Scînteia Tineretului, februarie 1977 (Anul 33, nr. 8614-8637)

1977-02-01 / nr. 8614

BRIGADA „Scînteii tineretului"PE CIRCUITUL MATERIILOR PRIME. Tăierea unui arbore durează aproximativ un minut, dar ca să ajungă la maturitate îi sînt ne­cesari 70—100 de ani. Nevoia de lemn crește mereu, nu se poate fără el, dar nici fără păduri. Tocmai de aceea au fost necesare măsuri pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, pentru exploatarea judicioasă şi valorificarea superioară a acestei inestimabile bogăţii natu­rale. Prin Programul de măsuri pentru conser­varea şi dezvoltarea fondului forestier in pe­rioada 1976—2010, se stabilesc pentru prima dată acţiunile pe termen lung, cu consecinţe deosebit de favorabile în gospodărirea masei lemnoase, acţiuni ce reflectă politica partidului în domeniul gospodăririi superioare a resurselor naturale ale ţării. Recent, la indicaţia tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, au fost stabilite noi so­luţii pentru reducerea consumurilor, pentru uti­lizarea cu înaltă eficienţă a fiecărui metru cub de masă lemnoasă. Astfel, în anul 1977, în con­diţiile în care se va exploata o cantitate de masă lemnoasă, cu 1,6 milioane m.c. mai mică faţă de 1975, volumul producţiei industriale globale în ramura prelucrătoare a lemnului este prevăzut să crească cu aproape două miliarde lei. Valoa­rea produselor ce se obţin dintr-un metru cub de lemn va creşte în acest an cu 115 lei, faţă de 1976, şi cu 715 lei faţă de 1970. Cum se acţio­nează concret pentru traducerea în practică a acestor importante măsuri, care sunt preocupă­rile, in acest sens, ale oamenilor ce îşi desfă­şoară activitatea în parchetele de exploatare, platformele de preindustrializare, întreprinde­rile prelucrătoare ? Aflaţi timp de citeva zile în bazinul forestier al Văii Argeşului, împreună cu aceşti oameni, încercăm să reconstituim lungul drum al lemnului, de acolo din vîrful munţilor şi pînă în expoziţiile de prezentare a produse­lor obţinute. LEMNUL ! CUM POATE FI DUBLATĂ VA­LOAREA UNUI METRU CUB DE MATERIAL LEMNOS !EXPLOATAREA ARBORILOR CU COROANĂ (în pag. a lil-a) Fotografia : GHEORGHE CUCU Bilanţ rodnic în prima lună a anului Prima lună a anului 1977 a fost încununată de rezultate remarcabile obţinute de nu­meroase colective de oameni ai muncii angajaţi plenar in întrecerea socialistă pentru înfăptuirea exemplară a pla­nului. Din „Cetatea de foc“ a Reşiţei, de pildă, aflăm că la „ora de incheiere“ a lunii ianuarie,­in graficele de pro­ducţie au fost înscrise supli­mentar peste 4 500 tone pro­duse siderurgice, cele mai mari succese fiind înregis­trate de oţelari şi laminorişti. De asemenea, minerii ex­ploatărilor carbonifere Ro­­şiuţa şi Lupoăia anunţă în­deplinirea cu două zile mai devreme a sarcinilor lunare la principalii indicatori ai planului, succes pe baza că­ruia a fost extrasă pină ieri, in plus, o cantitate de lignit echivalentă cu necesarul pentru producerea a peste 3 milioane kWh energie elec­trică. La rîndul său, colec­tivul întreprinderii de alu­mină din Oradea, care anul acesta a luat noi măsuri pen­tru utilizarea raţională a agregatelor şi valorificarea, superioară a materiilor pri­me, a reuşit să expedieze, ieri, spre uzina de aluminiu din Slatina, peste planul, primei luni, o cantitate­­ de 300 tone alumină calcinată. Soluţii constructive, mai