Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-01 / nr. 6959

„SCÂNTEIA TINERETULUI“ pag. 2 CU PRILEJUL ANIVERSĂRII REPUBLICII POPULARE CHINEZE Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, şi tovarăşul ION GHEORGHE MAURER, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, au trimis tovarăşilor MAO TZEDUN, preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, LIN BIAO, vicepreşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, CIU EN-LAI, pre­mierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, următoarea telegramă : Dragi tovarăşi, „ .. Cu prilejul celei de-a 22-a aniversări a proclamării Re­publicii Populare Chineze, în numele Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste România, al poporului român şi al nos­tru personal, vă adresăm dumneavoastră, Partidului Comu­nist Chinez, Consiliului de Stat al Republicii Populare Chi­neze şi întregului popor frate chinez cele mai calde felici­tări şi un salut tovărăşesc. Crearea Republicii Populare Chineze a constituit încunu­narea cu succes a luptei revoluţionare îndelungate duse de poporul chinez, sub conducerea Partidului Comunist, împo­triva dominaţiei imperialiste, pentru eliberarea naţională, pentru făurirea noii orînduiri sociale, a marcat o cotitură radicală în destinele poporului chinez, reprezentînd, totoda­tă, o puternică lovitură dată sistemului imperialist şi colo­nialist, o contribuţie însemnată la modificarea radicală a raportului de forţe pe plan mondial în favoarea socialis­mului. Poporul român se bucură din toată inima de profundele transformări înnoitoare înfăptuite de poporul frate chinez, sub conducerea Partidului Comunist, în frunte cu tovarăşul Mao Tzedun, de marile realizări obţinute prin munca sa creatoare, plină de abnegaţie, în dezvoltarea industriei şi a­­griculturii, în sporirea potenţialului tehnic şi ştiinţific al ţă­rii, în ridicarea nivelului de trai, considerîndu-le o contri­buţie de preţ la creşterea forţei şi prestigiului socialismu­lui în lume. Intre poporul român şi poporul chinez, între partidele şi ţările noastre s-au statornicit şi se dezvoltă rodnice relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală, întemeiate pe prin­cipiile marxism-leninismului şi internaţionalismului socia­list. Dînd o înaltă preţuire acestor relaţii, ne exprimăm con­vingerea că vizita pe care am făcut-o în R­P. Chineză, con­vorbirile tovărăşeşti pe care le-am avut cu dumneavoastră şi ceilalţi conducători de partid şi de stat chinezi vor con­tribui la dezvoltarea cu succes a prieteniei şi solidarităţii frăţeşti dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comu­nist Chinez, dintre Republica Socialistă România şi Repu­blica Populară Chineză, spre binele ambelor popoare, în in­teresul unirii forţelor care luptă împotriva imperialismului, pentru cauza generală a socialismului şi păcii. Cu prilejul acestei mari sărbători, vă urăm din toată ini­ma dumneavoastră şi poporului frate chinez noi victorii în construirea socialismului, în înflorirea Republicii Populare Chineze. Recepţie la ambasada R.P. Chineze Cu ocazia celei de-a 22-a ani­versări a proclamării Republicii Populare Chineze, ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, Cian Hai-fan, a oferit joi seara o re­cepţie în saloanele ambasadei. Au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent al C. C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Manea Mănescu, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R., vicepreşe­dinte al Consiliului de Stat, ge­neral de armată Ion Ioniţă, mem­bru supleant al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., ministrul forţelor armate, Ilie Murgulescu, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, Vasile Vlad, şef de secţie la C.C. al P.C.R., membri ai C.C. al P.C.R., conducători ai unor instituţii centrale şi orga­nizaţii obşteşti, oameni de ştiinţă şi cultură, generali şi ofiţeri supe­riori, ziarişti. Erau prezenţi şefi de misiuni i. , \ m­­un«tu­reşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, prietenească. Pe ecranele Capitalei Filmul documentar despre vizita în R.P. Chineză a delegaţiei de partid şi guverna­mentale române, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu Cu prilejul aniversării a 22 de ani de la proclamarea Re­publicii Populare Chineze, pe ecranele Capitalei rulează, în­­cepînd