Scînteia Tineretului, iunie 1972 (Anul 28, nr. 7166-7191)
1972-06-01 / nr. 7166
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU In unităţi producătoare de preparate din carne şi conserve de legume şi fructe din perimetrul Capitalei pretinse întreprinderilor prelucrătoare de produse alimentare. La Buftea. Fabrica de conserve de legume şi fructe, unitate care a sărbătorit cu doi ani în urmă un secol de existenţă, este în plină activitate. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii întreprinderii întîmpină călduros pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi oaspeţi. Se intră direct în secţiile de producţie unde se lucra intens la fabricaţia de conserve de mazăre şi dulceţuri de căpşuni. In zilele următoare, se va trece si la prelucrarea altor produse din noua recoltă. In explicaţiile care se furnizează, este relevat faptul că unitatea şi-a sporit neîncetat capacitatea de producţie, ajungîndu-se în prezent la o producţie anuală de 10 000 tone faţă de 400 tone cit se realiza în trecut. In general, sporurile de producţie au fost obţinute cu investiţii minime, folosindu-se aceleaşi capacităţi constructive. Un accent deosebit s-a pus pe creşterea productivităţii muncii şi folosirea procedeelor moderne de fabricaţie. Sunt luate măsuri pentru realizarea unei producţii maxime în sezonul actual al legumelor şi fructelor, aici realizîndu-se aproximativ 6 000 tone de conserve pentru consumul populaţiei Capitalei. Se arată că, în vederea modernizării procesului de producţie, în sectorul de prelucrare a legumelor şi fructelor se studiază posibilitatea schimbării amplasamentului actual al acestei secţii într-o construcţie nouă din apropiere. In continuare, este vizitat sectorul de fabricaţie a pastei de tomate, compus din două linii noi de producţie, ambele avînd o capacitate anuală de prelucrare a 11000 tone roşii, din care rezultă în final 2 200 tone de pastă. In această secţie erau în curs pregătiri intense de verificare a agregatelor si utilajelor pentru ca, odată cu începerea sezonului de fabricaţie a pastei de tomate, unitatea să lucreze cu maximum de randament. Şi aici se adresează specialiştilor recomandarea de a urmări îndeaproape nivelul calitativ al produselor, adoptarea de măsuri apte să determine, in sezonul prelucrării legumelor şi fructelor din acest an, maximum de randament în folosirea utilajelor, a timpului de lucru, acestea fiind condiţii de primă însemnătate în realizarea sarcinilor de plan şi deci în asigurarea necesităţilor de consum ale populaţiei. In încheierea programului de lucru prin unităţi ale industriei alimentare, secretarul general al partidului, ceilalţi conducători de partid şi de stat iau cunoştinţă de activitatea întreprinderii de ambalaje metalice şi piese de schimb pentru industria alimentară, aflată tot la Buftea, în imediata vecinătate a Fabricii de conserve, întreprinderea nouă, transformă anual in cutii si alte ambalaje necesare industriei alimentare mari cantităţi de tablă. Se produc, de asemenea, anual circa 30 tone piese de schimb pentru diferite unităţi industriale din această ramură de producţie. In secţia de fabricaţie a ambalajelor metalice, procesul tehnologic este organizat pe baze tehnice înaintate şi asigură posibilităţi pentru diversificarea şi modernizarea continuă a producţiei de ambalaje. Se vizitează cu acest prilej şi secţia de litografiere a tablei folosite în realizarea ambalajelor, în general cutii de diferite mărimi