Scînteia Tineretului, iulie 1976 (Anul 32, nr. 8432-8458)
1976-07-01 / nr. 8432
"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 In timp ce unii îşi dublează angajamentele, alţii... uită de ele în vederea generalizării iniţiativei recomandate de Congresul al X-lea al U.T.C., „Fiecare tînăr al satului, participant activ la dezvoltarea şi consolidarea economică a unităţilor agricole“, Comitetul judeţean Ialomiţa al U.T.C. şi-a stabilit o serie de obiective menite să ducă la antrenarea, intr-o mai mare măsură, a tinerilor de la sate, a membrilor organizaţiilor U.T.C. la realizarea importantelor sarcini ce revin agriculturii în acest cincinal. Notăm între acestea : luarea în acord global de către comitetele comunale U.T.C., în afara activităţilor desfăşurate de tineri la C.A.P., a unei suprafeţe de 400 hectare cu porumb ; amenajarea pentru irigaţii a peste 1 000 hectare ; redarea în circuitul agricol a 150 hectare teren ; calificarea a 140 tineri motopompişti ; permanentizarea a 300 tineri în echipele speciale pentru irigaţii şi multe altele. Acum, cînd au trecut mai multe luni de la asumarea acestor angajamente, am efectuat un raid prin cîteva unităţi agricole pentru a vedea stadiul înfăptuirii unuia din principalele obiective ale acestui angajament : întreţinerea celor 400 hectare luate în acord global. Uteciştii din comuna Scînteia au luat în acord global 4 hectare de porumb. Pe baza înţelegerii cu preşedintele C.A.P., Ştefan Florea, ei şi-au propus să efectueze toate lucrările, începînd cu aratul, semănatul şi terminînd cu recoltatul, prin forţe proprii. Astfel, mecanizatorii Nicolae Radu, Stan Baltă, Constantin Nae au executat toate operaţiile mecanice. La această dată şi praşila a treia este efectuată pe întreaga suprafaţă. O precizare, făcută de Ion Chioreanu, secretarul comitetului comunal al U.T.C. : „Absolut toate lucrările mecanizate au fost executate în timpul liber, în ferestrele dintre ploi, noaptea la lumina farurilor, numai cu combustibil economisit de tinerii noştri. Suntem, de asemenea, la zi şi cu lucrările manuale. Pe majoritatea tarlalelor la C.A.P., abia s-a început praşila a treia, în vreme ce noi am şi încheiat-o. Peste citeva zile o vom începe şi pe a patra. Vrem să ne respectăm angajamentul luat de a realiza 5100 kilograme porumb boabe la hectar în loc de 4 200 cit avem planificat“. Aceeaşi activitate susţinută a uteciştilor şi in comuna Lupşa-RAIOAN UNITATI AGRICOLE DIN JUDEŢUL IALOMIŢA PRIVIND MODUL IN CARE ORGANIZAŢIILE U.T.C. SE PREOCUPĂ DE EXECUTAREA LUCRĂRILOR LUATE IN ACORD GLOBAL nu. Dacă anul trecut organizaţia U.T.C. luase in acord global 5 hectare de pe care au recoltat, în medie, 5 200 kg porumb boabe la hectar, acum ei şi-au dublat suprafaţa. Cu experienţa acumulată in ceea ce priveşte organizarea, repartizarea oamenilor pe lucrări şi sectoare, dar şi prin îndemînarea căpătată de tinerii mecanizatori Mihai Filipescu, Nicolae Ciocan, cooperatorii Vasile Cristache, Rodica Ene, cărora li s-au alăturat elevii şi cadrele didactice, ei reuşesc să fie în avans cu lucrările pe toate cele 10 ha. C.A.P. Valea Ciorii. „La noi e o situaţie mai aparte, ne spune Valeria Vodă, secretara comitetului comunal U.T.C. Tinerii au luat in acord global suprafeţe mai mari decit cele prevăzute. De aceea, din zori şi pînă in, noapte, ei sunt la cîmp. Cînd putem să-i mai luăm şi la întreţinerea celor 3 hectare luate in acord global de către comitetul comunal U.T.C. ? Am hotârit totuşi ca această suprafaţă să nu rămînă la voia intimplării, de aceea întregul birou al comitetului nostru s-a angajat la efectuarea lucrărilor. Acum porumbul arată frumos şi promite peste 5 000 kg boabe la hectar“. Dacă in organizaţiile amintite, precum şi in cele din Amara, Căzăneşti, Dorobanţu, Slobozia, Călăraşi tinerii depun eforturi susţinute pentru a efectua la timp şi de calitate lucrările de întreţinere pe suprafeţele luate în acord global (suprafeţe cuprinse între 3 şi 20 