Scînteia Tineretului, iulie 1976 (Anul 32, nr. 8432-8458)

1976-07-01 / nr. 8432

"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 In timp ce unii îşi dublează angajamentele, alţii... uită de ele în vederea generalizării ini­ţiativei recomandate de Con­gresul al X-lea al U.T.C., „Fie­care tînăr al satului, participant activ la dezvoltarea şi consoli­darea economică a unităţilor a­­gricole“, Comitetul judeţean Ia­lomiţa al U.T.C. şi-a stabilit o serie de obiective menite să ducă la antrenarea, intr-o mai mare măsură, a tinerilor de la sate, a membrilor organizaţiilor U.T.C. la realizarea importante­lor sarcini ce revin agriculturii în acest cincinal. Notăm între acestea : luarea în acord global de către comitetele comunale U.T.C., în afara activităţilor des­făşurate de tineri la C.A.P., a unei suprafeţe de 400 hectare cu porumb ; amenajarea pentru irigaţii a peste 1 000 hectare ; redarea în circuitul agricol a 150 hectare teren ; calificarea a 140 tineri motopompişti ; perma­nentizarea a 300 tineri în echi­pele speciale pentru irigaţii şi multe altele. Acum, cînd au trecut mai multe luni de la a­­sumarea acestor angajamente, am efectuat un raid prin cîte­­va unităţi agricole pentru a ve­dea stadiul înfăptuirii unuia din principalele obiective ale aces­tui angajament : întreţinerea ce­lor 400 hectare luate în acord global. Uteciştii din comuna Scînteia au luat în acord global 4 hecta­re de porumb. Pe baza înţele­gerii cu preşedintele C.A.P., Ştefan Florea, ei şi-au propus să efectueze toate lucrările, înce­­pînd cu aratul, semănatul şi ter­­minînd cu recoltatul, prin forţe proprii. Astfel, mecanizatorii Nicolae Radu, Stan Baltă, Con­stantin Nae au executat toate o­­peraţiile mecanice. La această dată şi praşila a­ treia este e­­fectuată pe întreaga suprafaţă. O precizare, făcută de Ion Chio­­reanu, secretarul comitetului co­munal al U.T.C. : „Absolut toa­te lucrările mecanizate au fost executate în timpul liber, în fe­restrele dintre ploi, noaptea la lumina farurilor, numai cu com­bustibil economisit de tinerii noştri. Suntem, de asemenea, la zi şi cu lucrările­ manuale. Pe majoritatea tarlalelor la C.A.P., abia s-a început praşila a treia, în vreme ce noi am şi încheia­t-o. Peste citeva zile o vom în­cepe şi pe a patra. Vrem să ne respectăm angajamentul luat de a realiza 5100 kilograme po­rumb boabe la hectar în loc de 4 200 cit avem planificat“. Aceeaşi activitate susţinută a uteciştilor şi in comuna Lupşa-RAIO­AN UNITATI AGRI­COLE DIN JUDEŢUL IA­LOMIŢA PRIVIND MO­DUL IN CARE ORGANI­ZAŢIILE U.T.C. SE PRE­OCUPĂ DE EXECUTA­REA LUCRĂRILOR LUA­TE IN ACORD GLOBAL nu. Dacă anul trecut organizaţia U.T.C. luase in acord global 5 hectare de pe care au recoltat, în medie, 5 200 kg porumb boabe la hectar, acum ei şi-au dublat su­prafaţa. Cu experienţa acumula­tă in ceea ce priveşte organizarea, repartizarea oamenilor pe lucrări şi sectoare, dar şi prin îndemî­­narea căpătată de tinerii meca­nizatori Mihai Filipescu, Nicolae Ciocan, cooperatorii Vasile Cristache, Rodica Ene, cărora li s-au alăturat elevii şi cadrele didactice, ei reuşesc să fie în­­ avans cu lucrările pe toate cele 10 ha. C.A.P. Valea Ciorii. „La noi e o situaţie mai aparte, ne spune Valeria Vodă, secretara comite­tului comunal U.T.C. Tinerii au luat in acord global suprafeţe mai mari decit cele prevăzute. De aceea, din zori şi pînă in, noapte, ei sunt la cîmp. Cînd putem să-i mai luăm şi la în­treţinerea celor 3 hectare luate in acord global de către comi­tetul comunal­ U.T.C. ? Am hotârit totuşi ca această supra­faţă să nu rămînă la voia in­­timplării, de aceea întregul bi­rou al comitetului nostru s-a angajat la efectuarea lucrărilor. Acum porumbul arată frumos şi promite peste 5 000 kg boabe la hectar“. Dacă in organizaţiile aminti­te, precum şi in cele din Amara, Căzăneşti, Dorobanţu, Slobozia, Călăraşi tinerii depun eforturi susţinute pentru a efectua la timp şi de calitate lucrările de întreţinere pe suprafeţele luate în acord global (suprafeţe cu­prinse între 