Scînteia Tineretului, februarie 1973 (Anul 29, nr. 7373-7396)
1973-02-01 / nr. 7373
SC}NTEIA TINERETULUI“ pag. 2 ln laboratorul de biologie al Liceului „Mihail Sadoveanu“ din Capitală Foto : FM. TAMALA „De ce să vedem doar de la poartă o uzină unde, poate, vom lucra?“ Elevii clasei electricieni, anul III, Şcoala profesională a U.C.E.C.O.M. Fălticeni au făcut o excursie cu caracter ştiinţific prin mai multe localităţi din ţară. Ne-am propus să vizităm, pe lingă muzeele literare, şi întreprinderi moderne, automatizate, aceasta fiindu-ne necesară nouă, deoarece ne pregătim in meseria de electricieni, ramură ce nu lipseşte din nici o întreprindere a ţării noastre. Energetica ocupă principalul loc în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei iar procesul de automatizare a luat un avînt foarte mare. Conştienţi de acest fapt, nouă, tinerilor care suntem viitoarele cadre de nădejde ale ţării, trebuind să preluăm şi să ducem mai departe Ştiinţa şi tehnica, ne este necesar în perioada şcolarizării şi, în special, in anul III al şcolii profesionale de electricieni, să avem un contact direct cu instalaţii complexe, sisteme de automatizare, întrucît, ca profesionişti, le vom folosi. Ne-am ales această meserie fiindcă ne-a plăcut, iar astăzi cînd suntem deja ajunşi în anul III şi ne mai desparte foarte puţin pină luăm contact cu producţia, cînd va şi trebui să răspundem de utilajul care ni se va da pe mîini şi, poate, şi de vieţi omeneşti, ne este necesar un contact cu producţia, să vedem diferite tipuri de instalaţii şi sisteme de automatizare. Din nefericire, însă, nu ni se uşurează asemenea vizite cu caracter ştiinţific la întreprinderi pe care dorim să le vedem, ci ne oprim doar la poartă. Aşa s-a întîmplat, spre exemplu, la centrala C.E.T. — Iaşi. Eram în excursie şi am dorit să vizităm această centrală automatizată, dar am rămas dezamăgiţi, pentru că n-am putut trece de poartă. Tovarăşul diriginte, care ne este şi profesor de tehnologia meseriei şi a lucrat chiar la construirea acestei unităţi, a luat legătura cu tovarăşul director de centrală. Rezistatul: întreprinderea nu se poate vizita decît cu aprobarea ministerului. Aşa că ne-am mulţumit doar cu o privire din afară a staţiei ridicătoare de 6/110 kw (aşa precum ne-a explicat tovarăşul diriginte), şi am luat calea întoarsă spre bojdeuca lui Ion Creangă şi Casa de cultură. Aici n-a mai fost nevoie de aprobarea nici unui minister. Nu ne pare rău că am vizitat aceste locuri pline de amintiri, dar noi avem înclinaţii spre tehnică şi cerem sprijinul „Scînteii tineretului“ pentru ca nouă să ni se dea posibilitatea să luăm contact direct cu aspecte ale tehnicii ţinînd de profesia aleasă. Dacă aceste aprobări nu se dau decît de către ministerele de resort, înseamnă să cerem numai aprobări, complicîndu-ne în forme şi acte şi terminînd şcoala fără să ştim prea multe, mai ales să vedem prea multe din ceea ce reprezintă aspectele moderne tehnico-ştiinţifice ale profesiei. Cerem sprijinul „Scînteii tineretului“ să ne spună cum şi sub ce formă, care sunt formalităţile de vizită cu caracter ştiinţifico-profesional pentru noi, elevii“. COLECTIVUL CLASEI ELECTRICIENI, ANUL III, ŞCOALA PROFESIONALA U.C.E.C.O.M. — FĂLTICENI N. R. Publicăm scrisoarea elevilor din Fălticeni, întrucît sesizarea şi, totodată, dorinţa lor, sunt perfect justificate, iar situaţia relatată de ei nu este singulară. Adesea ni s-a semnalat că intenţia tinerilor din şcoli de a cunoaşte mari întreprinderi, de a se întîlni cu profesiile în plin exerciţiu al producţiei, să verifice ce înseamnă efort, eroism în muncă, este oprită la poarta uzinei, ori îngrădită de atîtea formalităţi, încît iniţiativa ca atare este abandonată. Problema obţinerii a fel de fel de aprobări n-o pot rezolva, adesea, nici profesorii, conducerile de şcoli, cu atît mai puţin elevii, uteciştii