Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)

1971-11-01 / nr. 6985

„ser NT El A TINERETULUI" pag. 2 Delegaţia condusă de tovarăşul Dumitru Popescu s-a înapoiat de la Budapesta Duminică după-amiază s-a înapoiat de la Budapesta delegaţia condusă de tovarăşul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, care a participat la lucrările Consfătuirii miniştrilor culturii din ţări socialiste. La sosire, pe aeroportul Otopeni, erau prezenţi membri ai conducerii Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost de faţă Ferenc Martin, ambasadorul R.P. Ungare la Bucureşti, şi membri ai ambasadei.★ La plecare, pe aeroportul Ferihegyi din Budapesta au fost de faţă Ilu Pal, ministrul culturii şi învăţămîntului, membri ai conducerii ministerului, precum şi Ioan Cotoţ, ambasadorul României la Budapesta şi membri ai ambasadei. (Agerpres) CENTENARUL LICEULUI „DECEBAL“ DIN DEVA Timp de trei zile s-au desfăşurat, la Deva, festivităţile prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Liceului „Decebal“. După cum relatam în ziarul nostru de sîmbătă, manifestările omagiale au fost inaugurate cu tradiţionala zi a organizaţiei U.T.C. în cadrul căreia uteciştii şi-au adus prinosul lor de recunoştinţă înaintaşilor, evidenţiind, în acelaşi timp, minunatele condiţii de viaţă şi de învăţătură ce le sunt create, astăzi, prin grija părintească a partidului şi statului nostru. Sîmbătă, în prezenţa reprezentanţilor organelor locale de partid şi de stat, a unui numeros public a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative şi s-a desfăşurat un simpozion de evocare a şcolii. Marieta Sever, director general în Ministerul învăţămîntului, Elisabeta Perneş, directoarea Liceului din Zalău, au adus un salut fierbinte liceului sărbătorit, cadrelor didactice şi elevilor. Uteciştii prezenţi la adunare au trăit clipe emoţionante în momentul cînd organizaţiei lor i-au fost înmînate Diploma de onoare a C.C. al U.T.C. şi drapelul propriu. Elevi. Ştefan Costea şi Mihaela Sîntimbreanu au fost distinşi, de asemenea, cu Diploma de onoare a C.C al U.T.C. în încheiere participanţii la adunarea festivă au adoptat textul unei telegrame adresată Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în care printre altele se spune : „însufleţiţi de programul grandios elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R., care prefigurează patriei şi poporului nostru un viitor de înaltă civilizaţie şi demnitate umană, subimpulsul şi în spiritul măsurilor elaborate de conducerea partidului la indicaţia dumneavoastră, mult stimate tovarăşe secretar general, slujitorii liceului centenar, asemenea tuturor compatrioţilor lor, întregului popor, vor face totul pentru a-şi îndeplini cu cinste misiunea încredinţată. Sîntem hotărîţi ca sub îndrumarea organizaţiilor de partid, cu sprijinul tuturor factorilor educaţionali, să ne sporim substanţial eforturile, să depunem întreaga noastră capacitate şi putere de muncă pentru a ridica neîncetat nivelul de pregătire teoretică şi practică a elevilor, să folosim cu maximum de eficienţă atelierele-şcoală, întregul material didactico-ştiinţific pentru a educa multilateral generaţiile prezente şi viitoare de elevi, pentru a sădi în conştiinţa lor pasiunea pentru muncă, dorinţa permanentă de însuşire şi stăpînire a valorilor inestimabile ale ştiinţei şi tehnicii, mindria de afirmare plenară în perspectiva lor de viitori participanţi la edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră iubită. România socialistă“. Festivităţile omagiale s-au încheiat cu un frumos, program artistic susţinut de formaţii ale actualilor şi foştilor elevi. AL. BALGRADEAN „CRIZANTEMA DE “ LA A XV-A EDIŢIE Tîrgovişte a găzduit timp de 5 zile, între 26—30 octombrie a.c., cea de a patra ediţie a Festivalului-concurs de romanţe „Crizantema de aur“. Festivalul a fost organizat de Consiliul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Dîmboviţa şi Casa Creaţiei populare în colaborare cu Comitetul