ha), nu acelaşi lucru se poate spune despre comitetele comunale U.T.C. din Ciocăneşti şi Mihail Kogălniceanu unde, cu toate că aici îşi desfăşoară activitatea un mare număr de tineri, membri ai organizaţiei U.T.C., aceştia nu sunt antrenaţi in realizarea obiectivelor propuse. Secretarii organizaţiilor U.T.C. s-au mulţumit doar să-şi ia angajamente, pe care, ca şi in anul trecut, le-au uitat, undeva, prin sertare. Ca urmare, şi în acest an, cele 5 ha luate în acord global de cele două comitete comunale U.T.C. au trebuit să fie redistribuite altor cooperatori. In această situaţie, apare firească întrebarea : despre ce fel de eficienţă a muncii de îndrumare şi control mai poate fi vorba, din partea activiştilor U.T.C. care au răspuns de aceste comune, din moment ce, practic, asemenea obiective importante au fost abandonate ? Acum este ştiut, în acest an, nu mai pot fi luate suprafeţe în acord global. Asta nu înseamnă însă că organele şi organizaţiile comunale U.T.C. de aici, secretarii acestora, uteciştii, toţi tinerii satului trebuie să aştepte noi indicaţii, noi măsuri. Secerişul, strînsul furajelor, recoltatul fructelor sînt tot atitea domenii unde ajutorul lor poate şi trebuie să fie de mare folos. DUMITRU DUCA Primele zile din bătălia griului 9 SIBIU De două săptămîni tinerii de la întreprinderea mecanică Mîrşa, Avrig, se află în fruntea acţiunii de muncă patriotică declanşată pe tarlalele C.A.P. Avrig. Zilnic, între 60 şi 150 de tineri execută lucrări de prăşit porumb şi cartofi. Bilanţul acestor două săptămîni este următorul : 95 ha porumb şi 15 ha cartofi prăşite în cele mai bune condiţii de colectivul de utecişti din rîndurile căruia se remarcă Ioan Vintilă, Iacob Duţă şi Dumitru Ciobanu. (AUREL BADIU). P OLT Pentru valorificarea superioară a suprafeţelor de teren din gospodăriile personale, în această perioadă au fost organizate în judeţ acţiuni de plantare a legumelor, pomilor fructiferi şi viţei de vie, acţiuni in cadrul cărora s-au evidenţiat tinerii din comunele Gostavăţu, Tia Mare, Giuvăreşti, Pleşoiu şi Grădinari. (DUMITRU FUGARU). MOTIVUL ARDERII - METAFORA VIE A ORAŞULUI N. Mărculescu : După război, spre Hunedoara s-au îndreptat, din toate colţurile ţării, ca spre legendarul Eldorado, mii de bărbaţi sperind că vor descoperi ţărimul fericirii din visurile copilăriei. Au dat insă peste un orăşel inundat de noroaie şi fum, pierdut în întuneric de unde linia ferată nu ducea nicăieri. Cu toate acestea, bărbaţii nu l-au părăsit pentru că Hunedoara dispune de fintini cu apă vie din care dacă bei nu mai pleci niciodată. Fără să observe, au zidit ei oraşul fericirii muncind pe schele, imnfruntind dogoarea cuptoarelor. Eugen Evu : In urmă cu vreo două decenii, Nicuţă Tănase a scris citeva cărţi inspirate din viaţa Hunedoarei care se citeau, şi se citesc încă, pentru umorul lor remarcabil, pentru exotismul ce nimbează personajele. Vasile Nicorovici a publicat „400 de zile în oraşul flăcărilor“ care rămine, după părerea mea, cea mai reuşită carte de reportaje despre „cetatea de foc“. Urmează romanele ,,in umbra stăpînului“ şi „Şansa“ de Iosif Lupulescu, Focul“ de Mihai Garanfil şi altele care reflectă eroismul şi omenia celor care, la naşterea republicii, au venit aici ca să ridice cetatea de scaun a oţelului românesc. Neculai Chirica : L-aş mai aminti pe Nicolae Balşan, prozator deosebit de viguros, ai cărui eroi şi subiecte sunt,in marea lor majoritate, inspirate din viaţa oraşului, a combinatului în care a lucrat o lungă perioadă de timp. Valentina Mătuşa : Referindu-ne la scriitorii localnici trebuie să evidenţiem bogata activitate a cenaclului „Flacăra“ care reuneşte poeţi şi prozatori de valoare : Iv. Martinovici, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, Eugen Evu, Ioan Evu, Valeriu Birgău etc. Ei se hrănesc cu nesaţ din bogata tradiţie clasică, dar concomitent dovedesc o adincă preocupare faţă de actualitate, realizînd o lucrare vastă şi diversificată (vezi