care conduc activitatea organizaţiilor U.T.C., şi şi-au asumat iniţiative, vor să organizeze şi să realizeze vizite în întreprinderi. Nimeni nu susţine că întreprinderile trebuie să devină locul de vizită cotidiană pentru elevi — aceasta ar perturba procesul de producţie, dar organele U.T.C., în colaborare cu organele de învăţămînt, cerînd sprijinul organelor de partid locale pot lucra mai chibzuit, elaborând un plan tematic de vizite, pe profiluri de şcoli, stabilind aprobările de la acest nivel. CĂRŢI (Urmare din pag. I) atractivă, despre organizarea societăţii noastre, noţiuni de administraţie, de politică economică, de analiză a unui plan de producţie, de lectură a unei statistici, de întocmire a ei etc. Spunem că ii pregătim pe tineri pentru viaţă, dar la terminarea liceului putem constata că nu ştim ce este o primărie şi cum funcţionează ea, care sunt instituţiile de aprovizionare a cetăţenilor, pentru a se adresa în caz de nereguli ş.a m.d. Toate aceste elemente mărunte fac parte din educaţia civică, înseamnă o mai clară conştiinţă a responsabilităţii diferitelor organisme sociale, iar cunoaşterea lor ar împiedica desigur multe neajunsuri, dacă fiecare cetăţean ar spune limpede cine este vinovat. Cum ne adresăm unui organ politic sau unuia administrativ, amploarea competenţelor la diferite nivele, cite asemenea subiecte speciale nu pot fi tratate la nivelul cel mai larg de interes ? ! Ce înseamnă un proces civil şi ce este acela un proces penal, ce este critica literară, ce reprezintă un organ de presă, iată alte teme, din domenii îndepărtate ca preocupări, dar care pot intra în sfera aceleiaşi colecţii. Aici se pot publica de asemenea informaţii din cele mai noi ştiinţe, atrăgătoare şi instructive in acelaşi timp, scrise de cei mai competenţi specialişti. Astăzi se citeşte mai ales cartea care ne ajută să trăim. Ar trebui, de aceea, să punem la îndemina tineretului manuale de educaţie socială, destinate formării sale de cetăţean, capabile să precizeze în conştiinţa sa drepturile şi responsabilităţile viitoare. ...Dar noi n avem la ce renunţa Am citit şi recitit articolul Pentru cine renunţăm la Bach, Beethoven sau Gershwin ?“ (din nr. 7 333) şi, am încercat să fac un scurt comentariu, legat, bineînţeles, direct de „mediul provincial de talie medie“, incepînd, totodată, prin a repeta această întrebare in faţa tinerilor din oraşul Bistriţa. Nu ştiu cum, dar din momentul in care m-am închipuit în postura celui ce urma a rosti aici o atare întrebare, am şi desluşit murmure şi proteste. Evident întreagă scenă nu ar impacienta pe nimeni, oricine ar fi acel observator, cunoscător în cauză, deoarece, dacă la Bucureşti sau în alte oraşe întrebarea mai sus amintită şi-ar găsi o adevărată şi indiscutabilă justificare, aici, la noi, ar deveni, pur şi simplu, inutilă. Desigur, acestea fiind punctele de referinţă, se găsesc extrem de multe probleme de dezbătut. Mă voi opri doar la cîteva aspecte grăitoare La Bistriţa, Opera Română din Cluj şi-a anunţat o microstagiune cu o întreagă serie de spectacole de operă şi operetă, un fapt, de altfel îmbucurător, pentru care le adresăm organizatorilor felicitări şi mulţumiri. Dar oare e de ajuns ? Doresc să văd şi eu aici o orchestră simfonică în carne şi oase (televizorul nu mulţumeşte pe nimeni, radioul nici atît) ; mă refer, desigur, la ambianţă, la mediul de audiţie şi vizionare. Pe cînd la Bistriţa un concert de Bach sau Beethoven etc., etc. ? Şi aş mai vrea să văd şi o formaţie de jazz şi o orchestră de cameră. Şi aş mai vrea să văd... ...Ce-i adevărat, e adevărat ! Nu dispunem de o sală grozavă şi nici de o scenă nemaipomenită. Dar dacă în aceeaşi sală sunt posibile reprezentanţiile unor piese de teatru şi a cîtorva spectacole de operă şi operetă, dacă aici e posibil să se joace „Bărbierul din Sevilla“, pentru ce nu ar