Scînteia Tineretului, februarie 1975 (Anul 31, nr. 7992-8015)

1975-02-01 / nr. 7992

O TEMATICĂ INTERESANTĂ, NECONFIRMATĂ DE PRACTICĂ - însemnări de la c.a.p. nadlac, judeţul arad, pe MARGINEA EFICIENŢEI ŞI UTILITĂŢII INVAŢĂMÎNTULUI AGROZOOTEHNIC - Propunîndu-i să ne explice ce pondere ocupă principalii factori în realizarea unei producţii op­time în zootehnie, tovarăşul in­giner Virgil Moiescu de la Fa­cultatea de zootehnie a Institu­tului agronomic din Timişoara ne-a răspuns : „Aprecierea pe care o voi face se bazează pe experienţa dobîndită de mine în cei zece ani de producţie pe­trecuţi în diverse unităţi agri­cole. Importanţa furajării se si­tuează intre 40—50 la sută, a­­dăpostul împreună cu microcli­matul plus igiena animalului, 20—25 la sută, asistența sani­taro-veterinară 15 la sută, iar calificarea personalului între 12—15 la sută". O apreciere care evidenţiază faptul că exceptind furajele (pi­na la 50 la sută importanţă), restul ţine in exclusivitate de calitatea intervenţiei îngrijito­rului. Cum se materializează a­­cest deziderat în sectorul zoo­tehnic al C.A.P. Nădlac, jude­ţul Arad ? Deşi declarată unitate model, ceea ce presupune o dotare su­perioară cu mijloace tehnice şi materiale totuşi, sub raportul producţiilor obţinute, realizările se situează cu mult sub nivelul posibilităţilor. Inginerul şef al ION OANCEA (Continuare In pag. a ll-a) ÎN PAGINA A IV-A , Curierul nostru de sîmbătă: DE LA OM LA OM . Cronica filmului: ACTORUL ŞI SĂLBATICII ÎN PAGINA A VI-A Lexiconul „Scînteii tineretului“ IMPERATIVUL SOLUŢIONĂRII PAŞNICE A PROBLEMELOR LITIGIOASE Proletar! din toate ţările, unitivă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SÎMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 1975 6 PAGINI—30 BANI ANUL XXXI, SERIA II, Nr. 7992 RITM SUSTINUT. ANGAJARE DEPLINA PE COORDONATELE ÎNTRECERII EFORTURI PENTRU DEVANSAREA PARAMETRILOR PROIECTA­TI Doar cu patru ani in urmă, marele Combinat de celuloză şi hirtie din Drobeta Turnu-Seve­­rin exista doar pe planşetele proiectanţilor, contururile de beton, instalaţiile moderne ale fabricilor de acum nu se preci­zaseră încă. Pentru că toate cele şapte fabrici cate numără acum combinatul au fost construite în acest cincinal. In mai, 1972 in­tra în funcţiune instalaţia de carton ondulat şi confecţii din carton ondulat, terminată de constructori cu 7 luni mai de­vreme. I-au urmat apoi, în a­­prilie 1973, fabrica de semicelu­­loză şi instalaţia de hîrtie-miez. O altă fabrică, de celuloză, cu o capacitate de 100 000 tone pe an începea să producă in no­­iembrei 1973. In decembrie anul trecut, alte două instalaţii de o complexitate şi tehnicitate foar­te mare — una de carton-du­­plex şi alta de hîrtii-capace — au trecut cu bine examenele intrării în funcţiune. Cea de-a 7-a şi ultima fabrică a com­binatului — „cartonul velin“ se află în probe tehnologice şi va începe să producă la 1 martie a.c. In acest fel, combinatul care, in urmă cu ciţiva ani era cunoscut doar din proiecte şi studiile tehnico-economice, de­vine o unitate de primă mări­me in industria Judeţului Me­hedinţi. Datorită complexităţii deosebite a instalaţiilor, perioa­da de atingere a parametrilor proiectaţi, pentru majoritatea fabricilor, a fost planificată să dureze, in medie, cel puţin doi ani. Planul pe anul 1975 va putea fi realizat in întregime şi la toate sortimentele numai dacă se respectă întocmai grafi-IUSTIN MORARU (Continuare In pag. a 2-a) Tinereţea oţelului de Zalău. In imagine, utecistul Pasok I Gherasim, oţelar la cuptorul electric nr. 1, unul din frun­taşii Întreprinderii de armă­turi metalice. Foto: O. PLECAN LUMINA - CHIMIA - CULTURA trei ipostaze ale judeţului