Scînteia Tineretului, iunie 1976 (Anul 32, nr. 8406-8431)
1976-06-01 / nr. 8406
1 IUNIE-ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU APĂRAREA COPILULUI Foto : V. RANGA opui ţarii Dintre toate zilele anului, 1 Iunie rămine din memoria noastră, rotundă ca zimbetul de copil. Pe întreaga planetă , zimbetul acesta căpătă semnificaţii deosebite : speranţă, ideal, împlinire, copilărie fericită. Desprindem cu emoţie fila din calendar şi ne regăsim copii adunind în priviri toate culorile curcubeului. Aniversăm.Ziua internaţională pentru apărarea copilului din condiţiile sporirii responsabilităţii noastre, a întregii societăţi, pentru creşterea, educarea şi formarea viitorilor cetăţeni ai patriei noastre. Creştem LIDIA POPESCU (Continuare în pag■ a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST V i J \ \ i \ I 1 \ (j 1 \ i ) 1 de Nicolae Dragoş* I A fi comunist, ce nobil şi limpede ţel ’ Purtat în conştiinţă şi scris pe stindarde ! 1 Prin vremuri, eroi s-au jertfit pentru el Şi jertfa lor sacră, eternă în inimi ne arde. A fi comunist, ce nobil şi limpede crez Prin care corabia faptei se-avîntă-n departe ! A fi comunist, deci a şti ce visezi Ce vrere lumina de neguri desparte ! I A fi comunist, deci, al ţării să fii • Cu cugetul viu şi cu braţul viteaz ^ Unde e greul mai greu, a fi cel dintîi ^ Ostaş pentru mîine al zilei de azi! Nu vane iluzii trăind, nici tristeţi Hrănite de false, deşarte orgolii ; A fi comunist, deci, a-nvinge să-nvieţi Şi-a trece lucid de erori provizorii! . ... A fi comunist înseamnă a pune la zid inerţii Dreptate a face în anii dreptăţii Pe viaţă şi moartea te bate, să ţii Iţ Adevărul în stema de veci a cetăţii! Egal cu cei mulţi, asemenea lor Sporindu-ţi efortul ca ţării să-l dărui, A fi comunist înseamnă a fi un om muncitor Ce ştii generos să te-mparţi fiecărui! Cu patria-n inimi, gîndind la urmaşi \ Prin fapte cinstind, ne-nvins tricolorul, ( A fi comunist, deci, a face noi paşi ^ Prin care s-apropii de azi viitorul ! \ t Recolta în holde sporind și apei smutlgîndu-i 1 ‘ ' - lumina. Cu viaţa a spune cuvîntul exista , , \ O liberă țară clădind şi senină, Aceasta înseamnă, tovarăşi, a fi comunist ! ’ 1 t ri 1 ;? \ \ i -t | ' t ^ 1 \ (j 1 \tt ! ANUL XXXII, SERIA II, Nr. 8 406 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 IUNIE 1976 în pregătirea Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste SOCIALISMUL Şl PROGRESUL VALORILOR CULTURII Ideea progresuluî .cultural, in istoria ei zbuciumată şi contradictorie, in -pendulările sale între, viziunile1 'euforice' şi cele marcate ■ de-. pesimism. sau decepţie, constituie, fără . îndoială, juna dintr’C, temele centrale ale meditaţiei contemporane, una dintre zonele care angajează cu evidenţa , confruntarea de idei în lumea , de astăzi. Confruntarea contemporană a unor opţiuni sociale fundamentale, confruntarea sistemelor de valori culturale ale lumii de astăzi, definite , prin şi definitorii , pentru respectivele opţiuni sociale, evaluarea efectelor socio-,culturale ale revoluţiei, ştiinţifico-tehnice relevă ascendenţa culturii socialiste, in contextul constatării de prinprof. dr. Ionel Achim cipiu că fiecare tip de cultură marchează oetapă nouă in desfăşurarea, progresului cultural. Aceasta este — de altfel -şi raţiunea pentru care Programul partidului adoptat de Congresul al XI-lea, documentele programatice , ale activităţii politico-ideologice a partidului relevă locul extrem de important pe care-l ocupă cultura in procesul făuririi societăţii socialiste multilateral-dezvoltate, importanţa deosebită a transformărilor revoluţionare survenite în sistemul valoric din perspectiva înaintării noastre spre comunism. In esenţa, sa, cultura este expresia cea mai concludentă a activităţii creatoare a oamenilor, a procesului de elaborare, conservare şi difuzare a valorilor şi normelor sociale, manifestarea specific umană a uni-, tăţii