Scînteia Tineretului, mai 1973 (Anul 29, nr. 7448-7474)

1973-05-29 / nr. 7472

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 AH VĂ PREZIINTĂM: INSTITUTUL AGRONOMIC NICOLAE BALCESCU“ - Bucureşti Cele 6 facultăţi care compun institutul asigură printr-o bază materială corespunzătoare (8 Cămine cu peste 2 000 locuri, o cantină cu 3100 locuri, zeci de laboratoare, terenuri sportive, un club), prin prezenta la ca­tedră a unui valoros corp pro­fesoral, specializarea în urmă­toarele domenii : agronomie, zootehnie, horticultură, medici­nă veterinară, îmbunătăţiri funciare, economia agriculturii. Iată acum şi cîteva scurte pre­zentări ale fiecărei facultăţi. FACULTATEA DE AGRONOMIE Este cea mai veche facultate din cadrul Institutului agrono­mic „Nicolae Bălcescu“, anul înfiinţării — 1853. Facultatea pregăteşte cadre specializate în tehnologia culturii plantelor a­­gricole, specialitate în care vor activa în I.A.S., C.A.P., staţiuni experimentale agricole, labora­toare judeţene pentru controlul seminţelor, învăţămîntul agricol de toate gradele, precum şi în funcţiile de îndrumare a agri­culturii judeţene şi republicane. In acest scop facultatea asigură o pregătire temeinică în ştiin­ţele speciale ale producţiei ve­getale agricole : Fitotehnie, Cul­turi irigate, Producerea şi păs­trarea furajelor, Genetica şi a­­meliorarea plantelor, Agroteh­nică, Pedologie, Agrochimie, Fi­­topatologie, Entomologie, Ma­şini agricole. Facultatea dispune de labora­toare spaţioase, bogate în ma­terial didactic. Colecţiile cate­drelor de mare valoare ştiinţi­fică oferă largi posibilităţi de studiu. Menţionăm, in special, colecţia de soluri, unică prin varietatea sa, muzeul plantelor de cultură, atelierele catedrei de maşini agricole. Facultatea po­sedă la Staţiunea didactică ex­perimentală Băneasa cîmpuri didactice şi experimentale ale diferitelor catedre, unde studen­ţii execută diferite lucrări prac­tice specifice. Durata studiilor este de 5 ani din care 4 ani in­­văţămînt teoretic (inclusiv lu­crările practice de laborator şi practica anuală) şi un an de practică în producţie la sfîrşitul studiilor teoretice pentru pregă­tirea şi întocmirea lucrării de diplomă. După susţinerea exa­menului de diplomă facultatea acordă titlul de inginer agro­nom. Adresa : B-dul Mărăşti nr. 59, telefon 18.22.30. Discipline pentru concurs : chimie (anorganică şi organică) sau Agrofitotehnie, la alegere — scris şi oral ; Botanica — scris. FACULTATEA DE ZOOTEHNIE A fost înfiinţată pentru a pregăti cadre de specialişti pentru diferitele sectoare ale producţiei animale în I.A.S., C.A.P., institute de cerce­tări şi staţiuni experimentale zootehnice. Facultatea asigură în acest scop fundamentarea cu­noştinţelor ştiinţifice într-o serie de discipline : Biochimie, Ana­tomie, Histologie, Fiziologie a­­nimală, Matematici speciale, Biofizică, Maşini şi instalaţii zootehnice, Păşuni şi fineţe. Ul­terior pregătirea studenţilor se axează pe discipline ca : alimen­taţia, reproducţia animală, ge­netica şi ameliorarea animalelor pe specii : taurine, ovine, bovi­ne, avicultură, sericicultură, a­­nimale de blană şi laborator. La S.E. Băneasa diferite catedre posedă loturi de animale, co­lecţii de rase efective cu plan de producţie. Baza materială e completată printr-o largă cola­borare cu producţia. Durata stu­diilor este de 5 ani (4 — învăţă­­mînt teoretic, 1 — practică în producţie). După absolvire fa­cultatea acordă titlul de inginer zootehnist. Adresa : B-dul Mă­răşti nr. 59, telefon 18 22 50. Dis­cipline pentru concurs : chimia (anorganică şi organică) sau Zootehnie, la alegere — scris şi oral ; Zoologie sau Anatomia şi fiziologia omului, la alegere — scris. FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Absolvenţii ei vor activa in ca­drul I.A.S., C.A.P., staţiunilor experimentale, instituţiilor de cercetări în domeniul legumicul­turii, pomiculturii, viticulturii. Facultatea dispune de 3 pavili­oane, cîmpuri didactice proprii cu o suprafaţă de 55,45 ha., gră­dină botanică, parc dendrologic, sere şi solarii. Pentru o pregăti­re optimă, studenţii participă la lucrări de specialitate, experi­mente, zonări de culturi, elabo­rări de standarde, iar în cadrul disciplinei de arhitectură peisa­­geră se realizează proiecte de amenajare a unor spaţii verzi care se aplică în producţie. Adresa : B-dul Mărăşti nr. 59, telefon 18.22.30.­­ Discipline pentru concurs : Chimie (organică şi anorganică) sau Horticultură, la alegere — scris şi oral ; Botanică — scris. FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARĂ Are o veche tradiţie. In actuala structură studiile se desfăşoară 5 ani, planul de invăţămint cu­­prinzînd discipline generale — Chimie, Fizică, Botanică, disci­pline preclinice — Anatomie, Histologie, Fiziologie, Microbio­­logie, Farmacologie, discipline clinice — Patologie medicală şi chirurgicală, Boli contagioase şi parazitare, Obstetrică, Alimen­taţie, Zootehnice. Studenţii fac practică în clinicile facultăţii pentru o pregătire corespunză­toare în domeniul asistenţei ve­terinare. După absolvire este a­­cordat titlul de doctor­­ medic veterinar. Adresa : Splaiul Independen­ţei nr. 105, telefon 37.06.76. Discipline de concurs : Chi­mie (anorganică şi organică) sau Patologie veterinară, la alegere — scris şi oral ; Zoologie sau Anatomia şi fiziologia omului, la alegere — scris. FACULTATEA DE ECONOMIA AGRICULTURII Facultatea pregăteşte un eco­nomist specializat prin studii care să-i asigure calităţile ceru­te de ritmul actual al revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi implicaţiile sale pentru agricultură. Pregătirea studenţilor acestei facultăţi pune accentul pe ur­mătoarele discipline : economia politică şi agrară, organizarea muncii, contabilitate, finanţe, a­­provizionare, marketing, orga­nizarea şi planificarea între­prinderilor agricole, analiza economică. Durata studiilor este de 4 ani, la cursurile de zi şi 5 ani, la fără frecvenţă. Planul de învăţămînt cuprinde 32 discipline cu 1579 ore-pre­­legeri, 1553 ore-seminarii şi lucrări practice, 120 ore-pro­­iecte economice. Laboratoarele de cercetare şi calcul economic sunt dotate cu maşini moderne de calcul, electrice şi electro­nice. Absolvenţii sunt repartizaţi în I.A.S., S.M.A., direcţii generale agricole judeţene, cercetare, în­văţămînt, presa de specialitate. Ei primesc titlul de economist agricol. Adresa : B-dul Mărăşti nr. 59, telefon 18.22.30. Discipline de concurs : Mate­matică (algebră şi trigonome­trie) scris şi oral, Economie , po­litică sau Contabilitate teoretică şi agricolă, la alegere — scris. FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE Facultatea pregăteşte spe­cialişti pentru îndeplinirea Pro­gramului naţional de îmbunătă­ţiri funciare, privind lucrările de irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului, îndiguiri, ali­mentări cu apă, staţii de pom­pare, valorificarea nisipurilor. Facultatea are două