culegerile antologice: „Luceferi de metal“, „însemne noi pe vatră veche“, „Pasărea de foc“ ş.a.) care reflectă cu acuitate realitatea specifică a locului şi epocii. In poezie transpare pregnant motivul arderii, metaforă vie a acestui oraş. Nicolae Gastone: Şi Teatrul de revistă işi trage seva din izvoarele cu apă vie ale Hunedoarei. Prin intermediul poeziei, prozei, dansului şi muzicii ciităm împlinirile ei de fiecare zi, frumuseţea bărbătească a muncii de aici. Mai in glumă, mai in serios, le arătăm insă oamenilor şi metehnele fie care suferă, neajunsurile pe lingă care nu se poate trece. Revista ii face să rîdă, dar în acelaşi timp şi să reflecteze serios la ceea ce mai au de îndreptat în viaţa de zi cu zi. , SA NE RECUNOAŞTEM NU PRIN UNEALTA PE CARE O ŢINEM IN MINA, CI PRIN GÎNDURILE CARE NE FRAMINTA* * Radu Ciobanu : Cindva, Ştefan Tripşa a fost rugat să spună ce cărţi i-au plăcut mai mult. A enumerat o serie de titluri dar, printre ele figurau puţine lucrări inspirate din viaţa Hunedoarei. De ce ? Pentru că nu se prea recunoaştea în ele, chiar dacă unele personaje, erau îmbrăcate ca el, vorbeau ca el, încercau să gîndească ca el... Tripsa a amintit operele in care s-a regăsit cu problemele, zbuciumul şi căutările sale. Nu este suficient să ţinem aceeaşi unealtă în mină pentru a spune că ne asemănăm. Eroii trebuie să se recunoască, înainte de toate, prin gîndurile care-i frămîntă, prin conştiinţa şi întrebările pe care şi le pun. Aici sînt vulnerabile , creaţiile despre Hunedoara , reţin doar aspectele de suprafaţă ale muncii şi vieţii siderurgiştilor. Liviu Iacoboni : Meseria de oţelar este folosită deseori ca pretext pentru declanşarea unor ample dezbateri. Necunoscind adevăratele frămîntări ale oamenilor care zămislesc oţelul, scriitorii, dramaturgii, creatorii de film îşi populează operele, la fiecare pas, cu furnale, oţelării, şi... fum, convinşi fiind că numai în acest fel hunedorenii se vor recunoaşte în creaţiile lor. Cu „sprijinul“ lor, Hunedoara şi-a cîştigat nedorita faimă de oraş al fumului şi al muncii trudnice, imagine care îi înspăimîntă pe unii tineri de astăzi. Valeriu Birgău : Nu-i putem cere scriitorului să deprindă meseria despre care scrie, dar trebuie sâ-i cerem să cunoască psihologia omului, mediul in care acesta trăieşte, relaţiile specifice care apar in acel mediu. Aşa cum pentru muncitori există locuri de muncă specifice, pentru scriitori există medii specifice. Cunoaşterea lor nu se realizează insă in 3 zile cu delegaţie de la Uniunea Scriitorilor... Constantin Palea : Unele lucrări n-au trecere la public deoarece autorii lor nu-i cunosc pe hunedoreni, n-au descifrat mutaţiile profunde petrecute în psihologia şi conştiinţa lor : oţelarul de astăzi nu mai este dur, mereu încruntat, ca odinioară, pentru că însăşi profesia sa nu mai este dură. Ştefan Tripşa : Faima Hunedoarei au sporit-o, de bună seamă, şi scriitorii, pictorii, muzicienii care-şi au gramul lor de aur în steluţa pe care a cucerit-o Combinatul odată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Concetăţeanul meu de astăzi este dornic să cunoască şi să stăpînească cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, este preocupat de creaţie. Aceste aspecte au cam scăpat scriitorilor. Uneori ei vin la Hunedoara numai pentru a se fotografia în faţa cuptoarelor, alături de topitori, crezind că dacă posedă un document atît de grăitor li se iartă orice stîngăcie literară. Unii obişnuiesc chiar să-şi aşeze poza în fruntea volumului pentru a nu exista dubii. Radu Ciobanu : E adevărat că siderurgistul trăieşte intr-un cerc profesional închis dar el trăieşte intr-un cerc spiritual foarte larg, aria spirituală a întregii ţări. Pe el nu-l interesează numai propriile sale preocupâri, ci şi lupta, năzuinţele, aspiraţiile oamenilor muncii din toate domeniile de activitate. ARTA NU SE NAŞTE DIN ARTA, CI DIN VIAJA Ernest Kovács : împreună cu sculptorul Ioan Şeu am realizat basorelieful