fi posibile şi vizionările cîtorva concerte ? Cu siguranţă că tinerii bistriţeni îşi doresc cîteva seri de iniţiere prin audiţii muzicale clasice. Să aruncăm o privire şi în atmosfera serilor dansante, organizate de către casa de cultură, cu concursul unei formaţii de stil „pop“ (după opinia componenţilor săi, singura cu o frecvenţă susţinută). Închipuiţi-vă, însă, o sală de aproximativ 7/12 m., străjuită împrejur de tot soiul de scaune, cu o estradă pentru orchestră. Mai imaginaţi-vă şi un puternic zgomot lansat din amplificatoarele formaţiei. Rezultatul îl bănuieşte oricine. Ce bine ar fi, zic, dacă s-ar gîndi cineva mai serios la toate acestea şi poate la încă multe altele pe care tinerii bistriţeni le socotesc probleme nesoluţionate. VIRGIL M. RAŢIU/ Bistriţa Concursul pe meserii şi specialităţi La 31 ianuarie s-a încheiat prima etapă a concursului pe meserii şi specialităţi, organizat de Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, Uniunea Tineretului Comunist, alte instituţii centrale, în vederea ridicării calificării elevilor şcolilor profesionale şi liceelor de specialitate, precum şi a tinerilor care îşi fac ucenicia la locul de muncă. Concurenţii, zeci de mii de tineri, îşi demonstrează, cu acest prilej, priceperea în folosirea diferitelor maşini, aparate şi instalaţii caracteristice meseriilor în care se pregătesc, cunoştinţele în domeniul tehnicii moderne. Cei selecţionaţi cu acest prilej se vor întrece în cadrul următoarelor etape, pină la finala care va avea loc între 25 şi 31 mai. Atunci vor fi desemnaţi „Cel mai bun strungar", „Cel mai bun electrician de întreţinere şi reparaţii" şi „Cel mai bun lăcătuş mecanic pentru industria construcţiilor de maşini". Ca întotdeauna în asemenea prilejuri, conferinţa organizaţiei judeţene Prahova a U.T.C. a prezentat mai întîi o dare de seamă care a rememorat cu luciditate realizările şi neîmplinirile activităţii sale trecute ; ca întotdeauna, delegaţii şi-au fundamentat noile angajamente pe experienţa şi faptele pe care ei înşişi le raportau acum. Dar in acelaşi timp întreaga desfăşurare a lucrărilor a stat sub semnul exigent al sarcinilor de perspectivă şi în primul rînd al celor ridicate de îndeplinirea cincinalului în patru ani şi jumătate. Din punctul acesta de vedere, caracteristica cea mai pregnantă a fost aceea de angajare temeinică, responsabilă, în efortul de transpunere în practică a hotărârilor recentei conferinţe a organizaţiei judeţene de partid, în strădaniile de neîntreruptă perfecţionare a propriei activităţii educative deoarece, aşa cum s-a şi precizat în conferinţă, „rezultatele de pînă acum trebuie să fie un îndemn de a privi mai atent la ceea ce avem de făcut de aici înainte“. Consecvenţi acestor unităţi de apreciere a muncii lor, participanţii la dezbateri au formulat, odată cu propunerile făcute, tot atîtea angajamente de a le duce ei înşişi la îndeplinire. Mai mulţi vorbitori şi-au însuşit ca pe o problemă a organizaţiilor lor necesitatea recrutării şi pregătirii forţei de muncă de care vor avea nevoie unităţile lor. Organizaţia U.T.C. de la Grupul industrial de petrochimie s-a angajat să recruteze in acest an 150 de tineri pentru a-i califica la locul de muncă . Ion Sandu, secretarul comitetului U.T.C. de la U.M.F.-Sinaia, a anunţat că încă de pe acum tinerii sunt îndrumaţi să se califice pentru utilajele la care vor lucra în noua secţie a uzinei , iar Nicolae Vlădescu, secretarul comitetului U.T.C. de la T.C.M. Prahova, a lansat un apel către toate şcolile din judeţ de a-şi orienta elevii cu precădere spre meseriile din sectorul de construcţii. De altfel în conferinţă s-a apreciat că în momentul de faţă există o disproporţie între reţeaua de licee teoretice şi cea a liceelor economice de specialitate, care are repercusiuni şi asupra economiei judeţului în ansamblu. „Cred că şi din