cu data de 1 octom­brie, filmul documentar des­pre vizita delegaţiei de partid şi guvernamentale române, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Republica Populară Chineză, film în cu­lori realizat de Studioul cine­matografic „Alexandru Sa­­hia“. Documentarul este prezen­tat, pentru început, la cine­matograful „Lumina“ (Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 12), urmând să fie programat şi pe ecranele altor cinema­tografe din Bucureşti şi din ţară. T­ELEGRAME NICOLAE CEAUŞESCU, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a trimis Generalului Ma­ior VAKUBU GOWON, şeful Guvernului Militar Federal, comandant suprem al Forţelor Armate ale Republicii Fede­rale Nigeria, următoarea telegramă : Cu prilejul celei de-a XI-a aniversări a obţinerii inde­pendenţei Nigeriei, în numele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, al guvernului, al poporului român şi al meu personal, adresez, Excelenţei Voastre cele mai sincere felicitări, împreună cu cele mai bune urări de pace şi progres poporului nigerian, îmi exprim convingerea că relaţiile româno-nigeriene se vor dezvolta continuu, în interesul reciproc al ambelor po­poare, al cauzei păcii şi colaborării internaţionale. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a transmis preşedintelui Republicii Cipru, Arhiepiscopul MAKARIOS, următoarea telegramă : Cu prilejul sărbătorii naţionale a Republicii Cipru, vă transmit, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale, împreună cu cele mai bune urări pentru fericirea dv. personală şi pentru progresul şi bunăstarea po­porului cipriot. Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Păţan, a pri­mit joi dimineaţa pe Yahia Zakaria, ambasador extraor­dinar şi plenipotenţiar al Re­publicii Arabe Libiene. Cu acest prilej, ambasado­rul libian a transmis un me­saj verbal guvernului Repu­blicii Socialiste România din partea guvernului Republicii Arabe Libiene. Joi la amiază a plecat spre New Delhi o delegaţie a P.C.R., formată din tovarăşii Mihai Dalea, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Colegiu­lui Central de Partid, şeful de­legaţiei, şi Ştefan Voicu, mem­bru al C.C. al P.C.R., care la invitaţia Partidului Comunist din India,, va participa la lu­crările celui de-al IX-lea Con­gres al acestui partid. ARCADIA (Urm­are din pag. I) versuri în serbările de la club, îi ştiu entuziaşti în săli de spec­tacol şi veseli şi simpatici in plimbări ori pe stadioane. Nu­mai gindul la aceste imagini, care unora le-ar părea idilice, mă face să cred că n-am să pot îmbătrîni niciodată. Că trăind cu tinereţea, tînăr trebuie să fiu pină-n ceasul încli­nării de pe urmă. Şi tocmai pentru că trăiesc şi muncesc în universitate ştiu că azi, mai mult ca oricînd, studentul este un tînăr al tuturor făgăduinţe­lor. Şi în primul rînd al făgă­duinţei de a fi făuritorul socie­tăţii noi, al societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe care el va s-o aibă, s-o conducă, s-o trăiască şi să se bucure de ea. De aceea, cînd începe anul uni­versitar, ca şi atunci cînd sfâr­şeşte, eu îl văd pe student ca JIV «VW.1 JÂvâr­şilor, ţi I.Hunop, serios şi demn, harnic şi devo­tat, entuziast şi patriot, care, lucrind cu cartea se lansează în marea revoluţie ştiinţifică a epocii noastre, ca s-o facă utilă, cit mai utilă oamenilor, cit mai propice vieţii şi progresului. Din frămintul tinerei energii intelec­tuale, adunate, modelate, şle­fuite in anii studenţiei au rezul­tat toată gigantica broderie a drumului de la Turnu Severin la Orşova şi toată orga instala­ţiilor industriale de la Oradea, Borzeşti, Govora şi Galaţi, ca şi toată paleta policromă a con­strucţiilor, începind cu Capitala şi sfirşind cu tînărul oraş Motru, abia de ieri introdus pe harta patriei. Oriunde mă duc, oriunde poposesc intim­ese foşti studenţi. Şi pe şantiere. Şi în uzine. Şi pe ogoare. Şi în şcoli. Iar bucu­ria mi-i necuprins de mare pen­tru că-i aflu mai capabili, mai dirji, mai cutezanţi, mai încre­zători in forţele lor decit m­i-are închipuit c-ar putea fi, atunci cînd uceniceau pe băncile din faţă-mi. Aproape nici unul n-a compromis marea făgăduială in­vestită în ei, în vremea cind se aflau în Arcadia student . Studentul — om al v­­orului, pe treapta cea mai inaltă a trambulinei, înainte de a se lan­sa în viitoarea vieţii şi a crea­ţiei, înainte