de la intrarea in combinat care încearcă să reflecte, pe de o parte, eroismul muncii de fiecare zi al oţelarilor, iar pe de alta, un istoric al siderurgiei hunedorene. Ne-am întrebat dacă să facem un portret după chipul unui oţelar anume ori redăm ceea ce noi credem că înseamnă spiritul renascentist al omului contemporan ? Am optat pentru a doua soluţie. Calitatea oţelului , s-a îmbunătăţit simţitor in ultimii ani pentru că s-a îmbunătăţit simţitor calitatea oamenilor care-l elaborează. Dacă artistul nu observă acest salt, nu poate crea o operă durabilă. Ioan Şeu : Arta nu se naşte din artă, ci din viaţă. Ştefan Tripşa : In romanul „Focul“ Mihai Caranfil descrie un episod semnificativ din activitatea mea. După carte s-a turnat filmul Un zimbet pentru mai tîrziu care a apărut, totuși, înaintea romanului. Actorul care l-a interpretat pe maistrul hunedorean n-a făcut insă nici cea mai mică tentativă de a-1 intilni, de a-i cere un sfat. Şi s-au cunoscut la premieră cînd rolul era... jucat ! Constantin Palea : Necunoaşterea realităţii poate avea efecte dintre cele mai hazlii. In 1964 cineva scria despre un fapt de eroism petrecut la cocserie. Ca să salveze nu ştiu ce maşini, un muncitor a trecut, se zicea, printr-un cuptor încins. In realitate, asta era imposibil ! Citind povestirea toată lumea a rîs. „Eroul“ nostru s-a simţit extrem de stînjenit, mai ales cind a venit o delegaţie de la minister ca să-l cunoască. Scriind despre fapte pe care nu le cunoşti, eşti obligat să confecţionezi drame imaginare, eroi falşi. Ştefan Tripşa : Port corespondenţă cu creatori din întreaga ţară. Recent, un poet din Ploieşti m-a rugat să-mi spun părerea despre poeziile pe care mi le-a trimis. Le-am citit cu atenţie, am cerut şi părerea altora, apoi am dat tinărului un răspuns. N-ar fi rău ca şi scriitorii hunedoreni să ne mai întrebe din cînd in ciud ce părere avem despre operele lor. Radu Ciobanu : Oţelarul este redat în unele scrieri schematic, simplist, acţionind aproape exclusiv in perimetrul producţiei unde recoltează numai succese. In viaţă lucrurile nu se intimplă, insă, totdeauna aşa. Ca orice om, trece şi el prin greutăţi, înregistrează eşecuri. Este condamnabilă tendinţa de a înfăţişa realitatea în negru, dar nu poate fi înţeleasă nici dorinţa unora de a o înfrumuseţa cu orice preţ : omul trebuie să fie prezentat aşa cum este, cu bucuriile şi necazurile sale, cu izbinzile şi infringerile pe care le înregistrează. Constantin Diaconescu : E- xistă şi la Hunedoara oameni care nu-şi fac datoria, care bat străzile fără să muncească, paraziţi. .Nu-mi amintesc să fi citit vreo carte care să-i satirizeze. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Aşa cum doctorul face operaţia pe viu, ar trebui ca şi Scriitorul să ardă cu fierul roşu, fără milă, moravurile rele, pentru că numai in acest fel ne vom putea educa în spiritul normelor comuniste de muncă şi viaţă. NE-AM FĂCUT BĂIEŢI MARI DAR... CINE NE VEDE ? Ioan Clep : Nicuţă Tanase, Nicorovici, Lupulescu ş.a. au scris pe vremea părinţilor noştri. Generaţia de astăzi este, ,într-o măsură, neglijată. Ne-am făcut băieţi mari, cum ar zice Nicuţă Tanase, dar... cine ne vede ? Ştefan Tripşa : Nu ne este indiferent cum îi creştem pe tinerii care vor forma societatea de mîine. Literatura, arta, muzica pot şi trebuie să modeleze oamenii, să-i transforme în asemenea oameni capabili să fie la rindul lor educatorii altora, ai generaţiilor care vin. O misiune atît de nobilă n-o poate îndeplini decit o literatură care se adapă la izvorul realităţii, care aduce în prim-plan pe făuritorii bunurilor materiale şi spirituale. Constantin Diaconescu : Deşi despre Hunedoara de odinioară s-a scris mult, n-ar fi rău să se mai scrie. Tinerii nu ştiu cum a fost în trecut, adoptînd uneori o atitudine de indiferenţă faţă de strădaniile părinţilor. Căci indiferenţa nu defineşte neapărat un profil negativ : este şi o formă a necunoaşterii. Sigur, mulţi cred că este