Scînteia Tineretului, decembrie 1976 (Anul 32, nr. 8562-8588)

1976-12-01 / nr. 8562

INIŢIATIVE HUNEDORENE Una din iniţiativele recente ale organizaţiilor U.T.C. din ma­rile unităţi economice hunedo­­rene este şi aceea a antrenării tinerilor la întreţinerea şi re­pararea maşinilor şi utilajelor. In ultima săptămină au luat parte la asemenea acţiuni peste 1­01­il de tineri. Un exemplu care ilustrează eficacitatea ac­tivităţilor întreprinse ni-l oferă rezultatele înregistrate in ca­drul exploatărilor miniere Vul­can şi Lupeni, unde 60 de ti­neri, lucrind în afara orelor de program, au reuşit să repare patru trolii şi şase motoare de mină. (Ioan Groza). O PĂDURE PLANTATĂ LA MARGINEA ORAŞULUI Peste 1000 de tineri gălăţeni din organizaţiile U.T.C. de la Liceul de marină, Grupul şco­lar „Al. Ioan Cuza“, Şantierul Naval, I.J.I.L., I.P.T.M.A. şi I.J.G.C.L. au participat la o amplă acţiune de amenajare a zonei bălţii Cătuşa, perimetru în care edilii oraşului şi-au propus să amplaseze un nou loc de agrement. Tinerii vor planta aici peste 50 000 de puieţi de arbori şi arbuşti. Pînă în prezent, profitând de vremea prielnică din ultimele zile, ei au săpat peste 4 000 de gropi şi au plantat 3 000 de puieţi care urmează să încon­joare, ca o pădure, viitorul lac nautic Cătușa. (Vasile Cabur­­gan). RAPORTEAZĂ ÎNDEPLINIREA PLANULUI ŞI ANGAJAMENTULUI ANUAL LA MUNCA PATRIOTICA Organizaţia judeţeană Cluj a U.T.C. şi-a îndeplinit planul şi angajamentul anual în activita­tea de muncă patriotică. Tinerii din această parte a ţării au reali­zat, printre altele, plantarea a 430 hectare de pădure, îngrijirea a 1 000 hectare de culturi fores­tiere, scoaterea de sub efectul excesului de umiditate şi al eroziunii a 818 hectare teren a­­gricol, întreţinerea a 49 000 hec­tare păşune, trimiterea către oţelările patriei a peste 21 000 tone deşeuri metalice. Totodată ei au participat masiv la strin­­gerea recoltei acestei toamne. Cele mai bune rezultate au fost înregistrate de organizaţiile U.T.C. din municipiile Cluj-Na­­poca şi Dej, din oraşele Gherla şi Huedin, din comunele Apahi­­da, Băişoara, Bonţida, Căşei, Ciucea, Cojocna, Vad, care şi-au depăşit substanţial planul la toate capitolele şi care au asigu­rat un bogat conţinut educativ tuturor acţiunilor întreprinse. La temelia de beton a realizărilor CIFRE CONCLUDENTE Nu există colţ de ţară care­ să nu fi aşezat la înălţarea edificiului său întinerit temelia trainică a betonului cu ciment de Birseşti. In cei 17 ani de funcţionare, Combinatul de lianţi şi azbociment Birseşti — Tg. Jiu şi-a ciştigat un bun renume, devenind principalul furnizor de ciment, var, tuburi, plăci şi panouri din azbociment şi alte materiale de construc­ţie. „In anul 1974 — ne spunea inginerul Ion Mija, directorul tehnic adjunct — ne-am situat pe primul loc în ramura mate­rialelor de construcţie. In ur­mătorul an am obţinut Diplo­ma pentru folosirea judicioa­să a utilajelor şi a fon­dului de timp, iar acum sperăm să ocupăm tot locul întâi“. Nu este numai un dezi­derat, ci o hotărâre unanimă a colectivului de aici, exprimată de indicatorii de plan, depăşiţi substanţial pe cele zece luni ale anului curent. De la Bir­seşti — Tg. Jiu au fost expe­diate şantierelor ţării mai mult cu 45 000 tone ciment, 2 700 tone var, 17 km tuburi din azbociment, 6 000 mp panouri din acelaşi material. Tot la această dată