Scînteia Tineretului, august 1973 (Anul 29, nr. 7527-7552)

1973-08-01 / nr. 7527

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 EXPRESIA VOINŢEI NOASTRE DE ACŢIUNE SUCCESELE DE FIECARE ZI Douăzeci la sută din suprafa­ţa arabilă a întreprinderii agri­cole constituită pe păravitul smuls apelor prin îndiguirea şi desecarea lacului Greaca şi-a trimis rodul în hambare. Cu ce eficienţă economică s-a produs tona de grîu şi de orz ? La po­rumb, orez, floarea-soarelui, soia şi sfecla de zahăr perioada de vegetaţie este avansată, lucrări de întreţinere practic nu se mai execută. Ce perspectivă a efi­cienţei leului investit oferă pri­mele evaluări în lan ? Ca sec­tor complementar, menit să va­lorifice superior, intensiv, con­diţiile naturale existente, ce bi­lanţ al eficienţei adaugă sinte­zei contabile încheiată la sfîrşi­­tul primelor şapte luni ale anu­lui ? Subsumate amplei acţiuni : „Tineretul — factor activ în în­deplinirea cincinalului înainte de termen“, cu ce iniţiative se înscrie organizaţia U.T.C. în e­­fortul colectivului pentru creş­terea volumului de beneficii ? Pe aceste coordonate s-a desfă­şurat dialogul nostru la I.­ S. Chirnogi. Beneficiul, acest sintetic indi­cator de plan, sursă­ reală pentru reproducţia lărgită şi sporirea posibilităţilor de stimulare a muncii devotate şi competente — este de părere inginerul Ion Oancea, directorul întreprinde­rii — redă ceea ce se face cli­pă de clipă la fiecare verigă a producţiei, oricît de puţin im­portantă ar părea la prima ve­dere. Ca specialist sau econo­mist, ca mecanizator. Îngrijitor de animale, şofer ori simplu lu­crător permanent trebuie să gă­seşti cel mai bun răspuns la un foarte mare număr de întrebări. Pentru că volumul beneficiilor nu se poate dezvolta pe un reme­diu însemnind rutină, ci numai pe frămîntare continuă, pe ac­ţiune neobosită, pe adoptarea a tot ce este mai nou şi valoros. Analizele de sol au evidenţiat faptul că pământul întreprinde­rii e bogat în fosfor, ceea ce în cazul griului şi orzului ne-a per­mis reducerea dozei de îngrăşă­minte fosfatice cu 36 de kilogra­me substanţă activă la hectar. Mecanizarea încărcării recoltei, simplificarea lucrărilor necesita­te de transport (eliminarea să­­cuitului, de pildă) şi folosirea numai a mijloacelor proprii (52 de remorci), reuşita unei pro­ductivităţi a muncii ridicată la recoltare şi depăşirea producţii­lor medii planificate cu 50 de kilograme la hectarul de grîu şi 90 de kilograme la cel de orz au contribuit, de asemenea, la re­ducerea cheltuielilor de produc­ţie. Numai pe aceste căi am realizat o depăşire de 490 000 de lei a planului iniţial de benefi­cii. Se adaugă un milion şi ju­mătate de lei realizaţi prin va­lorificarea a 1 810 tone de grîu ca fond semincer. A fost înmul­ţit soiul de grîu „Lovrin-10“, deosebit de productiv şi valoros din punct de vedere panificabil. Se reuşeşte, astfel, ca beneficii­le obţinute la grîu să depăşeas­că de trei ori planificarea ini­ţială. Nici o sumă nu este prea mică atunci cînd o economiseşti — este cuvîntul de ordine al celor două mii şi ceva de salariaţi ai întreprinderii agricole de stat Chirnogi. Cu această intenţie a fost amenajată aici o modernă staţie de uscare a cerealelor şi de selectare a griului ; a fost conceput un dispozitiv de