Scînteia Tineretului, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7115-7139)
1972-04-01 / nr. 7115
Vizita preşedintelui NICOLAE CEAUŞESCU în Republica Democratică Sudan Convorbiri oficiale Vineri, 31 martie, la Palatul Poporului din Khartum, au avut loc convorbiri oficiale între preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Democratice Sudan, generalul maior Gaafar Mohammed Numeiry. Au participat la convorbiri, din partea română : Ion Păran, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministrul comerţului exterior, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Bujor Almăşan, ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Gheorghe Oprea, Ştefan Andrei, Constantin Mitea, consilieri ai preşedintelui, Gheorghe Şerbănescu, însărcinat cu afaceri adinterim al României în Sudan, Vasile Răuţă, adjunct al ministrului comerţului exterior. Din partea sudaneză : dr. Osman Abu Al-Gasim, ministrul cooperării şi dezvoltării rurale, Ibrahim Moneim Mansour, ministrul economiei, Mahdi Mustafa, ministru de stat la Preşedinţia republicii, Fakhradin Mohammad, adjunct al ministrului afacerilor externe, Ahmed Abdul Rahman El-Agib, ministrul industriilor şi minelor, Suleiman Babikes, ambasador, Mohammad Abdel Majid Ahmed, secretar de stat la Ministerul Comerțului. Vizite ale tovarăşei Elena Ceauşescu Vineri dimineaţa, tovarăşa Elena Ceauşescu a vizitat Grădina zoologică, unul din punctele de atracţie ale oraşului Khartum. In cursul după-amiezii, a făcut o vizită la Muzeul de istorie naturală, nou aşezămînt cultural al capitalei sudaneze. Tovarășa Elena Ceaușescu a fost însoțită de doamna Busein Nuneiry. Pag. 4 CASELE TEHNICII • Posibile centre de creaţie, de inovare şi de lansare a tinerilor talentaţi PITEȘTI : Pentru început, o clădire frumoasă şi planuri interesante IAȘI : Dispariţie nejustificată • Ziua sănătăţii în cadrul Lunii internaţionale a inimii Studierea şi tratarea bolilor cardiovasculare — domeniu de afirmare prestigioasa a școlii medicale românești. bC-4 Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 7115 6 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 1 APRILIE 1972 Dineu oferit I Se trece in revistă garda de I A onoare aliniată pe aeroportul in onoarea din capitala sudaneză tovarăşei Elena Ceauşescu In seara zilei de vineri, tovarăşa Elena Ceauşescu a participat la un dineu oficial oferit în onoarea sa de doamna Nafisa Ahmed al-Amin, preşedinta Uniunii Socialiste a Femeilor Sudaneze, ministru adjunct pentru problemele tineretului, sportului şi asistenței sociale. La dineu, care s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, cordială, au luat parte doamna Busein Numeiry, precum şi membre ale conducerii Uniunii Socialiste a Femeilor Sudaneze. CEI DOI PREŞEDINţi CĂLĂTORESC il ZONEIE DE INTERES ECONOMIC ĂIE ŢĂRII Vineri la amiază, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae, Ceauşescu, împreună cu preşedintele Gaafar Numeiry, au plecat spre localitatea Damazin, de unde şi-au continuat călătoria spre rezervaţia naturală Dinder. Cei doi şefi de stat sunt Însoţiţi de personalităţi române şi sudaneze. întrevederi românoiuuoueie Vineri după-amiază, tovarăşul Ion Păţan, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministrul comerţului exterior al Republicii Socialiste România, a avut o întîlnire de lucru cu Ibrahim Moneim Mansour, ministrul economiei Sudanului. Au fost discutate probleme legate de perfectarea unor înţelegeri privind cooperarea economică şi tehnică, precum şi schimburile de mărfuri pe anul în curs ★ Ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Bujor Almăşan, a avut o întrevedere de lucru cu ministrul sudanez al industriilor şi minelor Ahmed Abdul Rahman El-Agib. Au fost discutate probleme de interes comun din domeniul minelor și al petrolului. ÎN PAG. A III-A Dineul oferit de preşedintele Sudanului Toastul preşedintelui GAAFAR MOHAMMED NUMEIRY Toastul preşedintelui NICOLAE