Scînteia Tineretului, septembrie 1971 (Anul 27, nr. 6933-6958)

1971-09-01 / nr. 6933

COMBATIVITATEA PRINCIPIALĂ, DESCHISĂ, TOVĂRĂŞEASCĂ Din punctul de vedere al desfăşurării proce­sului de modelare comunistă a conştiinţei mem­brilor organizaţiei, de educare a tuturor tine­rilor în spiritul trăsăturilor omului nou, con­structor al socialismului, experienţa acumulată pînă în prezent evidenţiază,­­ ca o cerinţă in­dispensabilă, afirmarea ideilor, atitudinilor, convingerilor, personalităţii omului de tip nou în condiţiile receptării combative, militante, a evenimentelor interne fiecărui colectiv, a di­verselor manifestări ivite în comportarea unuia sau altuia dintre uterişti. Fără îndoială, că mai mult decît soluţionarea efectivă a unui „caz", acest efort duce la sporirea întregii capacităţi educative a organizaţiei, îi asigură un grad mai înalt de eficienţă. Sub acest aspect ne-am propus să investigăm în articolul de faţă pre­ocupările unei organizaţii U.T.C., cu deosebire instrumentele educative ale intervenţiilor pe care aceasta le practică. Terenul concret al cer­cetării noastre l-a constituit organizaţia U.T.C. de la uzina bucureşteana „Steaua Roşie". I­ată, pentru început, o situaţie despre care nu se poate spune că ar avea nota unei ex­cepţii. In organizaţia nr. 4 din secţia T.A., sunt cîţiva utecişti care, în mod constant, nu par­ticipă la acţiunile organizaţiei. Prin ea însăşi, distanţarea faţă de viaţa colectivului contravine respectării calităţii politice de membri ai organizaţiei, pe care o au cei în cauză. Explicarea fenomenului de către Mircea Ioanăş, secretarul organiza­ţiei, aruncă o lumină semnifica­tivă asupra motivelor care îi determină pe aceşti tineri să a­­dopte o astfel de poziţie. „Mai întîi interesele mele personale şi apoi cele colective“, sînt cu­vinte adeseori întîlnite în răs­punsurile pe care secretarul or­ganizaţiei le-a primit din partea unora. De fapt, această ierarhi­zare nefirească operată între in­teresele individuale şi cele ge­nerale trădează o mentalitate incompatibilă cu calitatea de utecist, cu conştiinţa unui tînăr al zilelor noastre. Pentru biroul organizaţiei U.T.C., confruntarea cu asemenea atitudine indivi­dualistă s-a rezumat doar la blamarea într-o şedinţă a celor in cauză. Dar în comporta­rea celor vizaţi nu s-a operat nici o schimbare. „Nu i-am convins“, recunoştea Mircea Ioanăş. Explicaţia nereuşi­tei trebuie să pornească, însă, de la observaţia, justă de alt­fel, făcută chiar de secretarul U.T.C. : comportamentul ne­gativ analizat îşi află pro­venienţa în mentalitatea bolnă­vicioasă a individualismului Contracararea ei, potrivit unor norme educative lesne de înţe­les, solicita în primul râind un dialog cu tinerii care au astfel de ieşiri şi nu numai o „trage­re la răspundere“ oficială, in şedinţă. Faţă de atitudini tre­buia răspuns cu atitudini. Aceas­tă confruntare deschisă de opi­nii, şi nu numai opinii, cu par­ticiparea tuturor tinerilor a lip­sit din intervenţia organizaţiei. Nu s-a înţeles că răspunsul cel mai adecvat era acela al afir­mării combative a unei poziţii ideologice clare, prin demonstra­rea convingătoare şi argumenta­tă a incompatibilităţii manifes­tărilor de individualism intr-un colectiv politic cum este orga­nizaţia U.T.C., a distanţei care separă personalitatea autentică a unui utecist faţă de asemenea manifestări. In aceiaşi termeni se poate aduce în discuţie şi instabilita­tea pe locul de muncă a tine­rilor din