Scînteia Tineretului, februarie 1973 (Anul 29, nr. 7373-7396)

1973-02-01 / nr. 7373

­SC}NTEIA TINERETULUI“ pag. 2 ln laboratorul de biologie al Liceului „Mihail Sadoveanu“ din Capitală Foto : FM. TAM­­ALA „De ce să vedem doar de la poartă o uzină unde, poate, vom lucra?“ Elevii clasei electricieni, anul III, Şcoala pro­fesională a U.C.E.C.O.M. Fălticeni au făcut o excursie cu caracter ştiinţific prin mai multe lo­calităţi din ţară. Ne-am propus să vizităm, pe lingă muzeele literare, şi întreprinderi moderne, automatizate, aceasta fiindu-ne necesară nouă, deoarece ne pregătim in meseria de electricieni, ramură ce nu lipseşte din nici o întreprindere a ţării noastre. Energetica ocupă principalul loc în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei iar pro­cesul de automatizare a luat un avînt foarte ma­re. Conştienţi de acest fapt, nouă, tinerilor care suntem­ viitoarele cadre de nădejde ale ţării, tre­buind să preluăm şi să ducem mai departe Şti­inţa şi tehnica, ne este necesar în perioada şco­larizării şi, în special, in anul III al şcolii pro­fesionale de electricieni, să avem un contact di­rect cu instalaţii complexe, sisteme de automa­tizare, întrucît, ca profesionişti, le vom folosi. Ne-am ales această meserie fiindcă ne-a plăcut, iar astăzi cînd suntem­ deja ajunşi în anul III şi ne mai desparte foarte puţin pină luăm con­tact cu producţia, cînd va şi trebui să răspun­dem de utilajul care ni se va da pe mîini şi, poate, şi de vieţi omeneşti, ne este necesar un contact cu producţia, să vedem diferite tipuri de instalaţii şi sisteme de automatizare. Din neferi­cire, însă, nu ni se uşurează asemenea vizite cu caracter ştiinţific la întreprinderi pe care dorim să le vedem, ci ne oprim doar la poartă. Aşa s-a întîmplat, spre exemplu, la centrala C.E.T. — Iaşi. Eram în excursie şi am dorit să vizităm a­­ceastă centrală automatizată, dar am rămas de­zamăgiţi, pentru că n-am putut trece de poartă. Tovarăşul diriginte, care ne este şi profesor de tehnologia meseriei şi a lucrat chiar la construi­rea acestei unităţi, a luat legătura cu tovarăşul director de centrală. Rezistatul: întreprinderea nu se poate vizita decît cu aprobarea ministeru­lui. Aşa că ne-am mulţumit doar cu o privire din afară a staţiei ridicătoare de 6/110 kw (aşa precum ne-a explicat tovarăşul diriginte), şi am luat calea întoarsă spre bojdeuca lui Ion Crean­gă şi Casa de cultură. Aici n-a mai fost nevoie de aprobarea nici unui minister. Nu ne pare rău că am vizitat aceste locuri pline de amintiri, dar noi avem înclinaţii spre tehnică şi cerem sprijinul „Scînteii tineretului“ pentru ca nouă să ni se dea posibilitatea să luăm contact direct cu as­pecte ale tehnicii ţinînd de profesia aleasă. Dacă aceste aprobări nu se dau decît de către minis­terele de resort, înseamnă să cerem numai apro­bări, complicîndu-ne în forme şi acte şi termi­­nînd şcoala fără să ştim prea multe, mai ales să vedem prea multe din ceea ce reprezintă aspec­tele moderne tehnico-ştiinţifice ale profesiei. Ce­rem sprijinul „Scînteii tineretului“ să ne spună cum şi sub ce formă, care sunt formalităţile de vizită cu caracter ştiinţifico-profesional pentru noi, elevii“. COLECTIVUL CLASEI ELECTRICIENI, ANUL III, ŞCOALA PROFESIONALA U.C.E.C.O.M. — FĂLTICENI N. R. Publicăm scrisoarea elevilor din Făl­ticeni, întrucît sesizarea şi, totodată, dorinţa lor, sunt perfect justificate, iar situaţia relatată de ei nu este singulară. Adesea ni s-a semna­lat că intenţia tinerilor din şcoli de a cunoaş­te mari întreprinderi, de a se întîlni cu pro­fesiile în plin exerciţiu al producţiei, să verifi­ce ce înseamnă efort, eroism în muncă, este oprită la poarta uzinei, ori îngrădită de atî­tea formalităţi, încît iniţiativa ca atare este abandonată. Problema obţinerii a fel de fel de aprobări n-o pot rezolva, adesea, nici pro­fesorii, conducerile de şcoli, cu atît mai pu­ţin elevii, uteciştii care