şi forme, pentru conserve. Secţia este unică în ţară, ea punînd la dispoziţia şi altor unităţi producătoare de ambalaje tabla imprimată în culori, cu desene şi inscripţii atrăgătoare şi sugestive. Preocupările specialiştilor din această secţie tind la realizarea unei game variate de tablă litografiată, mergînd pînă la combinaţii de şase culori. In dialogul pe care-1 întreţine cu specialiştii fabricii, secretarul general al partidului propune acestora spre studiere posibilitatea ca această unitate, cea mai mare întreprindere producătoare de ambalaj metalic pentru conserve, să se constituie furnizorul principal de tablă litografiată în decupaje diferite pentru toate secţiile de ambalaj de pe lingă întreprinderile de conserve , dotate cu linii de capacităţi adecvate cerinţelor, acestea urmează să realizeze forma finală a ambalajului. Soluţia prezintă, între altele, avantajele diminuării volumului transportat, uşurinţa manipulării etc. întîlnirea de lucru a secretarului general al partidului cu cadre de conducere din industria prelucrătoare a legumelor şi fructelor, din ministere, cu factorii cărora le incumbă răspunderea pentru bunul mers al acestei importante activităţi, de ale cărei rezultate este strîns condiţionată aprovizionarea pieţei, a fost, ca în toate împrejurările similare, generatoare de sugestii, de soluţii practice imediate, fructuoase. N. POPESCUBOGDANEŞTI MIRCEA S. IONESCU Foto : ANGHEL PASAT Răspundere şi spirit de iniţiativă Experienţa ne arată că eficienţa scontată poate fi atinsă pe diferite căi şi nu neg şi rostul unor aşa-numite „dezbateri de caz", cum este aceea făcută la Ploieşti pe baza unor situaţii circumscrise de „ziua de lucru a unui activist". Totuşi, faţă de asemenea maniere de a organiza instruirile, eu am şi unele rezerve. Consider că un activist trebuie să facă faţă, pe loc, la toate treburile, în cele mai diferite împrejurări, ceea ce presupune însuşirea unui stil de lucru deosebit de operativ, asimilarea a cu mai multe experienţe concrete, ale realităţii şi în raport de sarcinile etapei şi locului în care intervine, astfel încît problemelor întilnite să le poată da o soluţie aleasă rapid, dar în acelaşi timp, strict corelată cu posibilităţile colectivului respectiv. De aceea, mi se pare riscant să pui la instruire problemele invers, discutînd despre „cum nu e bine“, pe baza unui număr de situaţii create, inventate, incit să acopere cit mai dens o realitate complexă, viaţa însăşi, prin posibilităţile de acţiune şi de atitudine transformatoare ale unei zile din munca activistului. Dimpotrivă, mi se pare necesar să discutăm toate situaţiile reale, experienţa de lucru a activiştilor, comentîndu-le împreună învăţămintele, dar concluzionînd clar, scurt ce şi cum e bine, de la nivelul celei mai înalte competenţe — aceea a primului secretar. Am reţineri faţă de „dezbaterile de caz", pentru că lungesc instruirile, împart asistenţa în tabere care se contrazic, uneori absolutizîndu-şi punctul de vedere despre procedeul pe care îl consideră cel potrivit. Apare, deci, pericolul şablonului tocmai într-o situaţie în care dezbaterea vrea, dimpotrivă, să evidenţieze posibilitatea diferitelor căi de soluţionare, nuanţele. In locul unei asemenea discuţii înfierbîntate, al disputelor prelungite şi al teoretizării excesive, prefer explicaţia simplă, indicaţia lucidă, dată cu exactitate. Activiştii trebuie să înveţe, să aibă in permanenţă ce învăţa de la tine, primul-secretar, şi să