de a fi ceea ce tre­buie să fie : om de ştiinţă, pro­fesor, artist, făuritor de bunuri materiale şi de valori spirituale. Pe acel tînăr, aproape imberb, pe care acum zece ani l-am des­coperit într-o cameră de că­min chinuindu-se cu o îndrăcită ecuaţie pentru că îşi ascundea cu îndărătnicie soluţia, azi e un matematician eminent. Tinera care, acum şapte ani tremura in faţa eprubetelor şi soluţiilor din ele, acum jonglează parcă, intr-un fel de prestidigitaţie, cu analizele din laboratorul unei mari uzine. Şi iarăşi, o fostă studentă care, la prima lecţie de probă a scăpat creta din mină de emoţie, acum, la examenul fio ryt.r. ri..l J . .1* ... tră a predării. Şi cite şi cîţi din tinerii care, acum opt-zece ani, au păşit pragul Conservatorului, iar azi sînt artişti care ne vră­jesc cu arcuşul viorii lor ori cu talentul lor dramatic . Studentul de ieri, omul pre­zentului de azi. Studentul de azi, omul viitorului. L-am scutit de grija grea, is­tovitoare, umilitoare a zilei de miine in timpul studiilor, l-am creat condiţii de trai, de muncă, de distracţie. L-am făcut să nu se mai teamă de ziua de miine, ci s-o privească demn, cu încre­dere, să lucreze pentru străluci­rea ei. Avem mai mulţi studenţi ca oricind : o armată de talente, de energii spirituale, gata să-şi ia brevetul marilor capacităţi şi să zboare spre locul unde-i aş­teaptă viaţa şi munca creatoare. Suntem­ mindri de ei. Şi dorim, la rînd cu părinţii, cu conduce­rea de partid şi de stat, cu în­tregul popor, să fie acei aleşi intre aleşi care să ne reprezinte în forul cel mare, universal al ştiinţei, tehnicii şi artei dezvol­tate de omenire. Pentru că suntem la început de an, mi-i greu să scriu cu­vântul restanţă, înfrîngere, repe­tenţie. Şi cu atît mai mult mi-ar fi greu să-l scriu la sfîrşitul anului universitar, începuturile au, totdeauna, en­tuziasmul intr-o frecvenţă mai înaltă. Studentul, adevăratul, tî­nărul, optimistul nostru student ştie să urce potenţialul spiritual spre cea mai inaltă tensiune tensiunea progresului şi a feri­cirii poporului şi a patriei. Ti­neri şi vârstnici studenţi de ieri, azi in vântul sănătos al străda­niei socialiste, încearcă poate o undă de melancolie : et in Ar­cadia ego... Dar melancolia asta pentru studentul de azi nu există încă. Există numai marea, nemăsu­rata bucurie a tinereţii, a mun­cii, a succesului. Şi chiar atunci cind va veni şi unda de melan­colie, ea se va sublima, sunt si­gur, tot într-o nouă forţă de propulsie. Căci cine a fost tî­năr şi student la douăzeci de ani are nobila datorie de a nu im­­bătrini, moralmente, niciodată. CEASURILE ZILEI (Urmare din pag. I­ vele tinerilor şi ale elevilor din localitate s-au materializat în ac­ţiuni eficiente pentru impalsio­­narea ritmului la recoltat. Tim­pul de lucru este judicios folosit şi de către mecanizatori. La Mo­vila Banului, mecanizatorii Mi­­hai Petre, Liviu Negoiţă, Victor Dumitraşcu şi Tom­a Gavrilă au realizat, în ultimele zece zile, un volum de lucrări dublu compa­­rativ cu ceea ce indicau nor­mele, printr-o organizare bună a muncii, prin remedierea imedi­ată a defecţiunilor ivite, prin prelungirea activităţii cu două­­trei ore în fiecare zi. La polul opus eforturilor de­puse de către majoritatea tine­rilor — o parte evidenţiate mai sus, altele, cum sunt cele ale ele­vilor din oraşul Buzău care asi­gură încărcatul recoltei de po­rumb de la cooperativa agricolă din Buzău, ale tinerilor din uni­tăţile economice ale oraşului ce participă de trei ori pe săptă­­maînă, în timpul liber, de reedi­tatul strugurilor şi fructelor, de pe suprafeţele aparţinînd unită­ţilor agricole din apropiere etc., etc. fiind demne de evidenţiat — se situează inactivitatea a peste 2 200 de tineri din satele judeţului ce n-au efectuat pînă la această dată nici măcar o zi de muncă în campanie. La Gălbi­­naşi sînt patru, la Buda tot pa­tru, la Poşta Cîlnău — şase, la Topliceni şi Plăiani încă patru, la Racoviceni — trei, la Valea Sălciei — doi... Şi tot aşa, se adună. Două mii două sute de absenţe în cîmp. Reluînd calcu­lul tovarăşului Răducanu E. Mă­­nucu rezultă că inactivitatea lor a făcut ca în fiecare zi recolta de pe circa 300 de hectare să rămînă neadunată. Şi, "continu­înd calculul, absenţa lor de la acţiunea încordată, patriotică, la care participă nu numai mem­brii cooperatori, mecanizatorii, dar şi elevii, şi