dintre creaţie in planurile vieţii materiale şi spirituale ale societăţii. Prin acestea, cultura se constituie ca una dintre componentele cele mai complexe şi semnificative ale sistemului social în integralitatea sa şi, în consecinţă, , ca una dintre laturile acestui sistem ce interacţionează ,cu celelalte laturi ale sistemului, dar numai in cadrul unor formaţiuni sociale, a unor societăţi istoriceşte determinate. Interpretările oferite de gindirea burgheză progresului culturii, interpretări ce oscilează, de la concepţii îngust evoluţioniste sau „sumative“, spre cele difuzioniste, sau spre acelea care pun accente unilaterale pe factori accidentali, aleatorii sunt puternic alimentate de confruntarea cu fenomenele şi manifestările reale ale crizei culturii burgheze. De la pesimismul cultural al lui Spengler, care decreta dezangajarea fatală şi inexorabilă a culturii occidentale, la concepţiilefidelst paseiste ale lui Berdiaev care căuta ieşirea din criză prin întoarcerea la un „nou ev mediu“, astăzi, mulţi teoreticieni occidentali ai culturii denunţă cu tărie simptomele cri(Continuare in pag. a III-a) i \ ^ i J 1 \ ^ i ^ / J MESAJUL adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane de la Vancouver-Canada "îmi este deosebit de plăcut sa adresez participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane un călduros salut şi cele mai bune urări de succes in desfăşurarea lucrărilor acestei importante reuniuni internaţionale. Participind activ la viaţa internaţională, la lupta generală pentru promovarea unei politici noi, de largă colaborare şi conlucrare între state, România sprijină orice iniţiativă sau acţiune menită să contribuie la unirea şi intensificarea eforturilor popoarelor pentru soluţionarea constructivă a marilor probleme ale lumii de azi, ale asigurării progresului şi civilizaţiei omenirii. In acest spirit, ţara noastră a salutat cu interes iniţiativa convocării şi organizării Conferinţei pentru Aşezările Umane — prima conferinţă interguvernamentală mondială consacrată aspectelor complexe privind viaţa şi perspectivele oraşelor şi satelor in lumea contemporană. Apreciez că această conferinţă — ce se înscrie printre manifestările de amploare desfăşurate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite — poate aduce o contribuţie deosebit de pozitivă la dezbaterea şi la găsirea căilor de soluţionare a unor probleme cu profunde implicaţii asupra existenţei popoarelor, asupra progresului şi civilizaţiei întregii umanităţi. Ea aduce astfel în dezbaterea internaţională — alături de problemele alimentaţiei, energiei, resurselor naturale, populaţiei,ştiinţei şi tehnologiei — o nouă şi importantă temă izvorîtă din preocupările popoarelor îndreptate spre edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte. România consideră că evoluţia aşezărilor umane, ridicarea gradului lor de civilizaţie depind, in primul rind, de eforturile proprii ale fiecărei ţări, de felul în care se realizează dezvoltarea economică şi socială a fiecărui popor, de modul cum se asigură utilizarea resurselor materiale şi umane proprii, răspindirea şi valorificarea cuceririlor ştiinţei şi culturii in întreaga viaţă socială. Totodată, noi considerăm că, în soluţionarea acestei probleme şi în ridicarea generală a gradului de civilizaţie şi bunăstare a popoarelor, un rol însemnat revine dezvoltării şi diversificării colaborării pe plan internaţional, statornicirii unor relaţii echitabile, de deplină egalitate intre state, bazate pe principiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestec în treburile interne şi avantaj reciproc, pe dreptul fiecărui popor de a fi deplin stăpîn pe destinele sale. ’ In concepţia României rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea aşezărilor umane este indisolubil legată de soluţionarea corespunzătoare, în conformitate cu interesele şi năzuinţele legitime ale tuturor