Scînteia Tineretului, februarie 1977 (Anul 33, nr. 8614-8637)
1977-02-01 / nr. 8614
BRIGADA „Scînteii tineretului"PE CIRCUITUL MATERIILOR PRIME. Tăierea unui arbore durează aproximativ un minut, dar ca să ajungă la maturitate îi sînt necesari 70—100 de ani. Nevoia de lemn crește mereu, nu se poate fără el, dar nici fără păduri. Tocmai de aceea au fost necesare măsuri pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, pentru exploatarea judicioasă şi valorificarea superioară a acestei inestimabile bogăţii naturale. Prin Programul de măsuri pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976—2010, se stabilesc pentru prima dată acţiunile pe termen lung, cu consecinţe deosebit de favorabile în gospodărirea masei lemnoase, acţiuni ce reflectă politica partidului în domeniul gospodăririi superioare a resurselor naturale ale ţării. Recent, la indicaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, au fost stabilite noi soluţii pentru reducerea consumurilor, pentru utilizarea cu înaltă eficienţă a fiecărui metru cub de masă lemnoasă. Astfel, în anul 1977, în condiţiile în care se va exploata o cantitate de masă lemnoasă, cu 1,6 milioane m.c. mai mică faţă de 1975, volumul producţiei industriale globale în ramura prelucrătoare a lemnului este prevăzut să crească cu aproape două miliarde lei. Valoarea produselor ce se obţin dintr-un metru cub de lemn va creşte în acest an cu 115 lei, faţă de 1976, şi cu 715 lei faţă de 1970. Cum se acţionează concret pentru traducerea în practică a acestor importante măsuri, care sunt preocupările, in acest sens, ale oamenilor ce îşi desfăşoară activitatea în parchetele de exploatare, platformele de preindustrializare, întreprinderile prelucrătoare ? Aflaţi timp de citeva zile în bazinul forestier al Văii Argeşului, împreună cu aceşti oameni, încercăm să reconstituim lungul drum al lemnului, de acolo din vîrful munţilor şi pînă în expoziţiile de prezentare a produselor obţinute. LEMNUL ! CUM POATE FI DUBLATĂ VALOAREA UNUI METRU CUB DE MATERIAL LEMNOS !EXPLOATAREA ARBORILOR CU COROANĂ (în pag. a lil-a) Fotografia : GHEORGHE CUCU Bilanţ rodnic în prima lună a anului Prima lună a anului 1977 a fost încununată de rezultate remarcabile obţinute de numeroase colective de oameni ai muncii angajaţi plenar in întrecerea socialistă pentru înfăptuirea exemplară a planului. Din „Cetatea de foc“ a Reşiţei, de pildă, aflăm că la „ora de incheiere“ a lunii ianuarie,in graficele de producţie au fost înscrise suplimentar peste 4 500 tone produse siderurgice, cele mai mari succese fiind înregistrate de oţelari şi laminorişti. De asemenea, minerii exploatărilor carbonifere Roşiuţa şi Lupoăia anunţă îndeplinirea cu două zile mai devreme a sarcinilor lunare la principalii indicatori ai planului, succes pe baza căruia a fost extrasă pină ieri, in plus, o cantitate de lignit echivalentă cu necesarul pentru producerea a peste 3 milioane kWh energie electrică. La rîndul său, colectivul întreprinderii de alumină din Oradea, care anul acesta a luat noi măsuri pentru utilizarea raţională a agregatelor şi valorificarea, superioară a materiilor prime, a reuşit să expedieze, ieri, spre uzina de aluminiu din Slatina, peste planul, primei luni, o cantitate de 300 tone alumină calcinată. Soluţii constructive, mai ieftine, mai eficiente Pe şantierele Trustului de construcţii-montaje Timişoara se, aplică noi soluţii tehnologice, menite să contribuie la creşterea gradului de industrializare, şi mecanizare a lucrărilor cu mare volum de muncă şi reducerea consumului de materiale. Pe această linie, se înscrie şi folosirea la construcţiile de locuinţe a scărilor prefabricate din beton uşor cu granulri care, faţă de vechea soluţie, asigură reducerea manoperei cu peste 80 la sută şi cu mai mult de 20 la sută a consumului de ciment şi oţel-beton. Au fost, de asemenea, îmbunătăţite tehnologiile de execuţie şi montare a panourilor mari şi a altor elemente prefabricate, precum şi a instalaţiilor electrice, termice şi sanitare. Pe aceste căi, colectivul trustului timişorean de construcţiimontaje şi-a propus să atingă o productivitate superioară celei planificate şi să realizeze, la volumul de construcţii prevăzut pe 1977, o economie de aproape 250 tone ciment. 