Scînteia Tineretului, septembrie 1977 (Anul 33, nr. 8795-8820)
1977-09-15 / nr. 8807
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 AZI, PRIMA ZI DE ŞCOALA Un Invăţămint deschis, puternic racordat la cerinţele producţiei, ale societăţii « 24,7 la sută din populaţia ţării, adică 5,3 milioane de tineri, învaţă in gimnazii, licee, şcoli profesionale, universităţi. N-am inclus in această cifră alte milioane de persoane care frecventează o multitudine de forme de perfecţionare şi reciclare. . In ţara noastră invăţămintul este accesibil tuturor cetăţenilor şi gratuit ; el asigură o pregătire complexă, atit teoretică, cit şi practică, este deschis - adică, la orice treaptă s-ar opri iniţial un tinăr, are oricind posibilitatea să-şi continue studiile. • Invăţămintul gimnazial şi prima treaptă da liceu, totalizind 10 clase, sunt obligatorii prin lege. • Prin hotărîrile Plenarei C.C. al P.C.R. din 28-29 iunie a.c. s-a conceput o nouă şi solidă structură liceală, corespunzătoare nevoilor actuale şi de perspectivă ale societăţii. Astfel, pentru industria ţării aproape 1 000 licee industriale pregătesc cadre de muncitori ; agriculturii i se va asigura cadre cu pregătire medie prin 187 licee agroindustriale. Introducerea stagiului de practicant se inscrie ca o măsură menită să adincească pregătirea în meserie, educaţia în spirit muncitoresc. • Şcoala superioară a cuprins în anul universitar trecut circa 170 000 tineri; potrivit prevederilor Programului partidului, invăţămîntul tehnic superior se dezvoltă cu preponderenţă, pregătind specialiştii industriei de miine. Premiera deosebită a anului de invăţămint - crearea Institutului naţional de chimie avînd două facultăţi. • Pentru un elev din învâţămîntul preşcolar, primar şi gimnazial statul alocă anual circa 1 700 lei, pentru un elev de liceu suma se ridică la peste 3 500 lei, iar pentru un student peste 13 000 lei. • In cincinalul trecut, pentru nevoile învăţămintului au fost alocate din bugetul statului peste 55,9 miliarde lei. - s-au creat 92 000 locuri grădiniţe ; - s-au construit 15 300 săli de clasă pentru invăţămintul primar, gimnazial şi liceal ; - s-au înfiinţat 48 100 noi locuri de instruire in ateliereleşcoală ; - internatele construite au totalizat 76 003 locuri; - au fost distribuite gratuit manuale în valoare de 809 milioane lei ; - în invăţămintul superior s-a construit o suprafaţă destinată studiului de 330 000 mp. • In primul an al actualului cincinal la toate acestea s-au adăugat : - 2 481 săli de clasă ; - 18 300 locuri in internate şcolare ; - 23 800 locuri în grădiniţe ; - 49 649 mp spaţii destinate invâţâmintului superior. Pentru prima oară, vizind o pregătire superioară pentru muncă şi viaţă, practica s-a efectuat atit in invăţămintul liceal, cit şi în cel superior în perioade compacte şi continue. • In România elevilor din rindul naţionalităţilor conlocuitoare se asigură toate condiţiile pentru a învăţa limba maternă. In perioada la care ne referim au frecventat cursurile cu predare in limba maghiară 256 958 elevi şi pe cele cu limba germană 63 000 elevi. Pină la sfîrşitul anului 1980 se vor mai crea : - 156,6 mii locuri în grădiniţe ; - 138,6 mii locuri in internate şcolare ; - 55,2 mii locuri in ateliereşcoală ; - 14,4 mii săli de clasă ; -186,7 mii mp spaţii pentru invăţămintul superior ; - 27,8 mii locuri in cămine studenţeşti ; de asemenea, se vor edita 5 150 titluri de manuale destinate şcolilor şi universităţilor în valoare de 1 miliard şi 200 milioane lei. Dintre acestea, cărţi in valoare de aproape 1 miliard şi se vor distribui gratuit. • Premiere în anul de învăţămint 1977-1978 , în invăţămintul superior, vor intra in funcţiune 