Scînteia Tineretului, ianuarie 1974 (Anul 30, nr. 7657-7681)

1974-01-03 / nr. 7657

„SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 2 TOAST PENTRU ŞI ÎMPLINIRILE „Plai românesc­plai de datini“ Din dorinţa de a petrece cit mai bine, dar şi pentru că acest moment reprezintă pretutindeni voia bună, ospitalitatea şi prie­tenia, tinerii de la întreprinde­rea de Comerţ Exterior, Metalo­­import, Trustul de instalaţii şi a­u­tomat­i­zar­i, En­ergocons­trucţia, Metaiocasnica, I.A.M.C. Otopeni, I.S.A.R.T., I.C.P.D.I.L.A şi toţi cei aproape 400, prezenţi la „A­­teneul tineretului“ să sărbăto­rească împreună trecerea unui an in celălalt, au ales drept emblemă un ...„revelion în jurul lumii“, în „saloanele naţiunilor“ au răsunat acordurile şi ritmu­­rile cintecelor şi dansurilor din toată lumea. Formaţiile artistice ale clubului, laureate ale Festi­valului artei şi culturii tinere­tului bucureştean, au ştiut să le dea întreaga strălucire origina­lă. Alături de o „antologie umo­ristică in lume“ au apărut umo­riştii noştri de la „Tănase“ şi ,,Circul de stat“. Un ,,capitol“ dedicat tradiţiilor româneşti ale anului nou — „Plai romanesc — plai de datini“, nu a fost lipsit de urările de bine ale colindă­torilor (pluguşorul, capra). In ambianţa de petrecere tinereas­că gîndurile au împurpurat frunţile emoţionate trădînd re­porterului toată sinceritatea. Ni­­colae Matei, «cuier matriţei la I.A.M.C. Otopeni, îşi exprima bucuria de a petrece cu colegii săi cel de-al treilea revelion. „Nu puteam să prefer alt loc mai potrivit, mărturisea el, decit îm­preună cu cei cu care am îm­părtăşit şi satisfacţia împlinirii planului anual cu trei luni mai devreme. Am motiv să mă bucur in primul rînd pentru acest succes deoarece uteciştii sint autorii majoritari. închin pentru ei, pentru dorinţa şi speranţa că din acest ciştig vor izvorî in anul abia Început celelalte, mult sporite“. Şi gindurile, cele dinţii ale noului an, 1974, ale tinerilor ingineri proiectanţi Dinu Zaharescu (I.S.A.R.T.) şi Victor Agapie (I.C.P.A.) au avut acelaşi numitor comun — rezul­tatele pozitive obţinute la finele unui an de muncă intensă asu­pra planşetelor unde s-au con­­cretizat pregătirea şi imaginaţia tehnică in proiecte pentru alte şi alte noi construcţii pe harta economică a ţării. Au închinat pentru ca forţa gindurilor în­drăzneţe să devină realitate. „Drum bun“ şi „La mulţi ani !“ ...Peronul Gării de Nord pare destul de pustiu în jurul orelor 23. Garniturile trenurilor, care stau gata de plecare, sunt şi ele mai puţin populate ca de obicei. In gara cea mai mare a ţării vor porni sau vor sosi, în cele 24 de ore de la cumpăna anului, 300 de trenuri — ce­ea ce, în zile pline echivalează cu aproa­pe o jumătate de milion de că­lători. ...Trei sute de mecanici. Trei sute de ajutoare. Trei sute de conductori... Oameni la dato­rie. Orele revelionului i-au prins pe mecanicul de locomo­tivă Achim Condei și ajutorul său, Dumitru Bondoc, la datorie. Revelionul îl petrec din mers... Suntem­ poftiţi in cabina locomo­tivei D. A. 567 fabricată la „E­­lectroputere“ Craiova. Ea ata­şează garnitura de 12 vagoane a acceleratului 121 cu staţia ter­minus la Timişoara. Doi oameni tineri, comuniştii Condei (32 ani) şi Bondoc (24 ani), ne primesc cu surisul oamenilor cu suflet generos, gata, oricind pentru fapte mari. Pină la plecare to­ra 23 fără 3 minute­ mai sunt 7 minute. — Porniţi la un drum lung în noaptea de revelion. Nu vă încearcă un sentiment de regret cind vă gindiţi că alţii petrec revelionul în mijlocul familiei, prietenilor ? — Nu, deloc ! A fi, la această oră, la un post de răspundere, înseamnă să trăieşti aceleaşi sentimente înălţătoare. Trenu­rile trebuie să circule, viaţa merge înainte şi acolo