conduc activitatea or­ganizaţiilor U.T.C., şi şi-au asumat iniţiative, vor să organizeze şi să realizeze vizite în în­treprinderi. Nimeni nu susţine că întreprin­derile trebuie să devină locul de vizită coti­diană pentru elevi — aceasta ar perturba procesul de producţie­­, dar organele U.T.C., în colaborare cu organele de învăţămînt, ce­­rînd sprijinul organelor de partid locale pot lucra mai chibzuit, elaborând un plan tema­tic de vizite, pe profiluri de şcoli, stabilind aprobările de la acest nivel. CĂRŢI (Urmare din pag. I) atractivă, despre organizarea societăţii noastre, noţiuni de administraţie, de politică economică, de analiză a unui plan de producţie, de lectură a unei statistici, de întocmire a ei etc. Spunem că ii pregătim pe tineri pentru viaţă, dar la terminarea liceului putem constata că nu ştim ce este o pri­mărie şi cum funcţionează ea, care sunt instituţiile de apro­vizionare a cetăţenilor, pentru a se adresa în caz de nereguli ş.a m.d. Toate aceste elemente mărunte fac parte din educa­ţia civică, înseamnă o mai clară conştiinţă a responsabilităţii diferitelor organisme sociale, iar cunoaşterea lor ar împiedica desigur multe neajunsuri, dacă fiecare cetăţean ar spune limpede cine este vinovat. Cum ne adresăm unui organ poli­tic sau unuia administrativ, amploarea competenţelor la dife­rite nivele, cite asemenea subiecte speciale nu pot fi tratate la nivelul cel mai larg de interes ? ! Ce înseamnă un proces civil şi ce este acela un proces penal, ce este critica lite­rară, ce reprezintă un organ de presă, iată alte teme, din domenii îndepărtate ca preocupări, dar care pot intra în sfera aceleiaşi colecţii. Aici se pot publica de asemenea in­formaţii din cele mai noi ştiinţe, atrăgătoare şi instructive in acelaşi timp, scrise de cei mai competenţi specialişti. Astăzi se citeşte mai ales cartea care ne ajută să trăim. Ar trebui, de aceea, să punem la îndemina tineretului manu­ale de educaţie socială, destinate formării sale de cetăţean, capabile să precizeze în conştiinţa sa drepturile şi responsa­bilităţile viitoare. ...Dar noi n avem la ce renunţa Am citit şi recitit articolul Pentru cine re­nunţăm la Bach, Beethoven sau Gershwin ?“ (din nr. 7 333) şi, am încercat să fac un scurt comen­tariu, legat, bineînţeles, direct de „mediul pro­vincial de talie medie“, incepînd, totodată, prin a repeta această întrebare in faţa tinerilor din oraşul Bistriţa. Nu ştiu cum, dar din momentul in care m-am închipuit în postura celui ce urma a rosti aici o atare întrebare, am şi desluşit murmure şi proteste. Evident în­treagă scenă nu ar impacienta pe nimeni, oricine ar fi acel observator, cunoscător în cauză, de­oarece, dacă la Bucureşti sau în alte oraşe în­trebarea mai sus amintită şi-ar găsi o adevă­rată şi indiscutabilă justificare, aici, la noi, ar deveni, pur şi simplu, inutilă. Desigur, acestea fiind punctele de referinţă, se găsesc ex­trem de multe probleme de dezbătut. Mă voi opri doar la cîteva aspecte grăitoare La Bistriţa, Opera Română din Cluj şi-a anunţat o micro­­stagiune cu o întreagă serie de spectacole de operă şi operetă, un fapt, de altfel îmbucurător, pentru care le adresăm organizatorilor felicitări şi mulţumiri. Dar oare e de ajuns ? Doresc să văd şi eu aici o orchestră simfonică în carne şi oase (televizorul nu mulţumeşte pe nimeni, ra­dioul nici atît) ; mă refer, desigur, la ambianţă, la mediul de audiţie şi vizionare. Pe cînd la Bistriţa un concert de Bach sau Beethoven etc., etc. ? Şi aş mai vrea să văd şi o formaţie de jazz şi o orchestră de cameră. Şi aş mai vrea să văd... ...Ce-i adevărat, e adevărat ! Nu dispunem de o sală grozavă şi nici de o scenă nemaipome­nită. Dar dacă în aceeaşi sală sunt posibile re­­prezentanţiile unor piese de teatru şi a cîtorva spectacole de operă şi operetă, dacă aici e po­sibil să se joace „Bărbierul din Sevilla“, pentru ce nu ar fi posibile şi vizionările cîtorva