CEAUŞESCU 1 îmbunătăţirea organizării producţiei şi a muncii 1 înlăturarea fluctuaţiei 1 întărirea disciplinei Cu citva timp in urmă în exploatările miniere din Valea Jiului a fost generalizat schimbul de lucru cu orar redus. Reprezentînd un real stimulent pentru reducerea duratei de muncă el se dovedeşte, acolo unde se acţionează cu fermitate pentru pregătirea celor mai bune condiţii de lucru, o sursă de creştere permanentă a productivităţii, de ridicare necontenită a producţiei. Ne aflăm totuşi într-o fază de început a aplicării noului sistem de muncă în subteran. Ce concluzii putem desprinde ? Luînd în consideraţie rezultatele meritorii, demne de relevat, ancheta de faţă îşi propune să insiste mai ales asupra sugestiilor, a recomandărilor făcute de tinerii cu care am stat de vorbă, astfel ca noul sistem de muncă să devină în cel mai scurt timp, oriunde este aplicat, deosebit de eficient. Prin introducerea programului de lucru de 6 ore, productivitatea muncii la exploatările miniere din Valea Jiului trebuie să crească cu 25 la sută. După 3 luni de la generalizarea schimbului cu orar redus, constatăm însă că randamentele pe post planificate n-au fost încă realizate. Pină şi minele de la Lupenii şi Petrila, apreciate pentru potenţialul lor productiv, cîştigătoare a mai multor drapele de fruntaş pe ramură, nu au reuşit încă să realizeze indicatorul de productivitate planificat. In acelaşi timp s-a produs şi reversul situaţiei : exploatări miniere criticate altădată, elocvente cazul minei de la Uricani, au săltat miraculos , depăşind dificultăţile inerente perioadei de acomodare. Fenomenul s-a petrecut identic la nivelul sectoarelor şi brigăzilor ceea ce demonstrează că nu reducerea timpului de lucru e cauza principală a nerealizării producţiei, ci deficienţele interne de organizare a producţiei şi a muncii, deficienţe care, la regimul de muncă de 6 ore ies mai mult in relief şi au un efect mai nefavorabil. — Realizarea integrală a normelor în condiţiile reducerii timpului de lucru, afirmă Petre Păuvan, secretarul comitetului U.T.C. de la exploatarea minieră Lupeni, impune o organizare ireproşabilă a procesului tehnologic, evitarea oricărei întreruperi a producţiei. A irosi o jumătate de oră sau chiar mai puţin, iată un lucru ce simte imediat pentru că nu mai există nici o rezervă care să-ţi permită recuperarea rămînerilor în urmă. — Precizarea conţine într-o formă condensată toate exigenţele noului program. Realizarea în numai 6 ore a productivităţii planificate, înlăturarea hotărîtă a timpilor neproductivi sau, cum am zice, adaptîndu-ne situaţiei, folosirea integrală a celor 360 de minute afectate producţiei. Din păcate nici în prezent nu se poate vorbi de o folosire totală a timpului de lucru. O dată cu generalizarea noului program a fost adoptată hotărîrea ca predarea schimbului să se facă la locul de muncă. Ea nu e insă respectată. La Lupeni, ne declara Petre Păuvan, o serie de tineri părăsesc abatajele cu 15—30 minute mai devreme. Absențele, destul de numeroase. AL. BALGRADEAN (Continuare in pag. a IV-a) Ion Horia de la cooperativa agricolă din Pătrăuţi, judeţul Suceava, pozînd „ca la cinema“ între mioarele sale Foto: ORESTE PLECAN • ÎN CURSUL zilei de vineri, oamenii muncii de pe ogoarele judeţului Teleorman au încheiat lucrările de însămînţare a culturilor din epoca întîi, incadrîndu-se astfel în limitele perioadei optime. Se apreciază că, în comparaţie cu anii precedenţi, pregătirea terenului şi semănatul culturilor de mazăre, borceag, ovăz, sfeclă de zahăr şi floarea-soarelui au fost realizate la un nivel calitativ superior. (Agerpres) “"sĂ DISCUTĂM DESPRE TINEREŢE, EDUCAȚIE, RĂSPUNDERI ! — Nu mi-am propus să fiu original. Dar dacă am reuşit, cu atît mai bine. — Asta-i stilul meu. Sunt, dacă vreți, un original. — Nu vreau să semăn cu nimeni. E hobby-ul meu, ce să fac ? Replicile converg, se întîlnesc toate la aceeaşi noțiune . ORIGINALITATEA. Sunt