Scînteia Tineretului, februarie 1975 (Anul 31, nr. 7992-8015)
1975-02-01 / nr. 7992
O TEMATICĂ INTERESANTĂ, NECONFIRMATĂ DE PRACTICĂ - însemnări de la c.a.p. nadlac, judeţul arad, pe MARGINEA EFICIENŢEI ŞI UTILITĂŢII INVAŢĂMÎNTULUI AGROZOOTEHNIC - Propunîndu-i să ne explice ce pondere ocupă principalii factori în realizarea unei producţii optime în zootehnie, tovarăşul inginer Virgil Moiescu de la Facultatea de zootehnie a Institutului agronomic din Timişoara ne-a răspuns : „Aprecierea pe care o voi face se bazează pe experienţa dobîndită de mine în cei zece ani de producţie petrecuţi în diverse unităţi agricole. Importanţa furajării se situează intre 40—50 la sută, adăpostul împreună cu microclimatul plus igiena animalului, 20—25 la sută, asistența sanitaro-veterinară 15 la sută, iar calificarea personalului între 12—15 la sută". O apreciere care evidenţiază faptul că exceptind furajele (pina la 50 la sută importanţă), restul ţine in exclusivitate de calitatea intervenţiei îngrijitorului. Cum se materializează acest deziderat în sectorul zootehnic al C.A.P. Nădlac, judeţul Arad ? Deşi declarată unitate model, ceea ce presupune o dotare superioară cu mijloace tehnice şi materiale totuşi, sub raportul producţiilor obţinute, realizările se situează cu mult sub nivelul posibilităţilor. Inginerul şef al ION OANCEA (Continuare In pag. a ll-a) ÎN PAGINA A IV-A , Curierul nostru de sîmbătă: DE LA OM LA OM . Cronica filmului: ACTORUL ŞI SĂLBATICII ÎN PAGINA A VI-A Lexiconul „Scînteii tineretului“ IMPERATIVUL SOLUŢIONĂRII PAŞNICE A PROBLEMELOR LITIGIOASE Proletar! din toate ţările, unitivă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SÎMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 1975 6 PAGINI—30 BANI ANUL XXXI, SERIA II, Nr. 7992 RITM SUSTINUT. ANGAJARE DEPLINA PE COORDONATELE ÎNTRECERII EFORTURI PENTRU DEVANSAREA PARAMETRILOR PROIECTATI Doar cu patru ani in urmă, marele Combinat de celuloză şi hirtie din Drobeta Turnu-Severin exista doar pe planşetele proiectanţilor, contururile de beton, instalaţiile moderne ale fabricilor de acum nu se precizaseră încă. Pentru că toate cele şapte fabrici cate numără acum combinatul au fost construite în acest cincinal. In mai, 1972 intra în funcţiune instalaţia de carton ondulat şi confecţii din carton ondulat, terminată de constructori cu 7 luni mai devreme. I-au urmat apoi, în aprilie 1973, fabrica de semiceluloză şi instalaţia de hîrtie-miez. O altă fabrică, de celuloză, cu o capacitate de 100 000 tone pe an începea să producă in noiembrei 1973. In decembrie anul trecut, alte două instalaţii de o complexitate şi tehnicitate foarte mare — una de carton-duplex şi alta de hîrtii-capace — au trecut cu bine examenele intrării în funcţiune. Cea de-a 7-a şi ultima fabrică a combinatului — „cartonul velin“ se află în probe tehnologice şi va începe să producă la 1 martie a.c. In acest fel, combinatul care, in urmă cu ciţiva ani era cunoscut doar din proiecte şi studiile tehnico-economice, devine o unitate de primă mărime in industria Judeţului Mehedinţi. Datorită complexităţii deosebite a instalaţiilor, perioada de atingere a parametrilor proiectaţi, pentru majoritatea fabricilor, a fost planificată să dureze, in medie, cel puţin doi ani. Planul pe anul 1975 va putea fi realizat in întregime şi la toate sortimentele numai dacă se respectă întocmai grafi-IUSTIN MORARU (Continuare In pag. a 2-a) Tinereţea oţelului de Zalău. In imagine, utecistul Pasok I Gherasim, oţelar la cuptorul electric nr. 1, unul din fruntaşii Întreprinderii de armături metalice. Foto: O. PLECAN LUMINA - CHIMIA - CULTURA trei ipostaze ale