această cauză — considera Nicolae Oprea, primul secretar al comitetului municipal U.T.C. — există un mare număr de absolvenţi de liceu neîncadraţi în producţie, care, dacă ar fi fost din timp pregătiţi pentru profesiile specifice judeţului, ar fi astăzi integraţi într-o activitatesocială utilă“. Propunerile, soluţiile concrete de rezolvare a cerinţelor ridicate de procesul de perfecţionare a întregii activităţi, nu s-au oprit însă aici. Lor li s-au mai adăugat şi altele. întrecerea iniţiată de Biroul C.C. al U.T.C. sub deviza „Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“ a fost în centrul dezbaterilor, fiind apreciate caracterul ei mobilizator, capacitatea de a direcţiona eforturile tineretului spre obiective concrete, de cea mai mare însemnătate pentru evoluţia fiecărui judeţ. Totodată, propunerile şi sugestiile formulate în legătură cu cîntărirea valorii producţiei executate de elevi nu numai în funcţie de numărul elevilor, ci şi de cel al orelor efectuate (eleva Mariana Militaru), sau în legătură cu simplificarea unor operaţii de calcul la nivelul organizaţiilor (Alexandru Neacşu), îşi vor dovedi utilitatea atunci cînd va fi stabilit regulamentul definitiv al întrecerii. Fără îndoială, imperativul perfecţionării, care solicită o solidă ancorare a organizaţiei în problemele esenţiale ale locului de muncă şi, în egală măsură, o mai mare apropiere de universul de preocupări al tinerilor, presupune firesc o susţinută muncă de întărire a răspunderii tinerilor faţă de propria lor pregătire politică şi profesională, o raportare permanentă a activităţii educative la cultivarea unei atitudini înaintate, de înaltă conştiinţă revoluţionară, aşa cum impune desfăşurarea unui proces de îmbunătăţire în întreaga viaţă de organizaţie, în stilul şi metodele de muncă ale organelor U.T.C. Aceste componente ale unuia şi aceluiaşi proces de educare comunistă nu puteau rămîne in afara dezbaterii, a analizei — si nici n-au rămas. Rînd pe rînd, delegaţi şi invitaţi ca Teodora Ionescu, secretara comitetului comunal U.T.C. Golgota. Ion Mirea, secretarul comitetului U.T.C. de la S.M.A. Măgurele. Mihail Vulpescu, preşedintele comitetului judeţean pentru cultură şi educaţie socialistă, sau Victoria Darcaci, secretara comitetului U.T.C. de la fabricaDorobanţul“, au vorbit, despre formarea unei concepţii înaintate despre lume şi viaţă, despre necesitatea înţelegerii muncii ca singurul teren de afirmare umană şi socială. S-a subliniat, între altele, ideea imprimării unui mai profund conţinut educativ acţiunilor cultural-distractive, destinate nu numai distracţiei, ci şi însuşirii unor cunoştinţe utile ; s-a accentuat asupra faptului că pentru tinerii proaspăt încadraţi în producţie integrarea lor în rîndul colectivelor trebuie să înceapă cu formarea conştiinţei muncitoreşti , iar în legătură cu schimburile de experienţă a fost făcută observaţiacă ele nu trebuie să rămină simple discuţii despre muncă, ci să-şi mute sediul de desfăşurare la faţa locului,in uzine, în cooperativele agricole. Toate acestea au fost cu seriozitate şi maturitate situate în relaţia lor necesară cu îmbunătăţirea în ansamblu a modalităţilor de lucru, punînduse accentul aşteptat pe datoria noului comitet judeţean care urma să fie ales de a da o mai mare atenţie muncii de îndrumare şi control, pregătirii multilaterale a activiştilor săi, precum şi pe obligaţia fiecărei organizaţii U.T.C. de a-şi urmări cu continuitate şi cu mai multă perseverenţă obiectivele propuse, pînă la stadiul de realizare integrală. „Pentru că am mai avut noi şi altă dată iniţiative frumoase dar nu o dată le-am uitat pe drum“ , remarca Simion Alecu, delegatul organizaţiei U.T.C. de la Grupul industrial de petrochimie Brazi, subliniind că în strădania de a insufla tinerilor sentimentul răspunderilor sociale şi politice pe care le au în societatea