secţia montaj. Frec­vent, comitetul U.T.C. este în situaţia de a constata plecările din uzină ale unor tineri anga­jaţi cu numai citeva săptămîni în urmă. Simptomatic este fap­tul că momentele acestea sur­vin atunci­­cînd noii angajaţi sunt puşi să execute operaţii mai dificile,­­ când solicitările la efort sunt mai mari. Şi în această privinţă organizaţia cunoaşte a­­devărata cauză a fenomenului. Fuga de greutăţi, de efort, este mult prea evidentă, pentru a putea fi trecută cu vederea. „Lasă că mă ţine mama, banii mei sunt pentru distracţii“, sună argumentul de care se servesc unii tineri. In ceea ce priveşte necesitatea combaterii lor, bi­roul organizaţiei U.T.C. din sec­ţia montaj nu a întreprins mai nimic, considerîndu-se pus în faţa unor situaţii fără ieşire, inevitabile. „N-avem cum inter­veni“, afirmă Marian Gruber, membru al biroului. S-ar putea să fie aşa, dacă ţinem seama că în înţelesul interlocutorului, in­tervenţiile biroului, ale organiza­ţiei înseamnă, de fapt, măsuri administrative. A înfrunta des­chis, curajos, ideea parazitismu­lui afişat, a opune acestor tineri exemplul acelor mulţi alţii care, chiar in uzină, înţeleg să-şi facă datoria, să depăşească greutăţile care apar, să-şi asi­gure prin propriul efort o exi­stenţă demnă — iată modalităţi de acţiune care nu au intrat în vederea biroului. Tinerii care se perindă prin uzină ignoră acea­stă realitate pozitivă, nu o cunosc pe viu, confirmată de atîtea şi atîtea reuşite zilnice. Este din­colo de orice îndoială că folo­sirea acestor argumente putea TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniti-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, nr. 69336 PAGINI —30 BANI MIERCURI1 SEPTEMBRIE 1971 în sistemele de irigaţii din judeţul Ialomiţa ASPERSOARELE nu funcţionează, fiindcă apa nu aduce si... MOTOPOMPIŞTI Şi in acest an judeţul Ialo­miţa beneficiază de importante investiţii pentru extinderea su­prafeţelor amenajate pentru iri­gaţii. Ca urmare, la finele anu­lui 1971, suprafaţa amenajată pentru irigaţii va depăşi 200 000 hectare, ceea ce creează condiţii deosebite, pentru practicarea u­­nei agriculturi intensive de ma­re productivitate. Dar simpla dare in folosinţă a unui sistem nu înseamnă şi obţinerea automată a unor producţii su­perioare. Predarea către bene­ficiar a suprafeţei amenajate nu constituie decit premisa. Fructificarea investiţiilor abia de aici încolo începe , benefi­ciarul fiind cel care poartă ma­rea răspundere a folosirii lor in condiţii de eficienţă econo­mică ridicată. Onorindu-şi cum se cuvine această răspundere, in judeţul Ialomiţa multe uni­tăţi au realizat producţii ce răsplătesc cu prisosinţă chel­tuielile pentru amenajări. Re­cordului de 11 000 kilograme boabe la hectarul de­ porumb înregistrat de ferma nr. 3 Jegă­­lia, ii urmează o serie întreagă de alte unităţi. La aceste per­formanţe au năzuit desigur şi unităţile mai recent beneficiare ale unor asemenea amenajări. Numai că între a năzui şi a realiza, în unele cazuri, este o distanţă foarte mare. Că ase­menea performanţe puteau fi atinse de toate unităţile nu mai încape nici o îndoială. Că ele nu au fost însă atinse este o realitate regretabilă, ale cărei cauze şi consecinţe le descifrăm mai jos. Sistemul de irigaţii ŞTEFAN CEL MARE, recepţionat parţial (15 000 hectare) din 1970, a intrat la începutul acestui an în ex­ploatare cu suprafaţa de 26.000 hectare fiind astfel racordate încă zece cooperative agricole. Peste 100 