ostaşii, şi un mare număr de muncitori şi teh­nicieni din uzine şi fabrici, de­termină o prelungire cu cîteva zile a campaniei din această toamnă. Este lăudabilă iniţiativa comitetului judeţean U.T.C. de a identifica în fiecare localitate pe toţi tinerii ce nu participă la muncă şi de a-i determina, prin forme specifice ale muncii poli­tice şi educative, să se integreze activităţii intense ce caracteri­zează pe cei 15 000 de tineri ai satelor judeţului Buzău, cea mai mare parte a tineretului din ţara noastră. La cooperativa agricolă din Limpezi şi, pentru că o slabă a­­tenţie se acordă organizării mun­cii, lucrul în cîmp începe întot­deauna după ora 9, preşedintele cooperativei — Vasile Moise — rare­ori părăsind birourile , me­canizatorii lucrează intr-un ritm aproape înjumătăţit pentru că prin întîrzierea eliberării de lul­­nini a terenurilor nu au front de lucru, pentru că din magaziile cooperativei lipseşte cea mai mare parte din sămînţa de grîu necesară. De asemenea, la uni­tatea vecină — cooperativa agri­colă din Mihăileşti — rit­mul la recoltări n-a depăşit 10-15 hectare în ultimele zile. Aici însă orele ce se pierd în fie­care zi de către fiecare membru cooperator depăşesc ca număr pe cele lucrate efectiv. Comitetele U.T.C. n-au iniţiat nici o acţiune care să vizeze urgentarea execu­tării lucrărilor de campanie. Cum se ştie, lucrările acestei campanii sunt întîrziate. din mo­tiv în plus ca şi în judeţul Bu­zău toţi factorii responsabili să acorde mai multă atenţie organi­zării muncii. Prin iniţiative de largă cuprindere, organizaţiilor U.T.C. li se cere să alăture aces­tei concentrări de energii efor­tul celor 15 000 de tineri ai ju­deţului, al elevilor şi tinerilor din unităţile economice. Strînge­­rea fără pierderi a recoltei bune­ din această toamnă apare — aşa cum se sublinia şi prin scrisoa­rea adresată lucrătorilor de pe o­­goare de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ca o acţiune patrio­tică pe care întregul popor tre­buie s-o sprijine. Şi, în judeţul Buzău, ca principală şi imediată cerinţă apare mobilizarea între­gului tineret la muncă. CRONICA U. T. C. Ieri, după amiază, tovară­şul Dan Marţian, prim se­cretar al C.C. al U.T.C., mi­nistru pentru problemele ti­neretului, a primit delegaţia Tinerilor Socialişti (Valoni) din Belgia, condusă de Jean Claude van Cauwenberghe, preşedintele naţional al orga­nizaţiei. In cu­rsul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmos­feră caldă, prietenească, s-a efectuat un schimb de infor­maţii privind activitatea celor două organizaţii, posibilităţi­le de dezvoltare a colaborării dintre U.T.C. şi Tinerii So­cialişti din Belgia. Masurile nu s-au lăsat aşteptate Sesizarea dv., tovarăşe Toader Ţiplic, adresată Mi­nisterului Transporturilor, prin care semnalaţi cîteva grave abateri ale unor cadre didactice de la Şcoala pro­fesională de transporturi-Iaşi, nu a rămas fără nici un fel de urmări, aşa cum ne scrieţi. Am răsfoit zilele a­­cestea dosarele anchetei efec­tuate de minister cu con­cursul organelor locale din Iaşi. Zeci de pagini care în­sumau declaraţii ale elevilor şi personalului şcolii, con­fruntări, verificări atente. Concluzia : în foarte mare măsură afirmaţiile dv. cores­pundeau realităţii. O realita­te nedorită cu atît mai mult cu cit abaterile se petreceau într-o şcoală iar autorii lor erau înşişi cei investiţi cu în­semnate răspunderi în desfă­şurarea normală a procesului instructiv-educativ. Succint, concluziile anchetei au reţi­nut atmosfera deloc prielnică în care se desfăşura procesul de învăţămînt în Şcoala pro­fesională de transporturi din Iaşi. Atmosferă plină de sus­piciuni şi suspectări recipro­ce, de care nu erau străini o bună parte din profesorii, e­­ducatorii şi maiştrii care pre­dau la această şcoală. Lăsăm la o parte aceste dispute ce se desfăşurau în umbră dar care uneori au dus la răbuf­niri cunoscute, în cele din urmă, şi de elevii şcolii, nu pentru că ele nu şi-ar merita atenţia cuvenită, ci datorită faptului că ancheta întreprin­să a scos la iveală şi alte fapte petrecute în şcoală care nu pun de loc într-o lu­mină favorabilă calitatea de dascăl şi pedagog. In şcoală bătaia elevilor devenise cu­­vîntul de ordine. Ca unică metodă sancţionatorie şi de educaţie ea era folosită de profesorii de educaţie fizică Ion Crasi şi Iulian Hatură, maistrul