sti­vuit grîul în vrac, pe acelaşi tractor fiind instalată şi o cosi­toare mecanică — mecanizatorul folosind cu maximă eficienţă fiecare clipă ; a fost generaliza­tă erbicidarea in combinaţie cu cositul mecanic al trestiei din porumb în momentul cînd plan­ta de bază are 3—4 frunze — lucrări ce suprimă prăşitul me­canic ,şi plivitul ; semănatul or­zului se realizează cu avionul , tractoarele rămîn în cîmp de primăvara şi pînă toamna tirziu, economia de carburanţi obţinută prin evitarea deplasărilor echi­­valînd cu necesarul pentru exe­cutarea lucrărilor complete pe cîteva sute de hectare cultivate cu porumb. Iar condiţiile natu­rale şi economice de care dis­pune unitatea sunt mereu mai bine puse în valoare prin dez­voltarea zootehniei şi semănatul unor culturi complementare (le­gume, pepeni etc.), prin extin­derea culturilor duble. De la cele 150 de vaci ale unităţii s-a ob­ţinut în primele şapte luni ale anului o producţie medie de pes­te 2 200 litri lapte, cu o treime peste prevederile de plan şi la un preţ de Cost, cu aproape douăzeci de lei hectolitrul sub prevederile iniţiale. Succesul are la bază, pe de o parte compe­tenţa profesională şi dăruirea îngrijitorilor şi a cadrelor de specialişti, iar pe de altă parte eforturile depuse pentru folosi­rea în raţii a furajelor iefti­ne obţinute prin cosirea ierbu­rilor crescute pe canalele de de­secare, o producţie secundară de porumb, grîu, floarea-soare­lui şi sfecla de zahăr. Tinerii din cadrul întreprinderii, prin acţiuni proprii, au atras în cir­cuitul agricol 75 de hectare pe care le-au cultivat cu furaje , au cosit şi au depozitat finuri in echivalent cu peste două mii de hectolitri lapte. Printr-un or­din al ministrului, colectivul uni­tăţii este felicitat „pentru pro­ducţie de lapte foarte bună ob­ţinută in primele 6 luni ale a­­nului şi cel mai scăzut preţ de cost înregistrat în reţeaua agri­culturii de stat“. Stimulaţi de hotărîrea recentei Plenare a C.C. al P.C.R. unitatea a achiziţionat şi îngrăşat, în sistem gospodă­resc, o sută de tăuraşi. Valorifi­caţi la greutatea de 400 kilo­grame fiecare, in condiţiile ac­tualelor preţuri de achiziţii, se obţin beneficii de cel puţin o jumătate de milion de lei. In­­grăşarea tăuraşilor la I.A.S. Chirnogi este şi o probă de ce înseamnă spirit gospodăresc. A­­dăposturile sînt nişte improviza­ţii, în bună parte realizate chiar de către îngrijitori, iar furajul de bază se rezumă la lucerna se­mănată in terenul din imediata vecinătate a centrului adminis­trativ — pînă de curînd necul­tivat —, şi fînurile de baltă. A­­cest sector asigură pentru fie­care zace lei cheltuieli de pro­ducţie cel puţin cincizeci de lei beneficii. Şi, de ce să n-o re­cunoaştem, este deosebit de a­­vantajos. Şi, adunînd leu cu leu, colec­tivul I.A.S. Chirnogi raportează acum beneficii însumînd cîteva milioane , permit estimarea la cel puţin opt milioane de lei a cifrei rentabilităţii muncii pe anul 1973. Spunem cel puţin, pentru că in calcul sînt luate condiţiile toamnei,, cînd, din in­cinta Indiguită, va trebui trans­portată recolta însumînd cîteva mii de vagoane. In cazul unei perioade lipsite de ploi, la cifra amintită — sublinia tovarăşul Ion Oancea — Uşor se vor mai putea adăuga 2—3 milioane de lei, ca urmare a utilizării in­tensive