specialişti — ingineri şi tehnicieni — ale unei unităţi specializate în întreţinere şi a­­sistenţă tehnică pentru exploa­tarea sistemelor de suprave-N. COŞOVEANU (Continuare in pag. a V-a) PENTRU ELEVI Lucrări de montaj la ultima turbină de la Porţile de Fier Foto : O. PLEC­AN La ferma Teleajen — din cadrul Întreprinderii agricole de stat Movila Vulpii — rodul acestui an a fost mult sporit şi prin irigaţii. Foto: NIEDL MIHAI Revenind, după un an, printre tinerii muncitori ai Uzinei ,,Industria sîrmei" Cîmpia Turzii Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit pe directorul executiv al 01011. „ Avem un colectiv omogen, format aproape în exclusivitate din tineri care îşi cunosc mese­ria, înţeleg să se achite cit mai bine de sarcinile care le revin pe linie de producţie, ne spune de la început ing. NICOLAE GIURGIU, şef de atelier la sub­ IN PAGINILE 3-4 • O VACANTA FIER­BINTE • SCHIMBUL ŞTA­FETELOR • ROADELE VA­CANTEI — POEZII — PROZĂ Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi după-amiază, pe Ibrahim Helmi Abdel-Rah­­man, directorul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dezvoltarea indus­trială, secţia cabluri de tracţiune de la trăgătoria de oţel tare,nr. 2, „In­dustria sirmei“-Cîmpia Turzii. O dovedeşte de altfel şi faptul că planul se realizează lună de lună, că nu avem absenţe nemo­tivate şi nici reclamaţii din par­tea beneficiarilor, iar contractele sunt onorate la zi. Pentru un moment avem im­presia că am greşit secţia, că am nimerit la trăgătorii de oţel tare nr. 1, unde ştiam de anul trecut că tinerii s-au dovedit in­tr-adevăr capabili de o astfel de ispravă. La T.O.T.-2 însă, cu un an în urmă când am mai fost aici, si­tuaţia era cu totul alta. După mai bine de un an de la intra­rea în funcţiune T.O.T.-2 conti­nua să-şi menţină reputaţia de secţie „cu probleme“. Era cea mai modernă din uzină şi în acelaşi timp aici se acumulau cele mai multe absenţe nemoti­vate, cele mai multe abateri de la disciplină şi de aici cele mai mari dificultăţi în realizarea planului de producţie. La toate acestea se adăuga, nu întîmplă­­tor desigur, faptul că tocmai aici se putea găsi organizaţia U.T.C. cu activitatea cea mai slabă. Sunt lucruri despre care acum tov. ing. NICOLAE GIUR­GIU, vizibil stînjenit că le rea­mintim, ar vrea să nu se mai vorbească. Preferă să ne dea a­­mănunte despre activitatea de acum a tinerilor, despre clima­tul de responsabilitate instaurat în ultimul timp, încercînd să ne convingă că „secţia este aceeaşi, dar oamenii s-au schimbat in­­trucîtva“. — Dacă atunci cind aţi mai I. MORARU (Continuare in pag. a ll-a) A participat Corneliu Mă­­nescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC AL „SCÎNTEII TINERETULUI“ nr. 40 — De ce să nu dau ? mă inter­pela, aproape agresiv, comesea­nul meu, în bufetul lacto-vege­­tarian din Vatra Dornei. — Dar de ce să dai ? Fata are un salariu și, după cum ai vă­zut, ți-a numărat restul pînă la centimă, iar cînd ai zis să-și o­­prească doi lei s-a roșit ca de o jignire strașnică. — Lasă dom’le, nu mă învăţa dumneata pe mine ! Ce, ea n-a­re nevoie de-un ban în plus ? — Bine omule, da n-auzişi că are salariu ? interveni al trei­lea consumator. — Are, n-are, eu ştiu, aşa am învăţat de la bătrînu-meu, că omul care te serveşte trebuie cinstit şi el cu ceva. Că doar nu degeaba stă dinainte la oricine cit e ziulica de lungă ! Şi moş Grăniceanu, inginer pensionar, partenerul meu de şah la clubul din Dorna încheie discuţia, lăsînd pe masă două monede de un leu. Cazul nu e deloc singular. Aşa cum îmi spunea Irina Sasu, os­pătăriţa care refuzase bacşişul, „sunt numeroşi cei care se in­dignează atunci cînd un ospătar nu primeşte bacşişul oferit. Mai ales cei în vîrstă, însă şi foarte mulţi tineri consumatori consi­deră că această calitate le con­feră dreptul de a ne jigni, ofe­­rindu-ne cîţiva lei de pomană“.