original fără să-mi propun (prin ceea ce fac), adopt un stil aparte (pentru a fi considerat astfel), încerc să ies din comun (ca să mă deosebesc de ceilalţi), nu vreau să semăn cu nimeni (din capriciu). Mobiluri şi optici diverse închinate aceluiaşi scop : IEŞIREA DIN ANONIMAT. Fiecare dintre ele exprimă în fond o concepţie, acreditează o procedură şi e tributară unei mentalităţi. Fiecare dintre ele şi-a creat o filozofie sui-generis, menită s-o justifice, pentru sine şi pentru alţii. Să facem cunoştinţă cu două dintre ele. UTILITATEA — MARCĂ A ORIGINALITĂŢII — N-am făcut nimic deosebit. M-am gîndit la o soluţie care să mărească coeficientul de siguranţă a omului din cabină şi am găsit că aceasta se poate realiza prin... (urmează descrierea unui procedeu tehnic, n.n.). Asta-i tot. Nu-i un motiv să aspir la originalitate. E drept, nu s-a mai gîndit nimeni la soluţia respectivă. Propunerea mea a fost acceptată, după ce experimentarea ei a consacrat-o ca atare. E o realizare profesională de care mă bucur. Mai bine zis, m-am bucurat, ca de fiecare dată cind o inovaţie de-a mea a fost apreciată. Acum am alte proiecte. Dumneavoastră însă vorbiţi despre originalitate. Mă întrebaţi dacă ceea ce fac îmi dă dreptul să mă consider aşa. Poate că mi-l dă, dar refuz să uzez de el. Sigur că în timpul facultăţii, chiar in primele luni după terminarea ei, m-aş fi vrut din tot sufletul un original. Săfac niște lucruri formidabile, să mă detașez indiscutabil, să devin un as in meseria pe care mi-am ales-o. M-am convins apoi — nu treptat, ca in șocurile suportabile, ci dintr-o dată — că e imposibil. Nu foarte greu (pentru asta eram pregătit), ci imposibil. Niciodată n-aş fi putut deveni un original în viziunea pe care mi-o făurisem. Un om foarte bine pregătit — da ! Un om foarte priceput — aşişderea ! Autorul unor invenţii „pe specific“ — la fel ! Dar numai in uzina noastră există citeva zeci de oameni care posedă asemenea calităţi. Nu mi-a rămas decit să muncesc să ajung printre ei. Poate am reuşit, poate mai am încă drum de făcut. Intre aceasta şi imaginea pe care mi-o făurisem e o distanţă. S-ar putea să fi fost eronată imaginea. Prea romantică, poate chiar utopică... Aşa că m-am resemnat. Iar acum, dumneavoastră răscoliţi din nou lucrurile. Vă repet, nu sînt un om ieşit din comun. încerc numai — şi cîteodată reuşesc — să fac nişte lucruri noi. Scopul în numele căruia mă străduiesc nu mai are nimic ,de-a face cu originalitatea, ci cu gradul de utilitate. Mai simplu spus, mă străduiesc să fiu folositor oamenilor. (Inginerul I. Adam, de la serviciul „Constructor-şef“, uzinele „Tractorul“ Braşov). ORIGINALITATEA — LA „BURSA NEAGRA" — Mă numesc Grig Dumitrache. De unde Grig ? De la Gheorghe ! De ce m-am lo-SOFIA SCORTARU (Continuare în pat, a PV-a) ORIGINALITATEA -UN HOBBY IEFTIN? ...îmi căutam paşii pe drumul lăturalnic deviat din şosea, paşi pe care îi imprimasem in colbul fierbinte de soare şi război cu peste treizeci de ani în urmă, îmi căutam paşii de copil, trudit de muncă, dar nu-mi mai răspundeau decit amintirile... Departe, peste calea ferată, spre Utvinis plopii înalţi cu eucalipţii îmi făceau semne cu degete subţiri de ramuri desprimă vârâte, iar sufletul meu şi privirile se amestecau cu vraja aceea a copilăriei pierdute. O, de cite ori lăsam coasa la marginea holdei şi alergam să văd trenul de Arad—Brad cum trece pufăind nepăsător peste cumplita mea admiraţie faţă de monstrul de fier care-mi umplea visele de copil ! Intr-o astfel de vară — să fi fost zi de duminică — am trecut calea ferată şi ajuns la conacul grofului Jilinski de la Utvinis am îndrăznit, cu mai mulţi copii de seama mea, să ne înfăţişăm celui ce-l înlocuia dintotdeauna pe domnul grof : — Vrem să culegem alune din pădure. De pe jos le culegem, că sunt destule şi n-are nimeni trebuinţă de ele. Ne daţi voie? — Kérem szépen ! a zis vechilul care înfuleca alături de oaspeţi pe terasa conacului năpădită ele viţă