a mijloacelor de trans­port şi a măririi productivităţii de recoltare la combine. De fapt, aici, la I.A.S. Chirnogi, bă­tălia se dă pentru îndeplinirea prevederilor cincinalului in cel mult 4 ani şi opt luni , în patru ani realizindu-se beneficiile pre­văzute pentru cinci... O industrie a sticlei se dez­voltă in frumoasa comună de pe malurile Plapcei, Scorniceşti. Coşuleţe pentru flori, coşuleţe multicolore, dantelate, lucrate din sticlă. O comandă pentru Anglia, 3 000 de coşuleţe care vor împodobi interioarele gos­podinelor de peste Canalul Mi­­necii. La această comandă lu­crau cei 20 de sticlari-suflători, cum li se zice după nomencla­torul de funcţii, sau 20 de sti­clari-artişti, cum le-am zis după risipa de fantezie pe care o fac scăldaţi in sudoarea mun­cii lor „calde“. Cei mai mulţi sunt tineri, utecişti, au învăţat meseria doar în un an in urmă de la sticlarii din Tomeşti. Şi au dat prima şarjă aici în oc­tombrie 1972. „ Lucrăm cu foarte multă tra­gere de inimă — ne spune Ma­rin Nicolescu. Pe de o parte pen­tru că facem ceva care ne place, de care ne-am îndrăgostit pur şi simplu (sintem­ primii sticlari ai Scorniceştiului), iar pe de alta pentru că sintem­ apasă, ceea ce pentru un om care-şi iu­beşte casa, satul, e mare lucru, a luat fiinţă o secţie de artiza­nat, unde se confecţionează nas­turi şi catarame, din metal sau material plastic. Odată tehnica de lucru învăţată, preocuparea de bază a celor 16 utecişti care lucrează aici, este de a lărgi pa­leta de modele şi culori a pro­duselor atît de căutate pe care le produc. Soţii Alexandra şi Doru Pirlogea, Ileana şi Ştefan Pop, Ion Iuga şi alţii s-au cons­tituit intr-un nucleu de lucrători care doresc să acorde drept principale atribute ale muncii lor inventivitatea, fantezia. Şi tot industriei, „industrie vege­tală", este si activitatea care se desfăşoară în cele 16 hectare de sere. Am intil­­nit aici, in grădina de sub bolta de sticlă, două brigăzi de tineri în întrecere care-şi sta­biliseră drept criterii de apre­ciere sporurile de producţie la tronsoanele cultivate cu tomate sau castraveţi, punctualitatea, calitatea lucrărilor, participarea la acţiunile de înfrumuseţare a serei. Pînă la încheierea primei părţi a bilanţului mai e puţin. Un lucru se ştie , d­ar­­ ambele brigăzi au livrat cantităţi spe­ patru se vor realiza be­neficiile prevăzute pentru cincinal LA FIECARE LEU CHELTUIT -RENTABILITATE MAXIMA! GH. FECIORU La I.A.S. Chirnogi, fiecare tonă de grîu s-a realizat cu un preţ de cost mult sub nivelul planificat. Foto: ST. WEISS Judeţele Olt şi Teleorman s- a încheiat secerişul In cursul zilei de ieri, alte două judeţe, Ol şi Teleor­man, au încheiat campania de recoltare a păioaselor. Cu acest prilej, comitetele jude­ţene de partid au adresat C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, telegrame prin care lucrătorii din agri­cultura celor două judeţe se angajează să nu-şi precupe­ţească eforturile pentru a contribui cu noi succese la înfăptuirea cincinalului îna­inte de termen. „TINERII INDUSTRIAŞI“ DIN SCORNICEŞTI Explicaţia este suficientă. Va­labilă şi în cazul celorlalţi a­­proape 200 de tineri care au pus pe roate şi alte „industrii“ ale satului. La secţia de bache­­n­ţă a aceleiaşi I.P.P.S. — între­prinderea de producţie şi