judeţului Neamţ BRIGADĂ „SCÎNTEII TINERETULUI“ TRANSMITE STRĂLUMINATĂ MATCĂ de RUSALIN MUREŞAN Străluminată matcă milenară Ce ne uneşti pe toţi intr-un popor, Tu strigăt noit de bucurie : Ţară De muncă şi de cintec şi de dor, Iubită fii de noi ce-ţi dăm iubire Iubită fii de cei care-au plecat Căzînd în lupte pentru nemurire Şi nemurind, căzînd, te-au ridicat ! Ţară de muncă, scumpă Românie, Freamăt de vis cu împlinire-n zbor, Spre comunism te-nalţă, cu tărie Şi liber braţ acest străvechi popor ! Zici Neamţ — şi zici pămînt de baladă şi izvoare repezi . Borca şi Fărcaşa şi mai toate grohotişurile călcate durut de pasul Vitoriei Lipan în căutarea dreptăţii. Zici Neamţ — şi zici pămînt fermecat, străbătut de „Ozana cea frumos curgătoare“ , Fălticeni, Pipirig şi Broştenii luciei sărăcii a Irinucăi. Zici Neamţ — şi ţu se deschid toate poveştile acestor locuri, adunate-n desaga drumeţiei de Nică al lui Ştefan a Petrei şi Calistrat Hogaş. DAR zici Neamţ — şi zici Bistriţa cea furios curgătoare convertită-n OAMENI LA IZVOARELE LUMINII Bicazul a însemnat cea dintîi şcoală la care s-au format constructorii-căutători de lumină. Flacăra aprinsă de brigadieri la Bicaz a continuat să ardă cu intensitate sporită, canalizînd voinţe, cristalizînd conştiinţe. Oamenii căliţi la toance de Bistriţă au purtat nestinsă această flacără pe Argeş, pe Lotru, la Porţile de Fier, pe Someş şi Sebeş, descătuşind noi şi noi izvoare de lumină. Ce s-a întîmplat între timp aici, ce se întâmplă la ora de faţă pe Bistriţa ? „Odată cu plecarea constructorilor — ne spune inginerul Vasile Ardeleanu, director adjunct al întreprinderii — aspectul spectaculos al acţiunii încetează. Dar nu dispare. Activitatea intră pe un alt făgaş, supusă altor legi, altei discipline. Producerea energiei electrice nu înseamnă doar simpla supraveghere a panourilor de comandă, deşi şi aceasta impune o calificare anume, o ştiinţă deosebită. Răspundem de exploatarea instalaţiilor , reparaţiilor electrice, mecanice, de construcţii, de la diguri şi baraj la utilajele turbinelor — tot de datoria noastră ţin“. IOAN ADAM ION ANDREITA ADRIAN VASILESCU Foto : ORESTE PLECAN fContinuare în pag. a ll-a) curcubee de lumini peste ţară, măsurate-n kilowwati-oră, kilowaţi-OM. DAR zici Neamţ — şi ţi se deschid noile poveşti ale patriei socialiste, fapte şi întâmplări reale, pe care monografia ultimilor ani ai judeţului face eforturi să le încapă. PENTRU CA zicind Neamţ — zici OAMENI, dintotdeauna harnici, astăzi înnoiţi în spirit şi faptă, care aici, un frumos meleag românesc, îşi înalţă zi de zi viaţa prin muncă. Despre ei şi munca lor, despre aceşti oameni de statura Ceahlăului vom vorbi în rîndurile ce urmează. ZIUA ELEVULUI prezentată de MELANIA GRONSCHI preşedinta Consiliului judeţean al elevilor O zi pe săptămlnă, aşezămintele de cultură ale judeţului Alba se află la dispoziţia tinerilor din şcoli. Elevi de toate vîrstele se adună aici pentru a-şi petrece timpul liber intr-un mod plăcut şi instructiv, organizîndu-şi ei înşişi activităţile care-i interesează. — Ce factori au reclamat dedicarea unei zile numai activităţilor cu elevii ? — Analizînd componenta celor care participau la activităţile organizaţiilor U.T.C. întreprinse la nivelul oraşelor şi municipiului, am constatat — cu surprindere, desigur — că numărul elevilor este redus in comparaţie cu ponderea pe care o au în rîndul tinerilor. S-au invocat fel de fel de motive : ba că programa şcolară ar fi prea încărcată, ba că accentul trebuie să se pună pe activităţile organizate în cadrul şcolilor ş.a.m.d. Unele cadre au mers pînă acolo incit considerau — chiar dacă