Scînteia Tineretului, aprilie 1977 (Anul 33, nr. 8665-8690)

1977-04-01 / nr. 8665

„...Doresc ca în numele acestui forum suprem, care reuneşte organele de conducere ale partidului şi statului, sa adresez întregului nostru popor chemarea de a-şi uni şi mai strîns rîndu­­rilor de a-şi intensifica eforturile pentru a asigura realizarea cu succes a planului pe acest am­ a planului cincinal, triumful societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi al comunismului in Republica Socialistă România1r. NICOLAE CEAUŞESCU LA CHEMAREA SECRETARULUI GENERAL AL PARTIDULUI, RĂSPUNSUL ÎNFLĂCĂRAT AL TINEREI GENERAŢII, CU DĂRUIRE ŞI RĂSPUNDERE COMUNISTĂ, MUNCA FĂRĂ PREGET PENTRU ÎNFLORIREA PATRIEI­ nul dintre numeroşii tineri fruntaşi in produc- S, de la I.C.M­. Reşiţa — frezorul Ion Borta, scretarul organizaţiei UIT.C. maşini, hala 3. Foto : O. PLECAN Prin recuperarea unor materiale, 80 000 lei economii Prin recuperarea pieselor a 350 bucăţi turbosuflante pentru tractoare de mare capacitate, brigăzile uteciste ale tinerilor din întreprinderea „Hidromeca­nica“ Braşov au realizat pină în prezent o economie în valoa­re de 80 000 lei. Astfel a fost re­cuperată o însemnată cantitate de oţel Înalt aliat din care s-a turnat 200 rotoare, iar o impor­tantă cantitate de fontă a fost predată turnătoriei întreprinde­rii. S-au evidenţiat în această activitate de muncă patriotică tinerii Nicolae Suciu, Ioan Ama­­riei, Eugen Tom­a, Constantin Tom­a şi Gyula Wass­­adina VELEA Obiectivul fiecărei formaţii de lucru — devansarea termenelor de execuţie Participarea tinerilor la reali­zarea de producţii suplimentare este asigurată în Şantierul na­val din Galaţi prin­ organizarea sistematică a. .schimburilor pre­lungite. Iniţiativa utecişti a fost însuşită de toate colectivele a­­telierelor şi este susţinută cu deosebită însufleţire de forma­ţiile de lucru ale tinerilor. Am putut consemna o largă mobili­zare în cadrul acestei acţiuni a tinerilor din atelierul de con­fecţii. „Lucrăm cu toţii pentru devansarea termenelor de exe­cuţie, ne spunea Ion Olaru, loc­ţiitorul secretarului comitetului U.T.C. pe secţie. Sunt prezenţi toţi cei 238 de tineri. Urmare a eforturilor depuse de la Începu­tul anului, dar mai ales in ulti­mele 2 săptămini, producţia su­plimentară realizată în Şantierul naval din Galaţi se ridică la 10 000 000 lei. ION CHIRIC Schimburi prelungite, 80 de vagoane peste plan în momentul de faţă, între­prinderea de vagoane Caracal produce la capacitatea zilnică prevăzută, dar aceasta este de­parte de a-i mulţumi pe tinerii constructori de vagoane. Printre primele iniţiative la care tinerii din întreprindere au subscris şi pentru îndeplinirea cărora ac­ţionează cu toată răspunderea este aceea de a­ suplimenta pro­ducţia lunii martie cu 40 de va­goane pentru producţia­ internă şi, respectiv, cu 40 de vagoane pentru export. De altfel, în ,a­­ceastă perioadă, in toate orga­nizaţiile U.T.C. din secţiile şi atelierele întreprinderii se lu­crează în schimburi prelungite, rezultate deosebite obţinînd ti­nerii de la secţia finisaj, reme­dieri finale şi de la atelierele frine si tracţiune. In acelaşi timp, In întreprindere au fost constituite colective mixte de specialişti şi tineri muncitori­ care studiază căile şi mijloacele mai bunei gospodăriri a mate­rialelor şi a materiilor prime şi propun soluţii de optimizare a fluxului tehnologic. Printre al­tele, tinerii s-au angajat să eco­nomisească 20 kg electrolizi la fiecare vagon nou produs. S. CIONOFF Lună record de producţie şi calitate Cei peste 1000 de utecişti ai