pre­stări servicii — lucrează 50 de utecişti. Ei fac plăci pentru carburator, bare duş, aplice,­ port-prosoape, în total 12 re­pere. Vorbele o spun mai puţin, dar rezultatele cotidiene ale muncii lui Gheorghe Crăciu­­noiu, Florea Drăgănete, Crizan­tema Ene, Florica Negreanu, Floarea Mateescu sau a oricărui lucrător tinăr sunt mult mai e­­dificatoare. — Nu avem experienţă ce-i drept, de tradiţie nici vorbă, dar ne convingem pe zi ce trece că putem să fim şi buni meseriaşi aşa cum am fost şi buni lucră­tori ai pământului. Mai mult ca sigur că în viitor, pe măsură ce „industria“ satului se va dez­volta, va trebui să executăm o­­peraţiuni din ce in ce mai com­plicate, solicitind o calificare mai Înaltă. Nu numai Ion Barbu glndeşte aşa cl majoritatea tinerilor care îşi descoperă acum vocaţia de meseriaşi al satului. Mulţumirea şi Încrederea manifestate de tî­­nărul director al unităţii, Anton Dumitrache, cu suficiente te­meiuri. Exprimate cifrce, ele înseamnă pînă acum realizarea unor beneficii de peste două milioane lei, din totalul anual planificat de 2,5 milioane. Şi în cadrul cooperativei a­­gricole de producţie, activitatea Industrială ce extinde. Recent rite de legume atît pentru be­neficiarii interni cit şi pentru cei externi. Din discuţiile pe care le-am purtat cu mulţi tineri a reieşit că aceştia preferă categoric să râmînă în vatra natală, atunci cind li se oferă condiţii de ca­lificare, şi să nu rătăcească in postură de muncitori necalifi­­caţi pe diverse şantiere ale ţă­rii. Seriozitatea cu care este pri­vită această nouă ipoteză a eco­nomiei comunei este demon­strată şi de preocuparea pentru asigurarea de noi ca­dre pentru viitoarele sec­toare ce se vor mai înfiinţa, pentru extinderile ce se preconi­zează. Valeria Papuc, secretara comitetului comunal U.T.C., ne vorbea despre acţiunile pe care organizaţia U.T.C. şi le-a propus atît pentru recrutarea de noi ti­neri şi tinere mai ales, cât şi pentru perfecţionarea măiestriei profesionale a celor deja înca­draţi. La Liceul de cultură gene­rală din Scorniceşti înfiinţarea unor ateliere de lăcătuşerie şi strungărie, croitorie, Împletituri din răchită, prelucrări mase plastice, nu este întimplătoar­e ci vine în întâmpinarea unor ce­rinţe pe care in proximii an­ comuna, aflată într-o impetuoasă dezvoltare şi modernizare, le va avea. In frumosul sat de pe valea Plapcei, odată cu tinerii creşte o industrie specifică, din ce in ce mai diversificată şi mai efi­cientă, blazon semnificativ al a­­şezării de nu­m­e. M. OCTAVIAN Oamenii care aduc ploaia Privit doar prin prisma cifre­lor din operativele la zi, opti­mismul celor care mă călăuzeau in imensitatea reţelei de canale a Sistemului de irigaţii Terasa Olt-Călmăţui, punctată ici-colo de maşini şi oameni, nu părea deloc justificat. Şi parcă ghicin­­du-mi gindurile, Aurel Peţa, se­cretarul organizaţiei uteciştilor de pe şantierul tinăr nu numai prin „vechimea“ lui ci şi prin virsta celor care îi alcătuiesc eşaloanele repetă: „să vedeţi cum lucrăm acum, să staţi de vorbă cu oamenii, şi după aceea...