Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)
1971-10-01 / nr. 6959
„SCÂNTEIA TINERETULUI“ pag. 2 CU PRILEJUL ANIVERSĂRII REPUBLICII POPULARE CHINEZE Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, şi tovarăşul ION GHEORGHE MAURER, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, au trimis tovarăşilor MAO TZEDUN, preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, LIN BIAO, vicepreşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, CIU EN-LAI, premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, următoarea telegramă : Dragi tovarăşi, „ .. Cu prilejul celei de-a 22-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze, în numele Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste România, al poporului român şi al nostru personal, vă adresăm dumneavoastră, Partidului Comunist Chinez, Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze şi întregului popor frate chinez cele mai calde felicitări şi un salut tovărăşesc. Crearea Republicii Populare Chineze a constituit încununarea cu succes a luptei revoluţionare îndelungate duse de poporul chinez, sub conducerea Partidului Comunist, împotriva dominaţiei imperialiste, pentru eliberarea naţională, pentru făurirea noii orînduiri sociale, a marcat o cotitură radicală în destinele poporului chinez, reprezentînd, totodată, o puternică lovitură dată sistemului imperialist şi colonialist, o contribuţie însemnată la modificarea radicală a raportului de forţe pe plan mondial în favoarea socialismului. Poporul român se bucură din toată inima de profundele transformări înnoitoare înfăptuite de poporul frate chinez, sub conducerea Partidului Comunist, în frunte cu tovarăşul Mao Tzedun, de marile realizări obţinute prin munca sa creatoare, plină de abnegaţie, în dezvoltarea industriei şi agriculturii, în sporirea potenţialului tehnic şi ştiinţific al ţării, în ridicarea nivelului de trai, considerîndu-le o contribuţie de preţ la creşterea forţei şi prestigiului socialismului în lume. Intre poporul român şi poporul chinez, între partidele şi ţările noastre s-au statornicit şi se dezvoltă rodnice relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală, întemeiate pe principiile marxism-leninismului şi internaţionalismului socialist. Dînd o înaltă preţuire acestor relaţii, ne exprimăm convingerea că vizita pe care am făcut-o în RP. Chineză, convorbirile tovărăşeşti pe care le-am avut cu dumneavoastră şi ceilalţi conducători de partid şi de stat chinezi vor contribui la dezvoltarea cu succes a prieteniei şi solidarităţii frăţeşti dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Chinez, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Chineză, spre binele ambelor popoare, în interesul unirii forţelor care luptă împotriva imperialismului, pentru cauza generală a socialismului şi păcii. Cu prilejul acestei mari sărbători, vă urăm din toată inima dumneavoastră şi poporului frate chinez noi victorii în construirea socialismului, în înflorirea Republicii Populare Chineze. Recepţie la ambasada R.P. Chineze Cu ocazia celei de-a 22-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze, ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, Cian Hai-fan, a oferit joi seara o recepţie în saloanele ambasadei. Au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C. C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Manea Mănescu, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Stat, general de armată Ion Ioniţă, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul forţelor armate, Ilie Murgulescu, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, Vasile Vlad, şef de secţie la C.C. al P.C.R., membri ai C.C. al P.C.R., conducători ai unor instituţii centrale şi organizaţii obşteşti, oameni de ştiinţă şi cultură, generali şi ofiţeri superiori, ziarişti. Erau prezenţi şefi de misiuni i. , \ mun«tureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, prietenească. Pe ecranele Capitalei Filmul documentar despre vizita în R.P. Chineză a delegaţiei de partid şi guvernamentale române, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu Cu prilejul aniversării a 22 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, pe ecranele Capitalei rulează, începînd cu data de 1 octombrie, filmul documentar