judeţean U.T.C. şi Consiliul judeţean al U.G.S.R. 40 de concurenţi din 24 de judeţe ale ţării, într-un buchet de... „crizanteme sonore“ au adus un omagiu romanţei, minunatul cîntec românesc. Premiul I şi „Crizantema de aur“ i-a revenit concurentei Gliceria Gaciu — Braşov. Premiul special al Consiliului culturii şi educaţiei socialiste — Ioana Chircă — Dolj; Premiul special al Televiziunii — Ileana Barbălată — Ilfov. Premiul II — Elena Mihăescu — Dîmboviţa; Premiul III — Ecaterina Kertesz — Bistriţa Năsăud, Rodina Marinescu — Cluj — Premiul Comitetului judeţean U.TC., Viorica Stefanovici — Hunedoara — premiul special al Consiliului popular al municipiului Tîrgovişte, Ştefania Scheffer — premiul Consiliului judeţean Dîmboviţa al U.G.S.R., Ilie Văraru — premiul ziarului Dîmboviţa. Menţiuni : Cornel Ţigan — Arad, Onuc Nemeş — Sălaj, Lucia Nica — Braşov, Maris Rozalia Gherghel — Galaţi, Ion Tudoroiu— Dîmboviţa. Concursul de creaţie : premiul I — Nelu Danielescu; premiul special al Uniunii compozitorilor din R.S.R. — Dan Mizrahy; premiul II — Al. Corfescu; premiul III — Al. Bălănescu. MIHAIL VLAD ORA BILANŢULUI (Urmare din pag. I) crede mai lejer iar ciştigurile să fie mai mari ? — De ce să procedăm astfel ? Cînd putem — şi o ştim foarte bine — mai mult. Nu numai banul contează. De ce intr-o zi, să zicem, să facem două repere cînd e nevoie de trei ? Raţionament ce vădeşte vizibil un înalt grad de conştiinţă muncitorească, raţionament ce se leagă nemijlocit, de performanţa întregului colectiv din secţie de a grăbi astfel timpul incit luna ianuarie să se suprapună exact peste octombrie, încă de la începutul anului, ne spune tovarăşul Nicolae Arizan, secretarul comitetului U.T.C. pe şantier, am insistat să fie omogenizate echipele. — In ce sens ? — In sensul încadrării lor cu tineri în funcţie de categoriile de calificare. Au dispărut astfel formaţiile de lucru în care pe de o parte erau cuprinşi numai muncitori cu categorii superioare, pe de alta, numai cu cele inferioare. — De ce această măsură ? — Pentru că, sarcinile de plan ce ne revin, şi pe care le dezbatem cu masa de utecişti la fiecare început de lupă, sunt de la un an la altul mai complexe. Avem nevoie de oameni bine pregătiţi. Iar dacă la cursurile de ridicare a calificării se completează cu precădere cunoştinţele teoretice, în munca diurnă lucrînd alături de meseriaşi mai bine pregătiţi decît tine poţi, din mers să înveţi, să te perfecţionezi profesional ...Cum ? în ce fel ? Care sînt secretele ? Unde trebuie căutată „cheia“ reuşitelor ? Am redat în aceste rînduri cîteva imagini din activitatea secţiei construcţii corp ce se constituie credem în tot atîtea răspunsuri la întrebările puse. Fie, care dintre ele sînt puncte de reper. Fiecare dintre ele vorbeşte implicit, fără necesitatea unor comentarii prea ample, de dăruire şi interes, de efort şi pasiune ca trăsături definitorii nu ale unui singur om sau echipe, ci, ale întregului colectiv. Sîntem în 1972 ! Cuvinte semnificative pe care ni le spune şi tovarăşul Radu Croitoru atunci cînd ne vorbeşte de remorcherul de 500 CP sau şalandele de 68 m.c. aflate în lucru, cuvinte rostite cu mîndrie şi de şeful de echipă Ilie Dumitru cînd ne arată cele două şalupe aşezate pe patul de montaj, cuvinte auzite puternic, în pofida zgomotului produs de ciocanele pneumatice, şi pe care ţin să le rostească Mircea Tănăsescu și Dumitru Dinulescu ce fixează găurile de vizitare de la tancul de bunkeraj. Tuturora, sincere felicitări! (Urmare din pag. I) — Sincer 7 . — Sincer. — Să-l revalorific din ţară. Puteam să-mi scot banii daţi pe el, ba încă ceva pe deasupra. Totul e să ştii ce să duci, dar şi ce să aduci... — Vorbeşti foarte nonşalant. Aşadar, crezi că ai procedat normal acolo, la Borş ? — Intr-un fel, da. Alţii aduc pe sub mină cite 20 de tapete persane, zeci de kilograme de bronz, umbrele rabatabile, dantelării și multe altele. A fost ghinionul meu să nu-mi reușească. Altădată... — Deci, oare consideri că a fost