ieftine, mai eficiente Pe şantierele Trustului de construcţii-montaje Timişoa­ra se, aplică noi soluţii teh­nologice, menite să contri­buie la creşterea gradului de industrializare, şi mecanizare a lucrărilor cu mare volum de muncă şi reducerea con­sumului de materiale. Pe a­­ceastă linie, se înscrie şi fo­losirea la construcţiile de lo­cuinţe a scărilor prefabri­cate din­ beton uşor cu gra­­nulri care, faţă de vechea soluţie, asigură reducerea manoperei cu peste 80 la­ sută şi cu mai mult­ de 20 la sută a consumului de ciment şi oţel-beton. Au fost, de asemenea, îmbunătăţite teh­nologiile de execuţie şi mon­tare a panourilor mari şi a altor elemente prefabricate, precum şi a instalaţiilor elec­trice, termice şi sanitare. Pe aceste căi, colectivul trustu­lui timişorean de construcţii­­montaje şi-a propus să atin­gă o productivitate superioa­ră celei planificate şi să realizeze, la volumul de con­strucţii prevăzut pe 1977, o economie de aproape 250 tone ciment. 100 tone metal, 100 000 kWh energie electrică Cut mai mult minereu furnalelor Aplicarea unor tehnologii eficiente de lucru în cadrul exploatărilor miniere din ba­zinul Poiana Ruscăi a condus la extragerea suplimentară, in prima lună a anului, a aproape 1 500 tone minereu de fier pentru furnale. Cea mai ridicată productivitate s-a înregistrat la mina Te­­liuc, de unde s-au extras în fiecare zi de lucru in medie cite 40 tone minereu peste prevederi. In același timp, întreprinderea minieră Hu­nedoara a livrat industriei siderurgice peste sarcinile stabilite aproape 9 000 tone dolomită metalurgică și o cantitate de concentrat de minereu de fier care poate constitui materia primă ne­cesară producerii a peste 1 200 tone fontă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXIII, SERIA II, Nr. 8 614 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 FEBRUARIE 1977 BIOGRAFIE MILENARĂ ■ Începuturile au durat mult — ,peste două veacuri. Două veacuri de contacte şi tatonări la hotarul Danubiului. Două veacuri cind s-au făcut schim­buri între roadele plugarilor şi obiectele ieşite din miinile meş­teşugarilor, cind puternicul de­nar de argint al Romei republi­cane a pătruns şi circulat pe o arie tot mai întinsă. Două veacuri cinci s-au încheiat tra­tate de­ alianţă militară bilate­rală împotriva primejdioşilor a­­tacatori, de la graniţe. Dar două veacuri in care legiunile venite de pe ţărmul Mediteranei şi neamul de spiţă tracică — lo­cuind din timpuri imemoriale de o parte şi de alta a Carpaţi­­lor, pină la Dunăre şi Marea Neagră — s-au studiat reciproc, cu o crescindă atenţie. Doua veacuri—şi maiibine—au durat primele relaţii dintre ro­manii ajunşi la sud de masivul fluviu european pe care eraţ­ hotăriţi să-l treacă, şi geto-da­­cii de la nordul impunătorului curs de apă, unde­ erau hotăriţi să reziste. In aceste două veacuri şi mai bine s-a declanşat, de fapt, vas­tul şi complexul proces de ro­manizare a geto-dacilor.. O do­vadă, printre multe altele : mo­neda făurită departe, in inima Peninsulei Italice, a fost adop­tată tot mai larg aici, la capătul de miazănoapte al Peninsulei Balcanice, exact în vremea lui Burebista, cel care a consolidat Nicolae Minei cu pricepută străşnicie statul geto-dacic, menit să se opună cuceritorilor veniţi tot de acolo de unde venea denarul de argint. Coincidenţă numai aparent