3 şi 20 ha), nu a­­celaşi lucru se poate spune des­pre comitetele comunale U.T.C. din Ciocăneşti şi Mihail Kogăl­­niceanu unde, cu toate că aici îşi desfăşoară activitatea un mare număr de tineri, membri ai organizaţiei U.T.C., aceştia nu sunt antrenaţi in realizarea obiectivelor propuse. Secretarii organizaţiilor U.T.C. s-au mul­ţumit doar să-şi ia angajamen­te, pe care, ca şi in anul trecut, le-au uitat, undeva, prin sertare. Ca urmare, şi în acest an, cele 5 ha luate în acord global de cele două comitete comunale U.T.C. au trebuit să fie redis­tribuite altor cooperatori. In a­­ceastă situaţie, apare firească întrebarea : despre ce fel de e­­ficienţă a muncii de îndrumare şi control mai poate fi vorba, din partea activiştilor U.T.C. care au răspuns de aceste co­mune, din moment ce, practic, asemenea obiective importante au fost abandonate ? Acum este ştiut, în acest an, nu mai pot fi luate suprafeţe în acord global. Asta nu înseamnă însă că or­ganele şi organizaţiile comunale U.T.C. de aici, secretarii aces­tora, uteciştii, toţi tinerii satu­lui trebuie să aştepte noi indi­caţii, noi măsuri. Secerişul, strînsul furajelor, recoltatul fructelor sînt tot atitea domenii unde ajutorul lor poate şi tre­buie să fie de mare folos. DUMITRU DUCA Primele zile din bătălia griului 9 SIBIU De două săptămîni tinerii de la întreprinderea mecanică Mîrşa, Avrig, se află în frun­tea acţiunii de muncă patrioti­că declanşată pe tarlalele C.A.P. Avrig. Zilnic, între 60 şi 150 de tineri execută lucrări de prăşit porumb şi cartofi. Bilanţul acestor două săptă­­mîni este următorul : 95 ha porumb şi 15 ha cartofi prăşite în cele mai bune condiţii de colectivul de utecişti din rîn­­durile căruia se remarcă Ioan Vintilă, Iacob Duţă şi Dumitru Ciobanu. (AUREL BADIU). P OLT Pentru valorificarea su­perioară a suprafeţelor de teren din gospodăriile perso­nale, în această perioadă au fost organizate în judeţ acţiuni de plantare a legumelor, pomi­lor fructiferi şi viţei de vie, acţiuni in cadrul cărora s-au evidenţiat tinerii din comunele Gostavăţu, Tia Mare, Giuvă­­reşti, Pleşoiu şi Grădinari. (DUMITRU FUGARU). MOTIVUL ARDERII - META­FORA VIE A ORAŞULUI N. Mărculescu : După război, spre Hunedoara s-au îndreptat, din toate colţurile ţării, ca spre legendarul Eldorado, mii de bărbaţi sperind că vor desco­peri ţărimul fericirii din visu­rile copilăriei. Au dat insă peste un orăşel inundat de no­roaie şi fum, pierdut în întu­neric de unde linia ferată nu ducea nicăieri. Cu toate acestea, bărbaţii nu l-au părăsit pentru că Hunedoara dispune de fin­­tini cu apă vie din care dacă bei nu mai pleci niciodată. Fără să observe, au zidit ei o­­raşul fericirii muncind pe sche­le, imnfruntind dogoarea cuptoa­relor. Eugen Evu : In urmă cu vreo două decenii, Nicuţă Tă­­nase a scris citeva cărţi inspi­rate din viaţa Hunedoarei care se citeau, şi se citesc încă, pen­tru umorul lor remarcabil, pen­­tru­ exotismul ce nimbează personajele. Vasile Nicorovici a publicat „400 de zile în oraşul flăcărilor“ care­ rămine, după părerea mea, cea mai reuşită carte de reportaje despre „ce­tatea de foc“. Urmează roma­nele ,,in umbra stăpînului“ şi „Şansa“ de Iosif Lupulescu, Focul“ de Mihai Garanfil şi altele care reflectă eroismul şi omenia celor care, la naşterea republicii, au venit aici ca să ridice cetatea de scaun a oţelu­lui românesc. Neculai Chirica : L-aş mai a­­minti pe Nicolae Balşan, pro­zator deosebit de viguros, ai cărui eroi şi subiecte­­ sunt,­in marea lor majoritate, inspirate din viaţa oraşului, a combina­tului în care a lucrat o lungă perioadă de timp. Valentina Mătuşa : Referin­du-ne la scriitorii localnici tre­buie să evidenţiem bogata acti­vitate a cenaclului­­ „Flacăra“ care reuneşte poeţi şi prozatori de valoare : Iv. Martinovici, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, Eugen Evu, Ioan Evu, Valeriu Birgău etc. Ei se hră­­nesc cu nesaţ din bogata tra­diţie clasică, dar concomitent dovedesc o adincă preocupare faţă de actualitate, realizînd o lucrare vastă