11 900 mp spaţii noi de învăţămint. La acestea se adaugă reamenajarea, modernizarea şi îmbogăţirea bazei materiale a celor existente ; - se vor da in folosinţă incă 8 500 locuri în cămine studenţeşti. • Liceele vor beneficia de o bază de producţie şi cercetare mult îmbunătăţită. - întreprinderea bucureşteană „Didactica" a realizat 200 noi tipuri de aparatură, în special pentru laboratoarele liceelor industriale ; - institute de invăţămint din Braşov, Dolj, Alba, Galaţi, Satu Mare, Teleorman, Bihor, municipiul Bucureşti au confecţionat o gamă largă de truse pentru diferite discipline, laboratoare fonice etc. - şcolilor le vor fi repartizate circa 400 sortimente de mijloace de invăţămint moderne de la filme, aparatură electronică, pină la maşini-unelte pentru atelierele școală. • In acest an, manualele şcolare se editează intr-un tiraj record - 30 milioane exemplare. Din totalul titlurilor publicate, 149 sunt manuale noi, iar altele 183 au suferit îmbunătăţiri apreciabile. MONICA ZVIRJINSCHI in Foto : GHEORGHE CUCU La exigenţele cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice (Urmare din pag. I) condiţiile în care politehnica şi-a câştigat pe deplin titlul de platformă a înaltei învăţături, care se însoţeşte, fără pauze, cu producţia şi cercetarea. Este firesc deci să afirmăm că, in România, o şcoală politehnică este totodată uzină şi institut de cercetări. Forţa de muncă a acestei mari citadele însumează, la noi, 22 000 de tineri , ei sunt şi cei care învaţă şi cei care produc şi cei care cercetează pentru producţie. Unul din cinci studenţi este cercetător ! Educaţia pe care dascălii le-o fac, ajutaţi, cu forţa sa tinerească şi responsabilă, de organizaţia comunistă a studenţilor, îi determină pe tineri să refuze a-şi trăi călduţarii de formaţie profesională şi etică , să fie nişte excelenţi „consumatori“ de învăţătură, dar şi societatea să profite de pe urma lor, învăţătura să le fie activă şi creativă. Hotărîrile stabilite de partid, dintre care pentru Politehnica noastră se detaşează înfiinţarea Institutului naţional de chimie cu două facultăţi, specializări noi ca petrochimia, biochimia, chimia fizică, specializarea de tehnologia sudurii, acentuarea pregătirii tehnologice a viitorilor ingineri, ridicarea ştachetei privind instruirea practică in condiţii de producţie şi cercetare etc. sunt deja puse in lucru. Studentul nostru, cu acuta lui receptivitate în faţa chemărilor partidului, nu va accepta să treacă printr-o lungă perioadă de explicare a hotărârilor, a sarcinilor ce-i revin — şi le va însuşi acţionind, îndrumat de profesori, de organizaţia comunistă. Şcoala legată de viaţă şi, deci, de acest cincinal, nu reprezintă o simplă metaforă — ea reproduce modelul vieţii. Nu de dragul limbajului, operăm cu date cum ar fi contracte la nivel republican, milioane lei (Planul institutului se ridică la 70 milioane lei pentru anul 1977) realizate prin producţie şi cercetare, prototipuri concepute şi produse în serie mică in facultăţile noastre. Aceasta este realitatea ! Politehnica însumează condiţia morală şi materială să realizeze asemenea lucruri ; ea a ajuns să acopere o treime din cheltuielile pe care le face statul pentru procesul de invăţămint. Cînd într-o unitate de invăţămint se construieşte o întreprindere de aparate şi utilaje pentru cercetarea ştiinţifică, deci de prototipuri, cînd mai mult de jumătate din spaţiul de invăţămint — totalizind mii de m.p. — este ocupat de laboratoare şi ateliere, diminuindu-se numărul sălilor unde se învaţă prin relaţia catedră-bancă, cînd orice vizitator străin ne invidiază pentru dotările de ultimă oră pe care le deţinem, prilejuind studenţilor noştri