despre vizita delegaţiei de partid şi guvernamentale române, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Republica Populară Chineză, film în culori realizat de Studioul cinematografic „Alexandru Sahia“. Documentarul este prezentat, pentru început, la cinematograful „Lumina“ (Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 12), urmând să fie programat şi pe ecranele altor cinematografe din Bucureşti şi din ţară. TELEGRAME NICOLAE CEAUŞESCU, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a trimis Generalului Maior VAKUBU GOWON, şeful Guvernului Militar Federal, comandant suprem al Forţelor Armate ale Republicii Federale Nigeria, următoarea telegramă : Cu prilejul celei de-a XI-a aniversări a obţinerii independenţei Nigeriei, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al guvernului, al poporului român şi al meu personal, adresez, Excelenţei Voastre cele mai sincere felicitări, împreună cu cele mai bune urări de pace şi progres poporului nigerian, îmi exprim convingerea că relaţiile româno-nigeriene se vor dezvolta continuu, în interesul reciproc al ambelor popoare, al cauzei păcii şi colaborării internaţionale. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a transmis preşedintelui Republicii Cipru, Arhiepiscopul MAKARIOS, următoarea telegramă : Cu prilejul sărbătorii naţionale a Republicii Cipru, vă transmit, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale, împreună cu cele mai bune urări pentru fericirea dv. personală şi pentru progresul şi bunăstarea poporului cipriot. Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Păţan, a primit joi dimineaţa pe Yahia Zakaria, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Arabe Libiene. Cu acest prilej, ambasadorul libian a transmis un mesaj verbal guvernului Republicii Socialiste România din partea guvernului Republicii Arabe Libiene. Joi la amiază a plecat spre New Delhi o delegaţie a P.C.R., formată din tovarăşii Mihai Dalea, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Colegiului Central de Partid, şeful delegaţiei, şi Ştefan Voicu, membru al C.C. al P.C.R., care la invitaţia Partidului Comunist din India,, va participa la lucrările celui de-al IX-lea Congres al acestui partid. ARCADIA (Urmare din pag. I) versuri în serbările de la club, îi ştiu entuziaşti în săli de spectacol şi veseli şi simpatici in plimbări ori pe stadioane. Numai gindul la aceste imagini, care unora le-ar părea idilice, mă face să cred că n-am să pot îmbătrîni niciodată. Că trăind cu tinereţea, tînăr trebuie să fiu pină-n ceasul înclinării de pe urmă. Şi tocmai pentru că trăiesc şi muncesc în universitate ştiu că azi, mai mult ca oricînd, studentul este un tînăr al tuturor făgăduinţelor. Şi în primul rînd al făgăduinţei de a fi făuritorul societăţii noi, al societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe care el va s-o aibă, s-o conducă, s-o trăiască şi să se bucure de ea. De aceea, cînd începe anul universitar, ca şi atunci cînd sfârşeşte, eu îl văd pe student ca JIV «VW.1 JÂvârşilor, ţi I.Hunop, serios şi demn, harnic şi devotat, entuziast şi patriot, care, lucrind cu cartea se lansează în marea revoluţie ştiinţifică a epocii noastre, ca s-o facă utilă, cit mai utilă oamenilor, cit mai propice vieţii şi progresului. Din frămintul tinerei energii intelectuale, adunate, modelate, şlefuite in anii studenţiei au rezultat toată gigantica broderie a drumului de la Turnu Severin la Orşova şi toată orga instalaţiilor industriale de la Oradea, Borzeşti, Govora şi Galaţi, ca şi toată paleta policromă a construcţiilor, începind cu Capitala şi sfirşind cu tînărul oraş Motru, abia de ieri introdus pe harta patriei. Oriunde mă duc, oriunde poposesc intimese foşti studenţi. Şi pe şantiere. Şi în uzine. Şi pe ogoare. Şi în şcoli. Iar bucuria mi-i necuprins de mare pentru că-i aflu mai capabili, mai dirji, mai cutezanţi, mai încrezători in forţele lor decit mi-are închipuit c-ar putea fi, atunci cînd uceniceau pe băncile din faţă-mi. Aproape nici unul n-a compromis marea făgăduială investită în ei, în vremea cind se aflau în Arcadia student . Studentul — om al vorului, pe treapta cea mai inaltă a trambulinei, înainte de a se lansa în viitoarea vieţii şi a creaţiei, înainte de a fi ceea ce trebuie să fie : om de