Scînteia Tineretului, iunie 1976 (Anul 32, nr. 8406-8431)

1976-06-01 / nr. 8406

1 IUNIE-ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU APĂRAREA COPILULUI Foto : V. RANGA opui ţarii Dintre to­ate zilele anului, 1 Iunie rămine d­in memoria noastră, rotundă ca zimbetul de copil. Pe întreaga plane­tă , zimbetul acesta căpătă semnificaţii deosebite : spe­ranţă, ideal, împlinire, copi­lărie fericită. Desprindem cu emoţie fila din calendar şi ne regăsim copii adunind în priviri toate culorile curcubeului. Aniversăm­­.Ziua internaţională pentru apăra­rea copilului d­in condiţiile sporirii responsabilităţii noas­tre, a întregii societăţi, pen­tru creşterea, educarea şi­ formarea viitorilor cetăţeni ai patriei noastre. Creştem LIDIA POPESCU (Continuare în pag■ a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST V i J \ \ i \ I 1 \ (j 1 \ i ) 1 de Nicolae­ Dragoş* I A fi comunist, ce nobil şi limpede ţel ’ Purtat în conştiinţă şi scris pe stindarde ! 1 Prin vremuri, eroi s-au jertfit pentru el Şi jertfa lor sacră, eternă în inimi ne arde. A fi comunist, ce nobil şi limpede crez Prin care corabia faptei se-avîntă-n departe ! A fi comunist, deci a şti ce visezi Ce vrere lumina de neguri desparte ! I A fi comunist, deci, al ţării să fii •­­ Cu­ cugetul viu şi cu braţul viteaz ^ Unde e greul mai greu, a fi cel dintîi ^ Ostaş pentru mîine al zilei de azi! Nu vane iluzii trăind, nici tristeţi Hrănite de false, deşarte orgolii ; A fi comunist, deci, a-nvinge să-nvieţi Şi-a trece lucid de erori provizorii!­­ . ...­­ A fi comunist înseamnă a pune la zid inerţii Dreptate a face în anii dreptăţii Pe viaţă şi moarte­a te bate, să ţii Iţ Adevărul în stema de veci a cetăţii! Egal cu cei mulţi, asemenea lor Sporindu-ţi efortul ca ţării să-l dărui, A fi comunist înseamnă a fi un om muncitor Ce ştii generos să te-mparţi fiecărui!­­ Cu patria-n inimi, gîndind la urmaşi \ Prin fapte cinstind, ne-nvins tricolorul, (­ A fi comunist, deci, a face noi paşi ^ Prin care s-apropii de azi viitorul ! \ t Recolta în holde sporind și apei smutlgîndu-i 1 ‘ ' - lumina. Cu viaţa a spune cuvîntul exista , , \ O liberă țară clădind şi senină,­­ Aceasta înseamnă, tovarăşi, a fi comunist ! ’ 1 t ri 1 ;? \ \ i -t | ' t ^ 1 \ (j 1 \­tt ! ANUL XXXII, SERIA II, Nr. 8 406 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 IUNIE 1976 în pregătirea Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste SOCIALISMUL Şl PROGRESUL VALORILOR CULTURII Ideea progresuluî .cultural, in istoria ei zbuciumată şi con­tradictorie, in -pendulările sale între, viziunile1 'euforice' şi cele marcate ■ de-. pesimism. sau de­cepţie, constituie, fără . îndo­ială, juna dintr’C, temele centrale ale meditaţiei­ contemporane, una­­ dintre zonele care anga­jează cu evidenţa , confruntarea de idei în lumea , de astăzi. Confruntarea contemporană a­ unor opţiuni sociale fundamen­tale, confruntarea­ sistemelor de valori­ culturale ale lumii de­ astăzi, definite ,­ prin şi defini­torii , pentru respectivele opţi­uni sociale, evaluarea efectelor socio-,culturale­­ ale revoluţiei, ştiinţifico-tehnice relevă ascen­denţa culturii socialiste, in contextul constatării de prin­prof. dr. Ionel Achim cipiu că fiecare tip de cultură marchează o­­etapă nouă in desfăşurarea, progresului cultu­ral. Aceasta­ este — de­­ altfel -­­şi­ raţiunea pentru care Progra­mul partidului adoptat de Con­gresul al XI-lea, documentele programatice , ale activităţii po­­litico-ideologice a partidului relevă locul extrem de impor­tant pe care-l ocupă cultura in procesul făuririi societăţii so­cialiste multilateral-dezvoltate, importanţa deosebită a trans­formărilor revoluţionare surve­nite în sistemul valoric din perspectiva înaintării noastre spre comunism. In esenţa, sa, cultura este ex­presia cea mai concludentă a activităţii creatoare a oameni­lor, a procesului de elaborare, conservare şi difuzare a valo­rilor şi normelor sociale, mani­festarea specific umană a uni-, tăţii dintre