pa­radoxală, deoarece politica ma­relui rege unificator prefigura exact, pentru­­ următoarele două milenii, coordonata dominantă a neamului statornicit aici : ra­porturi şi schimburi prielnice tuturor părţilor­ implicate, cu condiţia sine qua non a depli­nei lor independenţe. Tocmai încălcarea acestei con­diţii a transferat procesul lent şi paşnic de romanizare în faza­ violent accelerată a­­ unui veri­tabil „Război de douăzeci de ani“, care a debutat în anul 85 e.n. şi a luat sfirşit in vară ln 106, odată cu năruirea ultimelor rezistenţe ale dacilor lui Dece­­bal. Cele aproape şaptesprezece decenii următoare, cind domina­ţia romană s-a exercitat in mod organizat şi oficial, au oferit contopirii dintre învingători şi învinşi un interval amplu, mai amplu decit cel care a fost nece­sar pentru apariţia, in condiţii similare, a altor fraţi din ace­­­eaşi gintă, ca francezii sau spa­niolii. Originala sinteză daco­română s-a prelungit în secole dincolo de plecarea autorităţilor aureliene, efectuindu-se nu nu­mai in cuprinsul Provinciei în­temeiate de Traian, ci şi dinco­lo de hotarele ei,, pe teritoriile locuite de dacii liberi şi de carpi. De-a lungul primului mileniu al erei noastre, elementul au­tohton a continuat să sălăşlu­­iască în vechea lui vatră, unde s-a zămislit, din dubla lui obâr­­şie, poporul român. Forţa im­placabilă a acestui fenomen is­toric obiectiv a biruit toate imensele piedici ridicate, în se­colele IV—VI, de migraţiile suc­cesive ale goţilor, hunilor, ge­pizilor şi avarilor. „Năvălirile popoarelor migratoare, distru­gerile pricinuite de acestea, luptele îndelungate de apărare, arată Programul Partidului Co­munist Român, au provocat se­rioase rămîneri in urmă in dez­voltarea forţelor de producţie, în evoluţia civilizaţiei pe aceste meleaguri, toate acestea nu au putut insă distruge fiinţa po­porului nostru, nu l-au putut abate din drumul său istoric o­­biectiv“. Venirea slavilor, în sec.­ VI— VII, a avut loc atunci cind et­­nogeneza poporului român de­venise o realitate. Existenţa de sine stătătoare a românilor, cărora li se spunea vlahi sau volohi, şi-a găsit ecoul în numeroase cronici bizantine, ungureşti şi slave ale veacurilor IX—XI. A fost epoca unor for­maţiuni statale, feudale , precum cele ale lui Menumorut, Glad (Continuare in past, a 11-a) Festivalul naţional „Cîntarea României“ „Vorbind despre tinărul Ioan Furnea, ne relatează tovarăşul Augustin Ormenişan, secretarul comitetului de partid de la Coo­perativa Mobila din Tg. Mureş, pot să vă spun că oricine se gă­seşte un loc pentru el la pa­noul fruntaşilor, îl am în ve­dere ca muncitor, activist al organizaţiei ţr.T.C., fiu al co­lectivului. Tocmai de aceea co­muniştii au hotărît recent să-l primească în rindurile lor“. Deşi ne-am propus să­­ scriem in rindurile ce urmează despre marea lui pasiune, muzica, am inserat mai sus opinia tovară­şului Ormenişan pentru a evi­denţia resursele compoziţiilor lui Ioan Furnea : omenia, prie­tenia, dreptatea, pacea, liberta­tea, munca, sensibilitatea la tot ce este nobil, cu alte cuvinte idei întilnite la tot pasul in realitatea cotidiană, promovate consecvent în politica P.C.R. Toate acestea, sau poate numai acestea, îmbrăcate într-o fru­moasă ţinută artistică, l-au con­sacrat în rîndul artiştilor ama­tori mureşeni şi din ţară. — Mă feresc de