Combinatului pentru industriali­zarea lemnului Pipera din Capi­tală au hotărit, alături de în­treg colectivul de muncă de aici, să transforme luna martie într-o „Lună record de producţie şi calitate“. Lucrînd în schimburi prelungite, utilizînd intens, cu un randament superior, toate cele 480 de minute, acest harnic detaşament muncitoresc s-a an­gajat să realizeze pină la sfîr­­şitul acestei luni, peste preve­derile planului, o producţie cu 15 la, sută mai mare. Estimat in produse aceasta echivalesrti cu 1 000 garnituri „Drobeta", 1­ 50 de dormitoare si camere combina­te, 50 de sufragerii, 3 000 mp piese pentru bucătării, 3 000 mp panouri cofraje. BENONE NEAGOE Spaţiile productive, mai raţional utilizate Principala preocupare a colec­tivului de la Combinatul de pre­lucrare a lemnului din Drobeta Turnu Severin o constituie mo­dernizarea şi raţionalizarea flu­xurilor tehnologice din cadrul diferitelor secţii ale combinatu­lui în vederea obţinerii unor sporuri suplimentare de produc­ţie. Căutările tehnologilor s-au concretizat, recent, in moderni­zarea depozitului de cherestea prin introducerea paletizării in executarea operaţiilor de ma­nipulare a cherestelei. Astfel, prin stivuirea „pe înălţime“ a fost eliberată o suprafaţă de circa 2 400 metri pătraţi. Prin aceasta au fost create premisele eliberării altor 4 500 mp în ca­drul secţiei de mobilă, unde noile linii tehnologice ce urmea­ză a fi montate vor permite ob­ţinerea unei producţii suplimen­tare în valoare de cîteva zeci milioane lei. La amenajarea şi organizarea acestor sectoare ti­nerii s-au aflat în primele rin­­dur, efectuind un mare număr de ore de muncă patriotică.­ I. D. CUCU Ritm intens, calitate sporiţi — iată imperativele zilei in campania de primăvară. Fotoreporterul a surprins două lucrări care trebuie urgentate : plantatul cartofilor (la Glodeanu Sărat, jud. Bu­zău) şi pregătirile în plantaţiile viticole (la I.A.S. Urziceni, jud.. Ilfov). Fotografii de GHEORGHE CUCU LUPTA CALITĂŢII O ştire sosită ieri la redacţie ne anunţă că, în preocuparea lor pentru realizarea importan­tului indicator de plan care se cheamă calita­tea produselor, constructorii de utilaj petrolier din Ploieşti, Tîrgovişte şi Cîmpina au reuşit să sporească randamentul mediu la familia insta­laţiilor de foraj de peste două ori în compara­ţie cu tipurile similare fabricate pînă în anul 1975. Mai mult decit atît, să adauge vechilor tipuri, acum substanţial modernizate, noi agre­gate capabile să funcţioneze în toate straturile geologice şi diferite condiţii de climă cu ran­dament şi siguranţă de funcţionare ridicate. Ceea ce înseamnă competitivitate şi eficienţă sporite, în ultima instanţă un plus adăugat avu­ţiei naţionale. Fără îndoială, acest exemplu nu este nicide­cum singular. Zilnic, numeroase colective mun­citoreşti din toate judeţele ţării raportează rea­lizări similare. Dar tot atît de adevărat este faptul că rezultatele obţinute pînă în prezent in această direcţie nu sînt încă nici pe măsura cerinţelor, nici la nivelul posibilităţilor de care dispune economia noastră. Motiv pentru care lupta pentru calitate —­a produselor şi, impli­cit, a muncii — trebuie să se situeze în perma­nenţă în centrul activităţii tuturor colectivelor din cercetare şi proiectare, din întreprinderi. Această sarcină a cărei însemnătate deosebită pentru toate domeniile de activitate a fost sub­liniată in Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în Hotărîrea adoptată de recenta şedinţă comună a C.C. al P.C.R., Marii Adunări Naţionale, Consiliului Suprem al Dez­voltării Economice