secţii : in­gineri, 5 ani de studii cu circa 80 de locuri anual şi subingi­­neri, 3 ani de studii cu circa 50 locuri anual. Anul trecut a început construcţia unui local special destinat facultăţii al că­rui prim corp va fi dat în folo­sinţă în anul universitar 1973/1974. Planul de Invăţămint cuprinde discipline menite să pregătească absolvenţii pentru exploatarea, întreţinerea siste­melor de îmbunătăţiri funciare, cit şi pentru proiectarea şi exe­cutarea acestora. Adresa : B-dul Mărăşti nr. 59, telefon 18.22.30. Discipline de concurs —ingi­neri : Matematica (algebra, geo­metrie plană şi in spaţiu, trigo­nometrie, elemente de analiză matematică) — scris şi oral ; Fizică (mecanică, fizica mole­culară şi căldură, electricitate) sau îmbunătăţiri funciare, la a­­legere — scris. Subingineri : Matematică (algebră — geome­trie plană, trigonometrie) — scris şi oral . Fizică (mecanică, electricitate) sau îmbunătăţiri funciare, la alegere — scris. C. S. Fotografii: O. FLEC­AN Laboratorul de maşini agricole dotat cu zeci de utilaje este te­renul ideal de aprofundare a cunoştinţelor teoretice. Biblioteca Institutului agronomic numără aproape o­ jumătate de milion de volume şi 3 700 titluri pentru secţia periodice. Aici începe şi se termi­nă pregătirea pentru sesiunile de examen. In Laboratorul de izotopi radioactivi utilizat cu aparatură modernă, studenţii facultăţilor de zoo­tehnie şi medicină veterinară efectuează diverse analize şi cercetări. (V) PE O CĂLDURĂ DE IAD­ ...Ne aflăm, deci, la Ribeira Preta. Ziua jocului cu Botafogo. Il chem pe Coman după micul dejun ca să mai stăm de vorbă, îi cunosc caracterul labil. Ştiu că are uneori o emotivitate co­pilărească, că traversează perioade de melancolie, şi ceea ce e mai grav, că nu găseşte timp pentru toate aceste lucruri decit atunci cind e în poartă. El îndrugă tot timpul că Botafogo e o formaţie tare, că nu poate dormi ca lumea şi căldura îl ucide pur şi simplu. Caut să-i alung temerile, să-l calmez, dar imi dau seama că n-am reuşit prea mare lucru şi încep să-mi fac aspre mustrări că n-am mai luat un portar, pentru orice even­tualitate. ...începem jocul pe o căldură de iad și după prima repriză sîntem conduși cu 3—1. La vestiare, atmosfera este explozivă. Caut să calmez spiritele dar fără prea mare succes. In cele din urmă, în disperare de cauză oblig întreaga echipă să treacă la... duşuri reci. Băieţii se mai potolesc şi acum pot să mă în­ţeleg cu ei. Imediat după reluare, Dan Coe reduce scorul la o lovitură liberă de la 35 de metri. Speranţele renasc, dar Dan, în dorinţa de a egala, se hazardează în atac şi, astfel, plătim nechibzuinţa lui cu încă un gol primit. Ii schimb pe Dan şi Ghergheli cu Măndoiu şi Dumitriu III, dar e inutil. Scorul e fixat în cele din urmă la 6—2. In această partidă, Coman a încasat nu mai puţin de patru goluri din LOVITURI LIBERE executate de fundaşul stingă de la Botafogo ! E drept, acest jucător se dovedea un „as“ în ma­terie, iar arbitrul local cunoscîndu-i „specialitatea“ se acorda cu uşurință ! „Zidul“ nostru fiind destul de bine construit de fiecare dată, răminea să decidă în ultimă instanță, cerberul nos­tru... Dar Coman... Ar fi mai bine să nu-mi mai amintesc... Narcis părea alt om, parcă nimeni nu mai reuşea să se în­ţeleagă cu el. La orice reproş al nostru, dădea din cap automat, dar se vedea că nu mai e capabil să reţină nimic din tot ce-i spuneam. Căldura îl topise. Dr. Şerban Florian, alarmat şi el de „toanele“ portarului, pe care le atribuie căldurii excesive, depune eforturi ca să-l recuperăm pe Adamache. Dar inutil. Cu fracturile nu e de joacă. La numai 48 de ore de la „dezastrul Botafogo“, sîntem pro­gramaţi la Pericicaba, statul Sao Paolo, pentru un joc cu e­­chipa „XV Noiembrie“, din prima ligă. Aşteptam cu îngrijorare această partidă, o mărturisesc, mai ales după ce aflasem că echipa locală reuşise un joc egal, 1—1, cu Botafogo care ne „judecase“ la un scor atât de sever, cu puţin mai înainte M-am hotărît să încep jocul cu prudenţă, cu accent major pe apărare, cu următorii componenţi : Coman — Ivăncescu, Măndoiu, Dan Coe, Deleanu — Ghergheli, Dincuţă — Lucescu, Grozea, Oble­­menco şi Kalla. „Noutăţile“ erau Măndoiu pe postul lui Barbu şi Dincuţă în locul lui Dumitriu III. De astă dată, insă, n-am mai avut prilejul să mă pling de nimic. Marcaţi vizibil de „ruşinea Botafogo“ băieţii au început relaxaţi partida, au stat o vreme „la cutie“, iar apoi cînd în repriza secundă au văzut că pot dicta în teren, s-au dezlănţuit într-o serie de atacuri furioase dar nu lipsite de clarviziune, făcîndu-i „k.o.“ pe apărătorii adverşi ! Ei răzbunau, astfel, în­frîngerea de la Botafogo cu o victorie categorică chiar la a­­celași scor: 6—2 (2—1). Punctele au fost Înscrise de Lucescu (2), Oblemenco (2), Kalló și Dumitriu III (care l-a înlocuit în re­priza a II-a pe Grozea). Eram bucuros că depășisem atît de rapid „criza“ climei bra­ziliene (aşteptată, de altfel) care ne tortura pur şi simplu.­­Nu peste multă vreme, însă, aveam să fac faţă „cazului Dan Coe“, care, la capătul rezistenţei psihice, a avut o izbucnire nervoasă, somându-ne să-i dăm paşaportul să plece pentru că i s-a făcut dor de casă şi nu mai poate suporta clima. Culmea este însă că această scenă s-a petrecut la Gura Amazoanelor, în locali­tatea Belem, tocmai cînd susţineam... ultimul meci, din lungul nostru turneu, urmînd ca la un interval de cîteva zile să por­nim spre casă­. Coman îşi regăsise, acum, echilibrul, părea mai relaxat şi respiram mai uşuraţi cu toţii. Am rămas in staţiunea balneo-climaterică San Pedro încă vreo două zile şi acest lucru ne-a priit de minune. Băieţii au avut posibilitatea să se mai odihnească şi să se bucure de deli­ciile unor salturi spectaculoase în apa bazinelor­ îmbietoare, ca nişte oaze în plin deşert. ...Ne despărţim cu regret de această splendidă localitate şi ne transferăm bagajele în autobuzul care ne poartă către San Jose do Rio Preto. Acelaşi drum monoton prin deşertul de pia­tră, apoi prin stufoasa vegetaţie a haciendei, aceiaşi oameni cu capetele protejate de uriaşe sombrerouri care culeg cafeaua de pe plantaţii imense. Mi-e dor de casă mai mult ca oricînd şi încep să-i înţeleg pe toţi aceşti băieţi mult mai tineri ca mine, care îndură cu stoicism dificultăţile istovitoarei expediţii în inima continentului sud-american. Lingă mine stă „Onei“ Pir­­călab care, privind pe fereastră, probabil că e mistuit de aceleaşi gînduri... El şi-a pierdut mult din voioşie şi exuberanţă, mai ales după accidentul acela stupid de la Curitiba, care îl face indisponibil încă multă vreme... Mocanu e, de asemenea, acci­dentat. La Rio Preto ne acomodăm cu terenul, dar organizatorii se dovedesc neînduplecaţi atunci cînd vine vorba despre ora de joc. O ţin mereu pe-a lor: ora 16,30, adică exact cind termo­metrul arată plus 38 de grade. Mă hotărăsc ca aici la Rio Preto să arunc în luptă o echipă tînără, păstrindu-1 numai pe