combinatul gor­­jan şi-a onorat in întregime obligaţiile contractuale faţă de partenerii străini. Ne-am fi oprit poate aici, la aceste realizări concludente, dacă n-ar fi intervenit tovară­şul Ion Ungurici, secretarul comitetului de partid, menţio­­nînd că această constanţă a realizărilor se datoreşte in egală măsură tinerilor cimen­­tişti, mobilizaţi cu tot mai multă răspundere in muncă, preocupaţi să-şi ridice nivelul politico-ideologic şi de cunoş­tinţe profesionale. In secţia cu cel mai BUN STRUNGAR Cu ce au contribuit tinerii din atelierul mecanic la reali­zările întregului colectiv ? Ar fi simplu de explicat. Doar ei — constituind principala forţă in acest atelier — execută lucră­rile de reparaţii şi piesele de schimb necesare instalaţiilor atît de complexe şi solicitate. Dar şefului de atelier, maistru­lui Vasile Nanu, ii place de­monstraţia convingătoare, lu­crul concret, îmi arată, fără prea multe vorbe, o piesă, un angrenaj, de primă importanţă pentru cuptoarele de ciment, a fost executat aici, cu eforturi proprii, fără a mai fi nevoie să se procure din import. Faţă de modelul original, piesa a supor­tat modificări, cîştigînd tot­odată în mărirea gradului de rezistenţă. S-a­­ lucrat continuu, inclusiv duminica, pe echipe, execuţia durind 90 de ore. „Ne-am angajat s-o executăm — ne spune secretarul organi­zaţiei U.T.C., Victor Moldoveanu — şi trebuie făcută. Pentru prima dată piesa va fi folosită la cuptorul 7. Probele confirmă calitatea lucrării“. Ne oferă şi citeva nume ale autorilor aces­tei realizări şi ale altora : Rudolf Coleşca, Petre Culea, Valeriu Potcovaru, Nicolae Pîrvulescu, Ion Broscaru, Nicolae Şerbă­noiu, majoritatea strungari. Tot el aminteşte despre o inovaţie a lui Patriciu Boşca, a cărei valoare iniţială se ridica la 450 000 lei. Pentru repararea strungurilor din atelier acţionea­ză o echipă specializată, formată tot din tineri, avindu-l şef pe Constantin Tufan. Iniţiativa ti­nerilor, privind organizarea V. RAVESCU (Continuare in pag. a IIl-a) Floricel Tarta­fi Peter Balts — deprind tainele meseriei in atelierul Grupului şcolar de pe lingă Întreprinderea de autocamioane Braşov Fotografia : GHEORGHE CUCU 58 de ani de la desăvârşirea statului naţional unitar român In istoria poporului ro­mân sunt înscrise, la loc de înaltă cinstire, evenimente pe care scurgerea anilor, departe de a aşterne colbul uitării, le înfăţişează me­reu mai vii, mai încărcate de profunde semnificaţii. Şi acestea pentru că ele mar­chează momente cruciale în dezvoltarea patriei noastre. Un astfel de eveniment îl constituie cel legat de 1 de­cembrie 1918, dată ce simbo­lizează încheierea procesului de desăvârşire a statului na­ţional unitar român. Au tre­cut de atunci 58 de ani, dar pentru poporul nostru a­­ceastă memorabilă zi este şi va rămine pentru totdeauna incrustată pe răbojul isto­riei, pentru că ea reprezintă încununarea unei lupte de veacuri purtată necontenit împotriva tuturor acelora care ne voiau răzleţiţi şi re­semnaţi sub stăpinirea unor forţe­­ străine acaparatoare. 