Dumitru Cioancă sau pedagogii Gheorghe Ne­­goiţă şi Aurel Negoiţă. Şi nu era vorba de nişte simple lo­viri, sau de cazuri izolate, ci de maltratări brutale cu pum­nii şi picioarele, care au fost urmate de internări în spital sau de producerea unor trau­me. împotriva vinovaţilor nu se luau niciodată măsuri pen­tru că însuşi directorul şcolii,, tovarăşul Constantin Acsinte, era adeptul convins al acelo­raşi procedee „pedagogice“. Cum nu s-au luat măsuri nici împotriva pedagogilor Ion Vieru şi Aurel Negoiţă care, veniţi în cămin în stare de ebrietate după miezul nopţii — deşi erau în timpul programului — au sculat peste 120 de elevi şi i-au obligat să stea în genunchi. Inadmisibile mentalităţi pe­dagogice. Dar conducerea şcolii închidea îngăduitoare ochii şi trata cu duhul blîn­­deţii şi alte abuzuri ale per­sonalului şcolii cum ar fi strângerea nejustificată a unor sume de bani de la elevi, sume care apoi erau însuşite, procedeu folosit de pedago­gul Toader Mihăilă, sau mo­dificarea, la unii elevi, după încheierea situaţiei, a mediilor din catalog. Este cazul mais­trului Alexandru Gorea. In consiliile profesorale, încercă­rile timide ale unor cadre di­dactice de a discuta situaţiile cunoscute şi care în nici un caz nu puteau fi tolerate au fost tratate cu superficialita­te şi lipsă de răspundere şi, drept consecinţă, asemenea abateri au căpătat intr-un fel girul conducerii şcolii. Intr-un cuvînt, activitatea şcolii se desfăşura în voia bunului plac, şi fiecare făcea ce vroia şi cum vroia, fără ca cineva să se considere responsabil şi să intervină hotărît pentru curmarea acestor abuzuri faţă de elevi, faţă de bunul mers al şcolii. Acestea sînt conclu­ziile anchetei efectuate şi, cum era şi firesc, concluziile au fost urmate de măsuri severe, dar drepte, de natură să instaureze în şcoală un cli­mat de muncă sănătos. Di­rectorul şcolii, Constantin Acsinte, a fost scos din func­ţia de director şi încadrat în producţie. Pedagogilor Aurel Negoiţă, Ion Vieru, Gheorghe Negoiţă, Toader Mihăilă şi Cornel Boghianu li s-a desfă­cut contractul de muncă. La toate aceste măsuri se a­­daugă mutarea disciplinară a profesorilor de educaţie fizică şi sancţionarea unor cadre di­dactice cu retragerea grada­ţiilor de salarizare. Aşadar, după cum vedeţi tovarăşe Toader, măsurile au fost luate. Nici nu se putea altfel. Se cuvine însă să spu­nem şi alte cîteva lucruri care privesc, de această dată, atitudinea dv. ca profesor la Şcoala de transporturi din Iaşi. Repetăm, sesizarea adre­sată Ministerului Transportu­rilor era absolut întemeiată şi vă îndreptăţea ca membru al acelui colectiv să acţionaţi intr-un fel oarecare. Ce s-a întîmplat însă după plecarea comisiei de anchetă de la Iaşi ? Fără să mai aşteptaţi măsurile care urmau să se ia şi care — aşa cum vedeţi — au fost luate, aţi determinat mai mulţi elevi să adreseze alte scrisori Ministerului, care vizau de fapt aceleaşi lucruri deja cercetate. Calitatea dv. de profesor în nici un caz nu poate justifica asemenea pro­cedee incompatibile cu atri­buţiile şi sarcinile pe care le aveţi în şcoală. Tocmai de aceea, în urma unei alte an­chete, în care elevii au re­cunoscut că au fost îndem­naţi de dvs. să scrie, condu­cerea ministerului a hotărît şi sancţionarea dv. După cum am aflat, aţi contestat sanc­ţiunea şi organele în drept se vor pronunţa, desigur, cu privire la legalitatea ei. Un inceput promiţător In ziarul nostru din 10 septembrie a.c., în cadrul a­­cestei rubrici, a fost publicat materialul intitulat „Cînd mă­surile se opresc la jumătate“ prin care erau semnalate u­­nele deficienţe în munca de îndrumare şi supraveghere a activităţilor desfăşurate de elevii ucenici de la Uzina de reparaţii auto nr. 3-Bucu­­reşti. In cuprinsul materialu­lui, aşa cum cititorii poate îşi reamintesc, era criticată în­găduinţa manifestată de con­ducerea uzinei, de organiza­ţia U.T.C., faţă de unele ma­nifestări de indisciplină a elevilor ucenici şi, în special, faţă de absentarea nemotiva­tă a acestora de la program, zile sau săptămîni întregi. La numai cîteva zile de la apariţia articolului, redacţia a primit un răspuns de la în­treprinderea sus amintită, semnat de tovarăşul director al uzinei, Constantin Moţoc. Cităm din răspunsul primit : „...avînd în vedere importan­ţa instruirii practice a elevilor în producţie, ne preocupăm să