Scînteia Tineretului, ianuarie 1974 (Anul 30, nr. 7657-7681)
1974-01-03 / nr. 7657
„SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 2 TOAST PENTRU ŞI ÎMPLINIRILE „Plai românescplai de datini“ Din dorinţa de a petrece cit mai bine, dar şi pentru că acest moment reprezintă pretutindeni voia bună, ospitalitatea şi prietenia, tinerii de la întreprinderea de Comerţ Exterior, Metaloimport, Trustul de instalaţii şi automatizari, Energoconstrucţia, Metaiocasnica, I.A.M.C. Otopeni, I.S.A.R.T., I.C.P.D.I.L.A şi toţi cei aproape 400, prezenţi la „Ateneul tineretului“ să sărbătorească împreună trecerea unui an in celălalt, au ales drept emblemă un ...„revelion în jurul lumii“, în „saloanele naţiunilor“ au răsunat acordurile şi ritmurile cintecelor şi dansurilor din toată lumea. Formaţiile artistice ale clubului, laureate ale Festivalului artei şi culturii tineretului bucureştean, au ştiut să le dea întreaga strălucire originală. Alături de o „antologie umoristică in lume“ au apărut umoriştii noştri de la „Tănase“ şi ,,Circul de stat“. Un ,,capitol“ dedicat tradiţiilor româneşti ale anului nou — „Plai romanesc — plai de datini“, nu a fost lipsit de urările de bine ale colindătorilor (pluguşorul, capra). In ambianţa de petrecere tinerească gîndurile au împurpurat frunţile emoţionate trădînd reporterului toată sinceritatea. Nicolae Matei, «cuier matriţei la I.A.M.C. Otopeni, îşi exprima bucuria de a petrece cu colegii săi cel de-al treilea revelion. „Nu puteam să prefer alt loc mai potrivit, mărturisea el, decit împreună cu cei cu care am împărtăşit şi satisfacţia împlinirii planului anual cu trei luni mai devreme. Am motiv să mă bucur in primul rînd pentru acest succes deoarece uteciştii sint autorii majoritari. închin pentru ei, pentru dorinţa şi speranţa că din acest ciştig vor izvorî in anul abia Început celelalte, mult sporite“. Şi gindurile, cele dinţii ale noului an, 1974, ale tinerilor ingineri proiectanţi Dinu Zaharescu (I.S.A.R.T.) şi Victor Agapie (I.C.P.A.) au avut acelaşi numitor comun — rezultatele pozitive obţinute la finele unui an de muncă intensă asupra planşetelor unde s-au concretizat pregătirea şi imaginaţia tehnică in proiecte pentru alte şi alte noi construcţii pe harta economică a ţării. Au închinat pentru ca forţa gindurilor îndrăzneţe să devină realitate. „Drum bun“ şi „La mulţi ani !“ ...Peronul Gării de Nord pare destul de pustiu în jurul orelor 23. Garniturile trenurilor, care stau gata de plecare, sunt şi ele mai puţin populate ca de obicei. In gara cea mai mare a ţării vor porni sau vor sosi, în cele 24 de ore de la cumpăna anului, 300 de trenuri — ceea ce, în zile pline echivalează cu aproape o jumătate de milion de călători. ...Trei sute de mecanici. Trei sute de ajutoare. Trei sute de conductori... Oameni la datorie. Orele revelionului i-au prins pe mecanicul de locomotivă Achim Condei și ajutorul său, Dumitru Bondoc, la datorie. Revelionul îl petrec din mers... Suntem poftiţi in cabina locomotivei D. A. 567 fabricată la „Electroputere“ Craiova. Ea ataşează garnitura de 12 vagoane a acceleratului 121 cu staţia terminus la Timişoara. Doi oameni tineri, comuniştii Condei (32 ani) şi Bondoc (24 ani), ne primesc cu surisul oamenilor cu suflet generos, gata, oricind pentru fapte mari. Pină la plecare tora 23 fără 3 minute mai sunt 7 minute. — Porniţi la un drum lung în noaptea de revelion. Nu vă încearcă un sentiment de regret cind vă gindiţi că alţii petrec revelionul în mijlocul familiei, prietenilor ? — Nu, deloc ! A fi, la această oră, la un post de răspundere, înseamnă să trăieşti aceleaşi sentimente înălţătoare. Trenurile trebuie să circule, viaţa merge înainte şi acolo