unde me­canismele ei nu se pot opri tre­buie să fie oameni. Eu şi cu utecistul de Ungă mine sintem­ mîndri că ne numărăm printre aceia la care nu se poate re­nunţa... Numărătoarea inversă a se­cundelor a început. Coborim în grabă. Impiegatul de mişcare, Aurel Petrescu, alt om la dato­rie, ii inmînează mecanicului ,,actele“ de călătorie. E linişte. Se aude ţăcănitul ceasurilor de la bordul acestei nave terestre. Semnul verde, cale liberă, este ridicat şi colosul de fier se pune în mişcare. In mod obişnuit, în acest ultim ceas al anului ’73, se fac două urări : „Drum bun“ şi „La mulţi ani !"... AÎncrederea din inimile tuturor însoţind un grup de tineri de la I.I.8. „Textila“ şi Şantierul Naval din Galaţi, am descins intr-un Borsec frumos împodo­bit cu zăpadă, cu izvoarele sale de apă vie deschise pentru noi infuzii de tinereţe. Cind a în­ceput noaptea de revelion erau aici prezenţi peste 1 000 de tu­rişti veniţi din 10 judeţe ale ţâ­­rii, cei mai mulţi venind din Galaţi şi Bucureşti, din Brăila şi Tulcea. Au ţinut însă să-şi petreacă revelionul şi mulţi ti­neri din Reşiţa, Sibiu, flip Con­stanţa sau Piteşti. Lor li s-au adăugat în clipa de sărbătoare cei aflaţi în staţiune pentru odihnă şi tratament, aşa incit in Borsec şi-au petrecut ultima zi din 1973 şi prima din 1974 nu mai puţin de 1 800 de oameni ai muncii din toate colţurile ţă­rii.In grupul de tineri de la I.I.S. „Textila“ şi Şantierul Naval­ din Galaţi a dominat de la început voia bună. Muncitori sau cadre tehnice au venit să sărbătorească un an de muncă intensă, un an de importante succese, în frun­tea lor, a celor de la „Textila“, era secretara comitetului U.T.C. S-a cîntat şi s-a dansat, de fiecare dată iniţiativa revenind celor din comitetul U.T.C. amin­tit, lui Gheorghe Enache şi Nicu Lehăceanu, lui Viorel Modiga şi Grigore Văsîi, secretarei Aura Berbecea. Bucuria de pe feţele lor, încrederea din inimile tu­turor, cîntecele murmurate în ritm de dans aici în apropierea izvoarelor de apă vie sunt argu­mente luminoase pentru un an bogat, un an al afirmării impe­tuoase a entuziasmului tineresc. Datoria înainte de toate In pichetul comandat de că­pitanul Simion Olteanu, Moş Gerilă s-a oprit mai întîi la fe­reastră, înconjurat de urătorii care-au adus cu ei tradiţionalul pluguşor. Un pluguşor al lor, al celor care nici în aceste clipe, cind ţara se află-n sărbătoare, nu-şi încetează veghea la ho­tare. Apoi, Moş Gerilă a intrat în clubul pichetului. Sergentul A­­medeo Ghimpu, caporalul Vio­rel Ardeleanu, soldatul Ion Ur­sache şi soldatul Mihai Gazbir au fost primii care i-au urat „Bun venit !“. La rîndul său, Moş Gerilă i-a adunat în jurul bradului, împodobit cu steluţe argintii, metaforă a cuvintelor de laudă ce li se cuvin pentru destoinicia cu care şi-au făcut datoria pe graniţă. Apoi, dialogul a fost întrerupt de apariţia sergentului de ser­viciu. Fruntaşul Gheorghe Ra­­cheru urmează să plece in mi­siune peste cîteva minute. Pen­tru că, indiferent de împrejura­re, veghea hotarelor ţării are legile ei care nu admit între­ruperi. Cind orologiul a vestit începutul noului an, Gheorghe Racheru era undeva, lingă una dintre borneie ţării, împreună cu el făceau de strajă, in noap­tea de revelion, şi soldaţii Ce­zar Suculine, Ion Josan, Gheor­ghe Schipor, sergentul Ion Gherman, ca şi alţi sute şi sute, de-a lungul liniei bornelor ho­tarului românesc. Dialogul din clubul pichetu­lui a fost reluat. După un timp, Moş Gerilă şi-a luat rămas bun şi a pornit spre alte şi alte me­leaguri. Pe ecranul televizorului a a­­părut, apoi, chipul preşedinte­lui Consiliului de Stat, coman­dantul suprem al forţelor ar­mate. Grănicerii, ca şi întreaga noastră naţiune, au ascultat u­­rarea caldă de Anul Nou, ro­stită