noastră nu putem spune niciodată că am făcut destul. Rezultatele obţinute şi raportate în conferinţă au constituit, aşadar, tot atîtea puncte de reper ale modului cum a ştiut organizaţia judeţeană să răspundă solicitărilor unor realităţi în neîntreruptă transformare şi evoluţie ; neajunsurile, deficienţele, raportate şi ele la fel de deschis, vor constitui, fără îndoială, tot atîtea direcţii de acţiune ale activităţii de viitor. Acestea au fost problemele care au concentrat în mod deosebit atenţia şi în cuvîntul rostit de primul secretar al comitetului judeţean de partid, tovarăşul Ion Catrinescu. După ce a înfăţişat succint tabloul realizărilor dobîndite în ultimii ani de oamenii muncii din judeţ, vorbitorul a subliniat faptul că acest bilanţ pozitiv încorporează organic şi eforturile organizaţiei U.T.C., entuziasmul şi capacitatea tineretului prahovean de a da viaţă hotăririlor partidului nostru. „Pentru tot ceea ce aţi realizat de la ultima conferinţă şi, îndeosebi în primii doi ani ai cincinalului, a spus primul secretar al comitetului judeţean de partid, pentru modul în care înţelegeţi să vă prezentaţi şi în continuare în primele rinduri ale realizării cincinalului înainte de termen, vă felicit călduros şi vă doresc să obţineţi rezultate şi mai mari, pe măsura tradiţiilor minunate, a prestigiului şi capacităţii organizatorice a organizaţiei de tineret din Prahova, care a avut deosebita cinste de a-l fi avut în fruntea sa, din 1936, pe acela pe care l-am sărbătorit zilele trecute, alături de întregul popor, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. In continuare, vorbitorul a insistat asupra sarcinilor de viitor reieşite din hotărârile recentei conferinţe a organizaţiei judeţene de partid şi care se adresează nemijlocit tineretului, mobilizîndu-i energiile şi capacitatea organizatorică în vederea îndeplinirii cu succes a marilor obiective economice şi sociale ale judeţului şi, în egală măsură, în procesul de dezvoltare şi consolidare a conştiinţei socialiste, pe baza normelor muncii şi vieţii comuniştilor. In acest sens a fost reiierată necesitatea ca organizaţiile U.T.C. să-şi manifeste mai activ prezenţa şi puterea de acţiune proprie în problema ridicării calificării tinerilor, în atragerea spre producţie a unui număr mai mare de fete, într-o mai strînsă apropiere a învăţămîntului de practică, de cerinţele producţiei materiale. Toate aceste datorii de înaltă răspundere sînt, desigur, într-o strînsă legătură şi direct influenţate de imperativul îmbunătăţirii muncii educative în ansamblul ei, a eforturilor destinate formării unui profil moral-politic înaintat, unei înalte conştiinţe socialiste în consens cu programul de educare comunistă a maselor elaborat de partid, în scopul realizării unei participări angajate, conştiente, a întregului tineret la opera de făurire a societăţii noastre socialiste multilateral dezvoltate. In încheierea dezbaterilor din conferinţă a luat cuvîntul tovarăşul Ion Traian Ştefănescu, prim secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, care a apreciat pozitiv activitatea desfăşurată de organizaţia judeţeană a U.T.C., sub conducerea şi îndrumarea organizaţiilor de partid. De altfel, argumente elocvente ilustrează că, în întreaga ţară, tineretul participă cu dăruire şi entuziasm la înfăptuirea hotărârilor elaborate de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, la realizarea cincinalului înainte de termen. Succesele obţinute în ultimii doi ani constituie temelia unor rezultate şi mai bune în viitor, cu condiţia esenţială de a se manifesta o preocupare intensă pentru perfecţionarea, în continuare, a întregii munci politico-educative a organelor şi organizaţiilor U.T.C. Este nu numai firesc, ci şi necesar ca, în condiţiile societăţii noastre socialiste, prin excelenţă dinamică, care trece în permanenţă