şi diversificată (vezi culegerile antologice: „Lu­ceferi de metal“, „însemne noi pe vatră veche“, „Pasărea de foc“ ş.a.) care reflectă cu acui­tate realitatea specifică a locu­lui şi epocii. In poezie transpa­re pregnant motivul arderii, metaforă vie a acestui oraş. Nicolae Gastone: Şi Teatrul de revistă işi trage seva din iz­voarele cu apă vie ale Hune­doarei. Prin intermediul poezi­ei, prozei, dansului şi muzicii ciităm împlinirile ei de fiecare zi, frumuseţea bărbătească a muncii de aici. Mai in glumă, mai in serios, le arătăm insă oamenilor şi metehnele fie care suferă, neajunsurile pe lingă care nu se poate trece. Revista ii face să rîdă, dar în acelaşi timp şi să reflecteze serios la ceea ce mai au de în­dreptat în viaţa de zi cu zi. , SA NE RECUNOAŞTEM NU PRIN UNEALTA PE­­ CARE O ŢINEM IN MINA, CI PRIN GÎN­­DURILE CARE NE FRAMINTA* * Radu Ciobanu : Cindva, Şte­fan Tripşa a fost rugat să spu­nă ce cărţi i-au plăcut mai mult. A enumerat o serie de titluri dar, printre ele figurau puţine­­ lucrări inspirate din viaţa Hunedoarei. De ce ? Pen­tru că nu se prea recunoaştea în ele, chiar dacă unele perso­naje, erau îmbrăcate ca el, vor­beau ca el, încercau să gîndeas­­că ca el... Tripsa a amintit o­­perele in care s-a regăsit cu problemele, zbuciumul şi cău­tările sale. Nu este suficient să ţinem aceeaşi unealtă în mină pentru a spune că ne asemă­năm. Eroii trebuie să se recu­noască, înainte de toate, prin gîndurile care-i frămîntă, prin conştiinţa şi întrebările pe care şi le pun. Aici sînt vulnerabile , creaţiile despre Hunedoara , re­ţin doar aspectele de suprafaţă ale muncii şi vieţii siderurgiş­­tilor. Liviu Iacoboni : Meseria de oţelar este folosită deseori ca pretext pentru declanşarea unor ample dezbateri. Necunos­­cind adevăratele frămîntări ale oamenilor care zămislesc oţe­lul, scriitorii, dramaturgii, crea­torii de film îşi populează ope­rele, la fiecare pas, cu furnale, oţelării, şi... fum, convinşi fiind că numai în acest fel hunedore­­nii se vor recunoaşte în crea­ţiile lor. Cu „sprijinul“ lor, Hu­nedoara şi-a cîştigat nedorita faimă de oraş al fumului şi al muncii trudnice, imagine care îi înspăimîntă pe unii tineri de astăzi. Valeriu Birgău : Nu-i putem cere scriitorului să deprindă me­seria despre care scrie, dar tre­buie sâ-i cerem să cunoască psihologia omului, mediul in care acesta trăieşte, relaţiile specifice care apar in acel me­diu. Aşa cum pentru muncitori există locuri de muncă speci­fice, pentru scriitori există me­dii specifice. Cunoaşterea lor nu se realizează insă in 3 zile cu delegaţie de la Uniunea Scriitorilor... Constantin Palea : Unele lu­crări n-au trecere la public deoarece autorii lor nu-i cunosc pe hunedoreni, n-au descifrat mutaţiile profunde petrecute în psihologia şi conştiinţa lor : o­­ţelarul de astăzi nu mai este dur, mereu încruntat, ca odini­oară, pentru că însăşi profesia sa nu mai este dură. Ştefan Tripşa : Faima Hune­doarei au sporit-o, de bună sea­mă, şi scriitorii, pictorii, muzi­cienii care-şi au gramul lor de aur în steluţa pe care a cuce­rit-o Combinatul odată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Concetăţeanul meu de astăzi este dornic să cunoască şi să stăpînească cele mai noi cuce­riri ale ştiinţei, este preocupat de creaţie. Aceste aspecte au cam scăpat scriitorilor. Uneori ei vin la Hunedoara numai pen­tru a se fotografia în faţa cup­toarelor, alături de topitori, crezind că dacă posedă un do­cument atît de grăitor li se iartă orice stîngăcie literară. Unii obişnuiesc chiar să-şi aşeze poza în fruntea volumului pen­tru a nu exista dubii. Radu Ciobanu : E adevărat că siderurgistul trăieşte intr-un cerc profesional închis dar el trăieşte intr-un cerc spiritual foarte larg, aria spirituală a în­tregii ţări. Pe el nu-l interesea­ză numai propriile sale preocu­pâri, ci şi lupta, năzuinţele, as­piraţiile oamenilor muncii din toate domeniile de activitate. ARTA NU SE NAŞTE DIN ARTA, CI DIN VIAJA Ernest Kovács : împreună cu sculptorul Ioan Şeu am reali­zat