100 tone metal, 100 000 kWh energie electrică Cut mai mult minereu furnalelor Aplicarea unor tehnologii eficiente de lucru în cadrul exploatărilor miniere din bazinul Poiana Ruscăi a condus la extragerea suplimentară, in prima lună a anului, a aproape 1 500 tone minereu de fier pentru furnale. Cea mai ridicată productivitate s-a înregistrat la mina Teliuc, de unde s-au extras în fiecare zi de lucru in medie cite 40 tone minereu peste prevederi. In același timp, întreprinderea minieră Hunedoara a livrat industriei siderurgice peste sarcinile stabilite aproape 9 000 tone dolomită metalurgică și o cantitate de concentrat de minereu de fier care poate constitui materia primă necesară producerii a peste 1 200 tone fontă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXIII, SERIA II, Nr. 8 614 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 FEBRUARIE 1977 BIOGRAFIE MILENARĂ ■ Începuturile au durat mult — ,peste două veacuri. Două veacuri de contacte şi tatonări la hotarul Danubiului. Două veacuri cind s-au făcut schimburi între roadele plugarilor şi obiectele ieşite din miinile meşteşugarilor, cind puternicul denar de argint al Romei republicane a pătruns şi circulat pe o arie tot mai întinsă. Două veacuri cinci s-au încheiat tratate de alianţă militară bilaterală împotriva primejdioşilor atacatori, de la graniţe. Dar două veacuri in care legiunile venite de pe ţărmul Mediteranei şi neamul de spiţă tracică — locuind din timpuri imemoriale de o parte şi de alta a Carpaţilor, pină la Dunăre şi Marea Neagră — s-au studiat reciproc, cu o crescindă atenţie. Doua veacuri—şi maiibine—au durat primele relaţii dintre romanii ajunşi la sud de masivul fluviu european pe care eraţ hotăriţi să-l treacă, şi geto-dacii de la nordul impunătorului curs de apă, unde erau hotăriţi să reziste. In aceste două veacuri şi mai bine s-a declanşat, de fapt, vastul şi complexul proces de romanizare a geto-dacilor.. O dovadă, printre multe altele : moneda făurită departe, in inima Peninsulei Italice, a fost adoptată tot mai larg aici, la capătul de miazănoapte al Peninsulei Balcanice, exact în vremea lui Burebista, cel care a consolidat Nicolae Minei cu pricepută străşnicie statul geto-dacic, menit să se opună cuceritorilor veniţi tot de acolo de unde venea denarul de argint. Coincidenţă numai aparent paradoxală, deoarece politica marelui rege unificator prefigura exact, pentru următoarele două milenii, coordonata dominantă a neamului statornicit aici : raporturi şi schimburi prielnice tuturor părţilor implicate, cu condiţia sine qua non a deplinei lor independenţe. Tocmai încălcarea acestei condiţii a transferat procesul lent şi paşnic de romanizare în faza violent accelerată a unui veritabil „Război de douăzeci de ani“, care a debutat în anul 85 e.n. şi a luat sfirşit in vară ln 106, odată cu năruirea ultimelor rezistenţe ale dacilor lui Decebal. Cele aproape şaptesprezece decenii următoare, cind dominaţia romană s-a exercitat in mod organizat şi oficial, au oferit contopirii dintre învingători şi învinşi un interval amplu, mai amplu decit cel care a fost necesar pentru apariţia, in condiţii similare, a altor fraţi din aceeaşi gintă, ca francezii sau spaniolii. Originala sinteză dacoromână s-a prelungit în secole dincolo de plecarea autorităţilor aureliene, efectuindu-se nu numai in cuprinsul Provinciei întemeiate de Traian, ci şi dincolo de hotarele ei,, pe teritoriile locuite de dacii liberi şi de carpi. De-a lungul primului mileniu al erei noastre, elementul autohton a continuat să sălăşluiască în vechea lui vatră, unde s-a zămislit, din dubla lui