Neamţ BRIGADĂ „SCÎNTEII TINERETULUI“ TRANSMITE STRĂLUMINATĂ MATCĂ de RUSALIN MUREŞAN Străluminată matcă milenară Ce ne uneşti pe toţi intr-un popor, Tu strigăt noit de bucurie : Ţară De muncă şi de cintec şi de dor, Iubită fii de noi ce-ţi dăm iubire Iubită fii de cei care-au plecat Căzînd în lupte pentru nemurire Şi nemurind, căzînd, te-au ridicat ! Ţară de muncă, scumpă Românie, Freamăt de vis cu împlinire-n zbor, Spre comunism te-nalţă, cu tărie Şi liber braţ acest străvechi popor ! Zici Neamţ — şi zici pămînt de ba­ladă şi izvoare repezi . Borca şi Făr­­caşa şi mai toate grohotişurile călcate durut de pasul Vitoriei Lipan în cău­tarea dreptăţii. Zici Neamţ — şi zici pămînt fer­mecat, străbătut de „Ozana cea fru­mos curgătoare“ , Fălticeni, Pipirig şi Broştenii luciei sărăcii a Irinucăi. Zici Neamţ — şi ţu se deschid toate poveştile acestor locuri, adunate-n de­saga drumeţiei de Nică al lui Ştefan a Petrei şi Calistrat Hogaş. DAR zici Neamţ — şi zici Bistriţa cea furios curgătoare convertită-n OAMENI LA IZVOARELE LUMINII Bicazul a însemnat cea dintîi şcoală la care s-au format constructorii-cău­­tători de lumină. Flacăra aprinsă de brigadieri la Bicaz a continuat să ardă cu intensitate sporită, ca­­nalizînd voinţe, cristali­­zînd conştiinţe. Oamenii căliţi la toance de Bis­triţă au purtat nestinsă această flacără pe Argeş, pe Lotru, la Porţile de Fier, pe Someş şi Sebeş, descătuşind noi şi noi iz­voare de lumină. Ce s-a întîmplat între timp aici, ce se întâmplă la ora de faţă pe Bistri­ţa ? „Odată cu plecarea constructorilor — ne spu­ne inginerul Vasile Arde­­leanu, director adjunct al întreprinderii — aspectul spectaculos al acţiunii în­cetează. Dar nu dispare. Activitatea intră­ pe un alt făgaş, supusă altor legi, altei discipline. Pro­ducerea energiei electrice nu înseamnă doar simpla supraveghere a panouri­lor­ de comandă, deşi şi aceasta impune o califica­re anume, o ştiinţă deo­sebită. Răspundem de ex­ploatarea instalaţiilor , reparaţiilo­r electrice, mecanice, de construcţii, de la diguri şi baraj la utilajele turbinelor — tot de datoria noastră ţin“. IOAN ADAM ION ANDREITA ADRIAN VASILESCU Foto : ORESTE PLECAN fContinuare în pag. a ll-a) curcubee de lumini peste ţară, măsu­­rate-n kilowwati-oră, kilowaţi-OM. DAR zici Neamţ — şi ţi se deschid noile poveşti ale patriei socialiste, fap­te şi întâmplări reale, pe care mono­grafia ultimilor ani ai judeţului face eforturi să le încapă. PENTRU CA zicind Neamţ — zici OAMENI, dintotdeauna harnici, astăzi înnoiţi în spirit şi faptă, care­ aici, un frumos meleag românesc, îşi înalţă zi de zi viaţa prin muncă. Despre ei şi munca lor, despre aceşti oameni de statura Ceahlăului vom vorbi în rîn­­durile ce urmează. ZIUA ELEVULUI prezentată de MELANIA GRONSCHI preşedinta Consiliului judeţean al elevilor O zi pe săptămlnă, aşezămin­tele de cultură ale judeţului Alba se află la dispoziţia tineri­lor din şcoli. Elevi de toate vîrs­­tele se adună aici pentru a-şi petrece timpul liber intr-un mod plăcut şi instructiv, organi­­zîndu-şi ei înşişi activităţile ca­­re-i interesează. — Ce factori au reclamat de­dicarea unei zile numai activi­tăţilor cu elevii ? — Analizînd componenta ce­lor care participau la activităţi­le organizaţiilor U.T.C. între­prinse la nivelul oraşelor şi mu­nicipiului, am constatat — cu surprindere, desigur — că nu­mărul elevilor este redus in comparaţie cu ponderea pe care o au în rîndul tinerilor. S-au in­vocat fel de fel de motive : ba că programa şcolară ar fi prea încărcată, ba că accentul trebuie să se pună pe activităţile orga­nizate în cadrul şcolilor ş.a.m.d. Unele cadre au mers pînă acolo incit considerau — chiar dacă nu