con­certe ? Cu siguranţă că tinerii bistriţeni îşi doresc cîteva seri de iniţiere prin audiţii muzicale cla­sice. Să aruncăm o privire şi în atmosfera serilor dansante, organizate de către casa de cultură, cu concursul unei formaţii de stil „pop“ (după opinia componenţilor săi, singura cu o frecvenţă susţinută). Închipuiţi-vă, însă, o sală de aproxi­mativ 7/12 m., străjuită împrejur de tot soiul de scaune, cu o estradă pentru orchestră. Mai imaginaţi-vă şi un puternic zgomot lansat din amplificatoarele formaţiei. Rezultatul îl bănu­ieşte oricine. Ce bine ar fi, zic, dacă s-ar gîndi cineva mai serios la toate acestea şi poate la încă multe altele pe care tinerii bistriţeni le socotesc pro­bleme nesoluţionate. VIRGIL M. RAŢIU/ Bistriţa Concursul pe meserii şi specialităţi La 31 ianuarie s-a încheiat prima etapă a concursului pe meserii şi specialităţi, organizat de Ministerul Educaţiei şi In­­văţămîntului, Uniunea Tineretu­lui Comunist, alte instituţii cen­trale, în vederea ridicării califi­cării elevilor şcolilor profesio­nale şi liceelor de specialitate, precum şi a tinerilor care îşi fac ucenicia la locul de muncă. Concurenţii, zeci de mii de tineri, îşi demonstrează, cu a­­cest prilej, priceperea în folo­sirea diferitelor maşini, aparate şi instalaţii caracteristice mese­riilor în care se pregătesc, cu­noştinţele în domeniul tehnicii moderne. Cei selecţionaţi cu a­­cest prilej se vor întrece în cadrul următoarelor etape, pină la finala care va avea loc între 25 şi 31 mai. Atunci vor fi de­semnaţi „Cel mai bun strungar", „Cel mai bun electrician de în­treţinere şi reparaţii" şi „Cel mai bun lăcătuş mecanic pentru industria construcţiilor de ma­şini". Ca întotdeauna în asemenea prilejuri, conferinţa organizaţiei judeţene Prahova a U.T.C. a prezentat mai întîi o dare de seamă care a rememorat cu lu­ciditate realizările şi neîmpli­­nirile activităţii sale trecute ; ca întotdeauna, delegaţii şi-au fundamentat noile angajamente pe experienţa şi faptele pe care ei înşişi le raportau a­­cum. Dar in acelaşi timp în­treaga desfăşurare a lucrărilor a stat sub semnul exigent al sarcinilor de perspectivă şi în primul rînd al celor ridicate de îndeplinirea cincinalului în patru ani şi jumătate. Din punctul acesta de vedere, caracteristica cea mai preg­nantă a fost aceea de an­gajare temeinică, responsabilă, în efortul de transpunere în practică a hotărârilor recentei conferinţe a organizaţiei jude­ţene de partid, în strădaniile de neîntreruptă perfecţionare a propriei activităţii educative deoarece, aşa cum s-a şi pre­cizat în conferinţă, „rezultatele de pînă acum trebuie să fie un îndemn de a privi mai atent la ceea ce avem de făcut de aici înainte“. Consecvenţi acestor unităţi de apreciere a muncii lor, par­ticipanţii la dezbateri au for­mulat, odată cu propunerile făcute, tot atîtea angajamente de a le duce ei înşişi la înde­plinire. Mai mulţi vorbitori şi-au însuşit ca pe o problemă a organizaţiilor lor necesitatea recrutării şi pregătirii forţei de muncă de care vor avea nevo­ie unităţile lor. Organizaţia U.T.C. de la Grupul industrial de petrochimie s-a angajat să recruteze in acest an 150 de tineri pentru a-i califica la lo­cul de muncă . Ion Sandu, se­cretarul comitetului U.T.C. de la U.M.F.-Sinaia, a anunţat că încă de pe acum tinerii sunt îndrumaţi să se califice pentru utilajele la care vor lucra în noua secţie a uzinei , iar Ni­­colae Vlădescu, secretarul co­mitetului U.T.C. de la T.C.M. Prahova, a lansat un apel că­tre toate şcolile din judeţ de a-şi orienta elevii cu precădere spre meseriile din sectorul de construcţii. De altfel în confe­rinţă s-a apreciat că în mo­mentul de faţă există o dis­proporţie între reţeaua de li­cee teoretice şi cea a liceelor economice de specialitate, care are repercusiuni şi asupra eco­nomiei judeţului în ansamblu. „Cred că şi din această cauză — considera Nicolae Oprea, primul secretar al