basorelieful de la intrarea in combinat care încearcă să reflecte, pe de o parte, erois­mul muncii de fiecare zi al o­­ţelarilor, iar pe de alta, un is­toric al siderurgiei hunedorene. Ne-am întrebat dacă să facem un portret după chipul unui o­­ţelar anume ori redăm ceea ce noi credem că înseamnă spiri­tul renascentist al omului con­temporan ? Am optat pentru a doua soluţie. Calitatea oţelului , s-a îmbunătăţit simţitor in ulti­mii ani pentru că s-a îmbună­tăţit simţitor calitatea oameni­lor care-l elaborează. Dacă ar­tistul nu observă acest salt, nu poate crea o operă durabilă. Ioan Şeu : Arta nu se naşte din artă, ci din viaţă. Ştefan Tripşa : In romanul „Focul“ Mihai Caranfil descrie un episod semnificativ din ac­tivitatea mea. După carte s-a turnat filmul Un zimbet pentru mai tîrziu care a apărut, totuși, înaintea romanului. Actorul care l-a interpretat pe maistrul hunedorean n-a făcut insă nici cea mai mică tentativă de a-1 intilni, de a-i cere un sfat. Şi s-au cunoscut la premieră cînd rolul era... jucat ! Constantin Palea : Necunoaş­terea realităţii poate avea efecte dintre cele mai hazlii. In 1964 cineva scria despre un fapt de eroism petrecut la cocserie. Ca să salveze nu ştiu ce maşini, un muncitor a trecut, se zicea, printr-un cuptor încins. In rea­litate, asta era imposibil ! Ci­tind povestirea toată lumea a rîs. „Eroul“ nostru s-a simţit extrem de stînjenit, mai ales cind a venit o delegaţie de la minister ca să-l cunoască. Scri­ind despre fapte pe care nu le cunoşti, eşti obligat să confec­ţionezi drame imaginare, eroi falşi. Ştefan Tripşa : Port corespon­denţă cu creatori din întreaga ţară. Recent, un poet­ din Plo­ieşti m-a rugat să-mi spun pă­rerea despre poeziile pe care mi le-a trimis. Le-am citit cu a­­tenţie, am cerut şi părerea al­tora, apoi am dat tinărului un răspuns. N-ar fi rău ca şi scrii­torii hunedoreni să ne mai în­trebe din cînd in ciud ce pă­rere avem despre operele lor. Radu Ciobanu : Oţelarul este redat în unele scrieri schema­tic, simplist, acţionind aproape exclusiv in perimetrul produc­ţiei unde recoltează numai succese. In viaţă lucrurile nu se intimplă, insă, totdeauna aşa. Ca orice om, trece şi el prin greutăţi, înregistrează eşecuri. Este condamnabilă tendinţa de a înfăţişa realitatea în negru, dar nu poate fi înţeleasă nici dorinţa unora de a o înfrumu­seţa cu orice preţ : omul tre­buie să fie prezentat aşa cum este, cu bucuriile şi necazurile sale, cu izbinzile şi infringerile pe care le înregistrează. Constantin Diaconescu : E- xistă şi la Hunedoara oameni care nu-şi fac datoria, care bat străzile fără să muncească, pa­raziţi. .Nu-mi amintesc să fi citit vreo carte care să-i satiri­zeze. Trebuie să spunem lucru­rilor pe nume. Aşa cum docto­rul face operaţia pe viu, ar trebui ca şi Scriitorul să ardă cu fierul roşu, fără milă, mo­ravurile rele, pentru că numai in acest fel ne vom putea edu­ca în spiritul normelor comu­niste de muncă şi viaţă. NE-AM FĂCUT BĂIEŢI MARI DAR... CINE NE VEDE ? Ioan Clep : Nicuţă Tanase, Nicorovici, Lupulescu ş.a. au scris pe vremea părinţilor noş­tri. Generaţia de astăzi este, ,în­­tr-o măsură, neglijată. Ne-am făcut băieţi mari, cum ar zice Nicuţă Tanase, dar... cine ne vede ? Ştefan Tripşa : Nu ne este in­diferent cum îi creştem pe ti­nerii care vor forma societatea de mîine. Literatura, arta, mu­zica pot şi trebuie să modeleze oamenii, să-i transforme în a­­semenea oameni capabili să fie la rindul lor­ educatorii altora, ai generaţiilor care vin. O misiu­ne atît de nobilă n-o poate în­deplini decit o literatură care se adapă la izvorul realităţii, care aduce în prim-plan pe fău­ritorii bunurilor materiale şi spirituale. Constantin Diaconescu : Deşi despre Hunedoara de odinioară s-a scris mult, n-ar fi rău să se mai scrie. Tinerii nu ştiu cum a fost în trecut, adoptînd uneori o atitudine de indiferen­ţă faţă de strădaniile părinţilor. Căci indiferenţa nu defineşte neapărat un profil negativ : este şi o formă a necunoaşterii. Si­gur, mulţi cred că este normal să