luăm toate măsurile ce se impun pentru ca tînărul uce­nic să-şi poată desăvîrşi pre­gătirea profesională într-un mediu cu adevărat muncito­resc, în care abaterile de la disciplina uzinei şi de la eti­ca cetăţenească să fie din ce în ce mai rare şi pe cit po­sibil eliminate“. Este un punct de vedere respon­sabil dar şi plin de responsa­bilităţi, pe care îl aşteptam de altfel şi pe care îl dorim nu numai enunţat, dar şi ur­mat de măsuri concrete. Hotărîrea organizaţiei U.T.C. din uzină de a discuta fie­care caz de indisciplină, în colectiv, urmată de luarea măsurilor în public precum şi celelalte măsuri preconizate de conducerea uzinei, între care întocmirea unui regula­ment disciplinar pentru uce­nici, adaptat la specificul uzinei, reprezintă puncte de plecare care vor întări con­vingerea elevilor că discipli­na este o componentă şi încă una de mare însemnătate, a respectării îndatoririlor lor. Curier juridic Ioana Apostol — Focşani, judeţul Vrancea. Angajatul care încetează raporturile de muncă cu o în­treprindere pentru a-şi urma soţul transferat în interesul serviciului în altă localitate îşi menţine vechimea neîn­treruptă în muncă în aceeaşi unitate, dacă se reîncadrează în muncă în termen de 90 de zile de la desfacerea contrac­tului de muncă. Perioada de timp cit nu a fost salariat însă — de la data desfacerii contractului de muncă la ve­chea unitatea şi pînă la reîn­cadrarea la o nouă unitate — nu se include în vechimea neîntreruptă în muncă-Viorel Iancu — Cîmpina, judeţul Prahova. Plecarea prin demisie de la unitatea la care aţi lucrat a­­trage după sine cîteva conse­cinţe cum este şi aceea că la noua unitate veţi beneficia de concediul anual de odihnă nu­mai după 11 luni de activi­tate neîntreruptă iar durata concediului în primii doi ani de activitate este de 15 zile in­diferent de vechimea totală în muncă pe care o aveţi. MIRCEA NICOLAE EUROPENELE DE VOLEI Campionatele europene mascu­line de volei se apropie de fi­nis. Cele 6 echipe finaliste, supu­se la o serie de meciuri deosebit de grele la acest „maraton" vo­­leibalistic, dau acum ultimele asalturi pentru a se apropia de locuri superioare clasamentului. O performanță notabilă, neaştep­tata chiar în previziunile multor tehnicieni, a realizat echipa Ro­mâniei, al cărei joc este mult mai bine organizat, mai hotărît şi în acelaşi timp mai viguros decit cel prestat la începutul campionatului. Voleibaliştii ro­mâni au învins clar cu :1­ 0 e­­chipa Cehoslovaciei, care debuta­se sclipitor printr-o victorie ob­ţinută asupra campioanei mon­diale, selecţionata R.D. Germane. Băieţii noştri au realizat o victo­rie nesperată şi importantă pen­tru obţinerea unei medalii şi ca­lificarea în turneul Olimpiadei de la München. Echipa României a furnizat cel mai bun meci al său. In legătură cu victoria voleiba­liştilor români asupra redutabilei selecţionate a Cehoslovaciei, zia­rul „Gazzetta dello Sport" publi­că un comentariu semnat de Car­lo Gobbi, în care printre altele, se relevă următoarele : „Românii continuă să se impună prin bra­vura şi ambiţia cu care joacă la Milano. In numai 75 de minute, România a realizat un veritabil KO. Jocul combinativ, foarte mo­bil şi pătrunzător, expresie a unui volei modern, a fost irezis­tibil". Aseară, în penultima zi a cam­pionatului european masculin de volei de la Milano, echipa României a obţinut o nouă vic­torie, întrecînd cu scorul de 3—1 (15—7, 13—15, 15—7, 15—1), echipa Ungariei. Ne-a fost dat să avem un în­ceput de toamnă cu rezultate bogate-n fotbal. Rapidul este cea de a patra echipă care se califică, alături de Dinamo, Steaua şi U.T.A., în turul doi al cupelor europene. Succesul este cu atît mai îmbucurător cu cit echipa din Grant încerca marea şansă în condiţii mai vitrege decit celelalte : avea de anulat, mai intii, infringerea la limită de la Napoli. Apoi întilnea un adversar de marcă. Din forma­ţia napolitană făceau parte un buchet de internaţionali de su­­perclasă al căror nume e con­semnat demult în istoria fotba­lului : Sormani, Altafini, Jul­­­ano, Zoff.... In faţa unei echipe al cărui cuvînt de ordine era „totul pentru victorie, totul pen­tru calificare“, aceste atu-uri s-au spulberat. Rapidiştii au tras cea de a patra „lovitură de tun“ şi ecoul ei a aprins încă o lumină pe firmamentul succe­selor internaţionale ale fotba­lului românesc. Jucătorul