ştiinţă, profesor, artist, făuritor de bunuri materiale şi de valori spirituale. Pe acel tînăr, aproape imberb, pe care acum zece ani l-am descoperit într-o cameră de cămin chinuindu-se cu o îndrăcită ecuaţie pentru că îşi ascundea cu îndărătnicie soluţia, azi e un matematician eminent. Tinera care, acum şapte ani tremura in faţa eprubetelor şi soluţiilor din ele, acum jonglează parcă, intr-un fel de prestidigitaţie, cu analizele din laboratorul unei mari uzine. Şi iarăşi, o fostă studentă care, la prima lecţie de probă a scăpat creta din mină de emoţie, acum, la examenul fio ryt.r. ri..l J . .1* ... tră a predării. Şi cite şi cîţi din tinerii care, acum opt-zece ani, au păşit pragul Conservatorului, iar azi sînt artişti care ne vrăjesc cu arcuşul viorii lor ori cu talentul lor dramatic . Studentul de ieri, omul prezentului de azi. Studentul de azi, omul viitorului. L-am scutit de grija grea, istovitoare, umilitoare a zilei de miine in timpul studiilor, l-am creat condiţii de trai, de muncă, de distracţie. L-am făcut să nu se mai teamă de ziua de miine, ci s-o privească demn, cu încredere, să lucreze pentru strălucirea ei. Avem mai mulţi studenţi ca oricind : o armată de talente, de energii spirituale, gata să-şi ia brevetul marilor capacităţi şi să zboare spre locul unde-i aşteaptă viaţa şi munca creatoare. Suntem mindri de ei. Şi dorim, la rînd cu părinţii, cu conducerea de partid şi de stat, cu întregul popor, să fie acei aleşi intre aleşi care să ne reprezinte în forul cel mare, universal al ştiinţei, tehnicii şi artei dezvoltate de omenire. Pentru că suntem la început de an, mi-i greu să scriu cuvântul restanţă, înfrîngere, repetenţie. Şi cu atît mai mult mi-ar fi greu să-l scriu la sfîrşitul anului universitar, începuturile au, totdeauna, entuziasmul intr-o frecvenţă mai înaltă. Studentul, adevăratul, tînărul, optimistul nostru student ştie să urce potenţialul spiritual spre cea mai inaltă tensiune tensiunea progresului şi a fericirii poporului şi a patriei. Tineri şi vârstnici studenţi de ieri, azi in vântul sănătos al strădaniei socialiste, încearcă poate o undă de melancolie : et in Arcadia ego... Dar melancolia asta pentru studentul de azi nu există încă. Există numai marea, nemăsurata bucurie a tinereţii, a muncii, a succesului. Şi chiar atunci cind va veni şi unda de melancolie, ea se va sublima, sunt sigur, tot într-o nouă forţă de propulsie. Căci cine a fost tînăr şi student la douăzeci de ani are nobila datorie de a nu imbătrini, moralmente, niciodată. CEASURILE ZILEI (Urmare din pag. I vele tinerilor şi ale elevilor din localitate s-au materializat în acţiuni eficiente pentru impalsionarea ritmului la recoltat. Timpul de lucru este judicios folosit şi de către mecanizatori. La Movila Banului, mecanizatorii Mihai Petre, Liviu Negoiţă, Victor Dumitraşcu şi Toma Gavrilă au realizat, în ultimele zece zile, un volum de lucrări dublu comparativ cu ceea ce indicau normele, printr-o organizare bună a muncii, prin remedierea imediată a defecţiunilor ivite, prin prelungirea activităţii cu douătrei ore în fiecare zi. La polul opus eforturilor depuse de către majoritatea tinerilor — o parte evidenţiate mai sus, altele, cum sunt cele ale elevilor din oraşul Buzău care asigură încărcatul recoltei de porumb de la cooperativa agricolă din Buzău, ale tinerilor din unităţile economice ale oraşului ce participă de trei ori pe săptămaînă, în timpul liber, de reeditatul strugurilor şi fructelor, de pe suprafeţele aparţinînd unităţilor agricole din apropiere etc., etc. fiind demne de evidenţiat — se situează inactivitatea a peste 2 200 de tineri din satele judeţului ce n-au efectuat pînă la această dată nici măcar o zi de muncă în campanie. La Gălbinaşi sînt patru, la Buda tot patru, la Poşta Cîlnău — şase, la Topliceni şi Plăiani încă patru, la Racoviceni — trei, la Valea Sălciei — doi... Şi tot aşa, se adună. Două mii două sute de absenţe în cîmp. Reluînd calculul tovarăşului Răducanu E. Mănucu rezultă că inactivitatea lor a făcut ca în fiecare zi recolta de pe circa 300 de hectare să rămînă neadunată. Şi, "continuînd calculul, absenţa lor de la acţiunea încordată, patriotică, la care participă nu numai membrii cooperatori, mecanizatorii, dar şi elevii, şi ostaşii, şi un mare număr de