“. Da. După aceea aveam să fiu convins că angajamentul de a se preda beneficiarului, cu o jumătate de an mai devreme, o suprafaţă de 10 000 hectare, i se clădesc solide temelii pentru a fi onorat integral. Oamenii care edifică ploile ar­tificiale au cel mai mare duşman in... ploile naturale. Doar atita timp cit ei construiesc reţeaua de canale, de stăvilare şi pompe. Pentru că pămîntul înmuiat nu mai poate fi călcat de maşinile uriaşe cu care se lucrează. Ca acest buldozer cu care utecistul Marin Roşu de la lotul nr. 5 depăşeşte în fiecare decadă cu cite 3 000—3 500 metri cu şi nor­ma de 6 000. Sau ca această draglină Nobas condusă tot de un echipaj tinăr, Gheorghe Tona şi Marin Neacşu, care a săpat in ultima lună 80 000 metri cubi de pămînt, adică 160 la sută procent de realizare a planului. Ca să nu mai vorbim de „minunea“ şantierului, maşina de pavat canale „Bahco", la care sunt dus pentru a vedea cit de mecanizat se lucrează. Şeful „general“ al utilajului compus din 3 subansamble — trimerul (care finisează taluzat), pavato­­rul (care aşterne „cămaşa" de beton pe canal) şi jumbo (care stropeşte cu bronz peretele pen­tru uscarea uniformă a betonu­lui) este Mihai Nedelcu, care In ciuda puţinilor ani pe care ti are se bucură de multe aprecieri fără rezerve. — Aproape 3O de zile de ploi — Îmi spune mai mult gtndind pentru sine. Ce nu puteam face ? Dar, oricum, scoatem intirzierea. Lucrăm 14—ÎS ore pe zi, pentru că noaptea nu putem. Hai Mi­­hăilă, trage „Fordul“ ăla mai repede şi descarcă. Am înţeles că banda rulantă alimentată cu beton de cele 12 autoagitatoare conduse de tot atîţia şoferi tineri (aleşi dintre cei mai buni— precizează ingi­nerul Livii Boştenaru, şeful sec­ţiei utilaj terasier) trebuie să funcţioneze in continuu fiindcă orice pauză­­ înseamnă un minus de metri liniari pavaţi pe cana­lul CA­S, pe care ne aflam. Cind e soare şi cald, optimis­mul „făcătorilor de ploaie arti­ficială“ nu mai are margini. Atunci se materializează acel la­conic, dar semnificativ, devenit banal prin repetare, „se lucrea­ză din plin". Atunci şi maşinile şi orele sunt forţate să fie mai productive, mai eficiente. In asemenea zile oamenii nu iartă sau sunt foarte exigenţi cu greşe­lile care, impietează asupra bu­nului mers al treburilor. Am fost martorii unei muştruluieli la ca­taramă pe care muncitorii de la staţia de pompare nr. 1 o făceau lui Ion Dedu, maistru respon­sabil pe întreprindere cu mica mecanizare. I se reproşa in ter­meni foarte scurţi, tăioşi, că două betoniere nu funcţionează, că o bandă rulantă e defectă, că Cum îşi onorează tinerii din Şantierul de irigaţii Terasa Olt — Călmăţui angajamentele nu-şi­ coordonează mecanicii pen­tru buna întreţinere a utilajelor şi că nici un om, în concluzie, nu e dispus să accepte, mai ales acum, cînd toţi se bat pentru cele 10 000 de hectare, nici un fel de greutăţi făcute din insufi­cientă preocupare sau proastă organizare. Pe Alexandru Dimitrescu, fî­­■ nărui şef al lotului nr. 5, îl bucu­ră gîndul că, in sfirşit, s-a reali­zat o staţie de betoane la Plea­­şov, care apropiată fiind, li de­serveşte operativ şi cu volumul solicitat. — In ultima lună am accele­rat mult lucrările la construcţiile de la staţiile de pompare şi stă­vilare, unde eram cam rămaşi in urmă — ne spune. Cu canalele stăm bine. Cu dalarea o să fie o problemă. Anul ăsta trebuie să fabricăm şi să aplicăm pe tala­zuri aproape un milion şi jumă­tate de dala mici. Asta cere forţă de muncă, nu glumă, li sugerăm să ia