greșeala, din momentul în care te-ai prezentat la punctul de frontieră ? — Una singură : n-am ştiut să mă ţin tare în faţa vameşului, ca să nu-mi observe licăririle din ochi şi nesiguranţa din glas... Iată, aşadar, ce „greşeală“ crede Eugen Pop că a săvîrşit, voiajînd peste hotare cu autoturismul Skoda 1 — MS —3475. Cum de e posibilă o asemenea concepţie, un asemenea slalom pe lingă noţiunile de cinste şi corectitudine, la un tînăr aflat pe băncile unei facultăţi, şi in plus, utecist încă din anii petrecuţi la Liceul economic din Tg. Mureş ? Nu cumva infracţiunea (că aşa este cotată de lege introducerea sau scoaterea frauduloasă peste hotare a unor obiecte) are ramificaţii care depăşesc „ţarcul sacru“ al individului luat aparte, aşa cum se exprimase cândva un celebru umorist ? Investigaţiile noastre, întărite de propriile mărturisiri ale lui Eugen Pop, au găsit un prim vinovat : familia. Aici, E.P. a trăit în atmosfera goanei — neştiute de nimeni — după cîştiguri uşoare, realizate uneori printr-o simplă „apăsare de jongleur pe buton“ Nu ne ocupăm, cu acest prilej, de mama sa, Clara Pop, soră medicală la dispensarul întreprinderii pentru utilaj industrie uşoară din Tg. Mureş ci de tatăl tînărului afacerist, Beniamin Pop, contabil şef la întreprinderea de transporturi din aceeaşi localitate. Vom relata doar un singur fapt, care, la altă scară, fireşte, reproduce povestea bronzului de la Borş. Beniamin Pop n-a avut dintotdeauna autoturism Skoda. Mai întîi, în urmă cu puţin timp, cumpărase de la Bucureşti o „Popedă“ căreia, după circa 300 000 km. parcurşi în serviciul întreprinderii i se făcuse trei reparaţii capitale. Dăduse pe ea 12 000 lei adică exact cit făcea, conform concluziilor unei comisii tehnice. Precizăm: avusese dreptul s-o cumpere de la întreprindere, tocmai pentru că avea funcţia de contabil şef. Alte categorii de salariaţi, colegi deai dumisale, nu aveau acest privilegiu. B.P. s-a gîndit însă la afaceri. Aşadar, a făcut ce-a făcut şi a găsit un şofer la Luduş, căruia i-a revîndut „Popeda“ cu circa 30 000 lei, scoţînd prin urmare un beneficiu net de 60%, adică 18 000 lei. Se înţelege, toată afacerea s-a consumat sub ochii tînărului Eugen, care a trecut-o la capitolul „experienţe bune pentru viitor“. Cum i-au reuşit ele, am văzut. Deci, pentru a ajunge aici, E. P. a trecut prin atmosfera din familie, unde „totul se învîrte din jurul bancnotelor“, iar dictonul „banul face pe om“ e folosit ca deviză, favorizînd crearea la copii a unei false conştiinţe. O „conştiinţă“ în care noţiunii de corectitudine civică i se găseşte şi un revers, mascat însă de aparenţe lesne de subînţeles. Al doilea vinovat, asupra căruia se întind ramificaţiile infracţiunii săvîrşite de Eugen Pop, este, în bună măsură liceul. In anii petrecuţi acolo de proaspătul nostru cunoscut, munca educativă dusă cu elevii a fost de natură mai mult sau mai puţin fantomatică. Orele de dirigenţie erau prilej pentru orice, nu însă şi pentru sădirea la elevi a unor puternice convingeri etice, a unor deprinderi şi conduite demne. E drept, media generală a lui E.P. la absolvirea liceului a săltat cu 16 sutimi peste limita superioară a mediocrităţii, iar mercurul notei la purtare s-a oprit incredibil la diviziunea 10, însă fostul elev nu se poate lăuda că şi-a format aici un caracter integru, un spirit combativ, aşa cum o cere atît menirea şcolii, cit şi a organizaţiei de tineret din şcoală. Aşa se face că E.P., copilul minune al familiei, avînd credit nelimitat în faţa părinţilor şi a unchiului mai sus amintit, şofînd încă de la 18 ani autoturismul familiei (şi, din nou, al unchiului sus amintit), a trecut pînă acum prin viaţă sărind într-un picior, convins că e bine numai ceea ce vede la ai lui şi ce crede EL, mult experimentatul Eugen. Aşa se face că vlăstarul nr. 1 al familiei Pop din Tg. Mureş a fost admis în facultate, cu media 8,33, avînd însă, în ciuda aparenţelor, un condamnabil deficit în educaţie. Ceea ce e mai grav, e că