expe­rimentatul Barbu in centrul apărării. Deci, stabilesc formula: Coman — Ivăncescu, Barbu, Măndoiu, Deleanu — Dincuță, Du­mitriu III — Lucescu, Grozea, Oblemenco, Kalla... Desfășurarea ulterioară a evenimentelor îmi dă convingerea că n-am greşit. Tinerii abordează partida la o cotă maximă de ambiţie. Grozea devine stăpinul terenului şi tot el marchează unicul gol­ al vic­toriei, intr-un stil care-i atrage o furtună de aplauze. Spre ju­mătatea reprizei secunde îl simt insă „sufocat“ de pe urma ri­sipei de energie şi-l chem pe bancă înlocuindu-l cu Sasu. După încheierea partidei, mă simt dator să felicit întreaga echipă. Privind evoluţia ei de pe bancă îmi dădusem seama că sistemul de joc preconizat prinde viaţă, că băieţii reuşesc să aplice cu mai multă conştiinciozitate sarcinile din cadrul liniilor și al for­maţiei... Masa de seară decurge intr-o atmosferă de plină vo­ioșie, eroul ei fiind Grozea. Singurul mohorît este Mocanu. N-a jucat deloc pînă acum, fiind accidentat la Copacabana. — Nu-i nimic, mai ai timp, îl consolez eu. Altădată să nu te mai joci cu puştii pe plajă. A doua zi o pornim incă din zori spre Sao Paolo, ca să prindem avionul spre Rio de Janeiro. Pe aeroport dăm cu ochii de Zacour şi preşedintele federaţiei de fotbal Sao Paolo, Falconi, care ne anunţă programul jocurilor următoare. După un ceas de drum cu avionul, ne continuăm expediţia cu autobuzul incă 14 ore, ca să ajungem la Salvadore în Bahia. Sîntem frînţi de ■oboseală. Gazdele ne conduc la un hotel plasat pe malul ocea­nului la zece kilometri de oraş. Mîncăm ceva în grabă şi apoi căutăm odihna atît de mult dorită. A doua zi, împreună cu Onisie şi dr. Florian Şerban. În­tocmim un program de refacere, pentru ca la ora meciului băieţii să se afle în plenitudinea forţelor. De astă dată ni se dă şi o veste bună: jucăm în nocturnă ! Din mica „documen­tare“ pe care mi-am pregătit-o incă de la Bucureşti, ştiu că adversara de astă seară — Esporte Club Bahia — se numără printre cele mai bune formaţii ale acestui stat, ocupind locul doi în campionat. Mă gîndesc deci că trebuie să recurg din nou la „echipa nr. 1“, cu atît mai mult cu cit „Onei“ s-a pus pe pi­cioare şi abia aşteaptă să zburde pe teren. Deci, haideţi, „bătrînilor“, să vă vedem din nou la lucru, alături de cîteva „speranţe“. La ora fixată pătrunde un teren formaţia: Coman — Deleanu, Barbu, Dan Coe, Măndoiu —Din­­cuţă, Dumitriu III — Pircălab, Sasu, Ionescu, Katia... Cimpul de joc ne surprinde prin lăţimea sa exagerată, iar temperatura pe care o bănuiam mai blîndă cu noi, se menţine, spre dispe­rarea tuturor, la plus 33 de grade. Asta, repet, la ora 21,30. Meciul debutează foarte viu, echilibrat, cu execuţii tehnice care smulg ropote de aplauze. In repriza a doua îl introduc în poartă pe Adamache, recomandindu-i prudenţă, şi apoi, văzînd că adversarul depune armele, recurg şi la alte schimbări. Gro­zea îi ia locul lui Dumitriu III, iar Ion Ionescu, accidentat, ce­dează postul lui Oblemenco. Obţinem o victorie categorică: 5—2 (3—2) prin punctele înscrise de Pircălab, Ionescu, Oblemenco și Kalló (2). Notez in „carnetul“ meu: „joc plăcut, spectaculos, adversar tehnic, dar ineficace“. Anul acesta de invăţămint a debutat la Grupul şcolar „Electromotor“ din Timişoara cu o premieră, o clasă de fete care vor deveni rectifi­catoare. Ea s-a adăugat unor iniţiative mai vechi ale şcolii, menite să curme prejudecata că profesiile din industria constructoare de maşini ar fi