de cel mai iubit fiu al po­porului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Urare care constituie un nou izvor de tărie, de abne­gaţie şi sirguinţă pentru inimile şi paşii care vor străbate zi de zi, ceas de ceas, itinerarele ve­ghe­ de la frontieră. „Pentru brazda de sub plug“ Obiceiuri din străbuni, grupul colindătorilor a urat, in Bără­ganul făcut de om mai fertil, şi în noaptea de Rotar a anilor 3 şi 4 ai acestui deceniu. A arat in ograda gospodarilor şi a în­tors brazdă simbolică în curtea cooperativelor de producţie, pre­vestind an bogat. Şi-au oprit plugurile in sala împodobită cu brazi şi snopi de griu şi îm­preună cu cei adunaţi în jurul meselor încărcate au urat „Pen­tru soare şi ploaie / Pentru ve­selie şi neoboseli in chindie / Pentru mai mult aur în cimpie”. Iar pentru osteneală au primit, după datini, ploştile cu vin şi rachie, cite puţin din toate cite au făurit oamenii aceştia cu fe­ţele aspre de violurile şi ploile anului. La Sudiţi, s-a gustat din piinea mai mare şi mai rumenă decit in oricare din anii trecuţi, plămădită şi de către ei, cei aproape 200 de utecişti ai sa­tului. La Borcea s-a băut din vinul limpezit al locurilor pină odinioară apreciate ca „poviine roase de apă“, iar cel dinţii pa­har a fost ridicat pentru pace in lume, pentru sănătatea băr­baţilor ţării şi pentru vrednicia lor. ...Noaptea Anului Nou a fost, in Bărăgan, luminată de stele şi de ferestrele caselor. In cîmpie griul a continuat să crească­ lab­­ei cu plugul, pocnind din bici, rosteau oraţia după datina stră­bună : „...Semne bune anul­are / Semne bune de belşug / Pentru brazda de sub plug“.­deţului de pe Mureş şi Tîrnave pentru primii trei ani, ai cinci­nalului, organizaţiile U.T.C. le-au oferit in aceste zile de bilanţ şi odihnă ore plăcute. La Tîrnăveni, Reghin, Sovata, Tg. Mureş, Luduş, Sighişoara, în alte localităţi rurale s-au orga­nizat re­vel­ioane ale uteciştilor. Cluburile tineretului, cantineie­re­sta­urant s-au transformat in prima noapte a anului 1974 in scene pentru spectacolele tine­reţii şi veseliei. Tombole, mo­mente vesele, cintece şi dansuri au descreţit frunţile pină spre ziuă, au făurit noi amintiri, noi prietenii. Pentru elevii aflaţi în taberele de instruire şi odihnă la Lăpuşna, To­pliţa, Izvorul Mureşului şi Homorod, progra­mul revelionului a fost comple­tat în zilele de 1 şi 2 ianuarie cu drumeţii prin zăpadă, con­cursuri de schi şi săniuţe, iar pentru trrgmureşe­ni excursii cu autocarul B.T.T. la pirtiile de la Stănceni şi Bucin. Succesele cu care ne mîndrim La „T 4“ tinerii salariaţi din diverse întreprinderi ale secto­rului IV al Capitalei — I.R.M.E., Timpuri Noi, Flacăra roşie, T.C.I.R., I.O.R., Borangicul, Se­lect, Platforma chimică, Polico­­lor, Cooperaţie etc. --­ au îmbi­nat ambianţa festivă a salonu­lui de petrecere cu cea a „oră­şelului copiilor“ — această „ţară a minunilor“ pe care tot ei au „înălţat-o“ aici cu câteva zile înainte. Dar adevăratele minuni nu au fost cele din palatele de carton, ci propriile lor realizări. Surprizele pe care le-au găsit aici au fost, toate, o sărbătoare a Înfăptuirilor tinerilor in bătă­lia comună pentru realizarea cincinalului înainte de termen. Din sacul său cu cadouri Moş Gerilă a scos cele mai frumoase „cuvinte de laudă“ la adresa fruntaşilor din sector care lu­crează de mult în c­ontul anului 1974. „Pluguşorul“ a avut pasa­şi­i întregi destinate tinerilor din întreprinderile amintite. Buche­tul de melodii „In Bucureştiul iubit“ i-a purtat pe tineri cu gindul spre minunatele înfăp­tuiri ale oraşului lor, parte pro­priilor lor eforturi. Intre ei l-am cunoscut şi pe maistrul Albu Alexandru de la întreprinderea pentru raţionalizarea şi moder­nizarea instalaţiilor energetice. „ Muncitorii atelierului în care lucraţi spun că sunteţi au­torul unei inovaţii care în anul 1973 a adus întreprinderii o e­­conomie de 762 000 lei. — Aşa s-ar zice. Eu insă vreau să precizez că principalul autor este totuşi colectivul. A­­telierul pe care îl conduc are 19 oameni şi fiecare dintre ei au intr-un fel contribuţia lui pen­tru că eu împreună cu ei îmi perfecţionez măiestria profesio­nală, cu ei muncesc. Dealtfel şi acum tot aproape toţi suntem­ împreună : 13 din 19. Idealul pentru ’74 al celor mai tineri tinde spre menţinerea şi dezvoltarea succeselor de pină acum, într-o firească şi neabă­tută hotărîre. aIn casa noilori născuţi La uşa maternităţii Filantro­pia am bătut exact la miezul nopţii cu intenţia declarată me­dicului de gardă, Lucian Be­­nescu, de a cunoaşte pe cel mai tinăr cetăţean al anului ’73. Sur­prins că de această dată nu vrem să-l mai aşteptăm şi pe cel mai „vîrstnic“ cetăţean al anului ’74 dumnealui ne-a con­dus la patul tinerei Gheorghiţa Alexandru. — Nu credeam că am să nasc aşa de uşor. La orele 21 pleca­sem cu soţul meu să ne petre­cem revelionul la nişte cunoş­tinţe. Peste o jumătate de ceas, tocmai cind în faţa unui pahar de vin se dădea cel mai sigur pronostic — va fi fată — am cerut să cheme salvarea, iar la orele 23, Iulian răsturna toate calculele. — Aveţi, aşadar, un băiat. — încă un băiat. Primul are patru ani şi jumătate. — Soţul a aflat ? — Credeţi că a plecat de la uşa maternităţii, pină nu i-a spus şi doctorului numele ? Mi-a transmis că pleacă să închine o şampanie cu colegii lui de la U.M.G.B. — Acolo lucrează ? — Da. Este monta­tor turbi­­nier. — Dumneavoastră unde lu­craţi ? — Sunt funcţionară la Loto- Pronosport. Unindu-i tinerei mame tradi­ţionalul „La mulţi ani“ şi co­lectivului maternităţii în plus cu­ mai multe asemenea... lozuri mari, am părăsit maternitatea cu oarecare regret că nu l-am mai putut aştepta şi pe cel mai „vîrstnic“ cetăţean al anului ’74 venit pe lume la „Filantropia" sub supravegherea celor care aduc oamenilor cele mai mari bucurii, bucuriile creşterii marii noastre familii, socialiste. Aproape două mii de studenţi... ...între care peste 300 din ţările străine, au serbat revelionul in „orăşelele“ lor de pe malul Dîmboviţei, la Regie­­ şi Gro­zăveşti. A fost, cum sintetiza in aprecierile sale tovarăşul Ion Sasu, preşedintele C.U.A.S.C.R. Bucureşti, o serbare a unor re­zultate mai bune decit cele din sesiunea similară a anului tre­cut. Firesc, dacă avem în ve­dere hotărârea studenţilor de a intîmpina pe măsura forţelor şi entuziasmului lor cea de-a 30-a aniversare a eliberării şi al XI- lea Congres al partidului“. O serbare, căreia fantezia studenţilor a ştiut să-i dea în­treaga savoare tinerească. Glu­mele ne însoţesc încă de la garderobă. Formaţiile de muzi­­că uşoară „Mondial“ şi „Capi­tol“, ansamblul folcloric ,,Doi­na“, estrada, dansurile moder­ne, toate aparţinind Casei de cultură a studenţilor, au între­ţinut dansul şi antrenul pină spre ziuă, cind urătorii au adus în versurile Pluguşorului mesa­jul tineretului studios din Ca­pitală. — Anul 1973 mi-a adus bucu­ria înfăptuirii propriei mele fa­milii. In 1974 îmi doresc o fe­tiţă şi rezultate la examen tot atit de bune ca pină acum (Lu­cia Hohen, anul II engleză). — îmi propun şi-mi urez, ti cit mai temeinică însuşire şi cunoaştere a sociologiei tehnice (Nicolae Grosu, anul III Socio­logie). — Nu este primul revelion în compania colegilor români. Mă simt foarte bine alături de cei care m-au ajutat să-mi însu­şesc cunoştinţele de limbă şi de specialitate, incit am reuşit să obţin la ultima sesiune o me­die generală bună (Edy Michel, R. P. Congo, anul al II-lea Electronică). Tuturor le transmitem şi noi urarea pe care a rostit-o