manifeste răspundere şi iniţiativă în a transpune în viaţă indicaţii şi sarcini trasate de la comitetul judeţean. De asemenea, în practica activităţii sociale, există un temei din a nu face prea mult caz de... cazuri, cu circumstanţele lor particulare. Am observat că mulţi activişti răspund bine la probleme greşit puse, dar rămîn dezarmaţi cînd trebuie să indice procedeul adecvat, bun într-o situaţie dată. Sînt deci, pentru o conducere bine stăpînită a pregătirii aparatului şi activelor U.T.C. din organizaţia judeţeană, care să izvorască şi să se sprijine permanent pe bogata experienţă de viaţă, pe învăţămintele activităţii multilaterale a activistului care este primul secretar. VASILE DUMISTRACEL, prim-secretar al Comitetului judeţean Suceava al U.T.C. ( ZIUA ( MUNCA A UNUI ACTIVIST ) ■ N. R. — După cum se vede, de la primele intervenţii sosite la redacţie în urma articolului „Ziua de muncă a unui activist" (apărut în nr. 7153, din 17 mai a.c.), opiniile sunt deja împărţite. Discuţia se anunţă, în felul acesta, de la bun început, cit se poate de interesantă şi de o utilitate incontestabilă. Pe parcurs, vor apărea, fără îndoială, şi alte idei, care vor îmbogăţi dezbaterea cu nuanţe noi, care vor contrazice poate exact ceea ce altele au susţinut, dar care, toate la un loc, vor conduce spre atingerea, în final, a unor concluzii cu valabilitate pentru un mare număr de activişti. Aşteptăm, aşadar, în continuare, alte opinii despre stilul de muncă al activistului, despre ziua lui de muncă obişnuită, despre modalităţile folosite deja, sau care mai pot îmbogăţi agenda unei instruiri a aparatului, despre tot ceea ce poate duce la perfecţionarea activităţii desfăşurate, cu modestie şi dăruire, de activistul U.T.C. Instruirea , dincolo de transmiterea sarcinilor Merită, cu adevărat, să fie apreciat la colegii din judeţul Prahova, efortul de căutare a unor modalităţi mai eficiente de realizare a instruirii activiştilor pentru acţiunea în teren. Mă gîndesc, în special, la faptul că ei tind să depăşească momentul exclusiv al transmiterii de sarcini şi indicaţii principiale de lucru, cum se întîmplă deseori la instruirile noastre, prin asimilarea şi dezbaterea datelor experienţei practice. Exprimîndu-mi părerea asupra modalităţii de instruire consemnată la Prahova, aş dori să mă refer, bineînţeles, şi la felul în care stau lucrurile la noi. In ultima vreme, se simte în rîndurile aparatului Comitetului judeţean Vrancea al U.T.C., o preocupare deschis afirmată pentru reconsiderarea concepţiei după care au loc instruirile. Astfel, pentru a înţelege cu exactitate sensul noilor instrucţiuni cu privire la organizarea primirii în U.T.C. nu s-a prezentat un referat pe această temă ci, la sediul comitetului judeţean, s-a ţinut experimental un asemenea moment în care au fost puse în practică instrucţiunile respective. La fel, una din ultimele dezbateri încadrate în instruire s-a finalizat prin întocmirea unui program de activitate model pentru o organizaţie U.T.C. Fără îndoială, opţiunea pentru folosirea unor atari procedee are un efect sporit asupra activiştilor, le este de un ajutor practic incomparabil mai util decît dacă s-ar fi prezentat nişte referate pe marginea celor două teme exemplificate mai sus. Totuși, în modul de desfășurare a instruirilor la care participăm, ele sunt fapte singulare, necaracteristice. De fapt, tonul este dat, în continuare, de transmiterea de sarcini, de multe ori simple recomandări