muncitori şi tehnicieni din uzine şi fabrici, determină o prelungire cu cîteva zile a campaniei din această toamnă. Este lăudabilă iniţiativa comitetului judeţean U.T.C. de a identifica în fiecare localitate pe toţi tinerii ce nu participă la muncă şi de a-i determina, prin forme specifice ale muncii politice şi educative, să se integreze activităţii intense ce caracterizează pe cei 15 000 de tineri ai satelor judeţului Buzău, cea mai mare parte a tineretului din ţara noastră. La cooperativa agricolă din Limpezi şi, pentru că o slabă atenţie se acordă organizării muncii, lucrul în cîmp începe întotdeauna după ora 9, preşedintele cooperativei — Vasile Moise — rareori părăsind birourile , mecanizatorii lucrează intr-un ritm aproape înjumătăţit pentru că prin întîrzierea eliberării de lulnini a terenurilor nu au front de lucru, pentru că din magaziile cooperativei lipseşte cea mai mare parte din sămînţa de grîu necesară. De asemenea, la unitatea vecină — cooperativa agricolă din Mihăileşti — ritmul la recoltări n-a depăşit 10-15 hectare în ultimele zile. Aici însă orele ce se pierd în fiecare zi de către fiecare membru cooperator depăşesc ca număr pe cele lucrate efectiv. Comitetele U.T.C. n-au iniţiat nici o acţiune care să vizeze urgentarea executării lucrărilor de campanie. Cum se ştie, lucrările acestei campanii sunt întîrziate. din motiv în plus ca şi în judeţul Buzău toţi factorii responsabili să acorde mai multă atenţie organizării muncii. Prin iniţiative de largă cuprindere, organizaţiilor U.T.C. li se cere să alăture acestei concentrări de energii efortul celor 15 000 de tineri ai judeţului, al elevilor şi tinerilor din unităţile economice. Strîngerea fără pierderi a recoltei bune din această toamnă apare — aşa cum se sublinia şi prin scrisoarea adresată lucrătorilor de pe ogoare de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ca o acţiune patriotică pe care întregul popor trebuie s-o sprijine. Şi, în judeţul Buzău, ca principală şi imediată cerinţă apare mobilizarea întregului tineret la muncă. CRONICA U. T. C. Ieri, după amiază, tovarăşul Dan Marţian, prim secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, a primit delegaţia Tinerilor Socialişti (Valoni) din Belgia, condusă de Jean Claude van Cauwenberghe, preşedintele naţional al organizaţiei. In cursul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, prietenească, s-a efectuat un schimb de informaţii privind activitatea celor două organizaţii, posibilităţile de dezvoltare a colaborării dintre U.T.C. şi Tinerii Socialişti din Belgia. Masurile nu s-au lăsat aşteptate Sesizarea dv., tovarăşe Toader Ţiplic, adresată Ministerului Transporturilor, prin care semnalaţi cîteva grave abateri ale unor cadre didactice de la Şcoala profesională de transporturi-Iaşi, nu a rămas fără nici un fel de urmări, aşa cum ne scrieţi. Am răsfoit zilele acestea dosarele anchetei efectuate de minister cu concursul organelor locale din Iaşi. Zeci de pagini care însumau declaraţii ale elevilor şi personalului şcolii, confruntări, verificări atente. Concluzia : în foarte mare măsură afirmaţiile dv. corespundeau realităţii. O realitate nedorită cu atît mai mult cu cit abaterile se petreceau într-o şcoală iar autorii lor erau înşişi cei investiţi cu însemnate răspunderi în desfăşurarea normală a procesului instructiv-educativ. Succint, concluziile anchetei au reţinut atmosfera deloc prielnică în care se desfăşura procesul de învăţămînt în Şcoala profesională de transporturi din Iaşi. Atmosferă plină de suspiciuni şi suspectări reciproce, de care nu erau străini o bună parte din profesorii, educatorii şi maiştrii care predau la această şcoală. Lăsăm la o parte aceste dispute ce se desfăşurau în umbră dar care uneori au dus la răbufniri cunoscute, în cele din urmă, şi de elevii şcolii, nu pentru că ele nu şi-ar merita atenţia cuvenită, ci datorită faptului că ancheta întreprinsă a scos la iveală şi alte fapte petrecute în şcoală care nu pun de loc într-o lumină favorabilă calitatea de dascăl şi pedagog. In şcoală bătaia elevilor devenise cuvîntul de ordine. Ca unică metodă sancţionatorie şi de educaţie ea era folosită de profesorii de educaţie fizică Ion Crasi şi Iulian Hatură, maistrul Dumitru Cioancă sau pedagogii Gheorghe Negoiţă