comitetului municipal U.T.C. — există un mare număr de absolvenţi de liceu neîncadraţi în producţie, care, dacă ar fi fost din timp pregătiţi pentru profesiile spe­cifice judeţului, ar fi astăzi integraţi într-o activitate­­soci­ală utilă“. Propunerile, soluţiile concrete de rezolvare a cerinţelor ridi­cate de procesul de perfecţio­nare a întregii activităţi, nu s-au oprit însă aici. Lor li s-au mai adăugat şi altele. întrecerea iniţiată de Biroul C.C. al U.T.C. sub deviza „Ti­neretul — factor activ în în­deplinirea cincinalului înainte de termen“ a fost în centrul dezbaterilor, fiind apreciate ca­racterul ei mobilizator, capaci­tatea de a direcţiona eforturile tineretului spre obiective con­crete, de cea mai mare însem­nătate pentru evoluţia fiecărui judeţ. Totodată, propunerile şi sugestiile formulate­ în legătu­ră cu cîntărirea valorii produc­ţiei executate de elevi nu nu­mai în funcţie de numărul ele­vilor, ci şi de cel al orelor e­­fectuate (eleva Mariana Mili­­taru), sau în legătură cu sim­plificarea unor operaţii de cal­cul la nivelul organizaţiilor (Alexandru Neacşu), îşi vor dovedi utilitatea atunci cînd va fi stabilit regulamentul defini­tiv al întrecerii. Fără îndoială, imperativul perfecţionării, care solicită o solidă ancorare a organizaţiei în problemele esenţiale ale lo­cului de muncă şi, în egală măsură, o mai mare apropie­re de universul de preocupări al tinerilor, presupune firesc o susţinută muncă de întărire a răspunderii tinerilor faţă de propria lor pregătire politică şi profesională, o raportare per­manentă a activităţii educative la cultivarea unei atitudini înaintate, de înaltă conştiinţă revoluţionară, aşa cum impune desfăşurarea unui proces de îmbunătăţire în întreaga viaţă de organizaţie, în stilul şi me­todele de muncă ale organelor U.T.C. Aceste componente ale unuia şi aceluiaşi proces de e­­ducare comunistă nu puteau rămîne in afara dezbaterii, a analizei — si nici n-au rămas. Rînd pe rînd, delegaţi şi invi­taţi ca Teodora Ionescu, secre­tara comitetului comunal U.T.C. Golgota. Ion Mirea, secretarul comitetului U.T.C. de la S.M.A. Măgurele. Mihail Vulpescu, preşedintele comitetului jude­ţean pentru cultură şi educaţie socialistă, sau Victoria­ Darcaci, secretara comitetului U.T.C. de la fabrica­­Dorobanţul“, au vorbit, despre formarea unei concepţii înaintate despre lu­me şi viaţă, despre necesitatea înţelegerii muncii ca singurul teren de afirmare umană şi so­cială. S-a subliniat, între altele, ideea imprimării unui mai profund conţinut educativ ac­ţiunilor cultural-distractive, destinate nu numai distracţiei, ci şi însuşirii unor cunoştinţe utile ; s-a accentuat asupra faptului că pentru tinerii proas­păt încadraţi în producţie in­tegrarea lor în rîndul colecti­velor trebuie să înceapă cu formarea conştiinţei muncito­reşti , iar în legătură cu schim­burile de experienţă a fost fă­cută observaţia­­că ele nu tre­buie să rămină simple discuţii despre muncă, ci să-şi mute sediul de desfăşurare la faţa locului,­in uzine, în cooperati­vele agricole. Toate acestea au fost cu se­riozitate şi maturitate situate în relaţia lor necesară cu îm­bunătăţirea în ansamblu a mo­dalităţilor de lucru, punîndu­­se accentul aşteptat pe datoria noului comitet judeţean care urma să fie ales de a da o mai mare atenţie muncii de îndru­mare şi control, pregătirii mul­tilaterale a activiştilor săi, pre­cum şi pe obligaţia fiecărei or­ganizaţii U.T.C. de a-şi urmări cu continuitate şi cu mai mul­tă perseverenţă obiectivele propuse, pînă la stadiul de re­alizare integrală. „Pentru că am mai avut noi şi altă dată iniţiative frumoase dar nu o dată le-am uitat pe drum“ , remarca Sim­ion Alecu, delega­tul organizaţiei U.T.C. de la Grupul industrial de petrochi­mie Brazi, subliniind că în strădania de a insufla tineri­lor sentimentul răspunderilor sociale şi politice pe care le au în societatea noastră nu putem spune niciodată