generale despre ce trebuie, făcut pe mai departe. Practic lipseşte elementul dezbaterii tehnicii de lucru a activistului, instrumentaţia concretă de îndeplinire a sarcinilor trasate. Acesta, este, după mine, punctul în care instruirile prezintă deficitul cel mai serios. Se pot face însă destule lucruri pentru remedierea situaţiei. De pildă, cred că ar fi extrem de util ca unele instruiri să se rezume deci, la tratarea unei singure probleme, cum sugerau de altfel şi tovarăşii de la Comitetul judeţean Prahova al U.T.C. Dar să se desfăşoare in baza studierii ei prealabile de către fiecare activist incit, după aceea, în dezbaterea propriuzisă, să existe posibilitatea unei confruntări practice de opinii in care să se solicite experienţa fiecăruia dintre noi în rezolvarea pe teren a uneia sau alteia dintre probleme. Totodată, la instruiri ar putea fi invitaţi o serie de specialişti, pedagogi, sociologi, cărora să li se prezinte, mai înainte, unele date concrete din activitatea organizaţiilor U.T.C., şi care, apoi, să vină, să ne dea o explicaţie ştiinţifică a fenomenelor, să ne îndrume spre descoperirea celor mai bune instrumente metodologice. DUMITRU GAVRILA, activist la Comitetul județean Vrancea al U.T.C. Ziua tot... Zi de început de vară, cu cer senin și soare arzător, cu nisip, cu iarbă lungă, mătăsoasă și cu flori, cu multe flori ! Pentru cei mari — 1 iunie — este o zi cu probleme. De la cele mai mărunte, dar deloc de neglijat („oare ce cadou să-i fac ?“, „nu găsesc sandale pe măsură !“), pînă la adevărate momente de reflecţie („facem totul pentru ei ?“, „vom reuşi să le facem viaţa şi mai frumoasă ?“). Dar astea sunt întrebări pentru cei mari, iar 1 iunie este ziua lor, a celor mici. Pentru sărbătoriţi ce reprezintă această zi ? — Eu de 1 iunie primesc multe cadouri de la tăticu şi de la mămica. Şi frăţiorul meu, Georgică, primeşte cadouri. El e mic, are 2 ani. Eu am 4. Mămica e muncitoare şi tăticu e muncitor... Fetiţa din faţa mea — Isabela Şoigan — vorbeşte pe nerăsuflate... Are părul lung şi blond şi pielea arămie ca a tuturor copiilor care se joacă în Cişmigiu... In colţul rezervat lor, prin tradiţie, capete brune şi blonde stau roată în jurul unui castel de nisip... Astăzi, leagănele şi băncile au devenit neîncăpătoare... Copiii au venit cu braţele încărcate, să-şi arate unul altuia jucăriile şi hăinuţele noi pe care le-au primit... Apoi i-a captivat jocul. Cadourile au rămas grămadă pe bănci, lingă bunici... ★ La căminul Fabricii „Industria bumbacului“ cei mai mici dintre cei mici sunt răspîndiţi prin curte... 1 iunie sau nu, hora se-nvirteşte, glasurile se înalţă ca întotdeauna, subţiri şi melodioase. Numai o minune a tehnicii, cum e aparatul fotoreporterului nostru, poate sparge jocul! — Ce e ăsta ? ■— Un aparat de fotografiat... — Nu-i adevărat, are şi tăticu unul şi nu e aşa. — Taci, că eşti din grupa mică... — Şi ne faceţi poze ? Ca prin minune, hora se reorganizează într-o clipă fără intervenţia educatoarelor — grupa mică pozează pentru 1 iunie şi pentru „Scînteia tineretului"! Sus, la etaj, grupa mare şi mijlocie e la „ore". Copiii învaţă cu seriozitate cum se împleteşte un lănţişor, cum se confecţionează un coşuleţ. Mîinile se mişcă cu o grabă neobişnuită, ochii fug cu teamă spre lănţişorul vecinului : „o termina mai repede ca mine P!