şi Aurel Negoiţă. Şi nu era vorba de nişte simple loviri, sau de cazuri izolate, ci de maltratări brutale cu pumnii şi picioarele, care au fost urmate de internări în spital sau de producerea unor traume. împotriva vinovaţilor nu se luau niciodată măsuri pentru că însuşi directorul şcolii,, tovarăşul Constantin Acsinte, era adeptul convins al aceloraşi procedee „pedagogice“. Cum nu s-au luat măsuri nici împotriva pedagogilor Ion Vieru şi Aurel Negoiţă care, veniţi în cămin în stare de ebrietate după miezul nopţii — deşi erau în timpul programului — au sculat peste 120 de elevi şi i-au obligat să stea în genunchi. Inadmisibile mentalităţi pedagogice. Dar conducerea şcolii închidea îngăduitoare ochii şi trata cu duhul blîndeţii şi alte abuzuri ale personalului şcolii cum ar fi strângerea nejustificată a unor sume de bani de la elevi, sume care apoi erau însuşite, procedeu folosit de pedagogul Toader Mihăilă, sau modificarea, la unii elevi, după încheierea situaţiei, a mediilor din catalog. Este cazul maistrului Alexandru Gorea. In consiliile profesorale, încercările timide ale unor cadre didactice de a discuta situaţiile cunoscute şi care în nici un caz nu puteau fi tolerate au fost tratate cu superficialitate şi lipsă de răspundere şi, drept consecinţă, asemenea abateri au căpătat intr-un fel girul conducerii şcolii. Intr-un cuvînt, activitatea şcolii se desfăşura în voia bunului plac, şi fiecare făcea ce vroia şi cum vroia, fără ca cineva să se considere responsabil şi să intervină hotărît pentru curmarea acestor abuzuri faţă de elevi, faţă de bunul mers al şcolii. Acestea sînt concluziile anchetei efectuate şi, cum era şi firesc, concluziile au fost urmate de măsuri severe, dar drepte, de natură să instaureze în şcoală un climat de muncă sănătos. Directorul şcolii, Constantin Acsinte, a fost scos din funcţia de director şi încadrat în producţie. Pedagogilor Aurel Negoiţă, Ion Vieru, Gheorghe Negoiţă, Toader Mihăilă şi Cornel Boghianu li s-a desfăcut contractul de muncă. La toate aceste măsuri se adaugă mutarea disciplinară a profesorilor de educaţie fizică şi sancţionarea unor cadre didactice cu retragerea gradaţiilor de salarizare. Aşadar, după cum vedeţi tovarăşe Toader, măsurile au fost luate. Nici nu se putea altfel. Se cuvine însă să spunem şi alte cîteva lucruri care privesc, de această dată, atitudinea dv. ca profesor la Şcoala de transporturi din Iaşi. Repetăm, sesizarea adresată Ministerului Transporturilor era absolut întemeiată şi vă îndreptăţea ca membru al acelui colectiv să acţionaţi intr-un fel oarecare. Ce s-a întîmplat însă după plecarea comisiei de anchetă de la Iaşi ? Fără să mai aşteptaţi măsurile care urmau să se ia şi care — aşa cum vedeţi — au fost luate, aţi determinat mai mulţi elevi să adreseze alte scrisori Ministerului, care vizau de fapt aceleaşi lucruri deja cercetate. Calitatea dv. de profesor în nici un caz nu poate justifica asemenea procedee incompatibile cu atribuţiile şi sarcinile pe care le aveţi în şcoală. Tocmai de aceea, în urma unei alte anchete, în care elevii au recunoscut că au fost îndemnaţi de dvs. să scrie, conducerea ministerului a hotărît şi sancţionarea dv. După cum am aflat, aţi contestat sancţiunea şi organele în drept se vor pronunţa, desigur, cu privire la legalitatea ei. Un inceput promiţător In ziarul nostru din 10 septembrie a.c., în cadrul acestei rubrici, a fost publicat materialul intitulat „Cînd măsurile se opresc la jumătate“ prin care erau semnalate unele deficienţe în munca de îndrumare şi supraveghere a activităţilor desfăşurate de elevii ucenici de la Uzina de reparaţii auto nr. 3-Bucureşti. In cuprinsul materialului, aşa cum cititorii poate îşi reamintesc, era criticată îngăduinţa manifestată de conducerea uzinei, de organizaţia U.T.C., faţă de unele manifestări de indisciplină a elevilor ucenici şi, în special, faţă de absentarea nemotivată a acestora de la program, zile sau săptămîni întregi. La numai cîteva zile de la apariţia articolului, redacţia a primit un răspuns de la întreprinderea sus amintită, semnat de tovarăşul director al uzinei, Constantin Moţoc. Cităm din răspunsul primit : „...avînd în vedere importanţa instruirii practice a elevilor în producţie, ne preocupăm să luăm toate măsurile ce se impun