deficitul a persistat. Mai mult, chiar s-a accentuat. Astfel, în anul care a trecut, Eugen Pop n-a participat, după propria-i mărturisire, la nici o adunare a asociaţiei studenţeşti, la nici o informare politică, la nici o altă acţiune. In vară, în loc să participe şi el, alături de alţi colegi, la activităţi patriotice, a făcut, peste hotare şi prin ţară, cu autoturismul, in calitate de potentat al familiei şi rubedeniilor, nici mai mult, nici mai puţin decît 15 000 km De citit, citeşte doar „Magazinul“ care, conform spuselor sale, „prezintă multe curiozităţi“. Presa de tineret n-o citeşte, încă din clasa a X-a. Alte ziare doar cînd îi pică în mină, adică de două-trei ori pe lună şi cîte-o pagină, străbătută şi ea „pe diagonală“. Dacă a încercat cineva să-l atragă pe E.P. la viaţa de organizaţie ? Nu, n-a încercat, cu atît mai mult, cu cit, aşa cum s-a constatat şi în recenta adunare de dare de seamă şi alegeri a anului II Ştiinţe economice, colectivul n-a fost unit, iar viaţă de organizaţie n-a prea existat. Totuşi, E.P. a apelat la asociaţia studenţească. Aceasta s-a întîmplat în momentul cînd a avut nevoie de recomandarea pentru a face o excursie pe cont propriu peste hotare. Dacă a primit recomandarea ? Desigur, a primit-o, cu toate că în iarnă nu-şi luase examenul tocmai la materia lui preferată. Geografia economică, urmînd ca în vară să mai „cucerească“ o restanţă, la Istoria economiei naţionale, totalized în procente la media generală, cu ceva mai mult peste 6. Deşi cunoşteau sau, cel puţin, intuiau ce fel de element este E.P., reprezentanţii asociaţiei studenţeşti din facultate au fost de acord cu plecarea lui în străinătate. Iată, deci, încă un vinovat — asociaţia studenţească — prin miopia de care a dat dovadă prin lipsa de intrasigenţă şi, de ce nu, prin incapacitatea de a-i atrage pe membrii ei la acţiuni variate, capabile să sudeze un colectiv şi să-l fortifice cu convingeri etice şi politice absolut necesare Lărgind radiografia noastră, mai putem aminti, printre cei care, într-un fel sau altul, sunt răspunzători de fapta lui Eugen Pop, şi pe acele cadre didactice din facultate, în a căror îndatorire intra, în afara orelor de la catreda, munca de educaţie nemijlocită cu studenţii, conform indicaţiilor clare ale Ministerului învăţămîntului. Or, cu grupa 132 (și nu numai cu ea), muncă educativă nu s-a prea dus. Principiul că el, „fiul familiei sale“, poate face tot ce vrea, indiferent de calibrul înșelătoriei, pare să nu se fi zdruncinat în „convingerile“ lui Eugen Pop, după afacerea de la Borş. Astfel, chiar la începutul acestui an universitar, deși, conform situației sale matricole nu avea încă dreptul la cominizare, E.P. s-a „descurcat“, făcînd o săritură discretă peste hotărîrile decanatului. — Cum ai făcut ? 11 Întreb. — Simplu. Am scos 50 de lei din buzunar și m-am dus cu sărumîna la administratorul Crişan de la căminul 10 al Complexului studenţesc. — Din cite ştiu, pentru economişti e rezervat căminul 1... — Tocmai aia-i ! Eu m-am dus la 10, că şi alţii stau acolo fără aprobarea decanatului. I-am dat deci administratorului de acolo 50 de lei reprezentînd regia, iar el mi-a zis să stau, că va avea el grijă. Nu mă mai interesa dacă am fost sau nu trecut pe tabel şi nici dacă banii mei au fost vărsaţi casieriei universităţii... Principalul era că izbutisem ! Să-l includem, oare, şi pe administratorul Crişan în „ramificaţiile “ pe care le radiografiem ? Sîntem de părere că da, deşi el n-a contribuit la săvîrşirea infracţiunii lui E.P., ci într-un fel, i-a întărit tînărului amator de lucruri ilegale convingerea că totul e posibil, chiar şi după consumarea faptei de la Borş. Cu atît mai mult cu cit nimeni nu izbutise să afle ceva despre această faptă, pînă la ora cînd semnatarul rîndurilor de faţă nu şi-a început investigaţiile, în chiar ziua cînd a fost expediată la Cluj adresa nr.3960. Aşadar, aceasta este radiografia cazului Eugen Pop, cu toate implicaţiile sale. Publicarea concluziilor