şi Sociale şi activului central de partid şi de stat, este necesar să reprezinte o coordonată fundamentală a preocupărilor ute­­ciştilor, a organelor şi organizaţiilor U.T.C., să determine noi şi valoroase iniţiative. O PROBLEMA DE CONCEPŢIE. Asigurarea calităţii începe în laboratoarele de cercetare şi pe planşetele proiectanţilor. Caracterul creator al acestor activităţi şi ritmul desfăşurării lor de­termină, într-o primă instanţă, evoluţia unui indicator devenit din ce în ce mai important în aprecierea performanţelor economiei naţionale, ca şi a fiecărei ramuri şi întreprinderi în parte , asimilarea de noi produse şi modernizarea celor existente. De aceea, definirea condiţiilor de bază ale calităţii la principalele grupe de pro­duse industriale şi, plecînd de aici, asigurarea 0 PERMANENTĂ ÎNDATORIRE PENTRU FIECARE TÂNAR MUNCITOR SAU SPECIALIST acestora prin proiecte, prezintă o maximă im­portanţă şi răspundere pentru toţi cei care lu­crează în domeniul cercetării şi ingineriei teh­nologice. După cum, tot atît de importantă este conceperea unor tehnologii şi a unor sisteme de fabricaţie (instalaţii, utilaje, aparatură de măsură şi control etc.) capabile să asigure în procesul de producţie, în condiţii de maximă eficienţă economică, realizarea tuturor caracte­risticilor de calitate prevăzute în proiect. O PROBLEMA DE ORGANIZARE. Fără în­doială, un proiect bun este necesar, dar nu şi su­ficient pentru a asigura calitatea. Din păcate, mai găsim încă numeroase exemple care con­firmă această afirmaţie. Decisivă devine or­ganizarea activităţii în sfera producţiei, astfel incit nici un factor perturbator să nu poată im­pieta asupra performanţelor produselor. Este vorba de asigurarea unui nivel calitativ supe­rior tuturor produselor din întreaga economie naţională şi, corespunzător, din fiecare ramură, întreprindere, secţie şi atelier de producţie. Căci, pe parcursul complexului larg de fabri­caţie care nu se închide într-o întreprindere sau centrală, fiecare scădere de calitate — la materia primă, materiale sau subansamble — se cumulează în mod nedorit în produsul fi­nal. Mai este vorba de organizarea unui sistem de control — în care autocontrolului îi revine o maximă importanţă — în egală măsură cu­prinzător şi eficient, care să excludă, fără a încărca costurile de fabricaţie, orice posibilitate de strecurare pe fluxul tehnologic a unor pro­duse necorespunzătoare. Şi tot la fel de impor­tantă este asigurarea unei asistenţe tehnice de înaltă competenţă la fiecare loc de muncă şi, mai ales, în toate schimburile care să faciliteze repunerea operativă la parametrii­­normali a ori­cărui component din complexele sisteme indus­triale. Factorul hotăritor care determină valorificarea deplină a acestor disponibilităţi şi resurse ră­­mîne însă omul , competenţa şi pregătirea lui profesională şi, mai cu seamă, conştiinţa şi responsabilitatea prin care el conferă prin fie­care act de muncă adevărata măsură calităţii produselor. Din acest punct de vedere mai ales, organizaţiilor U.T.C. le revin sarcini cu mult sporite, ele fiind chemate să creeze în rindul tinerilor un climat care să stimuleze promova­rea şi afirmarea noului, întărirea spiritului de exigenţă faţă de propria lor activitate. VIRGIL SIMION PENTRU RIDICAREA TUTUROR PRODUSELOR EXAMENUL CEL MAI GREU Au trecut trei săptămini de la noaptea care ne-a clătinat pe neaşteptate firescul existenţei. Trei săptămini de cinci ne lup­tăm cu urmările unui dezastru petrecut în cîteva clipe. Urme rămîn în sufletul fiecăruia, atî­­tea dispariţii absurde ne vor în­durera