pentru ca tînărul ucenic să-şi poată desăvîrşi pregătirea profesională într-un mediu cu adevărat muncitoresc, în care abaterile de la disciplina uzinei şi de la etica cetăţenească să fie din ce în ce mai rare şi pe cit posibil eliminate“. Este un punct de vedere responsabil dar şi plin de responsabilităţi, pe care îl aşteptam de altfel şi pe care îl dorim nu numai enunţat, dar şi urmat de măsuri concrete. Hotărîrea organizaţiei U.T.C. din uzină de a discuta fiecare caz de indisciplină, în colectiv, urmată de luarea măsurilor în public precum şi celelalte măsuri preconizate de conducerea uzinei, între care întocmirea unui regulament disciplinar pentru ucenici, adaptat la specificul uzinei, reprezintă puncte de plecare care vor întări convingerea elevilor că disciplina este o componentă şi încă una de mare însemnătate, a respectării îndatoririlor lor. Curier juridic Ioana Apostol — Focşani, judeţul Vrancea. Angajatul care încetează raporturile de muncă cu o întreprindere pentru a-şi urma soţul transferat în interesul serviciului în altă localitate îşi menţine vechimea neîntreruptă în muncă în aceeaşi unitate, dacă se reîncadrează în muncă în termen de 90 de zile de la desfacerea contractului de muncă. Perioada de timp cit nu a fost salariat însă — de la data desfacerii contractului de muncă la vechea unitatea şi pînă la reîncadrarea la o nouă unitate — nu se include în vechimea neîntreruptă în muncă-Viorel Iancu — Cîmpina, judeţul Prahova. Plecarea prin demisie de la unitatea la care aţi lucrat atrage după sine cîteva consecinţe cum este şi aceea că la noua unitate veţi beneficia de concediul anual de odihnă numai după 11 luni de activitate neîntreruptă iar durata concediului în primii doi ani de activitate este de 15 zile indiferent de vechimea totală în muncă pe care o aveţi. MIRCEA NICOLAE EUROPENELE DE VOLEI Campionatele europene masculine de volei se apropie de finis. Cele 6 echipe finaliste, supuse la o serie de meciuri deosebit de grele la acest „maraton" voleibalistic, dau acum ultimele asalturi pentru a se apropia de locuri superioare clasamentului. O performanță notabilă, neaşteptata chiar în previziunile multor tehnicieni, a realizat echipa României, al cărei joc este mult mai bine organizat, mai hotărît şi în acelaşi timp mai viguros decit cel prestat la începutul campionatului. Voleibaliştii români au învins clar cu :1 0 echipa Cehoslovaciei, care debutase sclipitor printr-o victorie obţinută asupra campioanei mondiale, selecţionata R.D. Germane. Băieţii noştri au realizat o victorie nesperată şi importantă pentru obţinerea unei medalii şi calificarea în turneul Olimpiadei de la München. Echipa României a furnizat cel mai bun meci al său. In legătură cu victoria voleibaliştilor români asupra redutabilei selecţionate a Cehoslovaciei, ziarul „Gazzetta dello Sport" publică un comentariu semnat de Carlo Gobbi, în care printre altele, se relevă următoarele : „Românii continuă să se impună prin bravura şi ambiţia cu care joacă la Milano. In numai 75 de minute, România a realizat un veritabil KO. Jocul combinativ, foarte mobil şi pătrunzător, expresie a unui volei modern, a fost irezistibil". Aseară, în penultima zi a campionatului european masculin de volei de la Milano, echipa României a obţinut o nouă victorie, întrecînd cu scorul de 3—1 (15—7, 13—15, 15—7, 15—1), echipa Ungariei. Ne-a fost dat să avem un început de toamnă cu rezultate bogate-n fotbal. Rapidul este cea de a patra echipă care se califică, alături de Dinamo, Steaua şi U.T.A., în turul doi al cupelor europene. Succesul este cu atît mai îmbucurător cu cit echipa din Grant încerca marea şansă în condiţii mai vitrege decit celelalte : avea de anulat, mai intii, infringerea la limită de la Napoli. Apoi întilnea un adversar de marcă. Din formaţia napolitană făceau parte un buchet de internaţionali de superclasă al căror nume e consemnat demult în istoria fotbalului : Sormani, Altafini, Julano, Zoff.... In faţa unei echipe al cărui cuvînt de ordine era „totul pentru victorie, totul pentru calificare“, aceste atu-uri s-au spulberat. Rapidiştii au tras cea de a patra „lovitură de tun“ şi ecoul ei a aprins încă o lumină pe firmamentul succeselor internaţionale ale fotbalului românesc. Jucătorul spre care trebuie să ne