legătura cu cei de la Comitetul municipal U.T.C. Turnu Măgurele, pe care ii auzisem cu cîteva ore înainte că nu au suficiente obiective pentru munca patriotică de vară a numeroşilor elevi de aici. De ce nu ar constitui şi acest lot un obiectiv al ajutorului pe care sunt dispuşi să îl dea elevii din clasele mai mari ? Căci iată, de pildă, inginerul stagiar Dumitru Zarzără, şeful punctului de lucru de la staţia de pompare de bază care trage apa tulbure, mănoasă, a Dunării şi o împinge cu forţa celor 5 pompe­­de producţie ro­mânească, fabricate la Uzina de pompe Bucureşti — ne infor­mează el cu nedisimulată min­d de­­spre sistemul vascular al celor aproape 47 000 hectare, cit va măsura în final terasa iriga­tă, şi-a descoperit pasiunea pen­tru construcţiile hidrotehnice toc­mai într-o asemenea vară, in sa­lopetă de brigadier. Alegerea nu a fost greşită, căci acum, aici la Dunăre, pasiunea unui tinăr spe­cialist se înfrumuseţează, în fie­care zi ce trece, cu nestematele profesiei bine stăpînite. Sau ca această fată, ca o zvîrlugă de vioaie şi întreprinză­toare, Zică Vasile, „şefă" peste toate utilajele lotului. In urmă cu două luni întocmea rapoarte şi si­tuaţii la sectorul plan-materiale de la sediul întreprinderii deşi era tehnician hidro. De-abia a­­cum cind s-a întors in marea producţie simte că trăieşte din plin, că este utilă, după cum singură mărturiseşte. Pe malul Dunării, oameni şi maşini alcătuiesc, din ce în ce mai clare, contururile unui nou obiectiv al cincinalului. Au început deja să se simtă pulsa­ţiile nervoase ale mecanismului de pompe şi canale care va im­pune, prin rădăcina plantelor, sporurile de mii de tone de po­rumb, grîu, sfeclă de zahăr, le­gume. Şi cei care o fac, simt şi mireasma spicului copt, a roşiilor pîrguite, a macilor roşii, care le desfată ochii din fuga auto­basculantelor sau in puţinele minute de tihnă ale prînzului luat la umbra maşinii. OCTAVIAN MILEA Harpă industrială ---------------------------------------------. (Urmare din pag. I) poate fi adevărat, noi nu putem fi prezenţi pretutindeni. Discuţiei avute la conducerea întreprinderii, cu directorul teh­nic Banghea Oprea, i-a urmat cea purtată la comitetul U.T.C. al uzinei. Şi aici fenomenul este pe deplin cunoscut, nimic de zis ! — Fluctuaţia este intr-adevăr foarte mare ; anul acesta, mai ridicată chiar decit în ’72. (Con­trar deci celor aflate mai sus !). Noi am efectuat chiar o serie de sondaje printre tinerii care au plecat, relatează secretarul Con­stantin Mihalcea. — Nu era mai firesc ca ase­menea investigaţii să fie efec­tuate pentru a determina, în pri­mul rînd, tinerii respectivi să râmînă in unitate şi nu doar pentru a consemna o situaţie negativă ? — Poate că aşa este. In ori­ce caz, rezultă că tinerilor nu li se asigură condiţii corespunză­toare, nu sunt promovați in mă­sură suficientă ; de aceste as­pecte răspunde conducerea... — Pentru a sprijini totuşi in­tegrarea noilor angajați, pentru a-i ajuta să depăşească dificul­tățile cu care se confruntă in activitatea de fiecare zi, comite­tul U.I.C., prin cele peste 30 de organizaţii pe care le are, ce a întreprins concret pînă acum ? — S-au efectuat sondajele despre care­­v-am vorbit şi pe care le consider interesante şi apoi avem în vedere permanent această