de vie şi umbră. Culegeţi chit doriţi ! şi ne-a UTVINIŞ — cătunul cu 10 000 de hectare de RUSALIN MUREŞANU făcut semn că putem pleca. Am cules alune toată ziua, neuitind să lăudăm bunăvoinţa acelui domn mare care s-a coborît pînă la noi... Habar n-avea că în aceeaşi zi de duminică un anume Palybaci din satul nostru Zimandeuz murise ars de viu la prea neîngrijita fabrică de spirt a grofului, într-o explozie de cazane. Atunci am văzut pentru prima oară acareturile moşiei. Două-trei grajduri mari, un conac, o capelă catolică şi fabrica de spirt care producea alcool din porumb, din porumbul pe care mulţi din satele din jur nu-l aveau de săptămîni întregi în ceaune! Trăiau şi trudeau la moşia aceasta vreo cîţiva zeci de oameni nevoiaşi, grăjdari, căruţaşi, muncitori sezonieri. Trăiau cum puteau şi unii dintre ei îşi făcuseră cîteva căsuţe pe locurile mlăştinoase de lingă pădure. Tot ce-am văzut mi s-a părut un rai ! ...Şi iată-mă azi, după mai bine de treizeci de ani, iar pe aceste meleaguri, căutîndu-mi copilăria. Paşii de pe haturi nu-mi mai răspund, fiindcă haturile nu mai există — ele s-au unit de mult, doar alunii îmi fac semne să rămîn buni şi cuminte ca odinioară, cu degetele lor de ramuri abia înverzite... La I.A.S. Utviniş „cătunul cu 10 000 hectare“ tovarăşul director Plopşoreanuu stă de vorbă cu inginerii şi brigadierii săi. (Continuare în pag. a IIl-a) PORŢILE de A. I. ZĂINESCU Adevărul este că porţile, acest formidabil florilegiu de lemn şi piatră, expresie a însuşi spiritului uman în continuă căutare şi aşezare de sine, au devenit, graţie poeziei, care le-a consacrat un miraculos destin, unul din simbolurile cele mai sugestive — şi mai des invocate — ale spaţiului şi timpului, metafora, poate, cu cel mai adînc accent social-cultural. înaintea şi îndărătul porţilor se cugetă, se trăieşte, viaţa capătă formă de casă şi arbore, de cîmpie şi deal. Lingă porţi se aşteaptă, se povesteşte. Ele sînt materie şi stare a acesteia, spirit, umbră a sufletului, gînd rar, nesfîrşit. Cîntecul popular le numeşte şi dor, le aseamănă dorului. Tot ei le închipuie şi de aur, dreptunghi pur de lumină în faţa soarelui. La curţile dorului, imagine amplă, de rezonanţă cosmică, există, de bună seamă, şi porţi. Pămîntul are, în poezia populară, porţi ; cum porţi are, de asemenea, şi vîntul. în jurul porţilor s-a ţesut o întreagă mitologie de tip rural tîrziu sau cum se exprima cineva, din vremea cînd viaţa pastorală intra într-o fază radical sedentară. Pentru cei vechi porţile ţineau poate de reprezentarea însăşi a mitului cetăţii. Calul troian e o poartă în ultimă instanţă, e poarta prin care s-a intrat sau s-a mascat intrarea în cetate. Saltul uriaş în timp, la epocile de strălucită îmbinare a meşteşugului cu arta, înfloritură în lemn, piatră sau fier, pare a fi marcat de însuşi arcul de cerc ce le acoperă, spărtura largă de orizont prin care gîndul trece mai înaintea ochiului, scrutător şi în acelaşi timp vag, ceremonios, într-un cosmic ritual al cunoaşterii. Oraşele au avut porţi fie şi imaginare echivalente cu treptele înseşi ale procesului de urbanizare şi au consacrat ideea de porţi. De o utilitate imediată, acestea au fost convertite şi adîncite rînd pe rînd în metaforă, în simbol. Şi-au redimensionat spaţiul şi semnificaţia, unghiul de incidenţă cu timpul şi istoria. Poarta de oraş e o gară, un aeroport. Dar parcă cel mai mult impregnată de sorii rotunzi ai civilizaţiei şi dezvoltării industriale moderne, cea mai semnificativă şi mai dinamică în acest sens rămîne tot simpla, lapidara poartă terestră, acea imaginară linie de demarcaţie urbană în care punctele de reper cele mai caracteristice sunt un pod, o magistrală de beton, turlele şi platformele industriale de pe o parte şi alta, săgetarea ca de oglindă, proiecţia lungă de asfalt spre geometria interioară a oraşului. Şi poate că nicăieri această senzaţie nu rezultă mai expresiv şi mai ca(Continuare in pag. a IV-a)