oprim privirile recunoscătoare este Dumitru. Pentru că nu numai golul marcat în min. 25 — după o cursă dîrză, uluitoare, cu doitrei adversari în spate, cu un șut-bombă de la vreo 15 m care l-a făcut „mat“ pe portar — gol ce a deconectat întreaga echipă de încordarea nervoasă și a anunțat calificarea, dar jocul lui în general a fost magnific. Nu o dată pe parcursul partidei, vedetele de multe carate ale fotbalului italian, în confruntările directe cu el, ori atunci cind la mijlocul terenului punea bazele unei noi acţiuni a echipei, gindită cu o strălucitoare inteligenţă, au trebuit să se recunoască învinse, neputincioase. Decarul Rapidului şi-a îngenunchiat adversarii, i-a trimis in umbră. Ieri, cu Dumitru în postură de imbatabil — el a dirijat jocul în atac şi în apărare ca un magician — echipa Rapid a prăbuşit visul făurit în clar de lună şi în cîntecul mistuitor al canţonetelor la poalele Vezuviului de tifossi napolitani — acela de a obţine la Bucureşti un meci nul — înscriind în cronica acestei echipe o zi neagră. Ce alte date pot fi drept o atestare elocventă a acestei afirmaţii decit faptul că pină in minutul 7 italienii n-au reuşit să treacă de linia de centru — ofensiva rapidistă a fost fulminantă de la început — că primul şut pe spaţiul porţii După cum transmit agenţiile internaţionale de presă tragerea la sorţi pentru stabilirea meciurilor din turul doi a cupelor europene la fotbal va avea loc astăzi 1 octombrie la Belgrad. lui Răducanu — mobil, inspirat, sfătuitor atent al coechipierilor — l-am notat în min. 35 şi s-a datorat tehnicului şi subtilului argentinian Sormani ? A fost înfruntă arma cea mai de temut a fotbalului italian — „il catenaccio”, zidul, betonul. Şi să nu uităm că azurii ştiu să-şi apere poarta cum nimeni alţii n-o pot face. Dar în faţa impetuosului torent giuleştean, în care Năsturescu, Angelescu, Ene Daniel, Neagu, Dinu au făcut să explodeze energii nebănuite, au purtat balonul cu o înaltă ştiinţă fotbalistică, iar apărătorii, în frunte cu Lupescu, s-au întrecut unul pe altul în rezolvări calme dar decisive, aureola oaspeţilor, măestria lor unanim recunoscută, pălind alături de sublima patimă pentru fotbal demonstrată în acest meci de cei „unsprezece“ ai lui Bazil Marian şi Gh. Nuţescu. Superioritatea echipei feroviare a fost netă din toate punctele de vedere şi ea a avut o încununare prin golul superb înscris de Ene Daniel, cu capul, în minutul 36 din pasa magistrală a lui Năsturescu. In condiţiile scorului de 2—0 cu care conduceam, italienii renunţă la apărarea supranumerică — uneori în 8—9 oameni — şi ies la ofensivă , recurg la stratagema cu două vîrfuri de atac şi trei mijlocaşi, aplică presingul, iar Sormani, cînd pe dreapta, cindi pe stingă, încearcă totul. Echilibrul de forţe nu se restabileşte. Rapidul joacă perfect, o lecţie pe care o ştie perfect. Dimpotrivă, în repriza secundă, atacurile noastre capătă şi mai multă incisivitate, portarul naţionalei italiene Zoff, este silit să facă adevărate acte de eroism. Dacă ar fi să notăm numai cele două bare năpraznice ale lui Neagu din minutele 56 şi 79, ocaziile lui Angelescu (min. 66) şi Ene Daniel (min. 78) care, pe rind, au avut primul golul în picior, iar al doilea, pe frunte. Cel puţin în trei din aceste ocazii rarisime mingea nu mai avea alt obstacol în faţă. Şi dacă victoria echipei Rapid ar fi fost consemnată, in final, la un scor, să zicem de 4-0, nimeni nu s-ar fi mirat, pe nimeni n-ar fi supărat pentru că un asemenea scor reflecta, obiectiv, realităţile de pe teren. în fine, important este că ,a venit şi aceasta, a patra bucurie. Cei circa 50 000 de specta- tori care şi-au încurajat cu frenezie şi sportivitate favoriţii, iar în semn de omagiu pentru victorie au aprins torţe, au văzut un meci de înaltă factură tehnică, dinamic, extrem de dîrz şi ambiţios disputat, o partidă memorabilă. Italienii au primit nesportiv această infringere, ei refuzind, la sfîrşit, să salute publicul. Regretăm acest gest,, după cum regretăm accidentarea lui Altafini , in min. 17, sărind la un balon deodată cu Boc, cei doi jucători se accidentează reciproc, neintenţionat. Boc reintră, după îngrijiri, în joc, dar Altafini, cu arcada spartă, se-ndreaptă spre cabine la indicaţia antrenorului care, după cum a declarat, vrea să-l menajeze pentru dificila partidă de duminică de la Florenţa din prima etapă a campionatului italian. Arbitrul de centru, vest-germanul Eischeweiller a condus corect, autoritar o partidă grea. Deci... şi a patra ! Confratele Ion Băieşu in cronica de ieri zicea că dacă cîştigă şi Rapidul în faţa italienilor o să ne pierdem minţile cu cea mai îmbelşugată toamnă a fotbalului nostru, îşi dorea să-i fie gura aurită. Şi i-a fost ! VASILE CABULEA ...