li se spună şi la 30 de ani „dragul mamii“ ori „dragul ta­tii“. Odată m-am întrebat : „de ce fug unii dintre ei de mun­ca direct productivă, de ce vor să se facă, aproape toţi, ingi­neri, medici, profesori ? Răs­punsul mi l-au dat unele cărţi şi filme pe care le-am vizionat: de la maiştri în jos, nu mai prea există maşini ! Ştefan Tripşa : Este destul de răspindită părerea că muncito­rul nu poate savura opera de artă. Elevii unei şcoli din Hu­nedoara mi-au dăruit mai multe picturi pe care le-am expus în oţelărie. Topitorii au rămas entuziasmaţi. Dacă aş fi proce­dat la fel cu unele pînze pe care le-am mai văzut prin ga­lerii, cred că oţelarii mei le-ar fi ocolit. Sînt de acord că arta plastică este înţeleasă mai greu pentru că operează cu noţiuni abstracte, dar de aici şi pînă la a nu înţelege o iotă e un drum prea lung. Constantin Palea : Literatura noastră clasică şi-a păstrat fru­museţea pentru că este inspira­tă din tumultul vieţii. Despre unele lucrări din literatura con­temporană nu se poate spune acelaşi lucru. Intr-o zi mi-a că­zut in mină o poezie publicată într-o revistă literară. Am stat o noapte ca să descifrez. Am încercat cu dicţionarul dar tot degeaba ! M-am adresat revistei respective cu rugămintea să mi-o tălmăcească. Am primit următorul răspuns: „Scrisoarea dumneavoastră a fost înmînată autorului“. N. Mărculescu : Aceste poezii încifrate îţi alungă gustul de lectură. Se folosesc atitea neo­logisme, termeni tehnici şi chiar cifre incit nu poţi descifra tex­tul decit cu ajutorul dicţiona­rului, deşi limba noastră cea de toate zilele, moştenită de la moşi-strămoşi a dovedit de­ ati­­tea ori că poate reda sentimen­tele cele mai alese. Desigur, discuţia ar putea continua : hunedorenii au mul­te de spus, după cum se vede, despre ceea ce se scrie, se pic­tează, se compune, despre opera de artă contemporană. Ei sîn­t gata să intre în dialog cu ori­cine dorește să le cunoască pă­rerea, spun deschis ceea ce cred, căci socotesc că singurul lucru jignitor este ascunderea adevă­rului, ocolirea neîmplinirilor sau trecerea sub tăcere a valo­rilor, a izbînzilor. Dezbaterile in jurul mesei rotunde au fost îngreunate de necunoaşterea tu­turor operelor inspirate din viaţa Hunedoarei. Multe roma­ne, cărţi de reportaje, filme, lu­crări de artă plastică sunt ne­cunoscute la Hunedoara. Popu­larizarea lor nu se face siste­matic, organizat. Unii tineri de-abia acum au descoperit că un oraş funcţionează cenaclul „Flacăra“ (care a împlinit de curind 20 de ani de existenţă), au aflat de apariţia volumului antologic „Pasărea de foc“, pu­blicat sub egida cenaclului. Unele scrieri, cum e de pildă, volumul de reportaje „Sufletul focului“, apărut in 1974, nici n-a ajuns la biblioteca municipală iar altele — „Focul“ de M. Ca­ranfil, „In umbra stăpînului“ și „Şansa“ de Iosif Lupulescu — au fost procurate intr-un număr insuficient de exemplare. Iată, aşadar, un paradox : Huinedo­reanul doreşte să se scrie mai mult despre el dar citeşte foar­te puţin din ceea ce se scrie. ALEX. BALORADEAN OPERA DE ARTĂ FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EROII CARE AU LA HUNEDOARA, CU ŞI DESPRE OAMENII OTELULUI ★ DIN BILANŢUL MUNCII PRIMULUI SEMESTRU Indeplinindu-şi înainte de termen sarcinile planului se­mestrial, oamenii muncii din industria judeţului Ol au înregistrat o producţie glo­bală industrială suplimetr­ră in valoare de peste 100 milioane lei. Sporul de producţie a fost realizat, aproape integral. Pe seama creşterii producti­vităţii muncii, ale cărei pre­vederi au fost depăşite cu 1 740 lei pe fiecare angajat. Industria judeţului Caraş- Severin păşeşte în a doua jumătate a anului cu un spor de producţie de peste 50 mi­lioane lei, faţă de sarcina planificată. Au fost livrate economiei naţionale, in plus faţă de prevederi, peste 20 000 tone produse siderur­gice, mai multe motoare die­sel, turbine hidraulice, ma­­carale-turn, cherestea de ră­­şinoase şi alte produse. În acelaşi timp industria jude­ţului a exportat diferite uti­laje şi