ori de cite ori vom gindi la ele, dar mai presus de toate, deasupra a tot ce ne-a pus în faţă acest timp de aprigă încer­care, va dăinui felil în care ne-am împotrivit lui. Modul cum am înţeles să-i primim pro­vocarea şi să răspundem la ea. Cum am raţionat şi, mai ales, cum am acţionat. O demonstraţie exemplară de patriotism şi putere de dăruire, de omenie şi înaltă răspundere, de intervenţie înţeleaptă şi ener­­­gică ne-a oferit, încă de la în­ceputul acestei bătălii, primul bărbat, primul comunist al ţării, secretarul general al partidului. Un stil de conduită şi acţiune căruia i s-a conformat prin gind şi faptă toată suflarea ţării, un model a cărui forţă mobilizatoa­re a însufleţit, fără excepţie, întregul popor. Am fost, fără să dorim sau să bănuim, supuşi unei verificări de o exigenţă fără precedent. Fiecare trăsătură — umană, pro­fesională, politică — a trebuit demonstrată practic, fiecare din­tre crezurile şi aspiraţiile pe care le mărturisim au trebuit susţi­nute prin fapte concrete. S-au salvat vieţi şi s-au pus la adă­post, s-au recuperat bunuri, au fost redate circuitului economic instalaţii şi utilaje avariate, au fost silite, cele aflate în stare de funcţionare, să producă mai mult. Peste tot, efortul s-a situat la limita superioară a randamentu­lui şi calităţii. Dar tot el, efor­tul, a furnizat dovezile cele mai expresive, răspunsurile cele mai calificate asupra profilului mo­ral al celor care l-au întreprins. Bilanţul concret, al câtorva de­cenii de serioasă şi statornică SOFIA SCORŢARU-PAUN Din găleata cu fier topit, o­­prită brusc din alunecarea pe cablu, sar jerbe de scintei. Tinărul care a executat mane­vra dispare. Apoi, după o clipă, chipul său se ivește din nou, neatins și vesel. — Pe mine metalul mă cu­noaște, imi strigă el cu miini­­le pilnte la gură, pentru a se face auzit prin vuietul neconte­nit al cuptoare­lor. Ca şi cum me­talul ar fi un personaj impor­tant şi influent, această relaţie i-a conferit de multă vreme lui Ioan Costina un prestigiu apar­te printre cole­gii săi de la În­treprinderea de armături industriale din fontă şi oţel Zalău. El este privit cu un mare respect, indeminarea sa de metalurg provocind ace­eaşi admiraţie (şi secretă invi­die) ca driblingul unui as al fotbalului sau temeritatea unui personaj dintr-o carte de aven­turi. Această formă spontană de preţuire a muncii este extrem de elocventă, tocmai prin spon­taneitatea ei. Ca reporter, am cunoscut sute de tineri, dar nu-mi amintesc ca vreunul să-şi fi ascuns, printr-un gest reflex, la spate miinile bătătorite sau „murdare“ de muncă. Dimpotri­vă, fiecare ţinea parcă să le a­­rate, cu o abia reţinută min­­drie. Este, la fel, foarte rar ca­zul ca un tinăr să se „ruşineze" că are o meserie mai grea de­cit cunoscuţii săi din aceeaşi generaţie ; in schimb se intîm­­plă adeseori ca un asemenea tinăr să povestească cum se trăieşte pe şantier sau la son­dele de foraj cu o însufleţire contaminantă. Toate aceste atitudini şi reac­ţii, cu care ne-am obişnuit prii intr-atît incit nici nu le mai observăm, reflectă o profundă mutaţie petrecută in conştiinţe, constituirea unei noi mentali­tăţi : munca a devenit princi­palul criteriu de judecare a oa­menilor. Şi nu doar in situaţiile cu caracter oficial — la un exa­men sau intr-o şedinţă — ci şi in viaţa zilnică, in stabilirea ce­lor mai elemen­tare relaţii. La Iaşi, l-am cunoscut pe ti­nărul zidar Aris­­totel Şutic a cărui biografie, iluminată d­e bu­curia de a con­strui, ar merita povestită mai pe larg. Deocamda­tă,­­nu voi evoca decit un episod al ei, şi