normal să li se spună şi la 30 de ani „dragul mamii“ ori „dragul tatii“. Odată m-am întrebat : „de ce fug unii dintre ei de munca direct productivă, de ce vor să se facă, aproape toţi, ingineri, medici, profesori ? Răspunsul mi l-au dat unele cărţi şi filme pe care le-am vizionat: de la maiştri în jos, nu mai prea există maşini ! Ştefan Tripşa : Este destul de răspindită părerea că muncitorul nu poate savura opera de artă. Elevii unei şcoli din Hunedoara mi-au dăruit mai multe picturi pe care le-am expus în oţelărie. Topitorii au rămas entuziasmaţi. Dacă aş fi procedat la fel cu unele pînze pe care le-am mai văzut prin galerii, cred că oţelarii mei le-ar fi ocolit. Sînt de acord că arta plastică este înţeleasă mai greu pentru că operează cu noţiuni abstracte, dar de aici şi pînă la a nu înţelege o iotă e un drum prea lung. Constantin Palea : Literatura noastră clasică şi-a păstrat frumuseţea pentru că este inspirată din tumultul vieţii. Despre unele lucrări din literatura contemporană nu se poate spune acelaşi lucru. Intr-o zi mi-a căzut in mină o poezie publicată într-o revistă literară. Am stat o noapte ca să descifrez. Am încercat cu dicţionarul dar tot degeaba ! M-am adresat revistei respective cu rugămintea să mi-o tălmăcească. Am primit următorul răspuns: „Scrisoarea dumneavoastră a fost înmînată autorului“. N. Mărculescu : Aceste poezii încifrate îţi alungă gustul de lectură. Se folosesc atitea neologisme, termeni tehnici şi chiar cifre incit nu poţi descifra textul decit cu ajutorul dicţionarului, deşi limba noastră cea de toate zilele, moştenită de la moşi-strămoşi a dovedit de atitea ori că poate reda sentimentele cele mai alese. Desigur, discuţia ar putea continua : hunedorenii au multe de spus, după cum se vede, despre ceea ce se scrie, se pictează, se compune, despre opera de artă contemporană. Ei sînt gata să intre în dialog cu oricine dorește să le cunoască părerea, spun deschis ceea ce cred, căci socotesc că singurul lucru jignitor este ascunderea adevărului, ocolirea neîmplinirilor sau trecerea sub tăcere a valorilor, a izbînzilor. Dezbaterile in jurul mesei rotunde au fost îngreunate de necunoaşterea tuturor operelor inspirate din viaţa Hunedoarei. Multe romane, cărţi de reportaje, filme, lucrări de artă plastică sunt necunoscute la Hunedoara. Popularizarea lor nu se face sistematic, organizat. Unii tineri de-abia acum au descoperit că un oraş funcţionează cenaclul „Flacăra“ (care a împlinit de curind 20 de ani de existenţă), au aflat de apariţia volumului antologic „Pasărea de foc“, publicat sub egida cenaclului. Unele scrieri, cum e de pildă, volumul de reportaje „Sufletul focului“, apărut in 1974, nici n-a ajuns la biblioteca municipală iar altele — „Focul“ de M. Caranfil, „In umbra stăpînului“ și „Şansa“ de Iosif Lupulescu — au fost procurate intr-un număr insuficient de exemplare. Iată, aşadar, un paradox : Huinedoreanul doreşte să se scrie mai mult despre el dar citeşte foarte puţin din ceea ce se scrie. ALEX. BALORADEAN OPERA DE ARTĂ FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EROII CARE AU LA HUNEDOARA, CU ŞI DESPRE OAMENII OTELULUI ★ DIN BILANŢUL MUNCII PRIMULUI SEMESTRU Indeplinindu-şi înainte de termen sarcinile planului semestrial, oamenii muncii din industria judeţului Ol au înregistrat o producţie globală industrială suplimetrră in valoare de peste 100 milioane lei. Sporul de producţie a fost realizat, aproape integral. Pe seama creşterii productivităţii muncii, ale cărei prevederi au fost depăşite cu 1 740 lei pe fiecare angajat. Industria judeţului Caraş- Severin păşeşte în a doua jumătate a anului cu un spor de producţie de peste 50 milioane lei, faţă de sarcina planificată. Au fost livrate economiei naţionale, in plus faţă de prevederi, peste 20 000 tone produse siderurgice, mai multe motoare diesel, turbine hidraulice, macarale-turn, cherestea de răşinoase şi alte produse. În acelaşi timp industria judeţului a exportat diferite