în exclusivitate apanajul băieţilor; de cîţiva ani şcoa­la profesională amintită dă constant promoţii de fete, muncitoare calificate ca bo­binatoare, constructoare de aparate şi motoare electrice. . Rodica Marcu, anul 1 H, din sat de la noi, de doi, trei ani, absolventele clasei a VIII-a visează să ajungă eleve la „Electromotor“ să devină bobinatoare. Cind m-am prezentat la admitere am avut surpriza să constat că şcoala pregăteşte fete şi în alte profesiuni. Despre me­seria de rectificatoare nu auzisem pînă atunci. După reuşită la admitere s-a con­stituit o clasă de 36 fete care vom deveni rectificatoare. Marioara Buciuman, anul I H : Acum, aproape de sfîrşi­tul anului­­ toate sîntem deplin cîştigate pentru mese­rie. Noi executăm ultima ope­raţie necesară unei piese, iar unealta noastră de bază este piatra abrazivă. Alături, bine­înţeles, de micrometru, şu­­bler, echer. Maşinile la care vom munci sunt de dimensiuni reduse, aşa, parcă pe puterile noastre. Cit priveşte obiecte­le de studiu ele sunt deosebit de interesante: tehnologia meseriei, desenul tehnic, pro­tecţia muncii, matematica, fizica, chimia. Doina Lobonea, anul I H . De la început noi am încheiat contracte cu întreprinderi din Timişoara şi, o spunem cu mîndrie, de noi vor avea nevoie Fabrica de aparate electrice de măsură şi „Elec­­trotimis“ — unităţi industriale foarte moderne. Dacă in pri­mul trimestru am făcut prac­tică în atelierele şcolii, în ce­lelalte trimestre am început practica în uzinele cu care am încheiat contracte şi asta e foarte important. Muncito­rii ne-au primit cu multă în­credere. Elena Bălan, anul 1­3. Eu am venit din Lugoj special pentru această şcoală, ştiam cite ceva despre meseria de bobinatoare care mă atrăgea la început, copilăreşte poate, numai pentru că cere o deo­sebită agilitate a degetelor. Mai tîrziu am văzut că do­­bîndirea unei asemenea agi­lităţi nu e deloc simplă şi că alături de aceasta iţi trebuie nenumărate alte deprinderi şi multiple cunoştinţe de teh­nologie, de fizică şi chimie, de desen. Silvia Bobic, anul III H: Voi fi constructor de aparate electrice. Şocala insă m-a pre­gătit mai complex, am avut de-a face cu toate tipurile de motoare existente în produc­ţie, ceea ce mi-a creat un ori­zont profesional larg. Socotesc că meseria mea este foarte potrivită fetelor; ni se soli­cită îndemînare, răbdare, spi­ritul de ordine, păstrarea rit­micităţii. MARIETA VIDRAŞCU FETELE pătrund în industria constructoare de maşini de SEN ALEXANDRU Athanasiu L. — Fieni, fu­d. Dîmboviţa . Sentimentele du­­mitale şi simţul de răspunde­re pentru care pledează con­fesiunea ce mi-ai adresat îţi fac cinste. Nu te sfătuiesc to­tuşi să te prezinţi la faculta­tea pe care ai amintit-o. Cu­noaşterea oamenilor ţi-o dă experienţa de viaţă în mai mare măsură decit teoria ge­nerală. In judeţul vecin, Braşov, în cadrul şcolii de specializare postliceală pentru industria construcţiilor de maşini (str. Karl Marx nr. 52 telef. 2.43.24), funcţionează o secţie de con­strucţii aeronautice cu exa­mene de admitere la : fizică (oral), matematică (scris şi oral), desen tehnic, (lucrare grafică). Tot proiectant poţi deveni şi la Cîmpulung Mus­cel (Şcoala postliceală pentru Industria construcţiilor de maşini, str. Negru Vodă nr. 123 telef. 1.44.49). Iar la Pi­teşti (Şcoala postliceală pen­tru construcţii, str. Războ­ieni nr. 35 telef. 