noastre nu este de natură să facă plăcere celor vizaţi. Dimpotrivă, e un îndemn aspru către analize autocritice, către intransigenţă şi combativitate, o pledoarie pentru cinste şi corctitudine, cu orice preţ. Ramificaţiile unei infracţiuni INVĂTĂMÎNTUL POLITICO- IDEOLOGIC U.T.C. - CADRO NPORTANT DE EDOCARE A TINERILOR IN SPIRIT MILITANT, REVOLUTIONAR (Urmare din pag. I) discuţii, sau de întrebări la care vor răspunde lectorii şi propagandiştii. In afara ciclurilor menţionate pentru tinerii care întîmpină dificultăţi în înţelegerea unor probleme şi fenomene politice, în înţelegerea conceptelor cu care operează ştiinţele sociale, in funcţie de realităţile cu care organizaţiile sunt confruntate, se vor organiza dicţionare politice, ca forme de iniţiere politicoideologică. Pentru tinerii care au nivel mai ridicat de pregătire la nivelul şcolilor, facultăţilor, instituţiilor şi unităţilor economice, pe baza opţiunilor lor, se vor iniţia cercuri de dezbateri filozofice pe probleme de economie, etică, estetică, ateism, precum şi cercuri de studiere a unor lucrări social-pollice. Evident, trebuie să menţionăm aici şi faptul că, la fel ca şi în anii trecuţi, activul U.T.C. precum şi alţi tineri cu pregătire corespunzătoare vor participa la formele învăţămîntului de partid ceea ce va constitui un sprijin preţios pentru buna desfăşurare a dezbaterilor din cadrul organizaţiilor noastre. — O mare răspundere revine în această privinţă propagandiştilor care au de altfel un cuvînt hotăritor în întreaga desfăşurare a învăţămîntului. Cum s-a făcut şi cum se intenţionează a se face în continuare pregătirea acestora ? — In cursul acestei luni s-a realizat instruirea propagandiştilor în cadrul căreia s-a asigurat explicarea unor aspecte de conţinut ale învăţămîntului politico-ideologic U.T.C., s-a explicat sensul şi semnificaţia măsurilor adoptate de Comitetul Executiv al P.C.R. la propunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Expunerea la Consfătuirea cu activul din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, sarcinile ce decurg din aceste documente de mare însemnătate pentru organizaţiile U.T.C. precum şi modul concret în care va trebui să se organizeze activitatea în ciclurile învăţămîntului politic. Pe parcursul desfăşurării activităţii se vor iniţia instruiri lunare ale propagandiştilor în cadrul cărora se vor acorda consultaţii pe temele ciclurilor pe care le conduc, se vor face schimburi de experienţă privind modalităţile de realizare a politicii în cadrul învăţămîntului, se va asigura informarea lor cu noile documente de partid şi de stat. Propagandiştii din mediul rural vor fi instruiţi periodic pe centre de comună sau la nivelul judeţelor, pentru buna lor pregătire, comitetele judeţene avînd datoria de a apela mai stăruitor la sprijinul organelor de partid, ale cabinetelor judeţene, ale cadrelor celor mai competente de pe raza judeţelor. „ Am făcut deja cunoscut cititorilor faptul că „Scînteia tineretului“ ca şi „Tînărul leninist" vor publica periodic consultaţii şi alte materiale în ajutorul tinerilor care participă la activitatea ciclurilor ca şi pentru pregătirea propagandiştilor. In ce alte modalităţi se va concretiza sprijinul pe care Comitetul Central îşi propune să-l acorde organizaţiilor U.T.C. — In afara publicării în presa de tineret a acestor consultaţii Comitetul Central U.T.C. va trimite în judeţe lectori pentru pregătirea propagandiştilor, a aparatului şi activului U.T.C. care se vor întilni de asemenea, şi cu tinerii pentru a ţine prelegeri, expuneri, pentru a răspunde la întrebările lor. De asemenea, Comitetul nostru Central va publica şi va trimite comitetelor judeţene tematici, bibliografii selective şi, într-un plan de perspectivă, va asigura dotarea centrelor de informare şi documentare politică organizate la nivelul comitetelor judeţene U.T.C., cu materiale de propagandă modernă. Ceea ce am dori este ca acest sprijin să stimuleze însă iniţiativa comitetelor judeţene