spre care trebuie să ne oprim privi­rile recunoscătoare este Dumi­tru. Pentru că nu numai golul marcat în min. 25 — după o cursă dîrză, uluitoare, cu doi­­trei adversari în spate, cu un șut-bombă de la vreo 15 m care l-a făcut „mat“ pe portar — gol ce a deconectat întreaga e­­chipă de încordarea nervoasă și a anunțat calificarea, dar jo­cul lui în general a fost magni­fic. Nu o dată pe parcursul par­tidei, vedetele de multe carate ale fotbalului italian, în con­fruntările directe cu el, ori a­­tunci cind la mijlocul terenului punea bazele unei noi acţiuni a echipei, gindită cu o străluci­toare inteligenţă, au trebuit să se recunoască învinse, neputin­cioase. Decarul Rapidului şi-a îngenunchiat adversarii, i-a tri­mis in umbră. Ieri, cu Dumitru în postură de imbatabil — el a dirijat jocul în atac şi în apă­rare ca un magician — echipa Rapid a prăbuşit visul făurit în clar de lună şi în cîntecul mis­tuitor al canţonetelor la poalele Vezuviului de tifossi napolitani — acela de a obţine la Bucu­reşti un meci nul — înscriind în cronica acestei echipe o zi neagră. Ce alte date pot fi drept o atestare elocventă a a­­cestei afirmaţii decit faptul că pină in minutul 7 italienii n-au reuşit să treacă de linia de centru — ofensiva rapidistă a fost fulminantă de la început — că primul şut pe spaţiul porţii După cum transmit agen­ţiile internaţionale de presă tragerea la sorţi pentru sta­bilirea meciurilor din turul doi a cupelor europene la fotbal va avea loc astăzi 1 octombrie la Belgrad. lui Răducanu — mobil, inspirat, sfătuitor atent al coechipierilor — l-am notat în min. 35 şi s-a datorat tehnicului şi subtilului argentinian Sormani ? A fost înfruntă arma cea mai de temut a fotbalului italian — „il cate­­naccio”, zidul, betonul. Şi să nu uităm că azurii ştiu să-şi apere poarta cum nimeni alţii n-o pot face. Dar în faţa impetuosului torent giuleştean, în care Năs­­turescu, Angelescu, Ene Daniel, Neagu, Dinu au făcut să explo­deze energii nebănuite, au pur­tat balonul cu o înaltă ştiinţă fotbalistică, iar apărătorii, în frunte cu Lupescu, s-au între­cut unul pe altul în rezolvări calme dar decisive, aureola oas­peţilor, măestria lor unanim re­cunoscută, pălind alături de sub­lima patimă pentru fotbal de­monstrată în acest meci de cei „unsprezece“ ai lui Bazil Ma­rian şi Gh. Nuţescu. Superiorita­tea echipei feroviare a fost netă din toate punctele de ve­dere şi ea a avut o încununare prin golul superb înscris de Ene Daniel, cu capul, în minutul 36 din pasa magistrală a lui Năs­­turescu. In condiţiile scorului de 2—0 cu care conduceam, ita­lienii renunţă la apărarea su­­pranumerică — uneori în 8—9 oameni — şi ies la ofensivă , recurg la stratagema cu două vîrfuri de atac şi trei mijlocaşi, aplică presingul, iar Sormani, cînd pe dreapta, cindi pe stingă, încearcă totul. Echilibrul de for­ţe nu se restabileşte. Rapidul joacă perfect, o lecţie pe care o ştie perfect. Dimpotrivă, în re­priza secundă, atacurile noastre capătă şi mai multă incisivitate, portarul naţionalei italiene Zoff, este silit să facă adevărate acte de eroism. Dacă ar fi să notăm numai cele două bare năpraz­­nice ale lui Neagu din minu­tele 56 şi 79, ocaziile lui An­gelescu (min. 66) şi Ene Da­niel (min. 78) care, pe rind, au avut­ primul golul în picior, iar al doilea, pe frunte. Cel puţin în trei din aceste ocazii rari­sime mingea nu mai avea alt obstacol în faţă. Şi dacă victo­ria echipei Rapid ar fi fost con­semnată, in final, la un scor, să zicem de 4-0, nimeni nu s-ar fi mirat, pe nimeni n-ar fi su­părat pentru că un asemenea scor reflecta, obiectiv, realită­ţile de pe teren. în fine, important este că ,a­ venit şi aceasta, a patra bucu­rie. Cei circa 50 000 de specta-­ tori care şi-au încurajat cu frene­zie şi sportivitate favoriţii, iar în semn de omagiu pentru vic­torie au aprins torţe, au văzut un meci de înaltă factură teh­nică, dinamic, extrem de dîrz şi ambiţios disputat, o partidă memorabilă. Italienii au primit nesportiv această infringere, ei refuzind, la sfîrşit, să salute pu­blicul. Regretăm acest gest,, după cum regretăm accidenta­­rea lui Altafini , in min. 17, să­rind la un balon deodată cu Boc, cei doi jucători se acci­dentează reciproc, neintenţionat. Boc reintră, după îngrijiri, în joc, dar Altafini, cu arcada spartă, se-ndreaptă spre ca­bine la indicaţia antrenorului care, după cum a declarat, vrea să-l menajeze pentru dificila partidă de duminică de la Flo­renţa din prima etapă a cam­pionatului italian. Arbitrul de centru, vest-ger­­manul Eischeweiller a condus corect, autoritar o partidă grea. Deci... şi a patra ! Confratele Ion Băieşu in cronica de ieri zicea că dacă cîştigă şi Rapidul în faţa italienilor o să ne pier­dem minţile cu cea mai îmbel­şugată toamnă a fotbalului nos­tru, îşi dorea să-i fie gura au­rită. Şi i-a fost ! VASILE CABULEA ...