construcţii metalice boghiuri de locomotive, mo­bilă şi alte produse a căror valoare depăşeşte cu 4 mili­oane Iei valută planul se­mestrial. Mai mult de 80 la sută din acest spor s-a obţinut ca ur­mare a creşterii productivi­tăţii muncii, indicator care in prima jumătate a lui 1978 a fost depăşit cu mai mult de 700 lei pe lucrător. Minerii exploatării carbo­nifere Leurda, unitatea cu cele mai bune rezultate eco­nomice din sectorul carboni­fer al judeţului Gorj, au ex­tras în plus, în primul se­mestru, 135 000 tone lignit, cantitate ce întrece de peste trei ori prevederea din anga­jamentul anual. După cum ne-a precizat ing. Ion Crivăţ, directorul unităţii, depăşirea producţiei a fost însoţită de creşterea cu peste 15 la sută a randamentului mediu pe Post, de obţinerea suplimen­tară a unui volum de econo­mii la cheltuielile materiale în valoare de peste 3 mili­oane lei. Fotó : GHEORGHE CUCU 1­­ O GENERAŢIE DE IERI FOARTE DOTATĂ PENTRU CREAŢIE ŞTIINŢIFICA ŞI TEHNICĂ“ Am aşteptat o nouă ediţie a examenului de stat ca să revin la o intilnire cu prof. dr docent Traian Demian, să-l întreb da­­că-şi menţine părerea despre promoţia 1975 pe care exact cu un an in urmă mi-a prezentat-o ca fiind cea mai bună serie. ,,Ce mai fac foştii dv. stu­denţi, tovarăşe profesor ? V-au îndreptăţit părerea bună despre ei ?“ „Unii, de fapt cei mai mulţi, da, alţii încă mai ta­tonează terenul afirmării“. „Mi-amintesc un nume, Dan Anghelescu, care a luat 10 cu un proiect propus spre breve­tare. Se spunea în referatul asupra lucrării că pneuautoma­­tica românească cîştigă prin a­­ceastă lucrare, care propunea soluţii şi principii constructive noi, că elemente ale lucrării sunt realizate la nivel de pro­totip şi experimental“. ..Anghe­lescu n-a confirmat încă să se fi ridicat la nivelul lucrării sale, pe merit elogiată. Şi în produc­ţie, ca şi în facultate, trebuie să recurgem la o pedagogie a răb­dării. Unii tineri au afirmări şoc, spectaculoase, se impun producţiei imediat, chiar fără să fi dovedit — ca Anghelescu, de pildă — calităţi extraordinare, însă acestora producţia, contac­tul cu realitatea practică le „dezleagă“ ideile novatoare, îi incită să se afirme. Cu tineri ca Anghelescu trebuie să avem răbdare şi să le mai dăm răgaz, să-i facem să nu-şi piardă în­crederea în calităţi odată con­firmate. Oamenii nu pot fi uni­formizaţi nici in acest plan al duratei timpului in care se im­pun ca valori ; nu trebuie însă nici lăsaţi să dormiteze după un succes, dacă sunt mai înceţi în privinţa materializării idei­lor, trebuie împinşi, ambiţio­naţi. Zilele trecute a venit la mine un alt absolvent din seria 1975, Cristian Crăciunescu, să-mi arate brevetul obţinut pentru lucrarea lui din studen­ţie, pentru care catedra noastră a girat. Ei lucrează la Fabrica de echipamente periferice. Ieri şi-a susţinut proiectul de diplomă Dan Stamate , aparatul realizat de el n-a sosit încă de­ la Moscova, unde a fost trimis la un concurs internaţional de creaţie tehnică organizat pentru tineri din ţările socialiste, fiind laureat, ca şi o altă lucrare trimisă tot de un student al nostru. Tot ei au obţinut şi cele două premii doi — pre­miul întii neacordîndu-se — la Expoziţia naţională de crea­ţie studenţească 1976, de la Timişoara. Aparatul lui Stamate poate fi verificat în producţie fiind contractat de unităţi in­dustriale“. „De unde vine, to­varăşe profesor, această extra­ordinară poftă de creaţie, de nou „Cred, în primul rând, că ea vine din încrederea cu care sunt încurajaţi , li se su­gerează să fie cineva înainte chiar de a fi cineva în profesie. Ieri am primit din partea în­treprinderii de materiale de construcţii „7 Noiembrie“ o a­­dresă prin care aceasta solicită proiectul de diplomă al studen­tului Mihai Musceleanu, pentru a-i aplica in producţie. Catedra deţine multe asemenea adrese de la întreprinderi care află de lucrări ale studenţilor noştri şi se interesează de ele. Unele lu­crări sunt cerute pentru aplicare, altele pentru idei, şi nu mi se pare puţin nici faptul că o în­treprindere solicită lucrări stu­denţeşti pentru idei de la care să pornească în materializarea unor soluţii tehnice noi. Există o vădită sensibilizare a între­prinderilor pentru ceea ce rea­lizează studenţii “ ...