problemă. — Tematica cltor adunări U.T.C., ale organizaţiilor din cadrul secţiilor, au dezbătut aspectele — absolut reale — re­liefate de către investigaţiile co­mitetului U.T.C. ? De cite ori problemele care generează Indi­rect fluctuaţia au fost ridicate de către comitetul U.T.C. ln co­mitetul de conducere al Între­prinderii ? — Nu-mi amintesc nişte date sau elemente precise, dar con­ducerea cunoaşte aceste aspec­te. E drept, în ceea ce priveşte prima întrebare, că adunările U.T.C. — mai ales cele desfăşu­rate la nivelul organizaţiilor pe secţii — nu au avut in­suficien­tă măsură în atenţie problemele la care vă referiţi... Suntem­ la Comitetul munici­pal Tirgovişte al U.T.C., unde situaţia Uzinei de utilaj petro­lier este de asemenea (!) cunos­cută. Dar şi aici lucrurile se li­mitează, deocamdată, doar la atît ! — Observaţiile anchetei dv. — ne declară Virgil Voicu, secre­tar cu probleme economice — sînt întemeiate. Poate că şi co­mitetul municipal U.T.C. ar tre­bui să acorde un sprijin mai sus­ţinut în acest sens... Noi am lan­sat deja iniţiativa „Prietenii noului angajat“, care, prin fina­litatea sa, este menită să deter­mine şi eliminarea fenomenului de fluctuaţie , deocamdată doar la întreprinderea „Romlux“... (!). A mai demonstra faptul că, nu numai in clipa de faţă, dar nici în perspectivă nu se contu­rează, la nivelul nici unuia din­tre factorii citaţi, soluţii concre­te în problema rezolvării feno­menului fluctuaţiei ni se pare de prisos. Ne permitem de ace­ea noi, pe baza investigaţiilor e­­fectuate la faţa locului, să su­gerăm cîteva direcţii de acţiune concrete. In primul rînd, con­ducerea unităţii ar trebui să-şi înscrie cu adevărat pe agenda de lucru „tratarea“ cauzelor, pe deplin cunoscute, ale fenomenu­lui. In colaborare cu comitetul U.T.C. pe întreprindere, ar pu­tea fi instituit un control, o ur­mărire sistematică a modului în care îşi desfăşoară activitatea la locurile de muncă noii angajaţi; cei care nu le acordă sprijinul şi asistenţa tehnică necesară trebuie traşi cu fermitate la răspundere. In acest sens, mă­sura conform căreia noii anga­jaţi sunt repartizaţi pe lîngă maiştri, care au obligaţia să le asigure sprijinul concret nece­sar, ni se pare binevenită. Deo­camdată Insă, modul in care este îndeplinită lasă de dorit. Proble­me cum sunt asigurarea de echi­pament de protecţie, vestiare sau dulapuri de scule, se cuvin, de asemenea, rezolvate operativ şi credem că soluţionarea lor nu depăşeşte resorturile spiritului gospodăresc. Pentru realizarea unui cămin există, după cum ne declara chiar conducerea unită­ţii, fonduri necesare ; totuşi re­zolvarea întîrzie. O soluţie in acest sens ne-a fost sugerată la consiliul popular municipal, de către secretarul acestuia, Florin Rădulescu , mobilizarea, cu spri­jinul comitetelor municipal şi de întreprindere ale U.T.C., In cadrul unor ore de muncă vo­luntară, a tinerilor „construc­tori“ care lucrează chiar in în­treprindere. Acesta este de alt­fel un mod de a acţiona pe care l-au folosit cu succes şi alte unităţi aflate în situaţii a­­semănătoare şi nu vedem de ce nu s-ar „potrivi“ şi la Târgoviş-­­ te. In acelaşi fel, ar putea fi I soluţionată — după cum recu- I noșteau factorii solicitanți din cadrul consiliului popular mu- I nicipal și comitetului