unde mecanismele ei nu se pot opri trebuie să fie oameni. Eu şi cu utecistul de Ungă mine sintem mîndri că ne numărăm printre aceia la care nu se poate renunţa... Numărătoarea inversă a secundelor a început. Coborim în grabă. Impiegatul de mişcare, Aurel Petrescu, alt om la datorie, ii inmînează mecanicului ,,actele“ de călătorie. E linişte. Se aude ţăcănitul ceasurilor de la bordul acestei nave terestre. Semnul verde, cale liberă, este ridicat şi colosul de fier se pune în mişcare. In mod obişnuit, în acest ultim ceas al anului ’73, se fac două urări : „Drum bun“ şi „La mulţi ani !"... AÎncrederea din inimile tuturor însoţind un grup de tineri de la I.I.8. „Textila“ şi Şantierul Naval din Galaţi, am descins intr-un Borsec frumos împodobit cu zăpadă, cu izvoarele sale de apă vie deschise pentru noi infuzii de tinereţe. Cind a început noaptea de revelion erau aici prezenţi peste 1 000 de turişti veniţi din 10 judeţe ale ţârii, cei mai mulţi venind din Galaţi şi Bucureşti, din Brăila şi Tulcea. Au ţinut însă să-şi petreacă revelionul şi mulţi tineri din Reşiţa, Sibiu, flip Constanţa sau Piteşti. Lor li s-au adăugat în clipa de sărbătoare cei aflaţi în staţiune pentru odihnă şi tratament, aşa incit in Borsec şi-au petrecut ultima zi din 1973 şi prima din 1974 nu mai puţin de 1 800 de oameni ai muncii din toate colţurile ţării.In grupul de tineri de la I.I.S. „Textila“ şi Şantierul Naval din Galaţi a dominat de la început voia bună. Muncitori sau cadre tehnice au venit să sărbătorească un an de muncă intensă, un an de importante succese, în fruntea lor, a celor de la „Textila“, era secretara comitetului U.T.C. S-a cîntat şi s-a dansat, de fiecare dată iniţiativa revenind celor din comitetul U.T.C. amintit, lui Gheorghe Enache şi Nicu Lehăceanu, lui Viorel Modiga şi Grigore Văsîi, secretarei Aura Berbecea. Bucuria de pe feţele lor, încrederea din inimile tuturor, cîntecele murmurate în ritm de dans aici în apropierea izvoarelor de apă vie sunt argumente luminoase pentru un an bogat, un an al afirmării impetuoase a entuziasmului tineresc. Datoria înainte de toate In pichetul comandat de căpitanul Simion Olteanu, Moş Gerilă s-a oprit mai întîi la fereastră, înconjurat de urătorii care-au adus cu ei tradiţionalul pluguşor. Un pluguşor al lor, al celor care nici în aceste clipe, cind ţara se află-n sărbătoare, nu-şi încetează veghea la hotare. Apoi, Moş Gerilă a intrat în clubul pichetului. Sergentul Amedeo Ghimpu, caporalul Viorel Ardeleanu, soldatul Ion Ursache şi soldatul Mihai Gazbir au fost primii care i-au urat „Bun venit !“. La rîndul său, Moş Gerilă i-a adunat în jurul bradului, împodobit cu steluţe argintii, metaforă a cuvintelor de laudă ce li se cuvin pentru destoinicia cu care şi-au făcut datoria pe graniţă. Apoi, dialogul a fost întrerupt de apariţia sergentului de serviciu. Fruntaşul Gheorghe Racheru urmează să plece in misiune peste cîteva minute. Pentru că, indiferent de împrejurare, veghea hotarelor ţării are legile ei care nu admit întreruperi. Cind orologiul a vestit începutul noului an, Gheorghe Racheru era undeva, lingă una dintre borneie ţării, împreună cu el făceau de strajă, in noaptea de revelion, şi soldaţii Cezar Suculine, Ion Josan, Gheorghe Schipor, sergentul Ion Gherman, ca şi alţi sute şi sute, de-a lungul liniei bornelor hotarului românesc. Dialogul din clubul pichetului a fost reluat. După un timp, Moş Gerilă şi-a luat rămas bun şi a pornit spre alte şi alte meleaguri. Pe ecranul televizorului a apărut, apoi, chipul preşedintelui Consiliului de Stat, comandantul suprem al forţelor armate. Grănicerii, ca şi întreaga noastră naţiune, au ascultat urarea caldă de Anul Nou, rostită