creaţie in planurile vieţii materiale şi spirituale ale­ societăţii. Prin acestea, cultu­ra se constituie ca una dintre­ componentele cele mai com­plexe şi semnificative ale siste­mului social în integralitatea sa şi, în consecinţă, , ca­ una dintre­ laturile acestui sistem ce inter­­acţionează ,cu celelalte laturi ale sistemului, dar numai in cadrul unor formaţiuni sociale, a unor societăţi istoriceşte determinate. Interpretările oferite­ de gindi­­rea burgheză progresului cul­turii, interpretări ce oscilează, de la concepţii îngust evoluţio­niste sau „sumative“, spre cele difuzioniste, sau spre acelea care pun accente unilaterale pe factori accidentali, aleatorii sunt puternic alimentate de con­fruntarea cu fenomenele şi ma­nifestările reale ale crizei cul­turii burgheze. De la pesimis­mul cultural al lui Spengler, care decreta dezangajarea fa­tală şi­­ inexorabilă a culturii occidentale, la concepţiile­­fi­delst paseiste ale lui Berdiaev care căuta ieşirea din criză prin întoarcerea la un „nou ev mediu“, astăzi, mulţi teoretici­eni occidentali ai culturii de­nunţă cu tărie simptomele cri­(Continuare in pag. a III-a) i \ ^ i J 1 \ ^ i ^ / J MESAJUL adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane de la Vancouver-Canada "îmi este deosebit de plăcut sa adresez partici­panţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane un călduros salut şi cele mai bune urări de succes in desfăşurarea lucrărilor acestei importante reuniuni internaţionale. Participind activ la viaţa internaţională, la lupta generală pentru promovarea unei politici noi, de largă colaborare şi conlucrare între state, România sprijină orice iniţiativă sau acţiune me­nită să contribuie la unirea şi intensificarea efor­turilor popoarelor pentru soluţionarea construc­tivă a marilor probleme ale lumii de azi, ale asi­gurării progresului şi civilizaţiei omenirii. In a­­cest spirit, ţara noastră a salutat cu interes ini­ţiativa convocării şi organizării Conferinţei pen­tru Aşezările Umane — prima conferinţă inter­­guvernamentală mondială consacrată aspectelor complexe privind viaţa şi perspectivele oraşelor şi satelor in lumea contemporană. Apreciez că a­­ceastă conferinţă — ce se înscrie printre mani­festările de amploare desfăşurate sub egida Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite — poate aduce o contribuţie deosebit de pozitivă la dezbaterea şi la găsirea căilor de soluţionare a unor probleme cu profunde implicaţii asupra existenţei popoare­lor, asupra progresului şi civilizaţiei întregii umanităţi. Ea aduce astfel în dezbaterea inter­naţională — alături de problemele alimentaţiei, energiei, resurselor naturale, populaţiei,­­ştiinţei şi tehnologiei — o nouă şi importantă temă iz­­vorîtă din preocupările popoarelor îndreptate spre edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte. România consideră că evoluţia aşezărilor umane, ridicarea gradului lor de civilizaţie depind, in primul rind, de eforturile proprii ale fiecărei ţări, de felul în care se realizează dezvoltarea e­­conomică şi socială a fiecărui popor, de modul cum se asigură utilizarea resurselor materiale şi umane proprii, răspindirea şi valorificarea cuce­ririlor ştiinţei şi culturii in întreaga viaţă so­cială. Totodată, noi considerăm că, în soluţionarea acestei probleme şi în ridicarea generală a gra­dului de civilizaţie şi bunăstare a popoarelor, un rol însemnat revine dezvoltării şi diversificării colaborării pe plan internaţional, statornicirii unor relaţii echitabile, de deplină egalitate intre state, bazate pe principiile respectării independen­ţei şi suveranităţii naţionale, neamestec în tre­burile interne şi avantaj reciproc, pe dreptul fie­cărui popor de a fi deplin stăpîn pe destinele sale.