deja prof. dr. doc. Radu Voi­nea, rec­torul Institutului Politehnic, prezent şi în aceste momente festive in mijlocul studenţilor : „Le doresc să devină oamenii de care avem nevoie, specialiş­tii pe care ii aşteptăm în opera de edificare a patriei“. Noaptea telefoanelor... fericite La cabina Victoria, telefonista Aurora Ştefanoviei e singură. Avem timp să-i solicităm o con­vorbire mai puţin... telegrafică. Prima replică î se contrazice : — Nu sunt singură ! Toate co­legele m-au felicitat, chiar şi cele din provincie. — Aţi fi dorit să faceţi alt­undeva, decit la serviciu, reve­lionul ? — M-am oferit singură, înlo­­cuind-o pe o colegă care are o situaţie deosebită. De fapt, nu este primul revelion pe care-l petrec astfel. — Aţi avut multe comenzi ? — Comparativ cu celelalte 6 revelioane, foarte multe. — Prima comandă pe ’74 ?... — Doi tineri soţi, la ora zero şi 10, şi-au felicitat părinţii din Moieşti. — Celelalte comenzi... — Toate au fost telefoane plă­cute. Oamenii au fost bine dis­puşi. Nu au fost convorbiri triste şi asta a fost marea mea bucurie de revelion. In numele hărniciei şi tinereţii La masa tinereţii constănţene din sala sporturilor încărcată cu roadele lui 1973 s-au intîlnit neobositele textiliste de la ..To­­mi­stert“ şi ..Dobrogeana“ cu constructorii de pe şantierul ce­lui mai mare mineralier româ­nesc ; chimiştii de la Chimtex şi Năvodari cu studenţii Insti­tutului pedagogic şi podgorenii pământului dintre ape d­intr-un cuvînt : tinereţea. Valurile de veselie au inun­dat uriaşa sală pavoazată săr­bătoreşte cu brazi, ghirlande şi baloane multicolore. ...Cind ceaiul din turnul pri­măriei batea primele semne ale anului 1974, ti­nara ţesătoare — Victoria Bărbuc, secretara co­mitetului U.T.C. de la între­prinderea integrata de lină, membră a comitetului municipal de partid, in numele hărniciei şi ai celor 20 de ani ai săi, adre­sează tinerilor străbuna urare „La mulţi ani !“ Pocnete de s petarde, sclipiri de artificii şi clinchete de pa­hare pierdute în vuietul pre­lung al sirenelor de la bordul vapoarelor ancorate în port au marcat momentul păşirii peste pragul noului an şi amplifica­rea exuberanţei participanţilor la revelionul tineretului din Constanţa pentru a cărui orga­nizare şi reuşită comitetului municipal U.T.C. ţi adresăm calde felicitări.­­ VISURILE TINEREŢII Revelionul a fost acum o lună La Tehnic-club, un tinăr bănuindu-ne identitatea, se ridică de la masă fi ni se adresează: — Suportaţi o critică ? — Chiar dacă e anul nou, ne facem autocritică. — Atunci de ce nu aţi venit fi la revelionul profesional ? — ... Pt — Da, da zic bine ce zic. — Poftiţi, continuaţi. — Revelionul despre care vă vorbesc noi l-am petrecut acum o lună, la 1 decembrie. Aşa că măcar acum scrieţi asta in ziarul nostru al tine­retului. Sunt Grigore Dimcea, secretarul comitetului U.T.C. de la Întreprinderea „Energo­­reparaţii“ şi cred că o feli­citare fi prin intermediul ziarului merită cei o mie de tineri care au contribuit la devansarea planului pe 73. Cu prisosință fi la noi fi mai mari succese. înfrăţiţi ca întotdeauna Sărbătoarea Anului Nou i-a găsit pe tinerii români, ma­ghiari, germani din judeţul Mu­reş înfrăţiţi in jurul meselor pline cu bucate, aşa cum, înfră­ţiţi în muncă, îşi alătură necon­tenit braţele şi mintea pentru a da strălucire timpului nostru. Lor, celor care alături de vîrst­­nici şi-au adus contribuţia la îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor date de partid lu­ JOI 3 IANUARIE 1974 Echipa de reportaj a fost alcătuită din : MIRCEA BORDA, N. COȘOVEANU, VASILE CABULEA, GH. CONSTANTI­­NESCU, ION CHIRIC, GHEORGHE FECIORU, VASILE RAVESCU, ELENA RUBELI și căpitan GHEORGHE VĂDUVA. Fotografiile de : VASILE RANGA

Next