1 decembrie 1918 a venit şi trebuia să vină, pentru că a fost pregătit de veacuri întregi în aspre încleştări, de suferinţe şi jertfe, de speranţă şi izbinzi, a venit şi trebuia să vină spre a încorona victoria unui po­por ce n-a precupeţit nici un efort pentru a-şi vedea patria unită şi neatîrnată. Istoria stă mărturie­­că ro­mânii au desfăşurat o titani­că luptă pentru a-şi apăra ţara şi neamul şi chiar dacă vitrege împrejurări i-au si­lit a trăi multă vreme des­părţiţi prin arbitrare şi vre­melnice graniţe, conştiinţa unităţii şi individualităţii ca popor, ca ţară, s-a păstrat nealterată, s-a transmis din generaţie in generaţie, fer­­tin­zindu-le gîndirea şi im­­puternicindu-le braţul. Stau mărturii acestei eroi­ce lupte Burebista şi De­­cebal, Menuţnorul şi Gelu, Basarab I şi Mircea, Ştefan cel Mare, Iancu de Hune­doara şi Vlad Ţepeş. Glă­­suieşte din bătrîne cronici epopeea lui Mihai Viteazul, domnitorul care reîntrupa, la 1600, Dacia străbună, in pofida tuturor potrivnicilor vremii. Dar mai presus decit toa­te, vorbeşte despre marea năzuinţă a Unirii lupta ne­ostenită a ţăranului român, acela care, din veac în veac, a ţinut sus steagul libertăţii, ştiind a-şi apăra ţara de duşmani, dar a ştiut la fel de bine să-şi ceară dreptul la viaţă, precum a făcut-o in 1437, la Bobîlna, în 1514, sub conducerea lui Gheor­­ghe Doja, în 1784, sub fla­mura ridicată de Horia. In zorii erei moderne, marcată în istoria noastră de revoluţia din 1821, con­dusă de Tudor din Vladi­­miri, aspiraţia spre unitate şi libertate capătă noi di­mensiuni, cuprinzînd întreg teritoriul patriei şi pregă­tind uriaşul val revoluţionar de la 1848. Revoluţia româ­nă de la cumpăna veacului trecut a proclamat libertăţi sociale pentru întreg po­porul, dar aceasta numai prin obţinerea neat­rnării şi unităţii naţionale, adevăra­ta „cheie de boltă fără de care s-ar prăbuşi întreg e­­difi­eiul naţional“ cum se ex­prima, cu îndreptăţire, ma­rele patriot Mihail Kogăl­­niceanu. Libertatea deplină şi uni­tatea, postulate fundamen­tale ale revoluţiei, îşi vor afla, pe rind, împlinirea. In 1859, prin unirea Moldovei cu Muntenia, se pun­ bazele statului naţional român mo­dern, în jurul căruia se po­larizează întreaga luptă na­ţională românească. Cuceri­rea independenţei de stat absolute in 1877—1878 a a­­dăugat noi valenţe acestei lupte, stimulînd energiile revoluţionare ale poporului, pregătit acum să dea asal­tul final pentru realizarea desăvîrşirii unităţii sale. Portdrapelul luptei naţio­nale a devenit clasa munci­toare, partidul său revolu­ţionar, care s-au situat in fruntea maselor largi ale poporului, militind cu con­secvenţă pentru împlinirea măreţului ideal. VASILE NICULAE doctor în istorie (Continuare in pag. a III-a) AU REALIZAT PLANUL DE PRODUCŢIE PE 1976­­ • ÎNTREPRINDEREA texti­la LUGOJ a atins cu o lună mai devreme planul producţiei globale pe primul an al noului cincinal. De remarcat că, datori­tă măsurilor aplicate pentru fo­losirea cu maximum de randa­ment a timpului de lucru in toate schimburile, mai mult de 80 la sută din sporul de produc­ţie realizat pînă acum s-a obţi­nut pe seama creşterii producti­vităţii muncii. • COLECTIVELE DE MUNCA DIN UNITĂŢILE DE INDUS­TRIE LOCALA ALE JUDEŢU­LUI SUCEAVA şi-au îndeplinit prevederile planului la produc­ţia marfă pe întregul an. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXII, SERIA II, Nr. 8 562 4 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 1 DECEMBRIE 1976 MODERNIZAREA AGRICULTURII temă de studiu şi teren de afirmare pentru tinerii specialişti Pe inginerul Constantin Nico­­lescu il preocupă problema perfecţionării tehnologiilor de irigare, soluţiile vizînd impor­tante economii de apă şi ener­gie, o înaltă eficienţă economică Foto: O. PLECAN TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe Gaston Plissonnier, secretar al C. C. al P. C. Francez Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit, marţi după-amiază, pe tovară­şul Gaston Plissonnier, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al Partidului Comunist Francez, care, la invitaţia Co­­■ mitetului Central al P.C.R., a făcut o vizită în ţara noastră. La întrevedere a participat tovarăşul Ştefan Andrei, mem-­­ bru supleant al Comitetului­­ Politic Executiv, secretar al­­ C.C. al P.C.R. Oaspetele a transmis tovară­şului Nicolae Ceauşescu un cald salut de prietenie din partea secretarului general al P.C. Francez, tovarăşul Geor­ges Marchais, împreună cu urări de noi succese poporului­­ român în construirea societăţii socialiste. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat la rîndul său cele mai bune urări şi un salut călduros tovarăşului Geor­ges Marchais,­­conducerii Parti­dului Comunist Francez. In timpul întrevederii a avut loc un schimb de păreri privind­­ activitatea şi preocupările Parti­dului Comunist Român şi Parti­dului Comunist Francez,­­expri­­mîndu-se dorinţa comună de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie, colaborare şi soli­daritate dintre cele două parti­de, în interesul prieteniei tra­diţionale dintre popoarele ro­mân şi francez, precum şi al­­ lărgirii raporturilor dintre România şi Franţa. In cadrul examinării unor probleme ale actualităţii politi­ce internaţionale a fost evi­denţiată necesitatea de a­­se ac­ţiona pentru dezvoltarea şi în­tărirea colaborării dintre­ parti­dele comuniste şi muncitoreşti, dintre toate forţele progresiste, democratice şi antiimperialiste, pentru continuarea şi adîncirea cursului spre destindere, pace, securitate şi colaborare pe con­tinentul nostru şi in lume,­ pen­tru triumful cauzei socialismu­lui, întrevederea a decurs într-o ambianţă de caldă cordialitate şi prietenie. GÎNDURI DE TÎNĂR SCRIITOR Poezia şi umanismul Prin om la umanism ! Iată cum s-ar putea traduce în alţi termeni ceea ce Călinescu găsea caracteristic gîndirii umaniste — trecerea de la particular la universal. Căci „a vedea în orice punct al lumii o oglindă a totului“ înseamnă şi a propune omului istoric un­ model de idealitate în care viitorul devine un prag al rea­lităţii concrete. Iar a-i propune omului omeneasca-i frumuseţe ca măsură a existenţei sale mi se pare, la capătul şirului de experienţe tragice pe care le-a trăit şi pe care încă le mai tră­ieşte umanitatea, nu o misiune nobilă, ci una firească. Să vor­bim aşadar omului despre va­lorile înalte, ale sufletului său. Cum ? Arătîndu-i mereu aceas­tă mostră de idealitate sau aju­­tîndu-1 să dezgroape din chi­hlimbarul obişnuinţelor bulgă­rul de aur al omenescului ? Iată întrebarea artei adevărate, a artei militante şi implicit a poeziei. A întreba despre om , iată sensul adevărat al ac­tului de creaţie. După cum a te ralia căii active de descoperire a adevărului despre om în­seamnă a înţelege adevăratul sens modelator al propunerii artistice. Pentru că umanismul şi mai ales umanismul socialist nu­­este, nu poate fi rezultatul unor laminări exterioare, ci un proces de autodevenire in care omul se reciştigă prin efort, invăţind sensul valorilor cărora le dă nume, al valorilor umane. Fiindcă binele sau