ŞI A PATRA! ÎN „CUPA U.E.F.A." RAPID-A. C. NAPOLI 2-0 (2-0) Individ, societate, socialism (Urmare din pag. I) frustrarea lor de căldura umană, în societatea intereselor financiare celor mai evidente. Radicalismul lor anti-individualist este atît de mare încît consideră tiparul și culturile scrise în general ca pe forme de alienare, fiindcă se consumă în singurătate şi nu permit viaţa comunitară. De aceea propun forme de existenţă socială gentilică şi culturile orale, ca în mişcarea bein, aberantă desigur. Societatea socialistă postulează existenţa individului ca persoană, în sensul elaborat de marea cultură europeană, încă la latinii clasici, persona presupunea pe lingă caracterele individuale şi asumarea unui rol public, o funcţiune socială. Dacă nu mă înşel, în Cicero se află o asemenea accepţie. Nu individul claustrat în universul lui îngust, ci omul sensibil la interesele generale, implicat în viaţa societăţii sale, militant pentru binele general. Conceptul de social include accepţia unui „plural de persoane", cum îi spun juriştii, ceea ce înseamnă afirmarea nestingherită a trăsăturilor individuale. Chiar dacă ne menţinem în cadrele acestei accepţii, urmărind logica juridică, va trebui să subliniem că în filozofia dreptului pluralul este şi el supus unor datorii, după cum are şi facultatea de a întreprinde liber anumite lucruri. Societatea are ea însăşi o individualitate, după cum individul este socializant, este înzestrat cu trăsături care presupun existenţa celorlalţi. Prima şi poate că cea mai importantă trăsătură a fenomenului social este caracterul său de generalitate. Aceasta este o determinare calitativă, el nu trebuie înţeles numai sub aspectul reducerii la o medie reprezentativă, în domeniul faptelor sociale, generalul este corelat cu totalul. Totalitatea indică existenţa unei trăsături comune, cel puţin, ca să poată fi gîndită, depăşind conformismul. Totalitatea şi generalitatea se realizează în societate prin omogenitatea de structură. Societatea socialistă, abolind clasele sociale şi sursa antagonismelor, tinde spre omogenitate, păstrînd însă intactă personalitatea membrilor săi. Se deschid perspectivele unei lumi de altă natură, în care personalitatea nu va mai fi ireductibilă faţă de interesele comune, după cum nici societatea nu va fi reprezentată numai printr-un sistem de coerciţii. Realizarea de sine este posibilă numai în condiţiile unei societăţi armonioase, aflate pe o înaltă treaptă de dezvoltare a civilizaţiei şi culturii. O societate armonioasă, bazată pe cetățeni eliberați de exploatare, este scopul socialismului. VINERI I OCTOMBRIE 1971 .TROFEUL JADRAN" LA POLO In penultima zi a turneului internaţional de polo pe apă dotat cu ,,Trofeul Jadran“, selecţionata României a jucat împotriva puternicei echipe a Iugoslaviei. Con- firmînd forma buna manifestată la această competiţie, poloiştii români au obţinut o meritată victorie cu scorul de 4—3 (2—1, 0—0, 1—1, 1—1). Gazdele au deschis scorul, dar imediat echipa română a egalat prin golul înscris de Rusu. In continuare, reprezentativa României a jucat excelent și a mai marcat două goluri prin Rusu și Lazăr, conducînd cu 3—1. Jucătorii iugoslavi au redus scorul prin Belamaric. In ultima repriză, cele două echipe au mai înscris fiecare cîte un gol : România prin Novac, iar Iugoslavia prin Lopatni, astfel că fluierul arbitrului spaniol Manguillot a consfinţit rezultatul final de 4—3 în favoarea jucătorilor români, înaintea ultimei zile a competiţiei, clasamentul este următorul : 1. Ungaria — 10 puncte ; 2. Iugoslavia — 9 puncte (golaveraj 30—20) ; 3. U.R.S.S. — 9 puncte (29—22) ; 4. România — 8 puncte ; 5. Olanda — 5 puncte ; 6. Italia — 4 puncte ; 7. S.U.A. — 3 puncte ; 8. R. F. a Germaniei — 6 puncte. In ultimul meci, echipa României va întîlni formația Olandei.