U.T.C., preocuparea acestora în susţinerea activităţii de pregătire politico-ideologică. Posibilităţi neexplorate există în fiecare judeţ iar pentru a le pune în valoare sunt necesare mai multe eforturi: îmbunătăţirea colaborării cu ceilalţi factori, cu sindicatele, cu organele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu comisiile pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, cu întreprinderile judeţene de difuzare a filmelor, cu şcoala etc. — Ce credeţi că este hotărîtor pentru succesul acestei acţiuni de deosebită amploare, care cuprinde practic tot efectivul organizaţiei noastre ? — Sigur, sunt de luat în consideraţie aici numeroase aspecte — conţinutul şi forma de prezentare a temelor, pregătirea propagandiştilor etc. — dar esenţial este, după părerea mea, modul în care organele U.T.C. vor şti să creeze ambianţa politică propice desfăşurării acestei activităţi • modul în care te vor preocupa de stimularea interesului tinerilor pentru studiul literaturii social-politice, de operativitatea pe care o vor dovedi în popularizarea şi explicarea documentelor de partid şi de stat, în promptitudinea cu care vor veni în întîmpinarea dorinţei tinerilor de a primi răspunsuri argumentate la problemele politice care-i frămîntă. — Concret, presupunînd că aţi fi secretarul unei organizaţii U.T.C., ce aţi face dumneavoastră pentru crearea acestei ambianţe politice de care ne-aţi vorbit ? — In primul rînd aş studia foarte serios, foarte temeinic instrucţiunile Comitetului Central. Apoi, fiindcă n-aş acţiona o clipă de unul singur, aş discuta foarte pe îndelete cu toţi ceilalţi membri ai biroului sau ai comitetului, după care — aceasta fiind de fapt principalul — am discuta cu tinerii, am explica tuturor care sunt sarcinile şi cum este conceput să se desfăşoare invăţămîntul politicoideologic U.T.C. Aş informa fireşte organul de partid cu toate aceste probleme, aş solicita sprijinul pentru alegerea celui mai indicat propagandist pentru organizaţia respectivă, care, între alte măsuri trebuie să cunoască tinerii din organizaţie, să se bucure de multă stimă şi consideraţie in rîndurile lor. După aceea, pentru fiecare temă aş stabili mici colective din rîndurile uteciştilor care să sprijine activitatea propagandistului, să-l ajute la întocmirea bibliografiei indicate în funcţie de realităţile din unitatea respectivă. In funcţie de tema care e indicată m-aş gîndi şi m-aş consulta şi cu ceilalţi cum am putea susţine cu alte forme de explicare dezbaterile din cadrul ciclului. Pe unii tineri i-aş antrena să facă anumite grafice, pe alţii să pregătească, de pildă, o mică expoziţie, sau să vadă dacă există diafilme, filme adecvate temei respective. Tot prin intermediul acestor tineri — oare trebuie să fie animatorii activităţii — aş cerceta după fiecare dezbatere, ce au înţeles oamenii, ce n-au înţeles, ce explicaţii mai solicită, ce ar trebui să mai facă propagandistul etc. Mă gîndesc că aşezeze o vitrină a actualităţii politice in care să fie ilustrate, prin imagini şi prin texte scurte, foarte condensate, evenimentele politice care au avut loc, sau o vitrină a cărţii social-politice, un colţ sau o gazetă a învăţămîntului politic care să fie o adevărată oglindă a felului în care se desfăşoară acesta, cum se pregătesc tinerii, cum participă la dezbateri. Dar ar însemna să menţionez atîtea şi atîtea forme ale muncii politice fiindcă nimic n-aş lăsa de-o parte pentru a asigura un climat de interes general, de seriozitate şi perseverenţă în dobîndirea unei pregătiri politice temeinice. In fond, nimic altceva decît ce trebuie să facă secretarul oricărei organizaţii U.T.C. — O ultimă Intrebare pe care v-o adresăm priveşte activistul U.T.C. Ce răspuns concret, practic va primi în desfăşurarea invăţămintului politic cerinţa ca activiştii U.T.C. să fie cei dinţii propagandişti ai organizaţiei ? — Desigur, vocaţia aceasta de propagandist, de militant înflăcărat pentru politica partidului, activistul trebuie să și-o