utilaje şi construcţii metalice boghiuri de locomotive, mobilă şi alte produse a căror valoare depăşeşte cu 4 milioane Iei valută planul semestrial. Mai mult de 80 la sută din acest spor s-a obţinut ca urmare a creşterii productivităţii muncii, indicator care in prima jumătate a lui 1978 a fost depăşit cu mai mult de 700 lei pe lucrător. Minerii exploatării carbonifere Leurda, unitatea cu cele mai bune rezultate economice din sectorul carbonifer al judeţului Gorj, au extras în plus, în primul semestru, 135 000 tone lignit, cantitate ce întrece de peste trei ori prevederea din angajamentul anual. După cum ne-a precizat ing. Ion Crivăţ, directorul unităţii, depăşirea producţiei a fost însoţită de creşterea cu peste 15 la sută a randamentului mediu pe Post, de obţinerea suplimentară a unui volum de economii la cheltuielile materiale în valoare de peste 3 milioane lei. Fotó : GHEORGHE CUCU 1 O GENERAŢIE DE IERI FOARTE DOTATĂ PENTRU CREAŢIE ŞTIINŢIFICA ŞI TEHNICĂ“ Am aşteptat o nouă ediţie a examenului de stat ca să revin la o intilnire cu prof. dr docent Traian Demian, să-l întreb dacă-şi menţine părerea despre promoţia 1975 pe care exact cu un an in urmă mi-a prezentat-o ca fiind cea mai bună serie. ,,Ce mai fac foştii dv. studenţi, tovarăşe profesor ? V-au îndreptăţit părerea bună despre ei ?“ „Unii, de fapt cei mai mulţi, da, alţii încă mai tatonează terenul afirmării“. „Mi-amintesc un nume, Dan Anghelescu, care a luat 10 cu un proiect propus spre brevetare. Se spunea în referatul asupra lucrării că pneuautomatica românească cîştigă prin această lucrare, care propunea soluţii şi principii constructive noi, că elemente ale lucrării sunt realizate la nivel de prototip şi experimental“. ..Anghelescu n-a confirmat încă să se fi ridicat la nivelul lucrării sale, pe merit elogiată. Şi în producţie, ca şi în facultate, trebuie să recurgem la o pedagogie a răbdării. Unii tineri au afirmări şoc, spectaculoase, se impun producţiei imediat, chiar fără să fi dovedit — ca Anghelescu, de pildă — calităţi extraordinare, însă acestora producţia, contactul cu realitatea practică le „dezleagă“ ideile novatoare, îi incită să se afirme. Cu tineri ca Anghelescu trebuie să avem răbdare şi să le mai dăm răgaz, să-i facem să nu-şi piardă încrederea în calităţi odată confirmate. Oamenii nu pot fi uniformizaţi nici in acest plan al duratei timpului in care se impun ca valori ; nu trebuie însă nici lăsaţi să dormiteze după un succes, dacă sunt mai înceţi în privinţa materializării ideilor, trebuie împinşi, ambiţionaţi. Zilele trecute a venit la mine un alt absolvent din seria 1975, Cristian Crăciunescu, să-mi arate brevetul obţinut pentru lucrarea lui din studenţie, pentru care catedra noastră a girat. Ei lucrează la Fabrica de echipamente periferice. Ieri şi-a susţinut proiectul de diplomă Dan Stamate , aparatul realizat de el n-a sosit încă de la Moscova, unde a fost trimis la un concurs internaţional de creaţie tehnică organizat pentru tineri din ţările socialiste, fiind laureat, ca şi o altă lucrare trimisă tot de un student al nostru. Tot ei au obţinut şi cele două premii doi — premiul întii neacordîndu-se — la Expoziţia naţională de creaţie studenţească 1976, de la Timişoara. Aparatul lui Stamate poate fi verificat în producţie fiind contractat de unităţi industriale“. „De unde vine, tovarăşe profesor, această extraordinară poftă de creaţie, de nou „Cred, în primul rând, că ea vine din încrederea cu care sunt încurajaţi , li se sugerează să fie cineva înainte chiar de a fi cineva în profesie. Ieri am primit din partea întreprinderii de materiale de construcţii „7 Noiembrie“ o adresă prin care aceasta solicită proiectul de diplomă al studentului Mihai Musceleanu, pentru a-i aplica in producţie. Catedra deţine multe asemenea adrese de la întreprinderi care află de lucrări ale studenţilor noştri şi se interesează de ele. Unele lucrări sunt cerute pentru aplicare, altele pentru idei, şi nu mi se pare puţin nici faptul că o întreprindere solicită lucrări studenţeşti pentru idei de la care să pornească în materializarea unor soluţii tehnice noi. Există o vădită sensibilizare a întreprinderilor pentru ceea ce realizează studenţii “ ...