răul, cupi­ditatea şi filistinismul, bigotis­mul şi generozitatea nu sunt in cadrul umanismului noţiuni ge­nerale. Ele operează aici numai ca valori sau nonvalori istorice. A propune unele, a respinge altele nu se poate face in nu­mele unui umanism atemporal. Şi cu atit mai inoperante devin ele în cadrul umanismului so­cialist, a acelui umanism care, specifică documentele de partid, afirmă valorile individuale ale omului in contextul afirmării generale a valorilor sociale. Altfel spus el propune valori morale in plan social, adică acolo unde ele există. Antropo­centrismului individual renas­centist, umanismul socialist ii adaugă un antropocentrism so­cial, dacă se poate spune aşa. Ce rol ii revine poeziei, artă a mişcării sufleteşti, a stărilor, in edificarea acestui nou uma­nism ? Unul esenţial. Tocmai pentru că este o artă a stărilor sufleteşti. Tocmai fiindcă ple­­cind de la funcţiile ideale ale unui cod moral superior ea pune in mişcare stări asemănă­toare — recepţia ei nici nu se poate face decit pe lungimi de undă spirituale asemănătoare — care devin permanente. Poe­zia are nevoie pentru a acţiona de stări emoţionale vecine­­pro­punerii sale, dar pe acest teren ea întreţine focul sacru al ome­nescului. Ea este asemeni im­pulsului necesar mişcării unui pendul. Pentru a-i spori am­plitudinea este nevoie de în­scrierea in pasul acestuia, după cum, odată realizată aceas­ăă armonizare, amplitudinea miş­cării creşte in funcţie de inten­sitatea impulsului, in funcţie, deci de adevărul şi forţa mesajului artistic. Al unui mesaj ce nu poate fi unul oarecare, ci concret isto­ric. Este o evidenţă pe care numai prostia sau reavoin­­ţa o pot pune in discuţie, că HORIA BADESCU (Continuare in pag. a II-a) ORA DE E­D­UCAŢIE FIZICA Acea rubrică din orarul şcolii care în unele locuri înseamnă spaţiu gol! Un raid-anchetă întreprins, recent, in mai multe şcoli este in măsură să ilustreze mai multe atitudini faţă de ora de educaţie fizică, cind, de fapt, ar trebui să fie una singură, aceea cerută de regulamentele şi programele şcolare. „PREFERAM UN AER LIBER. E MAI BINE, MAI SĂNĂTOS !" „.Clopoţelul a sunat şi pe platforma de bitum din faţa sălii de sport sunt adunaţi, pe două rînduri, elevii anului I de la secţia mecanică a Liceu­lui „Horia, Cloşca şi Crişan“ din Abrud, judeţul Alba. Fete şi băieţi, împreună, frumos echipaţi. Profesoara de educa­ţie fizică, Veronica Mesaroş — un ţinută cerută, adică un tre­ning şi bascheţi— trece în re­vistă efectivul, ţinuta sportivă, ascultă raportul şefului de clasă care anunţă că nu există nici un absent. E o dimineaţă însorită, dar­ aerul rece se simte. Urmă­rim citeva minute cum se des­făşoară programul. La­ început , citeva tururi­ ale platformei în pas de defilare. „Fiind din anul I, trebuie să-i învăţăm şi cum să meargă, în pas de de­filare, avind o ţinută corectă, să se obişnuiască cu comenzile“, ne spune profesoara. O altă re­priză — pas alergător. Apoi e­­xerciţii de respiraţie. După care, cele două rinduri se afla faţă în faţă, la o distanţă de circa 8 m. Se execută şi­ se în­vaţă aruncarea şi prinderea corectă a mingii de oină. Un scurt răgaz in care comanda o preia responsabilul clasei. „Avem rezultate bune, în şcoala noas­tră, în ce priveşte activitatea sportivă. Avem campioni pe ţară şi pe judeţ la diferite sporturi. De ce? Pentru sport există, la copiii