1.20.66 şi 1.20.67) găseşti specialităţile : devize şi măsurători în con­strucţii, topografie în con­strucţii şi sistematizare (mate­matică — scris şi oral, fizică — oral — pentru devize, la fel pentru topografie). Alegîn­­du-ţi una din aceste speciali­tăţi necesare economiei naţio­nale nu te vei mai simţi nici neputincios, nici laş şi nici nu vei mai avea vreo pricină să te simţi ruşinat. De altfel, nici acum aceste aspre păreri despre sine nu-mi par justi­ficate Dar cred că îţi trebuie o profesiune care să te lege de cea mai fierbinte actualitate. Iar vastul domeniu al con­strucţiei, fie ea de maşini sau de noi oraşe, îţi va oferi fără îndoială un contact perma­nent cu realitatea cea mai vie a societăţii noastre. Angelica şi Adeluţa Scutel­­nicu — Fălticeni : După cum prevede legea, la concursul de admitere în invăţămîntul superior universitar, econo­mic, pedagogic, medical, vete­rinar, farmaceutic, artistic şi de educaţie fizică — se pot înscrie absolvenţii tuturor li­ceelor. Greutatea va fi deci numai aceea de a alege. Mie mi-e mai greu să-mi spun pă­rerea deoarece nu mi-ați co­municat ce vă place ci nu­mai ce nu vă place. VIATA BATE LA U­SA! Gorj Hotel­ 317 Numărul cel mai cu ghi­nion, cel mai cu ghinion nu­măr din cîte se cunosc rămî­­ne, pentru mine, 317. Cifre­le acestea, lipite pe uşa ca­merei şi gravate, deopotrivă, pe brelocul triunghiular din plastic al cheii cu care o încui şi o descui — bineînţe­les cînd se lasă ea încuiată şi descuiată — cifrele aces­tea, zic, fac parte integrantă din viaţa mea de vreo zece zile bune, de cînd cu onoa­re mă denumesc locatar la Gorj-Hotel din Tîrgu Jiu. Flotant, desigur. ...In schimb, lumina la baie îmi ardea zi şi noapte ignorind butonul întrerupă­tor, chiar dacă-l ţineam de­cuplat şi-o săptămînă. Ca şi pe holurile scăldate în lumi­na zilei, unde becurile ard ca să arate frecui pe unde să calce, cînd nu-i noapte. Trec trei zile. Vine un meş­ter cu şurubelniţa, pentru lumina din baie. O face. Nu mai arde deloc, adică. Baia poţi s-o foloseşti însă fiindcă apa, la fel de rece prin am­bele guri de robinet, tot curge, chiar dacă duşul s-a „deşirat" de tot. Curge. Curge şi din tavan, de deasupra o­­glinzii, de se umple tot la două zile paharul în care ţin ustensile pentru dantură. Prosoapele le atîrn de clan­ţă, că barele nichelate au căzut din perete, de mult, cu dubluri cu tot. Mă râd în ca­meră, am eu o oglinjoară octogonală de buzunar ; mă săpunesc în baie. Imposibil invers ! Am încercat. ...In schimb, telefonul nu merge. Merge, adică, aiurea. Merge pe jumătate , tu auzi tot, nu te aude deloc che­matul, cu tot efortul corzilor vocale. Trec trei zile. Vine un meşter cu şurubelniţa. De la 02. II face : acum, deşi tu auzi tot, nu te aude deloc chematul ! ...In schimb, veioza, n-are ea buton dar curentează, că arde tot timpul. ...In schimb, ascensorul, cînd nu stă, e ciudat. Are beznă. Pipăi butoanele. Dacă ai tovarăş de drum glumeţ în cutie, și-ţi spune „bau !" între etaje, te alegi cu o spaimă bună. ...In schimb, am rămas și-n lift cînd mai erau doar 2 metri pînă la etajul pe ca­­re-1 frecventez, al treilea, a­­colo unde pe una din uși scrie 317. Dar m-a scos pînă la urmă, pe burtă, prietenul meu electricianul, cel cu şu­rubelniţa care mî-a stins de tot lumina-n baie. — Meştere, ziceam ieşind In patru labe. Să vii mîine iar pe la 317... — Aşa... Domnu’ de la 317? Vine Gigel ! Cu şurubelniţa ! Acuma hai uşor şi cu picioa­rele alea, că poate cheamă cineva liftul la parter !... ...In schimb, fusei locatar la Gorj-Hotel. La „317“. Mă simţii