obârşie, poporul român. Forţa implacabilă a acestui fenomen istoric obiectiv a biruit toate imensele piedici ridicate, în secolele IV—VI, de migraţiile succesive ale goţilor, hunilor, gepizilor şi avarilor. „Năvălirile popoarelor migratoare, distrugerile pricinuite de acestea, luptele îndelungate de apărare, arată Programul Partidului Comunist Român, au provocat serioase rămîneri in urmă in dezvoltarea forţelor de producţie, în evoluţia civilizaţiei pe aceste meleaguri, toate acestea nu au putut insă distruge fiinţa poporului nostru, nu l-au putut abate din drumul său istoric obiectiv“. Venirea slavilor, în sec. VI— VII, a avut loc atunci cind etnogeneza poporului român devenise o realitate. Existenţa de sine stătătoare a românilor, cărora li se spunea vlahi sau volohi, şi-a găsit ecoul în numeroase cronici bizantine, ungureşti şi slave ale veacurilor IX—XI. A fost epoca unor formaţiuni statale, feudale , precum cele ale lui Menumorut, Glad (Continuare in past, a 11-a) Festivalul naţional „Cîntarea României“ „Vorbind despre tinărul Ioan Furnea, ne relatează tovarăşul Augustin Ormenişan, secretarul comitetului de partid de la Cooperativa Mobila din Tg. Mureş, pot să vă spun că oricine se găseşte un loc pentru el la panoul fruntaşilor, îl am în vedere ca muncitor, activist al organizaţiei ţr.T.C., fiu al colectivului. Tocmai de aceea comuniştii au hotărît recent să-l primească în rindurile lor“. Deşi ne-am propus să scriem in rindurile ce urmează despre marea lui pasiune, muzica, am inserat mai sus opinia tovarăşului Ormenişan pentru a evidenţia resursele compoziţiilor lui Ioan Furnea : omenia, prietenia, dreptatea, pacea, libertatea, munca, sensibilitatea la tot ce este nobil, cu alte cuvinte idei întilnite la tot pasul in realitatea cotidiană, promovate consecvent în politica P.C.R. Toate acestea, sau poate numai acestea, îmbrăcate într-o frumoasă ţinută artistică, l-au consacrat în rîndul artiştilor amatori mureşeni şi din ţară. — Mă feresc de înzorzonări, de jonglerii muzicale practicate de către unii din colegii de generaţie, care nu au alt dar decit de a obosi timpanele, de a scoate din sală pe omul cu auz muzical. Mă străduiesc să plac auditorilor, de toate virstele, iar dacă reuşesc să mă identific în sentimente şi ginduri cu sala, satisfacţia se dublează. Această identificare a realizat-o Ioan Furnea în cele mai multe din spectacolele la care a participat, mărturie fiind o serie de diplome cîştigate in confruntările artei amatoare la nivel judeţean şi interjudeţean.Amintim locul I la Festivalul judeţean al cintecului şi jocului, locul I la festivalul care a avut loc în anul trecut la Borsec, locul II la festivalul „Nufărul“ judeţul Covasna, locul III la ■ recentul Festival de muzică uşoară de la Miercurea Ciuc, locul III la Festivalul muzicii uşoare de la Tg. Jiu). In aceste zile se pregăteşte împreună cu formaţia „Metrum“ din care face parte pentru etapa peU.J.C.M. a Festivalului „Cintarea României“. Pregătirea înseamnă de fapt un repetat dialog cu publicul, realizat în cadrul spectacolelor susţinute în faţa colegilor, tinerilor din municipiu, din localităţile judeţului. A închinat centenarului independenţei naţionale, festivalul la care ne referiţi. „„ mărturiseşte, este un prilej deosebit pentru manifestarea prin cîntec afrumoaselor sentimente şi gin, dtjm care animă tinăra generaţie, de a , cultiva totodată in rîndul tinerilor, şi al tuturor celor care ne ascultă, sentimente de recunoştinţă faţă de cei ce prin jertfa lor ne-au adus libertatea, pacea, liniştea, dreptul de a cuteza, de a visa, optimismul în realizarea prin muncă a viselor. Tot sunt amprsate de piesele „învăţaţi oameni“, „Copiii Ion, „Voi aţi născut legende“, „Cintecul pămintului“, „Cîntec“, „Cu soarele pe frunţi“, „Harta“ şi altele compuse şi interpretate de el, însuşi titlul pieselor ne destăinuie mesajul. Transmiterea lui o realizează tinărul de 21 de ani.prin timbrul