printr-un amplu proces de perfecţionare a vieţii economice, politice şi sociale, să se pună din plin problema îmbunătăţirii activităţii organizaţiei revoluţionare de tineret. In acest context, fiecare organizaţie U.T.C.. şi Uniunea Tineretului Comunist în ansamblul ei, raportînd astăzi rezultate bune, au datoria să analizeze cu seriozitate posibilităţile proprii de care dispun în vederea asigurării unei contribuţii şi mai mari a tineretului la înfăptuirea sarcinilor ce revin oamenilor muncii. Pînă la urmă, îndemnurile şi indicaţiile tovarăşului Nicolae OBIECTIV CENTRAL AL PERFECŢIONĂRII: DEZVOLTAREA RĂSPUNDERII SOCIAL-POLITICE A TINERILOR Ceauşescu, cu privire la îmbunătăţirea stilului de muncă al organelor şi organizaţiilor U.T.C., urmăresc tocmai creşterea rolului organizaţiilor U.T.C. în educarea comunistă a tinerilor, în mobilizarea lor şi mai activă la traducerea în viaţă a politicii partidului nostru. Abordînd, din această perspectivă, sarcinile actuale ale Uniunii Tineretului Comunist, ale organizaţiei judeţene Prahova, tovarăşul Ion Traian Ştefănescu s-a referit, în continuare, la perfecţionarea vieţii de organizaţie, înţeleasă în sens larg, ca exercitare efectivă a atribuţiilor de către toate organizaţiile şi in toate domeniile muncii, vizind permanent atingerea unor cote superioare de eficienţă. O primă condiţie care se cere realizată, ţinând nemijlocit de preocuparea fundamentală a fiecărui tânăr — pregătirea lui pentru muncă şi viaţă — este aceea ca activitatea organizaţiilor U.T.C. să pornească de la o cunoaştere temeinică, amănunţită a sarcinilor şi obiectivelor economice ale unităţilor, ale colectivelor de muncă. Numai pe această bază se poate asigura o ancorare reală, în profunzime, a uteciştilor în problemele fundamentale pentru evoluţia economică şi socială a judeţului. Ridicarea nivelului şi eficienţei întregii munci politico-educative presupune ca alături de atributul concreteţei să se adauge cel al finalităţii, să nu se iniţieze nimic fără un scop bine precizat, urmărit, in realizarea lui, pînă la capăt. Ori, este ştiut că prin tot ceea ce întreprind organizaţiile U.T.C. au datoria să urmărească dezvoltarea răspunderii fiecărui tânăr faţă de îndeplinirea îndatoririlor ce-i revin în muncă sau în pregătire, în viaţa de familie şi în societate. Un asemenea mod de a gîndi şi a înţelege propriile atribuţii trebuie, fără îndoială, întregit de o atmosferă de lucru corespunzătoare, de o atitudine autentic revoluţionară, intransigentă faţă de orice abatere de la disciplina muncii, de la cea şcolară sau universitară şi, în general, de la disciplina socială, de la normele de etică şi echitate socialistă. Toate acestea se înscriu ca cerinţe esenţialespre a putea racorda mai strâns activitatea generală a Uniunii Tineretului Comunist la înfăptuirea obiectivelor şi sarcinilor care stau în acest an în faţa întregului nostru popor, subliniate pregnant de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în recentele expuneri la conferinţele organizaţiilor de partid din Iaşi şi Bucureşti. Acestor înalte comandamente ale activităţii educative s-a angajat să le răspundă întotdeauna, cu cea mai mare exigenţă, noul comitet judeţean U.T.C., prin cuvintele rostite de tovarăşul Coriolan Voinea în urma realegerii sale în funcţia de prim secretar. Este un angajament care străbate convingător şi din rândurile telegramei adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în finalul căreia se afirmă în Organizaţia judeţeană U.T.C., păstrătoare şi continuatoare a unor glorioase tradiţii revoluţionare, între care se înscrie cu litere de aur, în cartea de luptă a anilor de grele şi aprige încercări, prezenţa în fruntea regionalei Prahova a celui mai iubit fiu al poporului nostru, eminent comunist, luptător neînfricat, militant intransigent şi patriot înflăcărat, a