înzorzonări, de jonglerii muzicale practicate de către unii din colegii de ge­neraţie, care nu au alt dar decit de a obosi timpanele, de a scoate din sală pe omul cu auz muzical. Mă străduiesc să plac auditorilor, de toate virstele, iar dacă reuşesc să mă identific în sentimente şi ginduri cu sala, satisfacţia se dublează. Această identificare a reali­zat-o Ioan Furnea în cele mai multe din spectacolele la care a participat, mărturie fiind o se­rie de diplome cîştigate in con­fruntările artei amatoare la ni­vel judeţean şi interjudeţean.­­Amintim locul I la Festivalul judeţean al cintecului şi jocului, locul I la festivalul care a avut loc în anul trecut la Borsec, lo­cul II la festivalul „Nufărul“ judeţul Covasna, locul III la ■ recentul Festival de muzică uşoară de la Miercurea Ciuc, locul III la Festivalul muzicii uşoare de la Tg. Jiu). In aceste zile se pregăteşte împreună cu formaţia „Metrum“ din care­ face parte pentru etapa pe­U.J.C.M. a Festivalului „Cin­­tarea României“. Pregătirea înseamnă de fapt un repetat dialog cu publicul, realizat în cadrul spectacolelor susţinute în faţa colegilor, tine­rilor­­ din municipiu, din locali­tăţile judeţului. A închinat centenarului inde­pendenţei naţionale, festivalul la care ne referiţi. „„ m­­ărturi­seşte, este un prilej deosebit pentru manifestarea prin cînte­c a­­frumoaselor sentimente şi gin­, dtjm­ care animă tinăra genera­ţie, de a , cultiva totodată in rîndul tinerilor, şi al tuturor celor care ne ascultă, sentimen­te de recunoştinţă faţă de cei ce prin jertfa lor ne-au adus libertatea, pacea, liniştea, drep­tul de a cuteza, de a visa, opti­mismul în realizarea prin mun­că a viselor. Tot s­unt amprsate de piesele „învăţaţi oameni“, „Copiii Ion­, „Voi aţi născut legende“, „Cin­­tecul pămintului“, „Cîntec“, „Cu soarele pe frunţi“, „Harta“ şi altele compuse şi interpretate de el, însuşi titlul pieselor ne des­­tăinuie mesajul. Transmiterea lui o realizează tinărul de 21 de ani­.prin timbrul plăcut, cald, al vocii, la chitara clasică, mu­zicuţă, fluier, instrumente mi­­nuite cu talent. Modest şi grav în tinereţea lui, ni se destăinuie : — Nu am pretenţia de mare artist. în primul rînd sânt mun­citor. Dacă fac totuşi artă, do­resc diri tot sufletul ca aceasta să servească colegilor, priete­nilor, oamenilor. Iar fiindcă e vorba de festivalul pentru care ne pregătim mă întreb : există vreun cuvînt mai frumos decit „Cîntarea României“ ? Dar cîn­­tecul patriei mele nu poate fi altceva decit un omagiu adus muncii, iubirii de oameni şi de ţară, setei de ridicare, prin cul­tură, a tuturor semenilor, la cel mai înalt rang : cel de om. Iar arta, fie amatoare, fie pro­fesionistă, trebuie să slujească acestor sacre și scumpe nouă, idealuri. MIRCEA BORDA DIALOG CU TINĂRUL ARTIST AMATOR „Arta, indiferent de creator, trebuie sa slujească celor mai scumpe idealuri ale noastre“ Stafie pilot pentru invătâmintul modern, argument pentru anul al doilea al cincinalului revoluţiei tehnico-stiintifice UN LABORATOR, VALORIND 0 JUMĂTATE DE MILION, REALIZAT CU 20000 LEI ȘI CU MULTĂ PASIUNE lucruri sunt chiar ei, sub îndru­marea profesorului maistru şi a profesorilor de specialitate din şcoală. Au lucrat şi colegii mai mari, azi elevi la­ diverse licee de specialitate. De la pupitrul de comandă, profesorul maistru apasă pe un buton. Se string