popoarelor, a marilor probleme care confruntă omenirea contemporană : eliminarea politicii imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste, de inegalitate şi dominaţie, înfăptuirea dezarmării generale şi, în primul rind, a dezarmării nucleare, lichidarea subdezvoltării şi a împărţirii lumii in ţări sărace şi ţări bogate, instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, a unor relaţii noi care să asigure progresul mai rapid al fiecărei ţări, şi îndeosebi al celor rămase in urmă, să favorizeze accesul larg şi neîngrădit al tuturor popoarelor la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne, ale civilizaţiei contemporane. Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate pot sprijini activ eforturile ce se întreprind in această direcţie pe plan internaţional, prin realizarea unor programe speciale, prin facilitarea schimbului de experienţă, informaţii, asistenţă tehnică şi a contactelor intre specialişti. In România, ţară socialistă în curs de dezvoltare, problemele aşezărilor umane şi ale mediului de viaţă constituie parte integrantă a politicii generale de dezvoltare economică şi socială planificată a ţării. Soluţionarea acestor probleme se întemeiază pe creşterea economică rapidă, caracterizată în principal prin accentuarea procesului de industrializare, de dezvoltare intensivă a agriculturii, a învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, corespunzător cerinţelor vieţii moderne. Pe această bază şi ca urmare a promovării cu fermitate a unei politici de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, de sistematizare şi amenajare raţională a oraşelor şi satelor, se asigură dezvoltarea economico-socială şi ridicarea gradului de civilizaţie a tuturor localităţilor,in cadrul unui sistem general unitar, de aşezări umane, urmărindu-se satisfacerea tot mai largă a cerinţelor materiale, spirituale şi sociale ale populaţiei, realizarea unei vieţi civilizate pentru toţi cetăţenii. Acordînd o mare importanţă problemelor care constituie obiectul dezbaterilor Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările ei vor pune bazele unui program de acţiune pentru unirea şi armonizarea eforturilor tuturor statelor în vederea abordării constructive şi eficiente a acestor probleme de mare însemnătate pentru viitorul şi bunăstarea popoarelor, pentru însăşi civilizaţia omenirii. Urez, încă o dată, succes deplin lucrărilor Conferinţei. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan — România Prosecţ iilele Republicii Socialiste. .România,■ tovarăşul Nicolae , „Ceauşescu, a primit, luni, 31 mai, pe Muhammad Aslam Jan, preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan— România, care ,a efectuat o vizită in ţara noastră. Exprimând vii mulţumiri pentru onoarea de a fi primit de şeful statului român şi posibilitatea oferită de a vizita ţara noastră, oaspetele a relevat că este deosebit de impresionat de marile realizări obţinute de poporul român în edificarea noii societăţi. Preşedintele asociaţiei a subliniat, în acelaşi timp, prestigiul de care se bucură în Pakistan politica de pace şi colaborare promovată de România, de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, evocînd vizitele reciproce şi convorbirile avute cu premierul Zulfikar An Bhutto, a exprimat satisfacţia faţă de cursul ascendent al relaţiilor româno-pakistaneze, a reafirmat hotărîrea României de a acţiona în continuare pentru dezvoltarea, pe multiple planuri, a colaborării dintre cele două ţări, în folosul popoarelor lor, al cauzei păcii, progresului şi înţelegerii intre naţiuni. In cadrul discuţiei, a fost relevat rolul Asociaţiei de prietenie Pakistan—România , în promovarea relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, pentru o mai bună cunoaştere reciprocă, întrevederea s-a desfășurat intr-o atmosferă de caldă cordialitate. IMAGINI EROICE CARE AU RAMAS ÎN MEMORIA POPORULUI