de cel mai iubit fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Urare care constituie un nou izvor de tărie, de abnegaţie şi sirguinţă pentru inimile şi paşii care vor străbate zi de zi, ceas de ceas, itinerarele veghe de la frontieră. „Pentru brazda de sub plug“ Obiceiuri din străbuni, grupul colindătorilor a urat, in Bărăganul făcut de om mai fertil, şi în noaptea de Rotar a anilor 3 şi 4 ai acestui deceniu. A arat in ograda gospodarilor şi a întors brazdă simbolică în curtea cooperativelor de producţie, prevestind an bogat. Şi-au oprit plugurile in sala împodobită cu brazi şi snopi de griu şi împreună cu cei adunaţi în jurul meselor încărcate au urat „Pentru soare şi ploaie / Pentru veselie şi neoboseli in chindie / Pentru mai mult aur în cimpie”. Iar pentru osteneală au primit, după datini, ploştile cu vin şi rachie, cite puţin din toate cite au făurit oamenii aceştia cu feţele aspre de violurile şi ploile anului. La Sudiţi, s-a gustat din piinea mai mare şi mai rumenă decit in oricare din anii trecuţi, plămădită şi de către ei, cei aproape 200 de utecişti ai satului. La Borcea s-a băut din vinul limpezit al locurilor pină odinioară apreciate ca „poviine roase de apă“, iar cel dinţii pahar a fost ridicat pentru pace in lume, pentru sănătatea bărbaţilor ţării şi pentru vrednicia lor. ...Noaptea Anului Nou a fost, in Bărăgan, luminată de stele şi de ferestrele caselor. In cîmpie griul a continuat să crească labei cu plugul, pocnind din bici, rosteau oraţia după datina străbună : „...Semne bune anulare / Semne bune de belşug / Pentru brazda de sub plug“.deţului de pe Mureş şi Tîrnave pentru primii trei ani, ai cincinalului, organizaţiile U.T.C. le-au oferit in aceste zile de bilanţ şi odihnă ore plăcute. La Tîrnăveni, Reghin, Sovata, Tg. Mureş, Luduş, Sighişoara, în alte localităţi rurale s-au organizat revelioane ale uteciştilor. Cluburile tineretului, cantineierestaurant s-au transformat in prima noapte a anului 1974 in scene pentru spectacolele tinereţii şi veseliei. Tombole, momente vesele, cintece şi dansuri au descreţit frunţile pină spre ziuă, au făurit noi amintiri, noi prietenii. Pentru elevii aflaţi în taberele de instruire şi odihnă la Lăpuşna, Topliţa, Izvorul Mureşului şi Homorod, programul revelionului a fost completat în zilele de 1 şi 2 ianuarie cu drumeţii prin zăpadă, concursuri de schi şi săniuţe, iar pentru trrgmureşeni excursii cu autocarul B.T.T. la pirtiile de la Stănceni şi Bucin. Succesele cu care ne mîndrim La „T 4“ tinerii salariaţi din diverse întreprinderi ale sectorului IV al Capitalei — I.R.M.E., Timpuri Noi, Flacăra roşie, T.C.I.R., I.O.R., Borangicul, Select, Platforma chimică, Policolor, Cooperaţie etc. -- au îmbinat ambianţa festivă a salonului de petrecere cu cea a „orăşelului copiilor“ — această „ţară a minunilor“ pe care tot ei au „înălţat-o“ aici cu câteva zile înainte. Dar adevăratele minuni nu au fost cele din palatele de carton, ci propriile lor realizări. Surprizele pe care le-au găsit aici au fost, toate, o sărbătoare a Înfăptuirilor tinerilor in bătălia comună pentru realizarea cincinalului înainte de termen. Din sacul său cu cadouri Moş Gerilă a scos cele mai frumoase „cuvinte de laudă“ la adresa fruntaşilor din sector care lucrează de mult în contul anului 1974. „Pluguşorul“ a avut pasaşii întregi destinate tinerilor din întreprinderile amintite. Buchetul de melodii „In Bucureştiul iubit“ i-a purtat pe tineri cu gindul spre minunatele înfăptuiri ale oraşului lor, parte propriilor lor eforturi. Intre ei l-am cunoscut şi pe maistrul Albu Alexandru de la întreprinderea pentru raţionalizarea şi modernizarea instalaţiilor energetice. „ Muncitorii atelierului în care lucraţi spun că sunteţi autorul unei inovaţii care în anul 1973 a adus întreprinderii o economie de 762 000 lei. — Aşa s-ar zice. Eu insă vreau să precizez că principalul autor este totuşi colectivul. Atelierul pe care îl conduc are 19 oameni şi fiecare dintre ei au intr-un fel contribuţia lui pentru că eu împreună cu ei îmi perfecţionez măiestria profesională, cu ei muncesc. Dealtfel şi acum tot aproape toţi suntem împreună : 13 din 19. Idealul pentru ’74 al celor mai tineri tinde spre menţinerea şi dezvoltarea succeselor de pină acum, într-o firească şi neabătută hotărîre. aIn casa noilori născuţi La uşa maternităţii Filantropia am bătut exact la miezul nopţii cu intenţia declarată medicului de gardă, Lucian Benescu, de a cunoaşte pe cel mai tinăr cetăţean al anului ’73. Surprins că de această dată nu vrem să-l mai aşteptăm şi pe cel mai „vîrstnic“ cetăţean al anului ’74 dumnealui ne-a condus la patul tinerei Gheorghiţa Alexandru. — Nu credeam că am să nasc aşa de uşor. La orele 21 plecasem cu soţul meu să ne petrecem revelionul la nişte cunoştinţe. Peste o jumătate de ceas, tocmai cind în faţa unui pahar de vin se dădea cel mai sigur pronostic — va fi fată — am cerut să cheme salvarea, iar la orele 23, Iulian răsturna toate calculele. — Aveţi, aşadar, un băiat. — încă un băiat. Primul are patru ani şi jumătate. — Soţul a aflat ? — Credeţi că a plecat de la uşa maternităţii, pină nu i-a spus şi doctorului numele ? Mi-a transmis că pleacă să închine o şampanie cu colegii lui de la U.M.G.B. — Acolo lucrează ? — Da. Este montator turbinier. — Dumneavoastră unde lucraţi ? — Sunt funcţionară la Loto- Pronosport. Unindu-i tinerei mame tradiţionalul „La mulţi ani“ şi colectivului maternităţii în plus cu mai multe asemenea... lozuri mari, am părăsit maternitatea cu oarecare regret că nu l-am mai putut aştepta şi pe cel mai „vîrstnic“ cetăţean al anului ’74 venit pe lume la „Filantropia" sub supravegherea celor care aduc oamenilor cele mai mari bucurii, bucuriile creşterii marii noastre familii, socialiste. Aproape două mii de studenţi... ...între care peste 300 din ţările străine, au serbat revelionul in „orăşelele“ lor de pe malul Dîmboviţei, la Regie şi Grozăveşti. A fost, cum sintetiza in aprecierile sale tovarăşul Ion Sasu, preşedintele C.U.A.S.C.R. Bucureşti, o serbare a unor rezultate mai bune decit cele din sesiunea similară a anului trecut. Firesc, dacă avem în vedere hotărârea studenţilor de a intîmpina pe măsura forţelor şi entuziasmului lor cea de-a 30-a aniversare a eliberării şi al XI- lea Congres al partidului“. O serbare, căreia fantezia studenţilor a ştiut să-i dea întreaga savoare tinerească. Glumele ne însoţesc încă de la garderobă. Formaţiile de muzică uşoară „Mondial“ şi „Capitol“, ansamblul folcloric ,,Doina“, estrada, dansurile moderne, toate aparţinind Casei de cultură a studenţilor, au întreţinut dansul şi antrenul pină spre ziuă, cind urătorii au adus în versurile Pluguşorului mesajul tineretului studios din Capitală. — Anul 1973 mi-a adus bucuria înfăptuirii propriei mele familii. In 1974 îmi doresc o fetiţă şi rezultate la examen tot atit de bune ca pină acum (Lucia Hohen, anul II engleză). — îmi propun şi-mi urez, ti cit mai temeinică însuşire şi cunoaştere a sociologiei tehnice (Nicolae Grosu, anul III Sociologie). — Nu este primul revelion în compania colegilor români. Mă simt foarte bine alături de cei care m-au ajutat să-mi însuşesc cunoştinţele de limbă şi de specialitate, incit am reuşit să obţin la ultima sesiune o medie generală bună (Edy Michel, R. P. Congo, anul al II-lea Electronică). Tuturor le transmitem şi noi urarea pe care a rostit-o