făţiş — prezenţa elevilor la club sau la casa de cultură un act de indisciplină. Unele din a­­ceste puncte de vedere sunt jus­tificate. Lipsind un cadru orga­nizat, nefiind supravegheaţi şi îndrumaţi, mulţi elevi veneau la casa de cultură , pentru a pierde timpul, neglijmndu-şi, u­­neori, obligaţiile şcolare. — Un asemenea cadru poate să-l ofere „Ziua elevului“ ? — Dispunînd de vaste posibi­lităţi, adresîndu-ne unui audito­riu omogen, putem organiza ac­tivităţi atractive, cu puternice valenţe educative, specifice vira­tei şi preocupărilor. Cei chemaţi să le conceapă sunt elevii înşişi, ajutindu-i astfel să-şi valorifie Alba 44­ ce spiritul de iniţiativă, ingenio­zitatea, pasiunea. Este deosebit de plăcut să vezi cit suflet pune o şcoală atunci când organizea­ză o acţiune la care sunt invitaţi şi elevi din alte părţi. Fiecare ALEX. BALGRADEAN (Continuare în pag. a II-a) ­ RADIOGRAFIA unei nopţi de • Cojocaru Cornel, Romeo Mircea ,„ Aurică Gărăgău, Rupă Ion şi mai mulţi alţii şi-au prins de rever un ecuson model — „F.O. !“ (fără ocupaţie !). • Numai LILI-blonda „şade“ în ture , la bar de zi, la ba­rul de noapte, scriind scrisori de amor pe un pachet „Pali Mall“ e M.G.A. — inginer la Complexul zootehnic Bradu — uşurat de virtuţi — şi-a lăsat vacile fără coceni la iesle ca să numere stelele oraşului cu Olteanu Constantin, tehnician la A.E.I.A.I.P.S.­Ştefăneşti • Cine se aseamănă se adună, (şi fără să se cunoască...) la barul „Muntenia“ • Angi-O.Z.N.­­ista, din Bucureşti, a „conferenţiat“ unor novice surate la Piteşti • Nepot-Nepotescu zice că e „nepotul lui“... unchiu­­său, şi tulbură liniştea publică, argăsit în băutură. Locuiesc de cîteva zile într-o cameră la modernul hotel „Mun­tenia“ din Piteşti, împreună cu un inginer chimist, sosit in de­legaţie de pe platforma petro­chimică a Brazilor. In fiecare noapte ne trezim brusc de zgo­motele din stradă. „Strada“ începe chiar lingă uşile nichelate ale hotelului. Pe aceste uşi me­talice se strecoară zarva noctur-ION MARCOVICI (Continuare în pag. a ll-a) IN PAGINA A ll-a R­UBRICA „ȘCOALA" » PROFESORUL ȘI FUNCŢIA SA DE PRIM INTER­­LOCUTOR AL ELEVULUI , CONCURSUL NOSTRU: „CEA MAI BUNĂ CLASĂ" CREȘTEREA NIVELULUI DE TRAI — O­BIECTIV FUNDAMENTAL AL POLITICII PARTIDULUI­ ­ In suita obiectivelor fundamentale ale ac­tivităţii economico-sociale stabilite de Con­gresul al Xl-lea, ridicarea continuă a ni­velului de trai al întregului popor se situea­ză in primul plan al preocupărilor politicii partidului de intensificare a procesului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre co­munism, a progresului general al societăţii noastre. Pentru realizarea acestui scop, Programul partidului preconizează mobili­zarea tuturor resurselor materiale şi umane de care dispunem, valorificarea lor la un nivel calitativ superior. Care sunt principiile definitorii ale concepţiei Partidului Comu­nist Român despre creşterea nivelului de trai în etapa actuală şi în perspectiva is­torică a României, care sunt căile şi modali­tăţile de realizare practică a acestui im­perativ ? Rubrica „Seminar de ştiinţe so­ciale" pe care o începem în numărul de astăzi a! ziarului găzduieşte opiniile unor specialişti cu privire la condiţiile politice, economice, sociale şi culturale care deter­mină creşterea nivelului de trai în societa­tea socialistă, factorii obiectivi şi subiectivi, materiali şi spirituali, care concură la în­făptuirea politicii partidului în acest dome­niu de interes naţional. de ADRIAN PAUNESCU învingătorul nou Poate că această primăvară ce se presimte in interiorul iernii a cărei ultimă lună începe acum, poate că griul pe care l-am văzut răsărind şi copiii de ţărani pe