că am făcut destul. Rezultatele obţinute şi rapor­tate în conferinţă au constituit, aşadar, tot atîtea puncte de re­per ale modului cum a ştiut organizaţia judeţeană să răs­pundă solicitărilor unor reali­tăţi în neîntreruptă transfor­mare şi evoluţie ; neajunsurile, deficienţele, raportate şi ele la fel de deschis, vor constitui, fără îndoială, tot atîtea direc­ţii de acţiune ale activităţii de viitor. Acestea au fost proble­mele care au concentrat în mod deosebit atenţia şi în cuvîntul rostit de primul secretar al co­mitetului judeţean de partid, tovarăşul Ion Catrinescu. După ce a înfăţişat succint tabloul realizărilor dobîndite în ultimii ani de oamenii muncii din ju­deţ, vorbitorul a subliniat fap­tul că acest bilanţ pozitiv în­corporează organic şi eforturile organizaţiei U.T.C., entuziasmul şi capacitatea tineretului pra­hovean de a da viaţă hotăriri­lor partidului nostru. „Pentru tot ceea ce aţi realizat de la ultima conferinţă şi, îndeosebi în primii doi ani ai cincinalu­lui, a spus primul secretar al comitetului judeţean de par­tid, pentru modul în care în­ţelegeţi să vă prezentaţi şi în continuare în primele rinduri ale realizării cincinalului îna­inte de termen, vă felicit căl­duros şi vă doresc să obţineţi rezultate şi mai mari, pe mă­sura tradiţiilor minunate, a prestigiului şi capacităţii orga­nizatorice a organizaţiei de ti­neret din Prahova, care a avut deosebita cinste de a-l fi avut în fruntea sa, din 1936, pe a­­cela pe care l-am sărbătorit zilele trecute, alături de între­gul popor, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. In continuare, vorbitorul a insistat asupra sarcinilor de viitor reieşite din hotărârile re­centei conferinţe a organizaţiei judeţene de partid şi care se adresează nemijlocit tineretului, mobilizîndu-i energiile şi capa­citatea organizatorică în vede­rea îndeplinirii cu succes a marilor obiective economice şi sociale ale judeţului şi, în e­­gală măsură, în procesul de dezvoltare şi consolidare a con­ştiinţei socialiste, pe baza nor­melor muncii şi vieţii comu­niştilor. In acest sens a fost reiierată necesitatea ca organi­zaţiile U.T.C. să-şi manifeste mai activ prezenţa şi puterea­­ de acţiune proprie în proble­ma ridicării calificării tineri­lor, în atragerea spre produc­ţie a unui număr mai mare de fete, într-o mai strînsă apropi­ere a învăţămîntului de prac­tică, de cerinţele producţiei materiale. Toate aceste datorii de înaltă răspundere sînt, de­sigur, într-o strînsă legătură şi direct influenţate de impera­tivul îmbunătăţirii muncii edu­cative în ansamblul ei, a efor­turilor destinate formării unui profil moral-politic înaintat, u­­nei înalte conştiinţe socialiste în consens cu programul de e­­ducare comunistă a maselor e­­laborat de partid, în scopul realizării unei participări an­gajate, conştiente, a întregului tineret la opera de făurire a societăţii noastre socialiste multilateral dezvoltate. In încheierea dezbaterilor din conferinţă a luat cuvîntul to­varăşul Ion Traian Ştefănescu, prim secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele ti­neretului, care a apreciat pozi­tiv activitatea desfăşurată de organizaţia judeţeană a U.T.C., sub conducerea şi îndrumarea organizaţiilor de partid. De altfel, argumente elocvente ilustrează că, în întreaga ţară, tineretul participă cu dăruire şi entuziasm la înfăptuirea ho­tărârilor elaborate de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, la realizarea cin­cinalului înainte de termen. Succesele obţinute în ultimii doi ani constituie temelia u­­nor rezultate şi mai bune în viitor, cu condiţia esenţială de a se manifesta o preocupare intensă pentru perfecţionarea, în continuare, a întregii munci politico-educative a organelor şi organizaţiilor U.T.C. Este nu numai firesc, ci şi necesar ca, în condiţiile societăţii noastre socialiste, prin excelenţă dina­mică, care trece în permanen­ţă printr-un amplu proces