afirme în orice împrejurare, în întreaga sa activitate cu tinerii. Cu atît mai mult acest cadru organizat de pregătire politică, care cuprinde marea majoritate a tineretului, reclamă prezența permanentă a activistului U.T.C. în mijlocul tinerilor. Activistul trebuie să fie un factor activ in organizarea şi desfăşurarea dezbaterilor, să contribuie nu doar prin sfaturi, prin îndrumări ci prin propriul exemplu la succesul acţiunilor iniţiate de organizaţii, pentru pregătirea politico-ideologică a tinerilor. De altfel, pentru a-i lărgi posibilităţile de a acţiona ca atare, de a-şi pune in valoare competenţa şi pasiunea de militant am şi stabilit ca fiecare activist al organizaţiei să şi conducă concret, personal activitatea a unut două cercuri de învăţămînt. Astfel trebuie să procedeze toţi membrii activului U.T.C., membrii tuturor birourilor şi comitetelor U.T.C, stimulind, prin aceasta, interesul tuturor, ţinedezbateri, pentru ca învăţămîntul politico-ideologic U.T.C. să se înscrie ca o contribuţie deosebită la formarea lor ca militanţi înflăcăraţi pentru politica partidului, pentru infăptuirea programului său de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate. În amfiteatrele cîmpiiii (Urmare din pag. I) laboratoare, se află aici încă de pe data de 1 septembrie a.c.. Ei au lucrat foarte bine, obţinînd rezultate meritorii. „Datorită lor, ne mărturisea dirigintele de şantier, am putut devansa lucrările cu peste 6 luni de zile“ Trei brigăzi ale agronomilor efectuau săpături de fundaţie la pavilionul catedrei de avicultură, cuprinzând birouri, laboratoare, hala de creştere. „Unde puteam noi ţine mai bine o lecţie de structură a solului decît aici ? — spune tovarăşul profesor Oprea. Şi mai ales acum, cu mult înainte ca pedoloaia să fie obiect de studiu. Tot cu această ocazie se pot preda şi noţiuni de topometrie şi topografie“. Iar conferenţiarul Ion Vintilă, secretarul comitetului de partid al Institutului agronomic, ne spunea că încă de pe acum aproape 1000 de studenţi şi-au exprimat dorinţa ca în vacanţa următoare să lucreze pe şantierul viitorului sediu al facultăţilor. Studenţii timişoreni îşi clădesc institutul, îşi clădesc muncind, aici sau pe cîmpie, la cules de porumb sau struguri, la semănat sau transportat temelia solidă a profesiunii pe care au îmbrăţişat-o. (Urmare din pag. I) rea de recolte bogate de grîu ne arată ce mari posibilități avem in dezvoltarea acestei ramuri. Toate realizările — și am extras doar cîteva din perimetrul unei singure săptămîni — dovedesc în mod clar că prevederile actualului cincinal, stabilite la cote atît de înalte, poartă girul realităţii, mobilizează toate forţele noastre materiale, tehnico-ştiinţifice, toată energia, puterea de creaţie şi dăruirea oamenilor muncii la îndeplinirea lor. Nu este singurul domeniu pentru care evenimentele acestei săptămini oferă certitudinea îndeplinirii multiplelor proiecte de viitor adoptate. Luni s-au deschis cursurile Academiei „Ştefan Gheorghiu“ pentru pregătirea cadrelor de conducere a activităţii de partid social-politice, economice şi administraţiei de stat. A inceput înfăptuirea a încă uneia dintre prevederile recentei Hotărîri a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. Organizată în spiritul acestor prevederi, Academia şi-a început activitatea sub semnul marilor exigenţe puse în faţa cadrelor de partid, de stat, a organizaţiilor de masă şi obşteşti, sub semnul responsabilităţilor sporite cu care sunt investite activitatea politico-ideologică, munca de formare a unor cadre de conducere la nivelul cerinţelor actualei etape de dezvoltare a socialismului în ţara noastră, a necesităţii exercitării la un nivel mai înalt a rolului conducător al partidului în întreaga viaţă socială. Pregătirea unor cadre de conducere capabile să aplice cu fermitate în viaţă linia politică a partidului, pregătirea constructorului de azi şi de mîine al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, impune legarea tot mai