să facă o şcoală inginerească compatibilă cu prezentul, dar mai cu seamă cu viitorul — este limpede că putem discuta despre facultate în termenii pe care i-a impus, justificat şi stimulativ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu , o unitate în care se învaţă, se produce şi cercetează. Aceasta înseamnă, de fapt, a avea un invăţămint revoluţionar. N-aş vrea ca, din cele cîteva gînduri exprimate aici, să se înţeleagă că în colectivitatea noastră se poate strecura automulţumirea. Nu ne comparăm cu ce am făcut, ci ceea ce trebuie să facem. Astăzi, cînd mă voi întîlni cu studenţii şi cadrele didactice la tradiţionala festivitate de deschidere a anului universitar, vom discuta deschis şi despre succese şi despre rămîneri în urmă, dar mai cu seamă vom discuta despre îndatoriri. Dorim să fie un an al perfecţionării integrării învăţămintului cu cercetarea şi producţia, să onorăm mai bine responsabilitatea pusă in faţa învăţămintului, de a forma ingineri, promotori ai progresului tehnic, oameni care gindesc, concep, creează. Avem certitudinea utilităţii, a afirmării noastre multilaterale încep de mulţi ani şcoala, ca elevă, dar, parcă — nu, în mod sigur, nu parcă — nici un început de an şcolar nu seamănă cu acesta. După ce, în calitate de elevă utecistă am studiat cu atenţie cum va arăta şcoala anului 1977—1978 şi cea a anilor viitori, după ce m-am aflat într-o tabără a organizaţiei revoluţionare de tineret — unde ne-am pregătit pentru activitatea utecistă din acest an de invăţămint — în mintea mea s-a născut definiţia noului an şcolar. O etapă în care noi, toţi cei cinci milioane vom avea posibilitatea să trăim în şcoală aşa cum vom trăi şi munci după absolvirea ei. Marele avantaj al generaţiei de azi a şcolii este acela că ne trimite în viaţă ca oameni care vom sta solid pe propriile picioare, cu atu-ul că putem spune, justificat: suntem folositori ! Aşa cum este construit azi invăţămintul, el ne dă ceva esenţial — certitudinea utilităţii noastre, afirmării noastre sociale. Eu învăţ in Bîrlad, învăţăm mulţi tineri în şcolile acestui oraş moldovenesc. Vreau să spun insă, că pregătirea noastră este aidoma colegilor din Capitală şi din alte localităţi, aspiraţiile sunt aceleaşi, nu ne consideră nimeni tineri dintr-un „tîrguşor“. Suntem tineri ai unei ţări şi ne formăm pentru ţară. In tabără, noi între noi am schimbat multe idei, ne-am sfătuit reciproc cum să fim mai activi, mai ofensivi în tot ce facem, să nu ne lăsăm prinşi de moleşeală şi suficienţă. Avem colegi care, dintr-o greşită înţelegere consideră că nu se ,,potriveşte“ cu ei să se pregătească a deveni muncitori. Dacă întîlnim asemenea situaţii nu este suficient doar să povestim mihniţi despre această concepţie eronată ; noi, colegii de generaţie trebuie să intervenim, să-i convingem, cu fapta mai cu seamă, că a fi elev, azi, la noi, înseamnă, în primul rînd, a te gindi să devii om al muncii. Nu vom aştepta expuneri despre răspunderile noastre, despre orientarea profesională şi şcolară, ne vom consolida noi înşine in adevărate colective de tineri comunişti în cadrul cărora să ne influenţăm reciproc, incit niciunul să nu viseze despre viitor lăturalnic de interesul general, ci implicaţi în interesul intregului popor. Trebuie să preluăm foarte rapid unii de la alţii iniţiativele, experienţele. Noi, cei de la Liceul „Roşca Codreanu“ Să preluăm experienţa colegilor de la Liceul industrial. Şpooala lor a devenit satelitul uzinei Rulmentul, copiind, în sensul cel mai frumos al cuvîntului, ceea ce realizează tinerii din uzină. NICOLETA ICHIM secretară U.T.C. Liceul „Roşea Codreanu“ Bîrlad FORMĂM SPIRITUL RĂSPUNDERII MUNCITOREŞTI Ca mulţi dintre