de perfecţionare a vieţii economi­ce, politice şi sociale, să se pună din plin problema îm­bunătăţirii activităţii­­ organiza­ţiei revoluţionare de tineret. In acest context, fiecare orga­nizaţie U.T.C.. şi Uniunea Ti­neretului Comunist în ansam­blul ei, raportînd astăzi rezul­tate bune, au datoria să anali­zeze cu seriozitate posibilităţi­le proprii de care dispun în vederea asigurării unei contri­buţii şi mai mari a tineretului la înfăptuirea sarcinilor ce re­vin oamenilor muncii. Pînă la urmă, îndemnurile şi indi­caţiile tovarăşului Nicolae OBIECTIV CENTRAL AL PERFECŢIONĂRII: DEZVOLTAREA RĂSPUNDERII SOCIAL-POLITICE A TINERILOR Ceauşescu, cu privire la îmbu­nătăţirea stilului de muncă al organelor şi organizaţiilor U.T.C., urmăresc tocmai creş­terea rolului organizaţiilor U.T.C. în educarea comunistă a tinerilor, în mobilizarea lor şi mai activă la traducerea în viaţă a politicii partidului nos­tru. Abordînd, din această pers­pectivă, sarcinile actuale ale Uniunii Tineretului Comunist, ale organizaţiei judeţene Pra­hova, tovarăşul Ion Traian Ştefănescu s-a referit, în con­tinuare, la perfecţionarea vieţii de organizaţie, înţeleasă în sens larg, ca exercitare efec­tivă a atribuţiilor de către toate organizaţiile şi in toate domeniile muncii, vizind per­manent atingerea unor cote su­perioare de eficienţă. O primă condiţie care se ce­re realizată, ţinând nemijlocit de preocuparea fundamentală a fiecărui tânăr — pregătirea lui pentru muncă şi viaţă — este aceea ca activitatea orga­nizaţiilor U.T.C. să pornească de la o cunoaştere temeinică, amănunţită a sarcinilor şi obi­ectivelor economice ale unită­ţilor, ale colectivelor de mun­că. Numai pe această bază se poate asigura o ancorare rea­lă, în profunzime, a utecişti­­lor în problemele fundamenta­le pentru evoluţia economică şi socială a judeţului. Ridicarea nivelului şi eficienţei întregii munci politico-educative pre­supune ca alături de atributul concreteţei să se adauge cel al finalităţii, să nu se iniţieze nimic fără un scop bine pre­cizat, urmărit, in realizarea lui, pînă la capăt. Ori, este şti­ut­ că prin tot ceea ce între­prind organizaţiile U.T.C. au datoria să urmărească dezvol­tarea răspunderii fiecărui tâ­năr faţă de îndeplinirea înda­toririlor ce-i revin în muncă sau în pregătire, în viaţa de familie şi în societate. Un ase­menea mod de a gîndi şi a în­ţelege propriile atribuţii tre­buie, fără îndoială, întregit de o atmosferă de lucru corespun­zătoare, de o atitudine autentic revoluţionară, intransigentă fa­ţă de orice abatere de la dis­ciplina muncii, de la cea şco­lară sau universitară şi, în ge­neral, de la disciplina socială, de la normele de etică şi echi­tate socialistă. Toate acestea se înscriu ca cerinţe esenţiale­­spre a putea racorda mai strâns activitatea generală a Uniunii Tineretului Comunist la înfăptuirea obiec­tivelor şi sarcinilor care stau în acest an în faţa întregului nostru popor, subliniate preg­nant de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în recentele expu­neri la conferinţele organiza­ţiilor de partid din Iaşi şi Bucureşti. Acestor înalte comandamente ale activităţii educative s-a an­gajat să le răspundă întotdea­una, cu cea mai mare exigen­ţă, noul comitet judeţean U.T.C., prin cuvintele rostite de tovarăşul Coriolan Voinea în urma realegerii sale în func­ţia de prim secretar. Este un angajament care străbate con­vingător şi din rândurile tele­gramei adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în finalul căreia se afirmă î­n Organizaţia judeţeană U.T.C., păstrătoare şi continuatoare a unor glorioase tradiţii revoluţionare, între care se înscrie cu litere de aur, în cartea de luptă a anilor de grele şi aprige în­cercări, prezenţa în fruntea regionalei Prahova a celui mai iubit fiu al poporului nostru, eminent comunist, luptător ne­înfricat, militant intransigent şi patriot înflăcărat, a