aceştia din munţi, o mare pasiune, dar şi o mare disciplină din partea noastră. Ce să vă spun? Mulţi dintre cei care au a prezinte şcoala în întrecerile sportive, cind au venit la liceu nu ştiau mare lucru. Au învă­ţat să practice corect dis­ciplinele preferate,­in orele de educaţie fizică. Este prin­cipalul obiectiv pe care-l ur­mărim. Copilul trebuie să capete deprinderea şi pasiunea de a practica sportul pentru sănăta­tea proprie şi pentru recreere la ora de educaţie fizică. Un exemplu: iarna, find condiţiile permit, orele de educaţie fizică le facem pe pîrtia de schi şi de sanie. Aşa am ajuns să avem la aceste sporturi cam­pioni pe ţară şi pe judeţ. Deşi avem sala de sport, preferam aerul liber. E mai bine, mai sănătos“. 5 ELEVI PE METRU PATRAT, IAR ALĂTURI, STADIONUL CU PAZNICI INTRANSIGENŢI ! Ne aflăm în curtea Liceului nr. 5 „Octavian Goga“ din Sibiu. De fapt, această curte, cu bitum, care măsoară exact 50 pe 40 m, aparţine in egală mă­sură şi Şcolii generale 15, a cărei clădire desparte, de fapt, VASILE CABULEA . (Continuare in pag. a IIl-a) La Institutul de învăţămînt pedagogic Bacău — o premieră: CONSTRUCTORI DE MAŞINI . Deşi, prin numărul studenţi­lor, Institutul de învăţămînt pe­dagogic din Bacău se situează printre cele mai mici din ţară, realizarea integrării invăţămin­­tului cu cercetarea şi produc­ţia găseşte şi aici un teren optim. O premieră a acestui an uni­versitar o constituie înfiinţarea unei secţii de subingineri în specialitatea tehnologia con­strucţiilor de maşini, cu două grupe la cursurile de zi şi două grupe la seral, secţie ce confe­ră de acum institutului o diver­sificare a profilelor în concor­danţă cu nevoile de cadre ale judeţului. Cum se va realiza pregătirea viitorilor subingineri în triada învăţămîrii-cercetare­­producţie, este prima întrebare la care ne-a răspuns tovarăşul inginer Dumitru Bontaş, deve­nit, după un stagiu în produc­ţie la întreprinderea de maşini­­unelte Bacău, cadru universitar. „întreprinderea la care am lucrat va găzdui începînd cu anul viitor o unitate de invăţă­­maînt şi producţie de tip B. în cadrul atelierului-şcoală, care se va construi pe o suprafaţă de 2 500 m­, dorim să profilăm producţia pe aparate de serie mică preluînd, in acelaşi timp, o parte din producţia de scule, dispozitive şi verificatoare a în­treprinderii de maşini-unelte. Ne propunem, de asemenea, realizarea asimilării unor fur­nituri din import, precum şi omologări pentru secţia meca­nică fină. Pentru anul univer­sitar următor vom începe cu studenţii munca de proiectare pentru modernizări de profile pentru maşini-unelte. Activita­tea practică este asigurată prin structurarea pe module a peri­oadelor, în prezent ca desfăşu­­rindu-se in atelierele institu­tului“. In ateliere, studenţii secţiei, de matematică-fizică lucrează la realizarea unei producţii de reostate în trepte tip R I 40, ale cărei încercări, proiect, mon­taj aparţin în întregime cadre­lor didactice şi studenţilor. Contractat cu Oficiul cen­tral de mijloace de învăţămînt ai acest aparat oferă de pe acum viitorilor profesori ocazia familiarizării cu instru­mentele necesare unui invăţă­­mînt modern. Alternîndu-se in stagii cu colegii de la TCM, studenţii de la matematică-fizi­că realizează o producţie de jumătate de milion lei. Execu­ţia de subansamble este asigur C. STANCULESCU (Continuare în pag. a II-a)

Next