nu făţiş — prezenţa elevilor la club sau la casa de cultură un act de indisciplină. Unele din aceste puncte de vedere sunt justificate. Lipsind un cadru organizat, nefiind supravegheaţi şi îndrumaţi, mulţi elevi veneau la casa de cultură , pentru a pierde timpul, neglijmndu-şi, uneori, obligaţiile şcolare. — Un asemenea cadru poate să-l ofere „Ziua elevului“ ? — Dispunînd de vaste posibilităţi, adresîndu-ne unui auditoriu omogen, putem organiza activităţi atractive, cu puternice valenţe educative, specifice viratei şi preocupărilor. Cei chemaţi să le conceapă sunt elevii înşişi, ajutindu-i astfel să-şi valorifie Alba 44 ce spiritul de iniţiativă, ingeniozitatea, pasiunea. Este deosebit de plăcut să vezi cit suflet pune o şcoală atunci când organizează o acţiune la care sunt invitaţi şi elevi din alte părţi. Fiecare ALEX. BALGRADEAN (Continuare în pag. a II-a) RADIOGRAFIA unei nopţi de • Cojocaru Cornel, Romeo Mircea ,„ Aurică Gărăgău, Rupă Ion şi mai mulţi alţii şi-au prins de rever un ecuson model — „F.O. !“ (fără ocupaţie !). • Numai LILI-blonda „şade“ în ture , la bar de zi, la barul de noapte, scriind scrisori de amor pe un pachet „Pali Mall“ e M.G.A. — inginer la Complexul zootehnic Bradu — uşurat de virtuţi — şi-a lăsat vacile fără coceni la iesle ca să numere stelele oraşului cu Olteanu Constantin, tehnician la A.E.I.A.I.P.S.Ştefăneşti • Cine se aseamănă se adună, (şi fără să se cunoască...) la barul „Muntenia“ • Angi-O.Z.N.ista, din Bucureşti, a „conferenţiat“ unor novice surate la Piteşti • Nepot-Nepotescu zice că e „nepotul lui“... unchiusău, şi tulbură liniştea publică, argăsit în băutură. Locuiesc de cîteva zile într-o cameră la modernul hotel „Muntenia“ din Piteşti, împreună cu un inginer chimist, sosit in delegaţie de pe platforma petrochimică a Brazilor. In fiecare noapte ne trezim brusc de zgomotele din stradă. „Strada“ începe chiar lingă uşile nichelate ale hotelului. Pe aceste uşi metalice se strecoară zarva noctur-ION MARCOVICI (Continuare în pag. a ll-a) IN PAGINA A ll-a RUBRICA „ȘCOALA" » PROFESORUL ȘI FUNCŢIA SA DE PRIM INTERLOCUTOR AL ELEVULUI , CONCURSUL NOSTRU: „CEA MAI BUNĂ CLASĂ" CREȘTEREA NIVELULUI DE TRAI — OBIECTIV FUNDAMENTAL AL POLITICII PARTIDULUI In suita obiectivelor fundamentale ale activităţii economico-sociale stabilite de Congresul al Xl-lea, ridicarea continuă a nivelului de trai al întregului popor se situează in primul plan al preocupărilor politicii partidului de intensificare a procesului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, a progresului general al societăţii noastre. Pentru realizarea acestui scop, Programul partidului preconizează mobilizarea tuturor resurselor materiale şi umane de care dispunem, valorificarea lor la un nivel calitativ superior. Care sunt principiile definitorii ale concepţiei Partidului Comunist Român despre creşterea nivelului de trai în etapa actuală şi în perspectiva istorică a României, care sunt căile şi modalităţile de realizare practică a acestui imperativ ? Rubrica „Seminar de ştiinţe sociale" pe care o începem în numărul de astăzi a! ziarului găzduieşte opiniile unor specialişti cu privire la condiţiile politice, economice, sociale şi culturale care determină creşterea nivelului de trai în societatea socialistă, factorii obiectivi şi subiectivi, materiali şi spirituali, care concură la înfăptuirea politicii partidului în acest domeniu de interes naţional. de ADRIAN PAUNESCU învingătorul nou Poate că această primăvară ce se presimte in interiorul iernii a cărei ultimă lună începe acum, poate că griul pe care l-am văzut răsărind şi copiii de ţărani pe care i-am