care i-am văzut mergind la şcoală, sănătoşi şi aburind pe dealurile vîlcene, poate că su­fletul meu, cu seismele lui, poate că întîlnirea mea frecventă cu muzica tînără mă face să simt ca pe o victorie personală acum, peste tot, aici la noi, victoria noului. Auzim deseori formula „lupta între vechi și nou". Participăm la concertul de cuvinte care numește inevitabil această luptă care în realitate nu e deloc idilică, nu e deloc fermecătoare. N-aş zice că e nici prea pasionantă. Este însă imposibil de evitat. Lupta dintre vechi şi nou e un dat al existenţei noastre de fiecare zi şi, uneori, în mod foarte curios, putem fi de partea noului într-o privinţă, pentru ca în interiorul aceleiaşi ore să fim, recunoscînd sau nerecunoscmd asta, de partea vechiului în alte privinţe. Sigur că da, sînt unele poziţii iremediabil vechi şi nici o posibilitate de conciliere nu mai există acolo. Dar vechiul este ca o gripă. El poate bloca anumite canale de respiraţie, de gîndire, de comunicare ale unor oameni foarte serioşi, unii chiar avînd vocaţia ■noului. Cutare inginer nu în­ţelege poezia nouă, deşi soluţiile pe care le dă el în viaţa de toate zilele sînt uneori cu mult mai îndrăzneţe decit actul de curaj estetic al poetului pe care nu-l acceptă. Sau invers, cutare poet nu înţelege noul din ştiinţa contemporană cu el. Acestea sunt exemple totuşi extreme. Este posibil fenomenul şi mai greu definibil ca în seria de nou pe care o conştiinţă o acceptă şi o sprijină să se strecoare şi produse vechi. De ase­menea, este posibil ca un reprezentant al vechiului, un con­servator, să aibă în anumite momente idei noi, să descopere deci odată cu acceptarea unor soluţii noi o posibilitate pentru supravieţuirea sa. E un lucru pe care l-am mai spus şi mi-aş permite să am şi orgolii de autor în această privinţă , noul este starea legală a spiritualităţii rom­ăneşti. La urma urmei, în timpul care va veni, a gindi nou, temeinic şi responsabil, a acţiona îndrăzneţ va trebui să însemne o chestiune de discipli­nă socială. Dar încă de pe acum, datorită puternicelor necesi­tăţi ale secundei istorice, noul nu este o variantă facultativă pentru vieţile noastre, ci unica soluţie, drumul inevitabil situat sub incidenţa unei fericite fatalităţi a istoriei care ne cere să fim îndrăzneţi şi noi, şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Pentru a ne asuma propriul trecut, pentru a lumina în toate dimensiunile şi ungherele ei memoria naţională, trebuie să fim îndrăzneţi şi noi, şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Pentru ca economia românească să înglobeze cu tot mai multă justeţe eforturile tuturor românilor, pentru fericirea patriei lor, trebuie ca soluţiile tehnice, soluţiile ştiinţifice să fie îndrăzneţe şi noi, trebuie ca gîndirea fiecăruia să evite a fi un patrulater şi să capete forma dulce şi uşor practicabilă a unei roţi care răspunde cu uşurinţă şi rapiditate eforturilor care o aruncă în faţă. Pentru ca arta românească să fie ea însăşi, urmează a fi îndrăzneţi şi noi şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Dar înnoirea a fost dintotdeauna şansa artei. Înnoire nu înseamnă bineînţeles schimbarea esenţei, ei pri­menirea, punerea ei în deplină lumină. Noul învinge. Fără zgomot mult, poate şi fără glorie citeo­­dată, dar noul învinge. Am să-mi regîndesc propriile gînduri. Noul începe să devină în anumite momente şi singura şansă de supravieţuire a vechiului. Victoria noului este victoria esenţei asupra sclerozei care nu dă voie valorilor să circule in orga­nismul social. De aceea, noul nu este doar o variantă facul­tativă a vieţilor noastre, ci viaţa noastră însăşi. (Continuare in pag. a ll-a)

Next