dumnea­voastră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu,­­ se angajează so­lemn de a urmă neabătut nobilul dumneavoastră exemplu, sim­bol al năzuinţelor şi aspiraţiilor noastre de edificare a socie­tăţii socialiste şi comuniste, de a ridica România pe culmile cele mai înalte ale civilizaţiei şi progresului". MONICA ZVIRJINSCHI D. MATALA In sprijinul afirmaţiei „tot ce s-a făcut şi se face pe me­leagurile Gorjului încorporează şi munca tinerilor", conferinţa organizaţiei judeţene a adus nu­meroase argumente. Şi mai ales binevenite pentru că, por­nind de la ele şi raportîndu-se la ele, autocritic şi critic, s-au purtat cele mai largi discuţii cînd s-a analizat locul şi rolul organizaţiei U.T.C. în munca şi în viaţa tinerilor. Prin sensul firesc al vieţii, tinerii contri­buie în mod necesar la trans­formările pe care le cunoaşte un judeţ, şi această contribuţie se regăseşte in rezultatele finale economice, sociale, culturale, politice etc. Dar întrebarea care s-a pus mereu a fost : Ce a­­daugă organizaţia lor acestui sens firesc ? In multe privinţe rezultate­le remarcabile ale tinerilor sunt legate şi de preocupările di­recte, nemijlocite ale organiza­ţiilor U.T.C. Exemple în acest sens au fost prezentate şi de darea de seamă şi de vorbitori ca Alexandru Ciovică de la Şan­tierul naţional al tineretului Rogojelu, Munteanu Constantin de la Ş.M.A. Cărbuneşti, Ghi­­noiu Nicolae de la Liceul „Tu­dor Vladimirescu", Titu Spă­­taru din comuna Ţînţăreni. Şi, indiferent că a fost vorba de domeniul economic sau politi­co-ideologic, cultural-educativ sau sportiv, concluzia a fost a­­ceeaşi : organizaţia U.T.C. de­vine coautoare a rezultatelor bune numai atunci şi atît timp cît viaţa ei preia pulsul vieţii, preocupărilor şi aspiraţiilor membrilor săi, al tinerilor deci, numai atîta timp cît organizaţia îşi face simţit pulsul ei in viaţa şi preocupările tinerilor. — Altfel, spunea la un mo­ment dat, Marta Liana din Mo­­tru, oricît de bogat ar fi pro­gramul unei organizaţii, acti­vităţile înscrise în el rămîn doar nişte sarcini nerealizate şi nerealizabile, chiar dacă la sfîrşit de lună, de trimestru sau de an organizaţia U.T.C. îşi afişează dreptul de iniţia­tor al nu ştiu căror acţiuni, realizate intr-adevăr, dar nu de către ea ci de alţi factori. — Cunoaştem o seamă de mijloace şi forme specifice or­ganizaţiei noastre pentru activi­zarea tineretului, cunoaştem in acelaşi timp şi ce posibilităţi largi de extindere a colaborării cu alţi factori avem atît de multe incit­aria alegerii celor mai potrivite forme pentru fie­care organizaţie este foarte ma­re, continua aceeaşi idee Huţu Ionescu din Tg. Jiu. Alegerea nu poate fi însă întâmplătoare. Noi ne-am convins în nenumă­rate rînduri că orice şi-ar pro­pune unul sau doi membri ai comitetului U.T.C., şansa de izbîndă e foarte mică dacă ac­tivitatea organizaţiei nu se ba­zează pe o conducere colectivă, pe o consultare largă a tuturor membrilor organizaţiei asupra programului de activităţi. De cele mai multe ori direct, alteori implicit, ideea consoli­dării vieţii de organizaţie a fost reluată de majoritatea vorbi­torilor. Pentru că, aşa cum a­­minteam şi mai înainte, con­ferinţa însăşi căzuse de acord că de pulsul vieţii interne de organizaţie depind în final toa­te rezultatele tinerilor utecişti. Tot conferinţa însă, atît în ma­terialele prezentate cît şi în dezbateri, a subliniat că pe lin­gă rezultatele bune în acest sens, în judeţul Gorj sunt încă şi destule lipsuri. Cu toate că de mai multă vreme, şi aici, s-au constituit consiliile pe ca­tegorii de tineri, comisii pe do­menii de activitate, cu toate că s-au adus îmbunătăţiri şi în structura organizaţiei, asigu­­rîndu-se astfel creşterea pon­derii tinerilor care lucrează ne­mijlocit în producţie, cu toate acestea deci, viaţa internă de organizaţie nu se desfăşoară la nivelul exigenţelor pe care le impune îndeplinirea tuturor a­tribuţiilor cu care