perdelele, co­boară un ecran, în spatele să­lii, un aparat de­ proiecţie de 16 mm şi un aparat pentru pro­iecţia diapozitivelor, în trei puncte ale sălii, trei camere de luat vederi, în spatele pupitru­­lui de comandă, fosta catedră, un ecran de televizor încorporat în perete. Pe ecran, figuri cu­noscute. Elevii aflaţi la locul lor de lucru surprinşi de camerele de luat vederi, înseamnă că profesorul îşi vede tot timpul elevii cum lucrează, şi poate in­terveni. Din camera de alături, un cercetător­­de la Institutul de cercetări pedagogice şi psiho­logice, colaborator al şcolii) poa­te urmări elevii dacă doreşte să întreprindă anumite cercetări, mai cu seamă legate de aptitu­dini profesionale, gradul de efort etc. Pupitrul de comandă comunică cu pupitrele elevilor, căci fiecare pupitru este, la rindu-i, tablou de comandă. Au­tomatizarea şi mecanizarea îşi spun cuvîntul. Verifixul de la „pupitrul şef“ permite dialogul concis şi sigur cu elevii, cerîn­­du-le să apese pe butonul cu soluţia optimă. Verificarea se face prin­ conexiune directă şi inversă. Profesorul il poate numi pe elevul cu care poartă dia­logul tehnic, dar îl şi poate anunţa prin semnal, formînd pe discul telefonului încorporat pe pupitru, numărul pupitrului ele­vului. Pe masa de alături, o maşină de multiplicat, concepu­tă de profesorul maistru şi rea­lizată aici, înaintea orei, pen­tru fiecare elev pot fi multi­plicate lucrările de laborator pe care trebuie să le execute, anu­mite lecţii teste, munca indivi­duală a elevului fiind astfel mult uşurată. Retroproiectorul proiectează pe ecran, in locul tablei şi a cretei, lecţia profe­sorului, schemele, problemele etc. Prima lecţie retroproiectată a fost, de fapt, un singur cu­­­vint­ scris­­de un vizitator: „Fe­licitări­.“. Era cuvintul cel mai potrivit. Spaţiul şcolar este folosit cu maximum de eficienţă. Toate materialele sunt repartizate ele­vilor şi ei răspund de ele, nu stau in dulapuri; dacă le vine o idee în timp ce lucrează la ceva, pot să utilizeze aparatura aflată la dispoziţie. S-a redus timpul necesar pregătirii mij­loacelor de învăţămint. Instala­ţiile de laborator pot fi folosite simultan şi se pot realiza lu­crări care necesită, mai mulţi parametri... Firesc, se pune în­trebarea: Cit costă aceasită teh- LUCREŢIA LUSTIG (Continuare in­ pag. a lll-a) A fost cîndva o sală de cla­să. Ca toate sălile. O clasă,­ în­­tr-o şcoală, nouă,­, situată într-un cartier nou, pe Bulevardul Me­talurgiei. Şcoala generală nr. 194. ■ O­­ idee­­ despre­­ cum arată astăzi această sală de clasă, ci­titorul şi-a,­putut-o face privind imaginile foto publicate in ,,Pa­gina elevului“ de joi. Dar nu­mai o idee. Căci metamorfoza acestei săli de­ clasă care are acum la intrare o plăcuţă cu indicaţia „Laborator polifunc­­ţional ,de învăţămint, cercetare­­ şi producţie" trebuie povestită, dar mai cu seamă văzută la faţa locului. Noi am văzut-o. Elevii pe care i-am găsit aici, din clasa a VlII-a, n-aveau ore, dar erau în laborator pentru că li se permite accesul şi in afara ore­lor de clasă — cind este de faţă şi profeorul maistru, şi cum profesorul maistru este de faţă pe tot parcursul zilei, sunt şi ei aici. Se mişcă in voie, cu dezinvoltura iniţiatului pe care o asemenea tehnicitate purtînd marca, „ultimei ore“ nu-l im­presionează. Executanţii acestor Alexandru şi „ Scenele