municipal | U.T.C. — și problema amenajării unei cantine corespunzătoare. O I ultimă serie de propuneri se re- I feră la obligațiile comitetului ■ U.T.C. Evident, sondarea cauze- • lor fluctuaţiei este un fapt pozi- I tiv'. însă total insuficient : toc- I mai de la rezultatele acestor in­vestigaţii trebuie pornit opera- I tiv, pentru a combate fenomenul I in esenţa sa. Baza acestei acţiuni o vedem, in primul rînd, într-o ■ activitate susţinută, desfăşurată I la nivelul organizaţiilor U.T.C. I din secţii, la nivelul fiecărui loc de muncă, în scopul depistării I din vreme (şi nu după ce tină-­­ rul şi-a efectuat cererea de li­chidare, ca pînă acum) şi rezol- I vării problemelor de care de- I pinde buna sa integrare profe­sională. Desigur că această acti- ] vitate, acest nou spirit de ini- |­ţiativă, trebuie lansat şi urmărit de către comitetul U.T.C. pe in- I treprindere şi, întrucit este vor- I ba despre o problemă atît de im- ■ portantă, şi de către Comitetul I municipal U.T.C. Momentul de * simplă consemnare şi înregistra- I re formală a situaţiei trebuie de-­­ păşit urgent. Preţul acestei mu­taţii il constituie, în fond, re-­­ nunţarea la inerţie şi comoditate. I FLUCTUAŢIA DE CADRE MIERCURI 1 AUGUST 1973 24000 perechi de pantofi din materi­ale economisite (Urmare din pag. 1) este un milimetru, numai că printr-o croire matematică, aş zice, obţinem dintr-o aceeaşi bucată de pile mai multe feţe de pantofi decit am obţine dacă nu am proceda astfel. — De precizat, intervine tova­răşul Ion Popescu, că, de cîteva luni, această „tehnică“ de lu­cru s-a constituit într-o auten­tică iniţiativă, acum toţi, dar absolut toţi, uteciştii din acest sector de fabricaţie muncind astfel şi nu doar ciţiva, cum se întîmpla înainte. — Rezultatele ? — In intervalul de timp mar­­tie-iulie 1973 s-au economisit pe această cale 4 000 m.p. de piele, adică o cantitate suficientă pentru confecţionarea a 24 000 perechi pantofi. — Şi s-au confecţionat ? Pentru a afla răspuns la a­ceastă întrebare suntem­ invitaţi în secţia cusut. — In această săptămînă — ne informează tovarăşa Ana Giu­­rea, secretara organizaţiei U.T.C. de aici , vom trece deja de prima jumătate a acestei cantităţi. Ceea ce aş vrea să menţionez însă este că, aflind de iniţiativa de la croit, fetele noastre s-au gindit la o replică specifică locului nostru de mun­că. Altfel spus, fiecare dintre ele s-a angajat ca zilnic să „încheie“ 25 perechi pantofi peste plan aşa incit, practic, ma­terialele economisite să fie ope­rativ materializate în produse finite. — Ce implicaţii au cele două inţiative asupra rezultatelor economico-financiare ale între­prinderii ? — Implicaţii cit se poate de favorabile — ne spune tovară­şul Ion Popescu. Şi aceasta din mai multe motive. 1. Economi­sind pielea se creează condiţii pentru a produce cu cheltuieli mai mici. 2. Prelucrind-o în con­tinuare cit se poate de operativ avem posibilitatea de a realiza suplimentar, importante cantităţi de încălţăminte peste preve­derile planului. 3. Vînzind a­­ceste cantităţi încasăm contra­valoarea lor şi alte sume se adaugă la capitolul beneficii. De altfel, mă simt obligat să adaug, acestea au fost şi obiectivele spre care au tins tinerii mum­­eirati­slunii cind și-au conceput inițiativele.­­ ""

Next