în acest moment, in faţa comisiei se află Sorin Micloş. Proiectul lui are ca moto ci­teva rinduri scrise de un pro­fesor din Londra, care, vizitind Politehnica in luna aprilie şi prezentindu-i-se lucrarea stu­dentului, a apreciat-o ca situin­­du-se „la un înalt standard de realizare“. Ii observ susţinin­­du-şi cu multă siguranţă pro­iectul. „Cum explicaţi această siguranţă de sine, tovarăşe pro­fesor .Prin competenţă. Ti­­nărul îşi stăpineşte bine dome­niul, şi asta îi dă siguranţă. Contează foarte mult ce anume ii aduce pe aceşti tineri spre profesie. Or, la noi vin tineri foarte buni pe care un anumit fler ii conduce spre acea pro­fesie în care se pot lansa. Reali­tatea este că o bună alegere de profesie poate face minuni. Ei au un fond foarte bun, vin poa­te spre anumite specializări cu timiditate, dar cu pasiune şi in­teres şi cei mai mulţi îşi fac studiile cu eleganţă, frumos, au ani de facultate normali, nu cu dări înapoi, iar progresele se așază în ceva durabil. Cînd sînt mai mici — poate părea ciudat ce vă spun acum — unii privesc profesia mai comercial, dar pe măsură ce o cunosc se pasionează, se dăruiesc cu to­tul, devenind mai important ce fac, ce vor face decit unde vor face, cit vor cîştiga. Depinde mult de profesori dacă aceştia ştiu să-i determine să se pa­sioneze, dacă cred în propriii lor studenţi. Şi noi credem in ei, dovadă că nu-i lăsăm să-şi facă o studenţie pe buchea căr­ţii, ci ii punem permanent la treabă. Ei au o mare capacitate de a combina şi combină idei, soluţii la care nu te­ aştepţi că ar putea fi comu­tate. Mintea lor este foarte proaspătă pen­tru descoperiri. Tocmai de aceea le oferim posibilitatea să lucreze foarte mult în timpul practicii. Am observat însă că unora nu le ajunge acest timp — e vorba mai cu seamă de studenţii an­trenaţi in contracte ori in lu­crări proprii de cercetare. Pen­tru aceştia am lăsat liber ate­lierul de mecanică fină o zi pe sâptămină“. „Aţi vorbit numai despre ca­lităţile promoţiei , n-aţi obser­vat la ea şi defecte?" „Nu le-aş numi defecte, ci doar caracte­ristici temporare care ţin de vîrstă. E vorba de puţină in­fatuare. Consideră că lumea e a lor, şi a lor este, căci ei re­prezintă viitorul. Profesorii ii tratează ca egalii lor, au foarte mare încredere în ei şi le spun că vor deveni foarte buni ingi­neri, foarte buni cercetători şi organizatori. Nu trebuie să ne facem că nu observăm ceea ce este bun şi foarte bun la stu­denţii noştri, dar, ca să nu-i împingem spre îngimfare, tre­buie să fim foarte atenţi cu laudele. Cind spun aceasta, mă gîndesc la un exemplu de anul trecut. Un tînăr — nu are rost să dau numele — a studiat pes­te o sută de brevete pen­tru lucrarea lui, şi a ieşit in­tr-adevăr o lucrare foarte bună. La susţinere, a participat şi be­neficiarul. In întreprinderea res­pectivă exista un utilaj pe care tinărul il proiectase altfel. Ab­solventul şi-a permis să afirme la susţinerea proiectului că uti­lajul întreprinderii nu face doi bani faţă de al său. Poate să fie aşa , adică ce a făcut el să fie mult mai bun, dar să aş­tepte verificarea, confirmarea, şi apoi să facă asemenea afir­maţii. E bine ca tinerii specia­lişti să intre in producţie cre­zind despre ei că sunt cineva, dar să nu uite că producţia, pro­fesia, sunt mai dure­ decit stu­denţia, pun probleme mai gre­le, de încercare, chiar de tărie a nervilor, şi dacă nu sunt pre­gătiţi să accepte în continuare ideea că au de învăţat, pot ca­pota. Şi mai există pericolul de a se considera frustraţi că nu sunt luaţi in seamă de la început ca nişte excepţii. Fiind­că, se ştie, în procesul muncii, există timp mai puţin pentru laudă. Să aibă deci răbdare să se afirme ca excepţii. Intr-un cincinal de anvergura celui pe care-l străbatem, sunt chiar obli­gaţi să se afirme astfel“. LUCREŢIA