de la Sint cunoscute ca mari cre­aţii epice „scenele istorice“ dedicate de Alexandru Odo­­bescu Doamnei Chiajna şi lui Mihnea Vodă cel Rău, im­presionante prin dozarea cu­lorii locale, prin extrasele de atmosferă a timpului, im­presionante ca reconstituire a unei epoci studiate cu eru­diţie voluptuoasă din cronici şi arhive. Mai puţin cunoscută este conferinţa pe care Odobescu o dedică luptătorilor de la 1811, intitulată Curcanii, ti-ZlllZ­ L IU AMjftcut itun­Kuri, 171 martie 1878. Conferinţa e o reconstituire cursivă, reali­zată nu numai cu instru­mentele istori­cului, ci şi cu pasiunea ■ litera­tului, anunţând peste timp pate­ticul memorial al lui Vasile Părvan din 1917, despre eroii căzuţi din­ primul război mondial, (Rosalia)." , Acest episod ce tratează luarea Rahovei de către oşti­rile româneşti, in noiembrie 1877, constituie, in activita­tea scriitorului, embrionul u­­nui proiect literar peste­ care specialiştii au trecut cu uşu­rinţă,­ cortsiderînd textul nu-: mai o conferinţă, numai o­, expunere, de ■ date‘­şi fapte a căror Sedimentare nu era nici măcar intenţionată. Dar Odo­bescu cerea ca întregul is­toric al acestor recente fap­te de arme să fie tratat in „lucrări literarii mai temei­nice şi mai întinse decit o scurtă naraţiune“. Trecuseră numai patru luni de la cucerirea Rahovei şi toate documentele scrise sau orale ale acestei mari lupte ii erau­­ vorbitorului, încă vii : multe pasaje ale conferinţei sunt în mod di­rect expuneri literare ce a­mintesc de Pseudokinegheti­­kos : „Suntem ajunşi in iar­nă , şi mai pe toată ziua ce­rul posomorit picurează sau varsă şiroaie de ploaie şi de­ zloată, de desfundă pretutin­deni pămintul“. Prezeritind cetatea Rahovei, oraş întărit din faţa tirguşo­­rului oltean Bechet, confe­renţiarul face o descriere su­mară, dar colorată, a peisa­jului geografic şi etnografic al regiunii, vorbind despre satele româneşti de pe malul drept al Dunării, unde se -.„-î,„ ■frn.m.însă limbă românească, recomandată sa­vanţilor alcătuirii de dicţio­nare academice. Descrierea tea­trului de bă­taie este făcu­tă cu intelgen­­­­ţă de­­ strateg, cu indicarea dis­pozitivelor şi a numelor coman­danţilor de unităţi. Perso­najele principale ale luptei sunt maiorii Giurescu şi Ene, care mor In­­ fruntea. uhităţilor lor strigînd : „Îna­inte copii ! Daţi de tot !“ Este impresionant pasajul in care vorbeşte despre ridicarea ră­niţilor : „Cind merseră să ridice cadavrul lui Giurescu, alături, de dinsul zăcea cline­le său, căzut cu faţa singe­­răta ; se apropiase de dinsul ca să-i şteargă singele cu limba, dar îndată un alt glonţ ucise tot acolo şi pe credinciosul cine al soldatu­lui“. Un alt pasaj al conferin­ţei ne convinge in plus că Odobescu intenţiona să dea o expresie literară acestei teme : „Locotenentul-colonel Măldărescu, luind comanda întregii linii de atac, după moartea maiorilor Ene și Giurescu, își­ simte deodată (Continuare- în pag.­ a ll-a) de Emil Manu In numărul de azi • Noi în muncă, în viaţa de organizaţie . Acolo unde te poate înălţa numai mun­ca • Ştiinţa-prog­­noză: Supraconduc­­tori „calzi" • Rubri­cile Cititorii s-au a­­dresat ziarului si Săp­­tămîna cinematografi­ca. In­ pagina a ll-a • Rubrica Azi • Si­tuaţii, cazuri, atitudini „Floarea prieteniei". In lipsă de ocupaţie ; Copii, dar nu de luat în braţe în pagina a lll-a

Next