colegii mei, am optat la terminarea primei trepte de liceu pentru şcoala profesională. M-a atras ciclul mai scurt de instruire care imi permite să mă apropii mai repede de munca productivă pe care o îndrăgesc şi pe care m-am hotărât, încă din copilărie, s-o practic, temeinica pregătire profesională pe care o asigură acest gen de invăţămint şi posibilităţile, efectiv nelimitate, de a-mi continua studiile. Nu mi-a fost greu să iau această decizie, la uzina ..1 Mai“, locul in care ne desfăşurăm practica şi unde vom lucra după absolvire, şcoala profesională se bucură de mult prestigiu. Cei mai buni specialişti de aici şi o bună parte a celor care azi conduc procesele de producţie — ingineri, şefi de secţie, de ateliere, maiştri — au fost la început absolvenţi de şcoală profesională. Invăţămintul nostru, aşa cum a fost conceput in anii democraţiei socialiste şi cum a fost îmbunătăţit in această vară, prin Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R., se caracterizează printr-o mare deschidere. Ca să folosesc o comparaţie, el se, prezintă ca o scară pe ale cărei trepte oricine poate sui cit de sus, orient de elementar ar fi nivelul de la care a pornit-o iniţial. In uzină avem sub ochi o mulţime de exemple care ilustrează acest adevăr. Iată : 4 000 dintre muncitori au absolvit liceul la seral, dintre ei. 250 au mers mai departe la facultate. In prezent, 45 dintre inginerii întreprinderii au fost cîndva elevi ai şcolii profesionale, alţi 587 din ultimele promoţii de absolvenţi sunt înscrişi la liceul seral, iar 36 sunt studenţi. Colegii, mei şi cu mine mai avem 5 luni şi în ianuarie ne vom găsi, la rindul nostru, în faţa acestor porţi deschise spre perfecţionarea profesională, spre împlinirea personalităţii. Suntem hotărîţi ca in răstimpul în care mai purtăm uniforma de elevi să depunem toate eforturile pentru a părăsi şcoala foarte bine pregătiţi. Acest ultim interval îl petrecem in uzină, chiar în secţia unde vom lucra ca muncitori. S-a luat această măsură pentru a ne ajuta să ne încadrăm, din prima zi, in muncă. Avem posibilitatea să ne familiarizăm cu lucrările pe care le vom executa şi cu utilajele, să ne împrietenim cu viitorii noştri colegi de muncă. Vrem, ca la acest început de an şcolar să asigurăm partidul că noi, elevii şcolilor profesionale, suntem conştienţi de datoriile pe care le avem faţă de societate, faţă de uzina care ne-a crescut. Vrem să mulţumim, prin rezultate cât mai bune la învăţătură şi la practică, pentru condiţiile care ni s-au creat. Ne simţim datori de asemenea, să păşim cît mai sus pe căile de perfecţionare care ni s-au deschis. Cunoaştem bine uzina, vedem cu ce utilaje noi se îmbogăţeşte de la o zi la alta, vedem ce cunoştinţe complexe sunt necesare pentru a executa fiecare dintre reperele care alcătuiesc planul unei şcoli şi înţelegem că astăzi a fi muncitor nu se mai reduce la simple îndemnuri meşteşugăreşti, că in orice domeniu ar lupra este nevoie de multă, multă carte. Noua măsură de a se intra in şcoala profesională numai după absolvirea primei trepte de liceu derivă din această necesitate şi este, ne dăm seama, cum nu se poate mai bine venită. GHEORGHE OGREZEANU Şcoala profesională „1 Mai“, Ploieşti Spiritul critic este condiţia sine qua non a literaturii. Existenţa autonomă a valorilor literare, mai bine spus fiinţarea acestora în absenţa conştiinţei de sine pe care le-o conferă critica literară, este o iluzie. Concluzia aceasta, pină deunăzi unanim acceptată, începe insă să fie tot mai des contestată. Tăgada vine mai întîi din rindul unor scriitori, care nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) că şi criticul este, cum spune Ş. Cioculescu, „o