sunt inves­tite organizaţiile U.T.C. Şi asta pentru că în multe locuri se munceşte cu „virfurile", cum se afirma în conferinţă, pentru că se ocoleşte consultarea ti­nerilor, iar ca urmare, aşa cum spunea printre altele în conclu­ziile conferinţei tovarăşul Ioan Popescu, secretar al C.C. al U.T.C., unii tineri activează în organizaţie, iar alţii „activea­ză“ pe lingă ea. Faptul că de multe ori activul comitetelor orăşeneşti, municipal şi al co­mitetului judeţean transmite comitetelor din unităţi sarcini „stas“, pe care apoi le urmă­reşte ad-literam, duce la de­clanşarea unor acţiuni nepre­gătite, pe locuri goale unde nu există condiţii de împlinire. Re­­cunoscînd lipsa de receptivitate a comitetului municipal Tg. Jiu, primul secretar al acestui comitet, tovarăşul Cioană Gheorghe, spunea : — Atita timp cît ne vom mulţumi să culegem doar date, şi să aşteptăm indicaţii de sus fără a fi noi Înşine receptivi la propunerile tinerilor, orga­nizaţiile U.T.C. vor rămîne în­că datoare sarcinilor ce le au. Datoare fiind unele organiza­ţii U.T.C. şi în ceea ce priveşte felul în care colaborează cu ceilalţi factori ce au sarcini co­mune sau aproape comune cu ale lor, s-a subliniat şi necesi­tatea creării unui curent mai larg de opinii din interiorul or­ganizaţiei.­­ Numai astfel îi vom deter­mina pe reprezentanţii organi­zaţiilor noastre în comitetele de direcţie ale întreprinderilor şi în consiliile de conducere ale cooperativelor agricole să fie cu adevărat purtătorii de cuvînt ai organizaţiilor în con­ducerile unităţilor, spunea Du­mitru Armenioiu de la I.M. Sa­­du. Şi numai fâcind programe de activităţi comune cu comi­tetul sindical, cu reprezentanţii organelor ce se ocupă de sport, de turism îi vom putea atrage pe toţi tinerii la realizarea a ceea ce ne propunem. Insistînd asupra necesităţii sporirii rolului mobilizator al organizaţiilor U.T.C., tovarăşul Gheorghe Paloş, prim-secretar al Comitetului judeţean Gorj al P.C.R., recomanda biroului comitetului judeţean al U.T.C., secretariatului său să coboare mai mult cu analizele direct în întreprinderi, în unităţile agri­cole şi să nu mai tragă conclu­zii general valabile pentru toa­te organizaţiile din simple in­formări. „Aceasta, spunea vor­bitorul, dă posibilitatea cunoaş­terii în profunzime a realităţii, adoptării de măsuri în concor­danţă cu nevoile reale şi mai ales a unui sprijin nemijlocit“. In concluziile conferinţei, a­­celuiaşi aspect i-a rezervat o bună parte din cuvîntul său şi tovarăşul Ioan Popescu, secre­tar al C.C. al U.T.C. „Tot ce hotărăşte organizaţia U.T.C. tre­buie să aibă la bază cunoaşte­rea realităţii. Programele de activităţi să nu se facă din bi­rouri. Cei care întocmesc aces­te programe să ştie exact sta­rea de fapt, să ştie ce pot, cu­ pot şi prin ce forme pot tinerii să facă un anume lucru. Nu­mai astfel, numai consultaţi, ti­nerii se vor apropia de viaţa or­ganizaţiei, vor înţelege că via­ţa organizaţiei e viaţa lor. Ei capătă încredere în organizaţia lor numai cînd aceasta îi întrea­bă chiar şi de probleme perso­nale aparent mărunte, numai cînd organizaţia lor se intere­sează de ei. Altfel, vom mai în­­tîlni şi de aici înainte tineri care văd în viaţa de organiza­ţie doar şedinţe aride şi cotiza­ţii“. După ce au ascultat angaja­mentul primului secretar al co­mitetului judeţean nou ales, tovarăşul Pantelimon Găvănes­­cu, delegaţii la conferinţă au a­­doptat în încheiere, într-o at­mosferă de vibrantă emoţie, o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în finalul căreia se spune : „Ne unim gîndurile, inimile şi cu­getele în faţa partidului, în faţa dumneavoastră tovarăşe Nicolae Ceauşescu şi ne angajăm că vom munci şi învăţa în aşa fel încît tot ce hotărăşte partidul să devină fapte de viaţă spre binele şi fericirea poporului nostru“. N. COŞOVEANU „ Tot ceea ce hotărîm trebuie să pornească de la cunoaşterea realităţii" JOI 7 FEBRUARIE 1973

Next