anu­me acela al le­gării unei prietenii. La puţină vreme de la începerea muncii pe şantier, Aristotel Şutic a fost repartizat într-o formaţie care mai cuprindea un singur om, pe Constantin Dobriceanu. Erau amindoi cam de aceeaşi vîrstă ALEX. ŞTEFANESCU (Continuare in pag. a II-a) Acest mîndru şi simplu blazon după care ne recunoaştem OM AL MUNCII Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXX­III, SERIA II, Nr. 8 665 4 PAGINI — 30 BANI­­ VINERI 1 APRILIE 1977 LA TOATE CULTURILE,­ ÎN TOATE PAIELE DE PRODUCŢIE, PE PRIMUL PLAN. Respectarea graficelor de muncă, asigurarea calităţii lucrărilor EFIGIA SOLIDARITĂŢII NOASTRE Aceste zile de primăvară sunt marcate decisiv de erois­mul şi solidaritatea cetăţeni­lor României socialiste, de munca exemplară a întregu­lui popor consacrată dezvol­tării accentuate a economiei naţionale. Obiectivul nostru esenţial este realizarea pre­vederilor cincinalului şi chiar depăşirea lor, aşa cum sub­linia recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este un obiectiv care stă in puterea noastră, un obiectiv pe care-l vom transpune solidari in faptă toţi locuitorii patriei noastre : români, maghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi. Ne stăruie proaspete in memorie faptele exemplare ale ostaşilor noştri, sim­ţim puternic emoţia produsă de iniţiativele curajoase ale muncitorilor care au repus in funcţiune, cu rapiditate, u­­zinele avariate sau au parti­cipat masiv la munca de pe şantierele refacerii. Ne-a tul­burat neodihna medicilor, o neodihni ce exprimă in sen­sul cel mai bun nu numai dragostea faţă de oameni, faţă de popor, ei ci devota­mentul deplin faţă de patria noastră socialistă. Am răspuns in unanimitate chemării secretarului gene­ral al partidului. Am acţio­nat solidar indiferent de na­ţionalitate. Vreau insă să sub­liniez că solidaritatea a­­ceasta este firească. Ea nu trebuie să mire pe nimeni, căci este justificată de o un­de Anton Breitenhofer treagă istorie de luptă co­mună, de visare comună a aceloraşi idealuri, de mate­rializare comună a acestora. Noţiunile de umanism şi de dăruire au in aceste zile di­mensiuni tulburătoare. Emo­ţionantele gesturi ale soli­darităţii nu sunt insă numai apanajul momentelor excep­ţionale. Ele doar prefigurea­ză o epocă de efort unanim, încordat şi susţinut. Sunt multe ! Sunt emoţionante ! Desprind din agenda de re­porter doar cîteva dintre faptele muncitorilor reşiţeni: români, germani, maghiari, sirbi. Toate poartă amprenta acestor zile, dar au puternic­ă imprimată amprenta continu-­­ ităţii, a comunităţii de des-­­ tin. Specialiştii şi muncito-­­ rii care au plecat să ajute­­ pe colegii lor din alte judeţe, * cei 200 de siderurgişti care­­ au donat semenilor din fini- 7 dul lor vital, colectivele care­­ au livrat întreprinderilor „23­­ August“ din Bucureşti, „1­­ Mai“ Ploieşti, „Electropu-­­ tere“ Craiova instalaţii care,­­ conform prevederilor, ar fi­­ trebuit să fie furnizate mai t tirziu reprezintă tot atitea 7 exemple care demonstrează­­ vitalitatea, coeziunea marii­­ noastre familii socialiste. So- i lidaritatea muncitorească are , în oraşul meu natal, Reşiţa, 7 tradiţii vechi de secole. De­­ peste două veacuri, în preaj- l ma furnalelor trăiesc şi mun- J cesc români, germani, ma-­­ ghiari şi sirbi. Ca intr-o fa-­­ milie mare ei se ajută reci-­­ proc, atît la locul de muncă,­­ cit şi în viaţa de toate zi- i lele. Nimic nu-i poate des-­­ părţi, aşa cum nimic funda-­­ mental nu i-a desparfit in­­ trecut. Împreună ei au su- * portat vremurile grele ale­­ !Continuare in pag. a IlI-a)

Next