deja prof. dr. doc. Radu Voinea, rectorul Institutului Politehnic, prezent şi în aceste momente festive in mijlocul studenţilor : „Le doresc să devină oamenii de care avem nevoie, specialiştii pe care ii aşteptăm în opera de edificare a patriei“. Noaptea telefoanelor... fericite La cabina Victoria, telefonista Aurora Ştefanoviei e singură. Avem timp să-i solicităm o convorbire mai puţin... telegrafică. Prima replică î se contrazice : — Nu sunt singură ! Toate colegele m-au felicitat, chiar şi cele din provincie. — Aţi fi dorit să faceţi altundeva, decit la serviciu, revelionul ? — M-am oferit singură, înlocuind-o pe o colegă care are o situaţie deosebită. De fapt, nu este primul revelion pe care-l petrec astfel. — Aţi avut multe comenzi ? — Comparativ cu celelalte 6 revelioane, foarte multe. — Prima comandă pe ’74 ?... — Doi tineri soţi, la ora zero şi 10, şi-au felicitat părinţii din Moieşti. — Celelalte comenzi... — Toate au fost telefoane plăcute. Oamenii au fost bine dispuşi. Nu au fost convorbiri triste şi asta a fost marea mea bucurie de revelion. In numele hărniciei şi tinereţii La masa tinereţii constănţene din sala sporturilor încărcată cu roadele lui 1973 s-au intîlnit neobositele textiliste de la ..Tomistert“ şi ..Dobrogeana“ cu constructorii de pe şantierul celui mai mare mineralier românesc ; chimiştii de la Chimtex şi Năvodari cu studenţii Institutului pedagogic şi podgorenii pământului dintre ape dintr-un cuvînt : tinereţea. Valurile de veselie au inundat uriaşa sală pavoazată sărbătoreşte cu brazi, ghirlande şi baloane multicolore. ...Cind ceaiul din turnul primăriei batea primele semne ale anului 1974, tinara ţesătoare — Victoria Bărbuc, secretara comitetului U.T.C. de la întreprinderea integrata de lină, membră a comitetului municipal de partid, in numele hărniciei şi ai celor 20 de ani ai săi, adresează tinerilor străbuna urare „La mulţi ani !“ Pocnete de s petarde, sclipiri de artificii şi clinchete de pahare pierdute în vuietul prelung al sirenelor de la bordul vapoarelor ancorate în port au marcat momentul păşirii peste pragul noului an şi amplificarea exuberanţei participanţilor la revelionul tineretului din Constanţa pentru a cărui organizare şi reuşită comitetului municipal U.T.C. ţi adresăm calde felicitări. VISURILE TINEREŢII Revelionul a fost acum o lună La Tehnic-club, un tinăr bănuindu-ne identitatea, se ridică de la masă fi ni se adresează: — Suportaţi o critică ? — Chiar dacă e anul nou, ne facem autocritică. — Atunci de ce nu aţi venit fi la revelionul profesional ? — ... Pt — Da, da zic bine ce zic. — Poftiţi, continuaţi. — Revelionul despre care vă vorbesc noi l-am petrecut acum o lună, la 1 decembrie. Aşa că măcar acum scrieţi asta in ziarul nostru al tineretului. Sunt Grigore Dimcea, secretarul comitetului U.T.C. de la Întreprinderea „Energoreparaţii“ şi cred că o felicitare fi prin intermediul ziarului merită cei o mie de tineri care au contribuit la devansarea planului pe 73. Cu prisosință fi la noi fi mai mari succese. înfrăţiţi ca întotdeauna Sărbătoarea Anului Nou i-a găsit pe tinerii români, maghiari, germani din judeţul Mureş înfrăţiţi in jurul meselor pline cu bucate, aşa cum, înfrăţiţi în muncă, îşi alătură necontenit braţele şi mintea pentru a da strălucire timpului nostru. Lor, celor care alături de vîrstnici şi-au adus contribuţia la îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor date de partid lu JOI 3 IANUARIE 1974 Echipa de reportaj a fost alcătuită din : MIRCEA BORDA, N. COȘOVEANU, VASILE CABULEA, GH. CONSTANTINESCU, ION CHIRIC, GHEORGHE FECIORU, VASILE RAVESCU, ELENA RUBELI și căpitan GHEORGHE VĂDUVA. Fotografiile de : VASILE RANGA