bine, în schimb... VIOREL RABA MARTI 29 MAI 1973 Intrarea în cultură (Urmare din pag. I) in cultură", pentru că, la urma urmei, despre asta a fost şi este vorba va fi mereu actuală pentru cei care vin, ca şi pentru cei care deocamdată mai sunt în afară. A „intra în cultură" este in adevăr o experienţă fundamentală de viaţă pe care orice tinăr se cuvine şi trebuie s-o parcurgă în trecerea sa inevita­bilă spre maturitate, spre deplina implicare şi angajare socială prin profesie, prin atitudine politică, estetică, etică. Cultura adevărată, cea care interesează aici şi care dă personalităţii umane statură morală este un ansamblu coerent şi clar de valori, confruntarea cu normele acestui mediu, admise şi so­cializate, are toate şansele să se desfăşoare într-o minunată linişte, fiindcă aventura cunoaşterii nu este totdeauna măci­nată sau însoţită de îndoieli şi patimi, dar în absenţa unor bune şi fireşti îndrumăm­ tranziţia spre maturitate, spre mode­lele de comportament „fireşti", adică spre „convenţiile so­­ciale", se produce cu dificultăţi. „Intrarea în cultură" apare astfel­ ca un act purificator şi de o supremă emoţie şi frumu­seţe în­ măsura în care cultura, asemenea omenescului care cheamă omenescul, creează nevoia de cultură. Sigur că un avid consumator de maculatură poliţistă nu va căuta decit întîmplător marea literatură, şi nu se ştie exact dacă a doua oară va mai întîrzia asupra ei, iar un asiduu frecventator al spectacolelor de estradă puerile, cu glume neroade şi mo­mente coregrafice stingheritoare, nu va intra cu prea mult entuziasm la Ateneu sau intr-o galerie de artă. Sigur apoi că, beneficiar a unei impresionante cantităţi de informaţii care se scurg necontenit prin canalele mass-mediei, numeroase din aceste informaţii fiind virtuale fapte de cultură, dar mult mai numeroase informaţii neavînd nici o semnificaţie, tînărul nu ajunge mereu fără sprijin delicat, competent şi sincer bine­voitor să reţină pentru sine, pentru viaţa sa complicată şi lipsită de timp cu adevărat liber plusul de cunoaştere inte­lectuală care să-l împingă permanent spre formarea temei­­apartenenţei la adevărata cultură a colecti­vităţii in mijlocul căreia trăieşte şi acţionează, de multe ori, din această cauză, el devenind un receptorat pasiv şi uniform al lumii care, de altfel, este şi rămîne a lui, un simplu şi inofensiv însoţitor a cărui voce, a cărui prezenţă şi atitudine se risipeşte în afara preocupărilor şi intereselor comune. De aici se naşte probabil şi sentimentul de insatisfacţie al lipsei de participare, dar şi indiferenţa şi apatia socială şi politică, dar şi abandonul sîcîitor in subcultură, cum ar spune socio­logii. Fenomenul nu are mare întindere, dar nu poate fi igo­­norat sau rezolvat prin automatisme sau prin soluţii ce şi-au epuizat de mult utilitatea şi interesul. Formarea şi îndrumarea, calitatea opţiunii şi gustului, conştiinţa propriei existenţe a fiecăruia are, normal, bogate implicaţii etice şi presupune răspunderi dintre cele mai diverse. Acţiunea de socializare a culturii, de promovare a acelor valori specifice care ne defi­nesc ca spiritualitate, a afirmării acelor noutăţi intrinseci dina­micii fireşti a reînnoirii culturii nu poate fi, şi nici nu este, lă­sată la voia întimplării. Important este însă acum să coborim în sfîrşit cu competenţă în detaliile acestei acţiuni, astfel incit emoţia şi trăinicia interiorizării faptelor de cultură să rămînă totdeauna autentice.

Next