NOSTRU TINERI MUNCITORI DE LA ÎNTREPRINDEREA „VULCAN“ DESPRE OPERA „BALCESCU“ DE CORNEL TRAILESCU „AM CUNOSCUT NU NUMAI UN EROU, CI UN MOMENT EROIC DIN ISTORIA POPORULUI NOSTRU" Tăblică Gheorghe, lăcătuș mecanic-montaj armături . Bălcescu este primul spectacol de, operă" pe care l-am văzut ; aş putea spune că această lucrare înseamnă pentru mine descoperirea operei. După Bălcescu m-am mai dus la operă de trei ori şi, înplus, la „baletul. Esmeralda, la Andrea Chenier şi la Lucia di Lammermoor. Voi continuă să merg ori de cite ori mi se va ivi prilejul. Vă spun că vizionarea spectacolului cu Bălcescu a fost „pentru mine și colegii mei,de muncă un eveniment. La început, cam pină la jumătatea primului act, urmăream mai greu muzica. Ne uitam la actori, la costumele lor, la decoruri, încetul cu încetul,pe măsură ce „recunoşteam pe scenă personaje cunoscute, figurile revoluţionarilor paşoptişti Eliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Al. Russo, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, aşa cum ii ştiam din fotografiile manualului de istorie sau română, am devenit tot mai atenţi la dialoguri, ladesfăşurarea acţiunii, din fiecare scenă. Avînd încă proaspete cunoştinţele învăţate , la şcoală, urmăream cu interes să descoperim — transpuse pe scenă în haină artistică— datele, faptele şi evenimenteledin acea perioadă istorică. Desigur, am înţeles că nu puteau fi aduse pe scenă toate aspectele, toată revoluţia de la 1848, dar m ne-am dat seama că scenariul a selectat elementele semnificative ale momentului, oferindu-ne o imagine fidelă, convingătoare, evocindu-l pe Bălcescu dar şi întreaga epocă cu marile sale probleme politice şi sociale. Cel mai mult , m-au impresionat pe mine scenele in care conducătorii luau decizii hotărîtoare pentru mersul şi victoria revoluţiei. De asemenea, mi-au plăcut scenele în care revoluţionarii patrioţi ii înfruntau pe fanarioţi cu toată demnitatea. In aceste momente muzica era avintată, plină de „forţă, de optimism, îţi transmitea fiorul’ luptei, tensiunea conflictului, anunţa părea mari evenimente viitoare. în , momentul culminant al revoluţiei m-am simţit, pur şi simplu, şi eu participant, la bătălie. Ţapardel, Gheorghe, cazangiu — cazangerie II . In spectacol. Bălcescu a fost redat in toată complexitatea personalităţii lui de cărturar. ; de.: luptător ipatriot şi de om frămintat de sentimente . omeneşti, , însufleţit de_ dorinţa de a contribui la. luminarea poporului, la întărirea şi dezvoltareanaţiunii, chinuit de boală şi de dorinţa de a-şi termina lucrările începute. In această viziune eroul mi-a apărut mai umanizat, nu cu o figură austeră, gravă, înăsprită de vreme, statuar, aşa cum ni-l prezintă de obicei cărţile de istorie. Personajul m-a impresionat şi m-a apropiat de el. Scena din final — în care Bălcescu bolnav, ros de amărăciunea exilului, mistuit de dragoste fierbinte pentru ţară, se întoarce din străinătate sperînd că va fi primit în patrie, fără ca acest lucru să i se admită — m-a impresionat profund. Adică, a fost posibil ca patria însăşi — întruchipată de Bălcescu — să nu fie primită la ea acasă ?. Muzica este foarte melodioasă, plină de tristeţe şi melancolie, cu părţi cînd învolburate, cinci lente. Am recunoscut cu bucurie — şi, ,vă spun, cu orgoliu „nu , această parte Discuție consemnată de ALINA POPOVICI (Continuare în pag. a ll-a) UN CALENDAR DE MUNCĂ BOGAT, HOTĂRÎTOR PENTRU SOARTA RECOLTELOR Relatări din judeţele Argeş, Botoşani, Ialomiţa, Alba şi Iaşi ÎN PAGINA A 2-A COSTEŞTI 1976 Relatare de la festivalul tineretului hunedorean în cadrul căruia „Scînteia tineretului" a prezentat primul spectacol din ciclul de evocări : „EA TRECUTU-ŢI MARE, MARE VIITOR!“ Ciula corul şi fanfara Şcolii militare de ofiţeri din Sibiu „Dorurile străbunilor" : teatru istoric, interpretat de studenţii bucureşteni Secvenţa din recitalul susţinut de Dumitru Fărcaş