­­ Este adevărat, mulţi dintre consumatori nu numai că nu se opun practicii bacşişului, dar stinjenesc chiar eforturile noas­tre în această direcţie, îmi spu­nea, deunăzi, responsabilul bu­fetului „Feldioara“ din Capi­tală. Noi am iniţiat o acţiune la care participă toţi ospătarii, am hotărît de comun acord ca ni­meni să nu mai accepte, în vreun fel, o sumă necuvenită. OVIDIU PĂUN (Continuare în pag. a V-a) Tentativa ceea ce nu d Şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.G.R. In ziua de 31 august 1971 a avut loc şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., pre­zidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Au participat miniştri şi şefi ai unor instituţii centrale. În cadrul şedinţei au fost examinate şi aprobate propu­nerile privind îmbunătăţirea activităţii Academiei de învă­­ţămînt social-politic „Ştefan Gheorghiu" , lărgirea şi re­organizarea şcolilor interjude­­ţene pentru pregătirea activiş­tilor de partid, ai organizaţii­lor de masă şi obşteşti, precum şi propunerile de organizare a Institutului pentru pregătirea cadrelor de conducere din eco­nomie şi administraţia de stat. Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a mai adoptat hotărîri cu privire la executarea unor lucrări de investiţii, modifi­carea Decretului pentru orga­nizarea şi funcţionarea Băncii de Investiţii, precum şi cu pri­vire la alte probleme curente. Didactica“ şi zestrea şcolii Pentru a ne face o imagine despre îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale întreprinderii de materiale didactice, am a­­pelat mai întîi la tovarăşul Pa­­naite Smegnea, directorul Direc­ţiei dotării şi aprovizionării din Ministerul Invăţămîntului, întreprinderea „Didactica“ îşi livrează cu o bună ritmicitate produsele, pină in prezent ono­­rindu-şi obligaţiile contractuale in proporţie de 68,3 la sută din planul anual. Pentru o şi mai bună exemplificare, notăm că înainte cu o lună şi 10 zile de încheierea primelor trei trimes­tre, întreprinderea livrase 89,5 la sută din materialele contractate pentru această perioadă. Bune rezultate deci pină acum, la producţia deja contractată. Dar in ceea ce priveşte cerin­ţele viitoare ? Referitor la acest aspect să dăm cuvintul tovară- 14 zile pînă la începerea anului şcolar­ ­ului inginer Traian Grădescu, directorul întreprinderii : — învăţământul solicită pe zi ce trece o dotare tot mai mo­dernă, care să permită o cit mai bună instruire concretă a elevi­lor, şi noi trebuie să răspun­dem acestor cerinţe. Răspunsul concret se traduce în produce­rea sau omologarea unor mate­riale didactice noi, în înfiinţa­rea unor noi sectoare de pro­ducţie. Din totalul de 40 de sor­timente fabricate în 1971 pentru anul şcolar 1971—1972, şapte sunt sortimente noi, în afară de a­­ceste produse noi (care vor fi livrate către şcoli pînă la 15 no­iembrie 1971), întreprinderea a mai asimilat un lot (lot de 7 produse) care va intra în fa­bricaţie în trimestrul I al a­­nului 1972. Din aceste produse, cite o serie mică de 50—100 de bucăţi se vor produce încă din trimestrul