varietate de scriitor“. Criticul-artist se substituie în comentarii criticului profesionist, fluturând in această întreprindere drapelul unei sfinte mari nemulţumiri. Profesionistul ar fi obosit, ar fi un spirit rutinier, care sacrifică inefabilul unei opere de dragul câtorva precepte. Nesatisfăcut de diagnosticul foiletonistului X, poetul Y ia pana în apărarea confratelui „ultragiat“ şi nu rareori talentul îl ajută să formuleze elegant intuiţii noi. Departe de semnatarul acestor rînduri gîndul de a nega critica zisă „de creator“. Există în literatura noastră ciţiva scriitori care au exercitat-o strălucit : Macedonski. Duiliu Zamfirescu. Arghezi. Camil Petrescu, dintre contemporani : Ştefan Aug. Doinaş, Eugen Barbu ş.a. Reprobabile sunt, însă, efectele prin ricoşeu pe care le generează practicarea excesivă a acestui fel de critică. Unul dintre ele este impresia de inflaţie. Numărul glosatorilor mutuali întrece de departe pe cel al comentatorilor dezinteresaţi. A luat naştere un fel de industrie ocultă a flatării reciproce. Unei laude filantropice adresate de un poet prin intermediul unui periodic, cel din urmă îi va răspunde graţios, şi nu peste multe luni, cu un elogiu similar într-o altă publicaţie. Cititorul cu memorie poate reface foarte repede, pe baza simplelor recenzii, harta prieteniilor literare. Un alt efect este creşterea intoleranţei la critica efectivă. Alergic la critică, devine nu numai scriitorul mare, ci şi scriitorul tinăr, încă neformat, apoi veleitarul, indiferent de vîrstă. La cea mai mică obiecție, cel din urmă se simte atins în „onoarea“ lui de creator. Rezultatul îl vedem sub forma acelor scrisori găzduite in virtutea dreptului la replică, epistole in care cutare versificator sau povestitor netalentat notifică ritos , că nu înţelege ca „opera“ lui să-l facă celebru pe critic. Asemenea scriitori văd în critic (nu criticul activ, nedispus la compromisuri, se înţelege), un fel de Herostrate dornic să intre în memoria posterităţii prin incendierea valorilor. Caracteristica acestui gen de autori este invocarea marilor idealuri. Opera plăpîndă este pusă la adăpostul scutului oferit de teama generoasă, de identitatea personajului, ales de obicei dintre marile figuri ale trecutului, mai nou dintre activiști. N-a trecut prea multă vreme de cînd semnatarul unui volum ce evolua pe muchia subţire dintre melodramă şi pornografie îl mustra public pe un cronicar reticent, pentru că acesta n-ar fi dovedit cunoştinţe de... istorie şi economie politică. Adevărul este că mai mult decit judecăţile complezente pe destui autori ÎS deranjează opiniile tranşante. Şi totuşi, cînd este riguros formulat, adevărul ar trebui acceptat, chiar atunci cind nu este agreabil. Impermeabilitatea artistului la critică este simptomul clar al lipsei de încredere în propriile posibilităţi. .Scriitorul care crede in critică — spunea G. Călinescu în 1932 — are un simţ al eternităţii mai dezvoltat, şi asta este în fond singura şi adevărata satisfacţiune a creatorului. Scriitorul care nu crede în critică şi fuge de ea, fuge de însuşi sensul artei, care este sentimentul contactului sufletesc real cu conştiinţa umană luată in abstracţiunea ei şi cine fuge de critică înseamnă că nu crede în puterile proprii. Iar cine nu crede şi nu înfruntă, nu creează“. Natural că înfruntă nu semnifică în situaţia dată negarea orbească a verdictului critic, ci o biciuire a orgoliului de creator, o competiţie a scriitorului cu el însuşi pentru a-şi fructifica superior aptitudinile. Nostalgia emancipării de critică a scriitorului are drept corespondent şi tendinţa contrară. Fenomenul se manifestă cu mai puţină pregnanţă decât acum 3-4 ani, dar