Iustig DIALOG, ÎN TIMPUL EXAMENULUI DE STAT, cu prof. dr. docent Traian Demian, şeful Catedrei de mecanică fină — Facultatea de mecanică — Bucureşti Dialog la lucrarea de diplomă Foto : O. PLECAN • Vrancea. Tinerii conduca­­tori auto de la Autobaza Foc­şani au lansat iniţiativa „Fie­care conducător auto să depă­şească ciclul de rulaj al anvelo­pelor cu 150 km“, ceea ce va a­­vea drept urmare realizarea unui parcurs de peste 480 mii km peste sarcinile planificate, cu alte cuvinte, economii in va­loare de 105 mii lei anual. (Constantin Croitorul. • Hunedoara. Echipele de ti­neri care au lucrat la Cuptorul nr. 1 al Uzinei de preparaţie Teliuc, scurtînd termenul de re­paraţie a acestuia cu 48 de ore, au determinat obţinerea unei producţii suplimentare în valoa­re de 30 mii lei. (Ioan Groza). • Covasna. Duminică, în fru­moasa staţiune montană Bálvá­nyos s-a desfăşurat tradiţionalul festival al cintecului, portului şi dansului popular organizat de Comitetul judeţean al U.T.C. in colaborare cu Comitetul jude­ţean pentru cultură şi educaţie socialistă la care au participat peste 2 000 de tineri. Au fost prezente in cadrul programului artistic formaţii din judeţele Co­vasna, Braşov, Bacău, Harghita, Buzău şi altele. (Uto Bela). • Galaţi. Casa de cultură a sindicatelor din Galaţi a găzduit o manifestare în premieră. Este vorba de prima ediţie a Festi­valului filmelor de protecţia muncii realizate de cineamatori din 15 judeţe intitulat „Secunda 13“. Prin tematică (promovarea grijii faţă de om), dar şi prin nivelul artistic al peliculelor proiectate (folosirea unui lim­baj cinematografic adecvat şi accesibil spectatorului), acest festival a stat sub semnul unor exigenţe majore. In concurs au fost înscrise 27 de filme alb­­negru şi color. Juriul, sub pre­şedinţia cunoscutului critic de artă Florian Potra, a acordat următoarele premii : Marele premiu şi titlul de laureat, cine­­cluburilor „C.F.R.“-Timişoara şi „Dunărea“-Galaţi ; premiul I. cineclubului sindicatelor C.F.R. „16 Februarie“-Timişoara ; pre­miul II. cineclubului ,,Cotidian“, Casa de cultură „Gh. Gheor­­ghiu-Dej“ ; premiul III. cine­­cluburilor „Azotul“, Făgăraş şi „Start-film“, Roman ; menţiuni cinecluburilor „Didactica“, Ga­laţi şi „Amafilm“, Petroşani. (Vasile Caburgan). • Teleorman. In cadrul ac­ţiunilor iniţiate de comitetele organizaţiilor U.T.C. pentru re­ducerea consumurilor de materii prime şi materiale, tinerii din întreprinderile de aparataje şi accesorii, Filatura de bumbac, de rulmenţi­­ din Alexandria, „Textila“ Roşiorii de Vede, Com­binatul de îngrăşăminte chimice, Tr. Măgurele, I.C.M. Teleorman, au raportat în contul economii­lor de­ metal, bumbac şi mate­riale de construcţii suma de 750 mii lei. (Ion Zorilă). JOI I IULIE 1976 Brigăzile studenţeşti de răspindire a cunoştinţelor ateist­­ştiinţifice in acţiune O astfel de brigadă am întil­­rnit-o zilele trecute in Ialomiţa. Solicităm citeva cuvinte condu­cătorului ei, tinărul Paul Rota­­ru, asistent universitar la Fa­cultatea de filozofie din Bucu­reşti : — Brigada este alcătuită din studenţi de la filozofie, drept. A.S.E., naturale, istorie. Scopul ei ? Este vorba, ca să zic aşa, de un dublu câştig : pe de o parte ajutăm organizaţiile U.T.C. in­ munca politico-educativă, pe de altă parte, activitatea desfă­şurată de studenţi este conside­rată şi ca practică de producţie. In legătură cu aceasta, reţi­nem cuvântul tovarăşului Radu Soare, secretar a! Comitetului judeţean Ialomiţa al U.T.C..: — Brigada ne este de un real sprijin. Ea va participa la intîl­­niri cu tineri de diferite virate şi profesii — elevi, muncitori, ţărani cooperatori, funcţionari — va avea, de asemenea, schimburi de experienţă cu activele noas­tre U.T.C. Vor fi astfel străbătu­te oraşele Slobozia şi Feteşti, localităţile Griviţa,­­ma­i. Smirna, Bucu, Ch. L­i­n . Valea Ciorii, Gh. Doja, Vlădeni, re­d­­nica, Făcăeoi, Jegăifa etc. Aten­ție deosebită vom acorda io­­­­rilor unde mai au ine*, o inf­­­­ența nedorită mvi- s'-»4'! reli­gioase. L­ANDREITA

Next