" în ochii unei lumi „isprăvite": poet, artist, mu► zician, student sărac, alături de becher, petrecăreţ, aven , ► y furier bagabond... Această alăturare perfidă n-a făcut ► altceva decît să creeze o confuzie artificioasă ce-i dă► dea rang de mare creator, neînţeles, oricărui adunat de , ► , cîrciumă şi cafenea. Fire de boem(ă), se spunea, şi imediat ► formularea aceasta presupunea prin confuzie existenţa ► talentului ieşit din comun : ce vrei, fire de artist(ă). Astfel ,► y certificatul de lene, de parazitarism ajungea certificat de ► poet, muzician, artist... Boemul de altădată nu ţinea însă ] ► J deloc să treacă astfel, el se mulţumea doar să îndepli- ,' ► nească anumite condiţii de boemie : să n-aibă bani sau % ► să aibă puţini, de la părinţi, ori de la prietenii „cuminţi", ► să poarte uniforma boemă, să stea la mansardă sau în► tr-o cămăruţă fără chirie. Nu-şi aroga drepturi — era unul ► indiferent, nu cerea legitimaţii, nu semna cereri oficiale, Joy nu călătorea la clasa întîi, nu scria, avea mereu ceva în ► cap, ceva colosal, un roman, o invenţie, o simfonie şi cînd <, se sătura de ajutorările mai mult sau mai puţin întîmplă► toare sfîrşea de obicei ca funcţionar ratat, înăcrit, cu coa- ni ► tele roase de biroul pe care eşuase, uneori însurat şi cu <[ ► (Continuare în pag. a V-a) L