dumneavoastră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, se angajează solemn de a urmă neabătut nobilul dumneavoastră exemplu, simbol al năzuinţelor şi aspiraţiilor noastre de edificare a societăţii socialiste şi comuniste, de a ridica România pe culmile cele mai înalte ale civilizaţiei şi progresului". MONICA ZVIRJINSCHI D. MATALA In sprijinul afirmaţiei „tot ce s-a făcut şi se face pe meleagurile Gorjului încorporează şi munca tinerilor", conferinţa organizaţiei judeţene a adus numeroase argumente. Şi mai ales binevenite pentru că, pornind de la ele şi raportîndu-se la ele, autocritic şi critic, s-au purtat cele mai largi discuţii cînd s-a analizat locul şi rolul organizaţiei U.T.C. în munca şi în viaţa tinerilor. Prin sensul firesc al vieţii, tinerii contribuie în mod necesar la transformările pe care le cunoaşte un judeţ, şi această contribuţie se regăseşte in rezultatele finale economice, sociale, culturale, politice etc. Dar întrebarea care s-a pus mereu a fost : Ce adaugă organizaţia lor acestui sens firesc ? In multe privinţe rezultatele remarcabile ale tinerilor sunt legate şi de preocupările directe, nemijlocite ale organizaţiilor U.T.C. Exemple în acest sens au fost prezentate şi de darea de seamă şi de vorbitori ca Alexandru Ciovică de la Şantierul naţional al tineretului Rogojelu, Munteanu Constantin de la Ş.M.A. Cărbuneşti, Ghinoiu Nicolae de la Liceul „Tudor Vladimirescu", Titu Spătaru din comuna Ţînţăreni. Şi, indiferent că a fost vorba de domeniul economic sau politico-ideologic, cultural-educativ sau sportiv, concluzia a fost aceeaşi : organizaţia U.T.C. devine coautoare a rezultatelor bune numai atunci şi atît timp cît viaţa ei preia pulsul vieţii, preocupărilor şi aspiraţiilor membrilor săi, al tinerilor deci, numai atîta timp cît organizaţia îşi face simţit pulsul ei in viaţa şi preocupările tinerilor. — Altfel, spunea la un moment dat, Marta Liana din Motru, oricît de bogat ar fi programul unei organizaţii, activităţile înscrise în el rămîn doar nişte sarcini nerealizate şi nerealizabile, chiar dacă la sfîrşit de lună, de trimestru sau de an organizaţia U.T.C. îşi afişează dreptul de iniţiator al nu ştiu căror acţiuni, realizate intr-adevăr, dar nu de către ea ci de alţi factori. — Cunoaştem o seamă de mijloace şi forme specifice organizaţiei noastre pentru activizarea tineretului, cunoaştem in acelaşi timp şi ce posibilităţi largi de extindere a colaborării cu alţi factori avem atît de multe incitaria alegerii celor mai potrivite forme pentru fiecare organizaţie este foarte mare, continua aceeaşi idee Huţu Ionescu din Tg. Jiu. Alegerea nu poate fi însă întâmplătoare. Noi ne-am convins în nenumărate rînduri că orice şi-ar propune unul sau doi membri ai comitetului U.T.C., şansa de izbîndă e foarte mică dacă activitatea organizaţiei nu se bazează pe o conducere colectivă, pe o consultare largă a tuturor membrilor organizaţiei asupra programului de activităţi. De cele mai multe ori direct, alteori implicit, ideea consolidării vieţii de organizaţie a fost reluată de majoritatea vorbitorilor. Pentru că, aşa cum aminteam şi mai înainte, conferinţa însăşi căzuse de acord că de pulsul vieţii interne de organizaţie depind în final toate rezultatele tinerilor utecişti. Tot conferinţa însă, atît în materialele prezentate cît şi în dezbateri, a subliniat că pe lingă rezultatele bune în acest sens, în judeţul Gorj sunt încă şi destule lipsuri. Cu toate că de mai multă vreme, şi aici, s-au constituit consiliile pe categorii de tineri, comisii pe domenii de activitate, cu toate că s-au adus îmbunătăţiri şi în structura organizaţiei, asigurîndu-se astfel creşterea ponderii tinerilor care lucrează nemijlocit în producţie, cu toate acestea deci, viaţa internă de organizaţie nu se desfăşoară la nivelul exigenţelor pe care le impune îndeplinirea tuturor atribuţiilor