în acest moment, in faţa comisiei se află Sorin Micloş. Proiectul lui are ca moto citeva rinduri scrise de un profesor din Londra, care, vizitind Politehnica in luna aprilie şi prezentindu-i-se lucrarea studentului, a apreciat-o ca situindu-se „la un înalt standard de realizare“. Ii observ susţinindu-şi cu multă siguranţă proiectul. „Cum explicaţi această siguranţă de sine, tovarăşe profesor .Prin competenţă. Tinărul îşi stăpineşte bine domeniul, şi asta îi dă siguranţă. Contează foarte mult ce anume ii aduce pe aceşti tineri spre profesie. Or, la noi vin tineri foarte buni pe care un anumit fler ii conduce spre acea profesie în care se pot lansa. Realitatea este că o bună alegere de profesie poate face minuni. Ei au un fond foarte bun, vin poate spre anumite specializări cu timiditate, dar cu pasiune şi interes şi cei mai mulţi îşi fac studiile cu eleganţă, frumos, au ani de facultate normali, nu cu dări înapoi, iar progresele se așază în ceva durabil. Cînd sînt mai mici — poate părea ciudat ce vă spun acum — unii privesc profesia mai comercial, dar pe măsură ce o cunosc se pasionează, se dăruiesc cu totul, devenind mai important ce fac, ce vor face decit unde vor face, cit vor cîştiga. Depinde mult de profesori dacă aceştia ştiu să-i determine să se pasioneze, dacă cred în propriii lor studenţi. Şi noi credem in ei, dovadă că nu-i lăsăm să-şi facă o studenţie pe buchea cărţii, ci ii punem permanent la treabă. Ei au o mare capacitate de a combina şi combină idei, soluţii la care nu te aştepţi că ar putea fi comutate. Mintea lor este foarte proaspătă pentru descoperiri. Tocmai de aceea le oferim posibilitatea să lucreze foarte mult în timpul practicii. Am observat însă că unora nu le ajunge acest timp — e vorba mai cu seamă de studenţii antrenaţi in contracte ori in lucrări proprii de cercetare. Pentru aceştia am lăsat liber atelierul de mecanică fină o zi pe sâptămină“. „Aţi vorbit numai despre calităţile promoţiei , n-aţi observat la ea şi defecte?" „Nu le-aş numi defecte, ci doar caracteristici temporare care ţin de vîrstă. E vorba de puţină infatuare. Consideră că lumea e a lor, şi a lor este, căci ei reprezintă viitorul. Profesorii ii tratează ca egalii lor, au foarte mare încredere în ei şi le spun că vor deveni foarte buni ingineri, foarte buni cercetători şi organizatori. Nu trebuie să ne facem că nu observăm ceea ce este bun şi foarte bun la studenţii noştri, dar, ca să nu-i împingem spre îngimfare, trebuie să fim foarte atenţi cu laudele. Cind spun aceasta, mă gîndesc la un exemplu de anul trecut. Un tînăr — nu are rost să dau numele — a studiat peste o sută de brevete pentru lucrarea lui, şi a ieşit intr-adevăr o lucrare foarte bună. La susţinere, a participat şi beneficiarul. In întreprinderea respectivă exista un utilaj pe care tinărul il proiectase altfel. Absolventul şi-a permis să afirme la susţinerea proiectului că utilajul întreprinderii nu face doi bani faţă de al său. Poate să fie aşa , adică ce a făcut el să fie mult mai bun, dar să aştepte verificarea, confirmarea, şi apoi să facă asemenea afirmaţii. E bine ca tinerii specialişti să intre in producţie crezind despre ei că sunt cineva, dar să nu uite că producţia, profesia, sunt mai dure decit studenţia, pun probleme mai grele, de încercare, chiar de tărie a nervilor, şi dacă nu sunt pregătiţi să accepte în continuare ideea că au de învăţat, pot capota. Şi mai există pericolul de a se considera frustraţi că nu sunt luaţi in seamă de la început ca nişte excepţii. Fiindcă, se ştie, în procesul muncii, există timp mai puţin pentru laudă. Să aibă deci răbdare să se afirme ca excepţii. Intr-un cincinal de anvergura celui pe care-l străbatem, sunt chiar obligaţi să se afirme