plăcut, cald, al vocii, la chitara clasică, muzicuţă, fluier, instrumente minuite cu talent. Modest şi grav în tinereţea lui, ni se destăinuie : — Nu am pretenţia de mare artist. în primul rînd sânt muncitor. Dacă fac totuşi artă, doresc diri tot sufletul ca aceasta să servească colegilor, prietenilor, oamenilor. Iar fiindcă e vorba de festivalul pentru care ne pregătim mă întreb : există vreun cuvînt mai frumos decit „Cîntarea României“ ? Dar cîntecul patriei mele nu poate fi altceva decit un omagiu adus muncii, iubirii de oameni şi de ţară, setei de ridicare, prin cultură, a tuturor semenilor, la cel mai înalt rang : cel de om. Iar arta, fie amatoare, fie profesionistă, trebuie să slujească acestor sacre și scumpe nouă, idealuri. MIRCEA BORDA DIALOG CU TINĂRUL ARTIST AMATOR „Arta, indiferent de creator, trebuie sa slujească celor mai scumpe idealuri ale noastre“ Stafie pilot pentru invătâmintul modern, argument pentru anul al doilea al cincinalului revoluţiei tehnico-stiintifice UN LABORATOR, VALORIND 0 JUMĂTATE DE MILION, REALIZAT CU 20000 LEI ȘI CU MULTĂ PASIUNE lucruri sunt chiar ei, sub îndrumarea profesorului maistru şi a profesorilor de specialitate din şcoală. Au lucrat şi colegii mai mari, azi elevi la diverse licee de specialitate. De la pupitrul de comandă, profesorul maistru apasă pe un buton. Se string perdelele, coboară un ecran, în spatele sălii, un aparat de proiecţie de 16 mm şi un aparat pentru proiecţia diapozitivelor, în trei puncte ale sălii, trei camere de luat vederi, în spatele pupitrului de comandă, fosta catedră, un ecran de televizor încorporat în perete. Pe ecran, figuri cunoscute. Elevii aflaţi la locul lor de lucru surprinşi de camerele de luat vederi, înseamnă că profesorul îşi vede tot timpul elevii cum lucrează, şi poate interveni. Din camera de alături, un cercetătorde la Institutul de cercetări pedagogice şi psihologice, colaborator al şcolii) poate urmări elevii dacă doreşte să întreprindă anumite cercetări, mai cu seamă legate de aptitudini profesionale, gradul de efort etc. Pupitrul de comandă comunică cu pupitrele elevilor, căci fiecare pupitru este, la rindu-i, tablou de comandă. Automatizarea şi mecanizarea îşi spun cuvîntul. Verifixul de la „pupitrul şef“ permite dialogul concis şi sigur cu elevii, cerîndu-le să apese pe butonul cu soluţia optimă. Verificarea se face prin conexiune directă şi inversă. Profesorul il poate numi pe elevul cu care poartă dialogul tehnic, dar îl şi poate anunţa prin semnal, formînd pe discul telefonului încorporat pe pupitru, numărul pupitrului elevului. Pe masa de alături, o maşină de multiplicat, concepută de profesorul maistru şi realizată aici, înaintea orei, pentru fiecare elev pot fi multiplicate lucrările de laborator pe care trebuie să le execute, anumite lecţii teste, munca individuală a elevului fiind astfel mult uşurată. Retroproiectorul proiectează pe ecran, in locul tablei şi a cretei, lecţia profesorului, schemele, problemele etc. Prima lecţie retroproiectată a fost, de fapt, un singur cuvint scrisde un vizitator: „Felicitări.“. Era cuvintul cel mai potrivit. Spaţiul şcolar este folosit cu maximum de eficienţă. Toate materialele sunt repartizate elevilor şi ei răspund de ele, nu stau in dulapuri; dacă le vine o idee în timp ce lucrează la ceva, pot să utilizeze aparatura aflată la dispoziţie. S-a redus timpul necesar pregătirii mijloacelor de învăţămint. Instalaţiile de laborator pot fi folosite simultan şi se pot realiza lucrări care necesită, mai mulţi parametri... Firesc, se pune întrebarea: Cit costă aceasită teh- LUCREŢIA LUSTIG (Continuare in pag. a lll-a) A fost cîndva o sală de clasă. Ca toate sălile. O clasă, într-o şcoală, nouă,, situată într-un cartier nou, pe Bulevardul Metalurgiei. Şcoala generală nr. 194. ■ O idee despre cum arată astăzi această sală de clasă, cititorul şi-a,putut-o face privind imaginile foto publicate in ,,Pagina elevului“ de joi. Dar