­­ ’ In concepţia României rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea aşezărilor umane este in­disolubil legată de soluţionarea corespunzătoare, în conformitate cu interesele şi năzuinţele legi­time ale tuturor popoarelor, a marilor probleme care confruntă omenirea contemporană : elimi­narea politicii imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste, de inegalitate şi dominaţie, în­făptuirea dezarmării generale şi, în primul rind, a dezarmării nucleare, lichidarea subdezvoltării şi a împărţirii lumii in ţări sărace şi ţări bogate, instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, a unor relaţii noi care să asigure progresul mai rapid al fiecărei ţări, şi îndeosebi al celor rămase in urmă, să favorizeze accesul larg şi neîngrădit al tuturor popoarelor la cuceri­rile ştiinţei şi tehnicii moderne, ale civilizaţiei contemporane. Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate pot sprijini activ eforturile ce se în­treprind in această direcţie pe plan internaţional, prin realizarea unor programe speciale, prin fa­cilitarea schimbului de experienţă, informaţii, asistenţă tehnică şi a contactelor intre specialişti. In România, ţară socialistă în curs de dezvol­tare, problemele aşezărilor umane şi ale mediu­lui de viaţă constituie parte integrantă a politicii generale de dezvoltare economică şi socială pla­nificată a ţării. Soluţionarea acestor probleme se întemeiază pe creşterea economică rapidă, carac­terizată în principal prin accentuarea procesului de industrializare, de dezvoltare intensivă a agri­culturii, a învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, co­respunzător cerinţelor vieţii moderne. Pe această bază şi ca urmare a promovării cu fermitate a unei politici de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, de sistema­tizare şi amenajare raţională a oraşelor şi sa­telor, se asigură dezvoltarea economico-socială şi ridicarea gradului de civilizaţie a tuturor locali­tăţilor,­in cadrul unui sistem general unitar, de aşezări umane, urmărindu-se satisfacerea tot mai largă a cerinţelor materiale, spirituale şi sociale ale populaţiei, realizarea unei vieţi civilizate pentru toţi cetăţenii. Acordînd o mare importanţă problemelor care constituie obiectul dezbaterilor Conferinţei Na­ţiunilor Unite pentru Aşezările Umane, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările ei vor pune bazele unui program de acţiune pentru unirea şi armonizarea eforturilor tuturor statelor în ve­derea abordării constructive şi eficiente a acestor probleme de mare însemnătate pentru viitorul şi bunăstarea popoarelor, pentru însăşi civilizaţia omenirii. Urez, încă o dată, succes deplin lucrărilor Conferinţei. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan — România Prosecţ­ iilele­­ Republicii So­cialiste. .România,­■ tovarăşul Nicolae , „Ceauşescu, a primit, luni, 31 mai, pe Muhammad Aslam Jan, preşedintele Aso­ciaţiei de prietenie Pakistan— România, care ,a efectuat o vi­­­­zită in ţara noastră. Exprimând vii mulţumiri pen­tru onoarea de a fi primit de şeful statului român şi posibi­litatea oferită de a vizita ţara noastră, oaspetele a relevat că este deosebit de impresionat de marile realizări obţinute de po­porul român în edificarea noii societăţi. Preşedintele asociaţiei a subliniat, în acelaşi timp, prestigiul de­ care se bucură în Pakistan politica de pace şi co­laborare promovată de Româ­nia, de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, evocînd vizitele reciproce şi convorbirile avute cu premierul Zulfikar An­ Bhutto, a exprimat satisfacţia faţă de cursul ascen­dent al relaţiilor româno-pakis­­taneze, a reafirmat hotărîrea României de a acţiona în con­tinuare pentru dezvoltarea, pe multiple planuri,­­ a colaborării dintre cele două ţări, în folosul popoarelor lor, al cauzei păcii, progresului şi înţelegerii intre naţiuni. In cadrul discuţiei, a fost re­levat rolul Asociaţiei de prie­­­­tenie Pakistan—România , în promovarea relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, pen­tru o mai bună cunoaştere re­ciprocă, întrevederea s-a desfășurat intr-o atmosferă de caldă cor­dialitate. IMAGINI EROICE CARE AU RAMAS ÎN MEMORIA POPORULUI