cu care sunt investite organizaţiile U.T.C. Şi asta pentru că în multe locuri se munceşte cu „virfurile", cum se afirma în conferinţă, pentru că se ocoleşte consultarea tinerilor, iar ca urmare, aşa cum spunea printre altele în concluziile conferinţei tovarăşul Ioan Popescu, secretar al C.C. al U.T.C., unii tineri activează în organizaţie, iar alţii „activează“ pe lingă ea. Faptul că de multe ori activul comitetelor orăşeneşti, municipal şi al comitetului judeţean transmite comitetelor din unităţi sarcini „stas“, pe care apoi le urmăreşte ad-literam, duce la declanşarea unor acţiuni nepregătite, pe locuri goale unde nu există condiţii de împlinire. Recunoscînd lipsa de receptivitate a comitetului municipal Tg. Jiu, primul secretar al acestui comitet, tovarăşul Cioană Gheorghe, spunea : — Atita timp cît ne vom mulţumi să culegem doar date, şi să aşteptăm indicaţii de sus fără a fi noi Înşine receptivi la propunerile tinerilor, organizaţiile U.T.C. vor rămîne încă datoare sarcinilor ce le au. Datoare fiind unele organizaţii U.T.C. şi în ceea ce priveşte felul în care colaborează cu ceilalţi factori ce au sarcini comune sau aproape comune cu ale lor, s-a subliniat şi necesitatea creării unui curent mai larg de opinii din interiorul organizaţiei. Numai astfel îi vom determina pe reprezentanţii organizaţiilor noastre în comitetele de direcţie ale întreprinderilor şi în consiliile de conducere ale cooperativelor agricole să fie cu adevărat purtătorii de cuvînt ai organizaţiilor în conducerile unităţilor, spunea Dumitru Armenioiu de la I.M. Sadu. Şi numai fâcind programe de activităţi comune cu comitetul sindical, cu reprezentanţii organelor ce se ocupă de sport, de turism îi vom putea atrage pe toţi tinerii la realizarea a ceea ce ne propunem. Insistînd asupra necesităţii sporirii rolului mobilizator al organizaţiilor U.T.C., tovarăşul Gheorghe Paloş, prim-secretar al Comitetului judeţean Gorj al P.C.R., recomanda biroului comitetului judeţean al U.T.C., secretariatului său să coboare mai mult cu analizele direct în întreprinderi, în unităţile agricole şi să nu mai tragă concluzii general valabile pentru toate organizaţiile din simple informări. „Aceasta, spunea vorbitorul, dă posibilitatea cunoaşterii în profunzime a realităţii, adoptării de măsuri în concordanţă cu nevoile reale şi mai ales a unui sprijin nemijlocit“. In concluziile conferinţei, aceluiaşi aspect i-a rezervat o bună parte din cuvîntul său şi tovarăşul Ioan Popescu, secretar al C.C. al U.T.C. „Tot ce hotărăşte organizaţia U.T.C. trebuie să aibă la bază cunoaşterea realităţii. Programele de activităţi să nu se facă din birouri. Cei care întocmesc aceste programe să ştie exact starea de fapt, să ştie ce pot, cu pot şi prin ce forme pot tinerii să facă un anume lucru. Numai astfel, numai consultaţi, tinerii se vor apropia de viaţa organizaţiei, vor înţelege că viaţa organizaţiei e viaţa lor. Ei capătă încredere în organizaţia lor numai cînd aceasta îi întreabă chiar şi de probleme personale aparent mărunte, numai cînd organizaţia lor se interesează de ei. Altfel, vom mai întîlni şi de aici înainte tineri care văd în viaţa de organizaţie doar şedinţe aride şi cotizaţii“. După ce au ascultat angajamentul primului secretar al comitetului judeţean nou ales, tovarăşul Pantelimon Găvănescu, delegaţii la conferinţă au adoptat în încheiere, într-o atmosferă de vibrantă emoţie, o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în finalul căreia se spune : „Ne unim gîndurile, inimile şi cugetele în faţa partidului, în faţa dumneavoastră tovarăşe Nicolae Ceauşescu şi ne angajăm că vom munci şi învăţa în aşa fel încît tot ce hotărăşte partidul să devină fapte de viaţă spre binele şi fericirea poporului nostru“. N. COŞOVEANU „ Tot ceea ce hotărîm trebuie să pornească de la cunoaşterea realităţii" JOI 7 FEBRUARIE 1973