IV al anului în curs. De reţinut că materialele di­dactice noi care se vor produce in 1972 au fost deja comunicate Bazei de aprovizionare şi desfa­cere a Ministerului învăţămîn­­tului, contractele fiind în curs de definitivare. Pentru o mai bună calitate a produselor de care vorbeam, cit şi pentru pro­cesul de producţie în general, a fost dat în folosinţă atelierul de galvanoplastie şi cromaj. Pentru realizarea unor sortimen­te noi din domeniul biologiei, a intrat în funcţiune atelierul de ELISABETA NIŢESCU (Continuare în pag. a ll-a) vwwwwvwwvwvww­wwwwwvwwww^ ! BOEMISMUL­ ­ de IULIAN NEACŞU !; ► Se ştie cum un „apropitar sadea", sătul de fluşturelile ► fie-si, ar fi ameninţat-o cu dezmoştenirea, la care pupila ► şi-ar fi cerut cu ţîfnă partea de la mama ca să se facă *y * „boemă" ! luînd în loc de aceasta palme şi blesteme :­­ „decît neisprăvită de «boemă», mai bine moartă în pă­► mînt, la cimitir!" Ce va fi însemnînd boema pentru fie- % ► care astăzi e lesne de înţeles: pentru tată, boema odras­► lei era iar un farafastric de inimă visătoare şi simţită, dar ► şi un avertisment de grabnic măritiş, adică de grabnică ► aşezare în rîndul lumii, de „isprăvire" ; pentru bovarica , ► ► justiţă boema însemna mai ales libertatea de a-şi face ► de cap departe de zdravănă ocrotire a tatălui, dar sub * y ~ sunătoarea ocrotire a scumpei decedate. Mai era însă şi < ► boemul visat, băiat delicat, de familie, ieşit din lume din­­ ► pricina primului amor neîmpărtăşit : tip romantic, cu plete­­­e de poet, cu pălărie neagră, mare şi pleoştită ca o cloşcă­­ , pe ochi, cu pelerină largă de trubadur recitîndu-i cu pa- S ► timă duioasele versuri proprii, ori şoptindu-i la ureche * " romanţe într-o cîrciumioară la şosea, în faţa unei ulcele y ► cu vin roşu, de inimă albastră ! Deci ea, boema, el, boe- % * mul, şi boemia-i gata ! Poveste bună de dat ochii peste ► cap cu graţie şi de smiorcăit delicat în batistufă, boemia * * ► a beneficiat de aură romantică tocmai pentru că a înglo-­­ J bat în general, din ignoranţă de „pansion" ori din rea­l► y voinţă de „apropitar", tot ceea ce putea să însemne „ne­► isprăvit" în ochii unei lumi „isprăvite": poet, artist, mu­► zician, student sărac, alături de becher, petrecăreţ, aven­ , ► y furier bagabond... Această alăturare perfidă n-a făcut ► altceva decît să creeze o confuzie artificioasă ce-i dă­► dea rang de mare creator, neînţeles, oricărui adunat de , ► , cîrciumă şi cafenea. Fire de boem(ă), se spunea, şi imediat ► formularea aceasta presupunea prin confuzie existenţa ► talentului ieşit din comun : ce vrei, fire de artist(ă). Astfel ,► y certificatul de lene, de parazitarism ajungea certificat de ► poet, muzician, artist... Boemul de altădată nu ţinea însă ] ► J deloc să treacă astfel, el se mulţumea doar să îndepli- ,' ► nească anumite condiţii de boemie : să n-aibă bani sau % ► să aibă puţini, de la părinţi, ori de la prietenii „cuminţi", ► să poarte uniforma boemă, să stea la mansardă sau în­► tr-o cămăruţă fără chirie. Nu-şi aroga drepturi — era un­ul ► indiferent, nu­ cerea legitimaţii, nu semna cereri oficiale, Jo­y nu călătorea la clasa întîi, nu scria, avea mereu ceva în ► cap, ceva colosal, un roman, o invenţie, o simfonie şi cînd <,­­ se sătura de ajutorările mai mult sau mai puţin întîmplă­► toare sfîrşea de obicei ca funcţionar ratat, înăcrit, cu coa- ni ► tele roase de biroul pe care eşuase, uneori însurat şi cu <[ ► (Continuare în pag. a V-a) L

Next