numai o idee. Căci metamorfoza acestei săli de clasă care are acum la intrare o plăcuţă cu indicaţia „Laborator polifuncţional ,de învăţămint, cercetare şi producţie" trebuie povestită, dar mai cu seamă văzută la faţa locului. Noi am văzut-o. Elevii pe care i-am găsit aici, din clasa a VlII-a, n-aveau ore, dar erau în laborator pentru că li se permite accesul şi in afara orelor de clasă — cind este de faţă şi profeorul maistru, şi cum profesorul maistru este de faţă pe tot parcursul zilei, sunt şi ei aici. Se mişcă in voie, cu dezinvoltura iniţiatului pe care o asemenea tehnicitate purtînd marca, „ultimei ore“ nu-l impresionează. Executanţii acestor Alexandru şi „ Scenele de la Sint cunoscute ca mari creaţii epice „scenele istorice“ dedicate de Alexandru Odobescu Doamnei Chiajna şi lui Mihnea Vodă cel Rău, impresionante prin dozarea culorii locale, prin extrasele de atmosferă a timpului, impresionante ca reconstituire a unei epoci studiate cu erudiţie voluptuoasă din cronici şi arhive. Mai puţin cunoscută este conferinţa pe care Odobescu o dedică luptătorilor de la 1811, intitulată Curcanii, ti-ZlllZ L IU AMjftcut itunKuri, 171 martie 1878. Conferinţa e o reconstituire cursivă, realizată nu numai cu instrumentele istoricului, ci şi cu pasiunea ■ literatului, anunţând peste timp pateticul memorial al lui Vasile Părvan din 1917, despre eroii căzuţi din primul război mondial, (Rosalia)." , Acest episod ce tratează luarea Rahovei de către oştirile româneşti, in noiembrie 1877, constituie, in activitatea scriitorului, embrionul unui proiect literar peste care specialiştii au trecut cu uşurinţă, cortsiderînd textul nu-: mai o conferinţă, numai o, expunere, de ■ date‘şi fapte a căror Sedimentare nu era nici măcar intenţionată. Dar Odobescu cerea ca întregul istoric al acestor recente fapte de arme să fie tratat in „lucrări literarii mai temeinice şi mai întinse decit o scurtă naraţiune“. Trecuseră numai patru luni de la cucerirea Rahovei şi toate documentele scrise sau orale ale acestei mari lupte ii erau vorbitorului, încă vii : multe pasaje ale conferinţei sunt în mod direct expuneri literare ce amintesc de Pseudokineghetikos : „Suntem ajunşi in iarnă , şi mai pe toată ziua cerul posomorit picurează sau varsă şiroaie de ploaie şi de zloată, de desfundă pretutindeni pămintul“. Prezeritind cetatea Rahovei, oraş întărit din faţa tirguşorului oltean Bechet, conferenţiarul face o descriere sumară, dar colorată, a peisajului geografic şi etnografic al regiunii, vorbind despre satele româneşti de pe malul drept al Dunării, unde se -.„-î,„ ■frn.m.însă limbă românească, recomandată savanţilor alcătuirii de dicţionare academice. Descrierea teatrului de bătaie este făcută cu intelgenţă de strateg, cu indicarea dispozitivelor şi a numelor comandanţilor de unităţi. Personajele principale ale luptei sunt maiorii Giurescu şi Ene, care mor In fruntea. uhităţilor lor strigînd : „Înainte copii ! Daţi de tot !“ Este impresionant pasajul in care vorbeşte despre ridicarea răniţilor : „Cind merseră să ridice cadavrul lui Giurescu, alături, de dinsul zăcea clinele său, căzut cu faţa singerăta ; se apropiase de dinsul ca să-i şteargă singele cu limba, dar îndată un alt glonţ ucise tot acolo şi pe credinciosul cine al soldatului“. Un alt pasaj al conferinţei ne convinge in plus că Odobescu intenţiona să dea o expresie literară acestei teme : „Locotenentul-colonel Măldărescu, luind comanda întregii linii de atac, după moartea maiorilor Ene și Giurescu, își simte deodată (Continuare- în pag. a ll-a) de Emil Manu In numărul de azi • Noi în muncă, în viaţa de organizaţie . Acolo unde te poate înălţa numai munca • Ştiinţa-prognoză: Supraconductori „calzi" • Rubricile Cititorii s-au adresat ziarului si Săptămîna cinematografica. In pagina a ll-a • Rubrica Azi • Situaţii, cazuri, atitudini „Floarea prieteniei". In lipsă de ocupaţie ; Copii, dar nu de luat în braţe în pagina a lll-a