prezenţa lui nu poate fi ignorată. Se vorbeşte mereu de caracterul creator al criticii, se subliniază calitatea ei de literatură. Sigur, este un sîmbure de adevăr aici. Cu condiţia, insă, de a nu se cădea în narcisism, de a nu renunţa la practicarea criticii în afara contextului ei firesc — literatura la care se referă. O literatură independentă de critică, dar şi o critică suficientă sieşi, reprezintă — în pofida partizanatelor şi exclusivismelor vehiculate intr-un registru sau altul — fenomene păgubitoare. Problema spiritului critic, înţeles ca responsabilitate faţă de creaţie (creator), dar şi faţă de cititori, se pune în acest moment cu acuitate. In recente documente de partid se accentuează asupra datoriei criticii literare de a fi militantă, de a decanta adică valorile, de a saluta operele magistrale, infirmînd confecţia. Fiind act de evaluare estetică, dar nu mai puţin ideologică şi etică, ei i se cere azi o aderenţă sporită la realitatea operelor care dau mărturie despre timpul nostru, o angajare fermă în sprijinirea valorilor umaniste, revoluţionare. Modul de a „saluta“ operele (termenul este utilizat în accepţia călinesciană) diferă. Este cazul să spun că tocmai aici se materializează un alt soi de preconcepţii. La tăgada creatorilor (de care aminteam la începutul acestor însemnări) se adaugă aceea a criticilor înşişi. Nu este un secret faptul că există o discordie între foiletonişti şi monografişti. Foiletonistica este supusă periodic contestaţiei pentru că ar fi superficială, n-ar analiza exhaustiv, în fine, n-ar beneficia de perspectivă in comentarea realităţii literare actuale. Autori de studii masive şi docte distilează sarcasm la adresa cronicarului, recomandindu-i trecerea în tranşeele istoriei literare sau cel puţin o pauză pentru reeducarea „ştiinţifică“ a gustului, însă substanţa gustului o dă cultura, capacitatea de a face din operă un document. Informaţia, erudiţia, tehnicile afinează intuiţia, dar nu o pot înlocui. Nu cred că e o eroare să afirm că o parte din discreditul criticii foiletonistice se datorează tocmai superstiţiei metodologice. Un cronicar cunoscut avea neîndoielnic dreptate cind spunea că „după critica fără metodă, a venit la rînd metoda fără critică“. Structuralismul, de pildă, a ajuns un fetiş. Este invocat şi în legătură cu cărţile mari, dar şi cu cele minore, îndeosebi ultimul aspect este hazliu. Criticii de acest gen atacă cu modeme cuirasate metodologice o... pirogă. Principial, nu se poate invoca poetica lui Lotman în consemnarea unui roman a cărui tramă o constituie repetarea unei aventuri în 20 de paturi. Practic, însă, lucrul s-a făcut şi încă cu toată solemnitatea. Ce e de „decedat“ în creaţia lui Claudiu Faradais sau a Ceciliei Dincetate ? Cine explorează asemenea scrieri cu tot arsenalul modern se reazumă, vorba lui Alecsandri, „pe-o umbră de noul trecător“. Ceea ce minează critica actuală este exclusivismul. Este nevoie de instaurarea unui climat de încredere şi exigenţă intre autori şi critici. Sunt necesare mai ales încrederea criticii în posibilităţile ei, cenzurarea lamentărilor sterile şi a maniei clasamentelor. Critica monografică şi cea foiletonistică sunt tipare opuse doar pentru cei ce ignoră statutul literaturii. Dicotomiile acestea le cultivă îndeosebi veleitarii, cei care — tineri sau bătrâni — au sentimentul secret al neputinţei. De multe ori ratarea ia forme autoritare. E cunoscut cazul unui eseist care a executat toţi criticii universitari, fălindu-şi din negaţi© o profesie. Autoritarismul este o boală a copilăriei criticului, înainte de a rosti cu aplomb maiorescianul „In lături trebuie să aii o înălţime pe care ţi-o asigură numai calitatea