strînsă a întregului proces de învăţămînt cu munca de cercetare, realizarea unităţii învăţămîntului şi cercetării cu viaţa, cu practica, cu bogata experienţă a partidului. Veştile pe care ni le oferă şi această săptămînă confirmă că, sub conducerea partidului se fac paşi tot mai hotărîţi pentru îndeplinirea acestui deziderat. In sfîrşit, din multitudinea evenimentelor din ultimele şapte zile, mai consemnăm supunerea dezbaterii publice a încă două noi proiecte de lege : proiectul de lege privind organizarea producţiei şi folosirea raţională a resurselor de nutreţuri, proiectul legii viei şi vinului. Consecvent principiului, de mult statornicit în activitatea practică a partidului nostru, de a se consulta cu oamenii muncii în elaborarea şi fundamentarea politicii sale pentru oricare dintre domeniile de activitate, conducerea de partid şi de stat cheamă masele ca, pe baza bogatei lor experienţe, să-şi formuleze observaţiile, propunerile şi sugestiile la acele două proiecte de lege. Sunt alte puncte de referinţă ale efortului nostru cotidian de edificare. LUNI 1 NOIEMBRIE 1971 UNCHIUL VANIA Tradiţia unor ecranizări fidele ale operelor clasice din literatura rusă este fericit reprezentată de filmul regizorului Koncialovski, UNCHIUL VANIA, adaptare după cunoscuta piesă a lui Cehov. Ca pentru oricare din marii scriitori, spectatorul contemporan ca şi ciicorul „regăseşte în el ceea ce caută sau ceea ce vrea să vadă“. Şi spectatorul de film, dar înaintea lui, regizorul (în cazul de faţă un „mijlocitor" atent), vede în Cehov poetul simenilor prea plini de atîtea neîmpliniţi. „L-am adorat pe profesorul ăsta... Eram mîndri de el şi de ştiinţa lui... Tot ce scria şi spunea ni se părea genial... Doamne, şi acum !“ constată tîrziu Ivan Petrovici Voiniţki, „Unchiul Vania“, dîndu-şi seama că mondenul literar Serebriakov este o celebritate clădită pe eforturile altora. In primul rînd pe eforturile fiicei sale Sonia alături de care Vania a lucrat multă vreme — fiind ceea ce s-ar numi cu un termen modern „negri literari“ — traducîndu-i cărţi, compunîndu-i fişe de lectură etc. Profesorul Serebriakov, omul succeselor de salon, începe să fie privit şi înţeles la realele lui dimensiuni : egoist, meschin, laş. Elena Andreeva, tînăra lui soţie, izolată şi ea — ca toţi ceilalţi — într-o resemnare chinuitoare îşi dă seama de ratarea ei lîngă Serebriakov şi singurul lucru ce-l mai poate face într-o inerţie ucigătoare e să-şi mărturisească o singură şi blajină de fnţă. „Am să cint şi am să plîng. Am să plîng ca o proastă“... Disperat, Vania încearcă o soluţie în extremis, îl împuşcă pe Serebriakov. Şi aici greşeşte, gloanţele nu-şi ating ţinta. Mica furtună trece lăsînd lucrurile neschimbate. Doar doctorul Astrov — care are aceeaşi înţelepciune disperată ca şi Olga din „Trei surori“, la fel de obosit ca şi ea, la fel de încrezător în lunga şi calma lor aşteptare a unei schimbări — concluzionează undeva : „Acei care vor trăi cu o sută, cu două sute de ani după noi, aceia poate că vor găsi mijlocul să fie fericiţi“... Ideea zădărniciei ce i-a cuprins pe toţi — personajele cehoviene îşi doresc întotdeauna ceva, ceva simplu, omenesc, dar nu pot acţiona, oboseala lumii în care trăiesc i-a ajuns şi pe ei — nu mai are decît o singură perspectivă, aceea bănuită de tînăra Sonia în final: „N-ai cunoscut nici o bucurie în viaţă, dar aşteaptă, unchiule Vania, mai aşteaptă... Ne vom odihni“. Regizorului Andrei Mihalkov — Koncialovski i-a rotuit în transpunerea filmică a piesei tristeţea reţinută, vag ironică în care şi-a învăluit Cehov eroii, cu care le-a privit viaţa lor inutilă, nevinovăţia lor. Avînd şi o distribuţie excelentă : Smoktunovscki (unchiul Vania), Serghei Bondarciuk (doctorul Astrov), ca şi tinerele interprete Irina Kupcenko (Sonia) şi Irina Miroşnicenko (Elena Andreeva) UNCHIUL VANIA se află, valoric, alături de cea mai bună ecranizare pe care o cunoșteam pînă acum după Cehov, „Doamna cu căţelul TUDOR STANESCU Cadru din film.