“ „Secretul“ agitaţiei se dezvăluie într-o clipă. — Pa-voa-zăm I — Cum PI — „Pa-voa-zăm", adică împodobim clasa I (Mîndră de cuvintul savant pe care-l stăpineşte la numai 4 ani, Mihaela Mareş mi-l „traduce" şi mie cu amabilitate). — Dar... pentru ce o pavoazaţi ? — Pentru ziua noastră! Avem un program aşa de... încărcat ! Dănuţ Aurel (5 ani) oftează din greu. Trebuie să mergem la Băneasa, la grădina zoologică, pe urmă la aeroport, la Otopeni... — ...pe urmă avem tort la masă, un tort mare pe care scrie: La rind... Ia tobogan Curatul zîmbet de iunie — ...pe urmă, după ce dormim (somnul rămîne obligatoriu și în zi de sărbătoare !) mergem la șezătoare... O să fie ca în basme, tovarășa ! (Ca să mă convingă fetița cu plete negre mă prinde de mină) — Ca-n basme l 1 iunie. Pentru cei mari — o zi cu probleme. Pentru cei mici — O zi a lor, cu cadouri, cu plimbări, cu șezători... O zi ca-n basme. MONICA ZVIRJINSCHI In Cișmigiu, balansoarul a devenit neîncăpător. „Grupa mică" pozează pentru „Scînteia tineretului" __£11 OAXrrT TÎMTAT X JOI 7 IUNIE 1972 COPILUL (Urmare am pag. I) se întoarce în noi ca păsările în cring.^ Cu el cresc iubirile mari şi cînteceie fără seamăn, se înalţă ramele sărbătorilor pe perefi şi în bradul plin de lumini, se nasc legende şi sînt aşteptat» vitejii care luptă pentru cei buni, pînă se string în rîsul copilului, şi-n rîsul acela tresărim noi, maturi, mai convinşi decît toate convingerile lumii. îmbătrînim în ani, îi numărăm statistic, dar inima şi rîsul sînt ale copilului din noi, rîvnind către toate. Morile noastre, succese, faptele realizate şi strînse în mulţumirea deschisă pentru toate, ori cele încă pe cale de a se realiza, sînt visurile copilăriei, de acum ţăruşi înfipţi în pămîntul pe care ne aflăm. Dar poate nicăieri, ca în societatea în care trăim, nu vom găsi atît de împlinite visurile copilăriei. Ii aud pe mărăcienii mei, întrebîndu-se între ei, cu ariă : — Le-ai mai face pruncu , Ioane ! — Bine ! Creşte şi învaţă, învaţă despre lume şi viaţă ! Zilele se multiplică în rîsul copiilor, care se duc şi vin, culegători de fapte împlinite. — Ţi-a ajuns copilul inginer agronom, măi Văsălică ? — D-apoi, aista a fost visul lui, încă de copil, răspunde tatăl, cu cea mai blîndă vorbă din lume. Dacă auzim aceste cuvinte, să nu ni se pară că în ele nu străbate cîte ceva — din alte lumi, acele ale copilăriei. Copiii au dorit să cunoască taina acelei „păsări de metal" care zboară, după cum au visat să devină, cînd vor fi mari, acei oameni minunaţi din poveştile citite, care aduc fericirea şi bucuria pe pămînt! Dar visurile rămân uneori tot visuri. Numai o societate care foloseşte cuceririle generaţiilor pentru generaţiile care vin, o societate în care talentul şi munca sînt preţuite la valoarea lor umană, îşi poate permite să vorbească de acest copil care creşte azi, viitor cetăţean al ţârii. O astfel de societate este cea socialistă în care trăim. Să privim la copiii noştri, să urmărim rîsul, visul şi gîndul lor, şi ne vom întîlni cu dorinţa fermă de a birui. Tu ei tresare mereu o „nelinişte" de a şti de ce şi pentru ce se întîmplă aşa şi nu altfel. Curiozitatea lor caută adevărul, nu o comodă linişte. Ca o putere a vieţii, risul copilului împacă doi părinţi, o familie, o ţară întreaga şi o lume, o lume de mîine care începe cu el. Şi, poate, mama, în această zi a copilului, este cea mai aproape de risul acestui copil, cu înţelegerea legendară, privind în ochii lui : — „Era un colţ de pîine. Şi mama îl împărţea... Dar, ţie, ce-ai rămîne ? — Voi ! le răspunse ea !“ Fumiin înmii nici. a mamei şi a copilului care rîde în noi.