NOSTRU TINERI MUNCITORI DE LA ÎNTREPRINDEREA „VULCAN“ DESPRE OPERA „BALCESCU“ DE CORNEL TRAILESCU „AM CUNOSCUT NU NUMAI UN EROU, CI UN MOMENT EROIC DIN ISTORIA POPORU­LUI NOSTRU" Tăblică Gheorghe, lăcătuș mecanic-montaj armături . Băl­cescu este primul spectacol de, operă" pe care l-am văzut ; aş putea spune că această lucrare înseamnă pentru mine descope­rirea operei. După Bălcescu m-am­ mai dus la operă de trei ori şi, în­­plus, la „baletul. Esmeral­da, la Andrea Chenier şi la Lu­cia di Lammermoor. Voi con­tinuă să merg ori de cite ori mi se va ivi prilejul. Vă spun că vizionarea spectacolului cu Bălcescu a fost „pentru mine și colegii mei,de muncă un eveni­ment. La început, cam pină la jumătatea primului act, urmă­ream mai greu muzica. Ne ui­­­tam la actori, la costumele lor, la­­ decoruri, încetul cu încetul,­­pe­ măsură ce „recunoşteam pe scenă personaje cunoscute, fi­gurile revoluţionarilor paşop­tişti Eliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Al. Russo, Vasile Alecsandri, C. Ne­­gruzzi, aşa cum ii ştiam din fo­tografiile manualului de istorie sau română, am devenit tot mai atenţi la dialoguri, la­­desfăşu­rarea acţiunii, din fiecare scenă. Avîn­­d încă proaspete cunoştin­ţele învăţate , la şcoală, urmă­ream cu interes să descoperim — transpuse pe scenă în haină artistică­­— datele, faptele­ şi e­­venimentele­­din acea perioadă istorică. Desigur, am înţeles că nu puteau fi aduse pe­ scenă toate aspectele, toată revoluţia de la 1848, dar m­ ne-am dat sea­ma că scenariul a selectat ele­mentele semnificative ale mo­mentului, oferindu-ne o imagi­ne fidelă, convingătoare, evo­­cindu-l pe Bălcescu dar şi în­treaga epocă cu marile sale probleme politice şi sociale. Cel mai mult , m-au impresionat pe mine scenele in care conducă­torii luau decizii hotărîtoare pentru mersul şi victoria revo­luţiei. De asemenea, mi-au plă­cut scenele în care revoluţiona­rii patrioţi ii înfruntau pe fa­narioţi cu toată demnitatea. In aceste momente muzica era a­­vintată, plină de „forţă, de opti­mism, îţi transmitea­ fiorul’ lup­tei, tensiunea conflictului, a­­nunţa părea mari­­ evenimente viitoare. în , momentul culmi­nant al revoluţiei m-am sim­ţit, pur şi simplu, şi eu parti­cipant, la bătălie. Ţapardel, Gheorghe, cazangiu — cazangerie II . In spectacol. Bălcescu a fost redat in toată complexitatea­ personalităţii lui de cărturar. ; de.: luptător ipatriot şi de om frămintat de senti­mente . o­meneşti, , însufleţit de_ dorinţa de a contribui la. lumi­narea poporului, la întărirea şi dezvoltarea­­naţiunii,­ chinuit de boală şi de dorinţa de a-şi ter­mina lucrările începute. In a­­ceastă viziune eroul mi-a apă­rut mai umanizat, nu cu o fi­gură austeră, gravă, înăsprită de vreme, statuar, aşa cum ni-l prezintă de obicei cărţile de is­torie. Personajul m-a impre­­sionat şi m-a apropiat de el. Scena din final — în care Băl­cescu bolnav, ros de amărăciu­nea exilului, mistuit de dra­goste fierbinte­ pentru ţară, se întoarce din străinătate sperînd că va fi primit în patrie, fără ca acest lucru să i se admită — m-a impresionat profund. A­­dică, a fost posibil ca patria însăşi —­ întruchipată de Băl­cescu — să nu fie primită la ea acasă ?.­ Muzica este foarte me­lodioasă, plină de tristeţe şi me­lancolie, cu părţi cînd învolbu­rate, cinci lente. Am recunos­cut cu bucurie — şi, ,vă spun, cu orgoliu „nu , această parte Discuție consemnată de ALINA POPOVICI (Continuare în pag. a ll-a) UN CALENDAR DE MUNCĂ BOGAT, HOTĂRÎTOR PENTRU SOARTA RECOLTELOR Relatări din judeţele Argeş, Botoşani, Ialomiţa, Alba şi Iaşi ÎN PAGINA A 2-A COSTEŞTI 1976 Relatare de la festiva­lul tineretului hunedo­­rean în cadrul căruia „Scînteia tineretului" a prezentat primul spectacol din ciclul de evocări : „EA TRECUTU-ŢI MARE, MARE VIITOR!“ Ciula corul şi fanfara Şcolii militare de ofiţeri din Sibiu „Dorurile străbunilor" : teatru istoric, interpretat de studenţii bucureşteni Secvenţa din recitalul susţinut de Dumitru Fărcaş

Next