ŞI A PATRA! ÎN „CUPA U.E.F.A." RAPID-A. C. NAPOLI 2-0 (2-0) Individ, societate, socialism (Urmare din pag. I) frustrarea lor de căldura umană, în societatea intereselor fi­nanciare celor mai evidente. Radicalismul lor anti-individua­­list este atît de mare încît consideră tiparul și culturile scrise în general ca pe forme de alienare, fiindcă se consumă în singurătate şi nu permit viaţa comunitară. De aceea pro­pun forme de existenţă socială gentilică şi culturile orale, ca în mişcarea be­in, aberantă desigur. Societatea socialistă postulează existenţa individului ca persoană, în sensul elaborat de marea cultură euro­peană, încă la latinii clasici, persona presupunea pe lingă caracterele individuale şi asumarea un­ui rol public, o funcţiune socială. Dacă nu mă înşel, în Cicero se află o ase­menea accepţie. Nu individul claustrat în universul lui îngust, ci­ omul sensibil la interesele generale, implicat în viaţa societăţii sale, militant pentru binele general. Con­ceptul de social include accepţia unui „plural de persoane", cum îi spun juriştii, ceea ce înseamnă afirmarea nestinghe­rită a trăsăturilor individuale. Chiar dacă ne menţinem în cadrele acestei accepţii, urmărind logica juridică, va tre­bui să subliniem că în filozofia dreptului pluralul este şi el supus unor datorii, după cum are şi facultatea de a întreprinde liber anumite lucruri. Societatea are ea însăşi o individualitate, după cum individul este socializant, este înzestrat cu trăsături care presupun existenţa celorlalţi. Prima şi poate că cea mai importantă trăsătură a feno­­­menului social este caracterul său de generalitate. Aceasta este o determinare calitativă, el nu trebuie înţeles numai sub aspectul reducerii la o medie reprezentativă, în do­meniul faptelor sociale, generalul este corelat cu totalul. Totalitatea indică existenţa unei trăsături comune, cel puţin, ca să poată fi gîndită, depăşind conformismul. To­talitatea şi generalitatea se realizează în societate prin omogenitatea de structură. Societatea socialistă, abolind clasele sociale şi sursa antagonismelor, tinde spre omoge­nitate, păstrînd însă intactă personalitatea membrilor săi. Se deschid perspectivele unei lumi de altă natură, în care personalitatea nu va mai fi ireductibilă faţă de interesele comune, după cum nici societatea nu va fi reprezentată numai printr-un sistem de coerciţii. Realizarea de sine este posibilă numai în condiţiile unei societăţi armonioase, aflate pe o înaltă treaptă de dezvoltare a civilizaţiei şi culturii. O societate armonioasă, bazată pe cetățeni eliberați de ex­ploatare, este scopul socialismului. VINERI I OCTOMBRIE 1971 .TROFEUL JADRAN" LA POLO In penultima zi a turneului in­ternaţional de polo pe apă dotat cu ,,Trofeul Jadran“, selecţionata României a jucat împotriva pu­ternicei echipe a Iugoslaviei. Con- firmînd forma buna manifestată la această competiţie, poloiştii români au obţinut o meritată victorie cu scorul de 4—3 (2—1, 0—0, 1—1, 1—1). Gazdele au des­chis scorul, dar imediat echipa română a egalat prin golul în­scris de Rusu. In continuare, re­prezentativa României a jucat excelent și a mai marcat două goluri prin Rusu și Lazăr, con­­ducînd cu 3—1. Jucătorii iugo­slavi au redus scorul prin Bela­­maric­. In ultima repriză, cele două echipe au mai înscris fie­care cîte un gol : România prin Novac, iar Iugoslavia prin Lo­­patni, astfel că fluierul arbitrului spaniol Manguillot a consfinţit rezultatul final de 4—3 în fa­voarea jucătorilor români, înaintea ultimei zile a competi­ţiei, clasamentul este următorul : 1. Ungaria — 10 puncte ; 2. Iugo­slavia — 9 puncte (golaveraj 30—20) ; 3. U.R.S.S. — 9 puncte (29—22) ; 4. România — 8 puncte ; 5. Olanda — 5 puncte ; 6. Italia — 4 puncte ; 7. S.U.A. — 3 punc­te ; 8. R. F. a Germaniei — 6 puncte. In ultimul meci, echipa Româ­niei va întîlni formația Olandei.

Next