văzut mergind la şcoală, sănătoşi şi aburind pe dealurile vîlcene, poate că sufletul meu, cu seismele lui, poate că întîlnirea mea frecventă cu muzica tînără mă face să simt ca pe o victorie personală acum, peste tot, aici la noi, victoria noului. Auzim deseori formula „lupta între vechi și nou". Participăm la concertul de cuvinte care numește inevitabil această luptă care în realitate nu e deloc idilică, nu e deloc fermecătoare. N-aş zice că e nici prea pasionantă. Este însă imposibil de evitat. Lupta dintre vechi şi nou e un dat al existenţei noastre de fiecare zi şi, uneori, în mod foarte curios, putem fi de partea noului într-o privinţă, pentru ca în interiorul aceleiaşi ore să fim, recunoscînd sau nerecunoscmd asta, de partea vechiului în alte privinţe. Sigur că da, sînt unele poziţii iremediabil vechi şi nici o posibilitate de conciliere nu mai există acolo. Dar vechiul este ca o gripă. El poate bloca anumite canale de respiraţie, de gîndire, de comunicare ale unor oameni foarte serioşi, unii chiar avînd vocaţia ■noului. Cutare inginer nu înţelege poezia nouă, deşi soluţiile pe care le dă el în viaţa de toate zilele sînt uneori cu mult mai îndrăzneţe decit actul de curaj estetic al poetului pe care nu-l acceptă. Sau invers, cutare poet nu înţelege noul din ştiinţa contemporană cu el. Acestea sunt exemple totuşi extreme. Este posibil fenomenul şi mai greu definibil ca în seria de nou pe care o conştiinţă o acceptă şi o sprijină să se strecoare şi produse vechi. De asemenea, este posibil ca un reprezentant al vechiului, un conservator, să aibă în anumite momente idei noi, să descopere deci odată cu acceptarea unor soluţii noi o posibilitate pentru supravieţuirea sa. E un lucru pe care l-am mai spus şi mi-aş permite să am şi orgolii de autor în această privinţă , noul este starea legală a spiritualităţii romăneşti. La urma urmei, în timpul care va veni, a gindi nou, temeinic şi responsabil, a acţiona îndrăzneţ va trebui să însemne o chestiune de disciplină socială. Dar încă de pe acum, datorită puternicelor necesităţi ale secundei istorice, noul nu este o variantă facultativă pentru vieţile noastre, ci unica soluţie, drumul inevitabil situat sub incidenţa unei fericite fatalităţi a istoriei care ne cere să fim îndrăzneţi şi noi, şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Pentru a ne asuma propriul trecut, pentru a lumina în toate dimensiunile şi ungherele ei memoria naţională, trebuie să fim îndrăzneţi şi noi, şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Pentru ca economia românească să înglobeze cu tot mai multă justeţe eforturile tuturor românilor, pentru fericirea patriei lor, trebuie ca soluţiile tehnice, soluţiile ştiinţifice să fie îndrăzneţe şi noi, trebuie ca gîndirea fiecăruia să evite a fi un patrulater şi să capete forma dulce şi uşor practicabilă a unei roţi care răspunde cu uşurinţă şi rapiditate eforturilor care o aruncă în faţă. Pentru ca arta românească să fie ea însăşi, urmează a fi îndrăzneţi şi noi şi nu numai noi, ci şi înnoitori. Dar înnoirea a fost dintotdeauna şansa artei. Înnoire nu înseamnă bineînţeles schimbarea esenţei, ei primenirea, punerea ei în deplină lumină. Noul învinge. Fără zgomot mult, poate şi fără glorie citeodată, dar noul învinge. Am să-mi regîndesc propriile gînduri. Noul începe să devină în anumite momente şi singura şansă de supravieţuire a vechiului. Victoria noului este victoria esenţei asupra sclerozei care nu dă voie valorilor să circule in organismul social. De aceea, noul nu este doar o variantă facultativă a vieţilor noastre, ci viaţa noastră însăşi. (Continuare in pag. a ll-a)