astfel“. LUCREŢIA Iustig DIALOG, ÎN TIMPUL EXAMENULUI DE STAT, cu prof. dr. docent Traian Demian, şeful Catedrei de mecanică fină — Facultatea de mecanică — Bucureşti Dialog la lucrarea de diplomă Foto : O. PLECAN • Vrancea. Tinerii conducatori auto de la Autobaza Focşani au lansat iniţiativa „Fiecare conducător auto să depăşească ciclul de rulaj al anvelopelor cu 150 km“, ceea ce va avea drept urmare realizarea unui parcurs de peste 480 mii km peste sarcinile planificate, cu alte cuvinte, economii in valoare de 105 mii lei anual. (Constantin Croitorul. • Hunedoara. Echipele de tineri care au lucrat la Cuptorul nr. 1 al Uzinei de preparaţie Teliuc, scurtînd termenul de reparaţie a acestuia cu 48 de ore, au determinat obţinerea unei producţii suplimentare în valoare de 30 mii lei. (Ioan Groza). • Covasna. Duminică, în frumoasa staţiune montană Bálványos s-a desfăşurat tradiţionalul festival al cintecului, portului şi dansului popular organizat de Comitetul judeţean al U.T.C. in colaborare cu Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie socialistă la care au participat peste 2 000 de tineri. Au fost prezente in cadrul programului artistic formaţii din judeţele Covasna, Braşov, Bacău, Harghita, Buzău şi altele. (Uto Bela). • Galaţi. Casa de cultură a sindicatelor din Galaţi a găzduit o manifestare în premieră. Este vorba de prima ediţie a Festivalului filmelor de protecţia muncii realizate de cineamatori din 15 judeţe intitulat „Secunda 13“. Prin tematică (promovarea grijii faţă de om), dar şi prin nivelul artistic al peliculelor proiectate (folosirea unui limbaj cinematografic adecvat şi accesibil spectatorului), acest festival a stat sub semnul unor exigenţe majore. In concurs au fost înscrise 27 de filme albnegru şi color. Juriul, sub preşedinţia cunoscutului critic de artă Florian Potra, a acordat următoarele premii : Marele premiu şi titlul de laureat, cinecluburilor „C.F.R.“-Timişoara şi „Dunărea“-Galaţi ; premiul I. cineclubului sindicatelor C.F.R. „16 Februarie“-Timişoara ; premiul II. cineclubului ,,Cotidian“, Casa de cultură „Gh. Gheorghiu-Dej“ ; premiul III. cinecluburilor „Azotul“, Făgăraş şi „Start-film“, Roman ; menţiuni cinecluburilor „Didactica“, Galaţi şi „Amafilm“, Petroşani. (Vasile Caburgan). • Teleorman. In cadrul acţiunilor iniţiate de comitetele organizaţiilor U.T.C. pentru reducerea consumurilor de materii prime şi materiale, tinerii din întreprinderile de aparataje şi accesorii, Filatura de bumbac, de rulmenţi din Alexandria, „Textila“ Roşiorii de Vede, Combinatul de îngrăşăminte chimice, Tr. Măgurele, I.C.M. Teleorman, au raportat în contul economiilor de metal, bumbac şi materiale de construcţii suma de 750 mii lei. (Ion Zorilă). JOI I IULIE 1976 Brigăzile studenţeşti de răspindire a cunoştinţelor ateistştiinţifice in acţiune O astfel de brigadă am întilrnit-o zilele trecute in Ialomiţa. Solicităm citeva cuvinte conducătorului ei, tinărul Paul Rotaru, asistent universitar la Facultatea de filozofie din Bucureşti : — Brigada este alcătuită din studenţi de la filozofie, drept. A.S.E., naturale, istorie. Scopul ei ? Este vorba, ca să zic aşa, de un dublu câştig : pe de o parte ajutăm organizaţiile U.T.C. in munca politico-educativă, pe de altă parte, activitatea desfăşurată de studenţi este considerată şi ca practică de producţie. In legătură cu aceasta, reţinem cuvântul tovarăşului Radu Soare, secretar a! Comitetului judeţean Ialomiţa al U.T.C..: — Brigada ne este de un real sprijin. Ea va participa la intîlniri cu tineri de diferite virate şi profesii — elevi, muncitori, ţărani cooperatori, funcţionari — va avea, de asemenea, schimburi de experienţă cu activele noastre U.T.C. Vor fi astfel străbătute oraşele Slobozia şi Feteşti, localităţile Griviţa,mai. Smirna, Bucu, Ch. Lin . Valea Ciorii, Gh. Doja, Vlădeni, rednica, Făcăeoi, Jegăifa etc. Atenție deosebită vom acorda iorilor unde mai au ine*, o infența nedorită mvi- s'-»4'! religioase. LANDREITA