scrisului. Nostalgia „autorităţii“ este o Fata Morgana. Acum cîţiva ani criticul atins de această maladie descoperea statornic oaze pe care le lua statornic în stăpînire. Acum le asanează şi pe cele realmente existente. Dar noiii sunt totuşi puţini. Specia este incomodă şi nu rezistă fără protecţii. Pericolul esenţial îl reprezintă, în actualul context, c’ticul-giruetă. Pentru el elogiul , tăgada sunt simple entităţi cărora le dă corp după cum fc vânturile vieţii literare. Pentru el, ca şi pentru negativist, nu există dorit un singur remedii: solidaritatea morală a criticilor autentici, afirmarea ofensivă a conştiinţei profesionale. IOAN ADAM MORALITATEA - IZVORUL AUTORITĂŢII ACTULUI CRITIC JOI 15 SEPTEMBRIE 1977 Indiferent de starea vremii, munca în campanie nu trebuie să aibă nici o stagnare RECOLTA ACESTEI TOAMNE, CÎT MAI GRABNIC LA ADĂPOST! Sibiu: PARTICIPARE NEÎNTRERUPTĂ A ELEVILOR LA STRÂNGEREA LEGUMELOR, FRUCTELOR ŞI CARTOFILOR In prezent, în cadrul fermelor întreprinderii agricole de stat Mediaş, lucrează circa 700 de elevi, afectaţi în special la recoltatul cartofilor şi al legumelor (morcovi, ardei, pătrunjel). Mai bine de jumătate din ei sunt de la Liceul „Axente Sever“ din Mediaş. Ceilalţi provin de la Liceul mecanic nr. 2 din aceeaşi localitate, ori de la şcolile generale din cele 12 comune de pe raza cărora se întinde I.A.S.-ul. Cîteva cifre sunt grăitoare : prin eforturile şcolarilor s-au recoltat aproximativ 300 tone cartofi şi 350 tone legume, ceea ce reprezintă cam 50° o din întreaga cantitate recoltată. „Aceste rezultate se datoresc — ne spune tovarăşul Zeno Ilieş, directorul Întreprinderii — colaborării fructuoase cu Comitetul municipal Mediaş al U.T.C., Îndrumării competente a cadrelor didactice, dar, mai ales, osirdiei „protagoniştilor“ înşişi, care au fost prezenţi în număr mare, începând din primăvară, trecând prin fierbinţile zile ale verii (mulţi au optat, pentru petrecerea unei părţi din vacanţă pe aceste locuri, muncind) şi pină în acest moment aici,un mijloau nostru. Acum, cînd vom trece, în săptămâna viitoare, la strânsul merelor, la recoltatul porumbului — lucrare care a suferit o oarecare întârziere din pricina timpului nefavorabil — participarea lor va fi, scontăm, de ordinul miilor. Li se vor adăuga aproximativ 300 de studenţi din Centrul universitar Cluj“. VICTOR ATANASIU Vrancea : CULESUL PORUMBULUI : LARGĂ MOBILIZARE DE FORTE, DE ÎNDATĂ CE LANURILE AJUNG LA MATURITATE In comunele din sudul judeţului Vrancea, recoltările la porumb, sfeclă de zahăr si floareasoarelui au intrat in actualitate. Sunt angajate la lucrări 1972 de tractoare, 107 combine pentru recoltat floarea-soarelui, 125 combine pentru recoltat porumb, 167 mașini de recoltat furaje, alte utilaje mecanice, precum si 637 autocamioane, 817 remorci, 2 675 atelaje cu cai. Concomitent, se lucrează intens la pregătirea terenului pentru însămintările de toamnă, în unele zone trecîndu-se deja la însăminţarea secarei pentru masă verde. Ne aflăm la unitatea din Ciorăşti. Gradul de maturare al lanurilor de porumb fiind înaintat, culesul a început de citeva zile. Din cele 1 000 ha au fost culese 200 ; de asemenea, s-a recoltat floarea-soarelui de pe mai bine de jumătate din suprafaţa cultivată, precum şi 140 ha din totalul de 470 ha cultivate cu sfeclă de zahăr. Preşedintele cooperativei, Ioan Coman, ne demonstrează că prezenţa tuturor oamenilor în timp e exemplară : la recoltarea porumbului lucrează 390 de oameni, la sfeclă şi floarea-soarelui 206, pa latul semincer de floarea-soarelui — 79, în vier— 157. Practic, toţi membrii brigăzilor de cîmp. Lor li s-au alăturat lucrători din ferme zootehnice şi angajaţi din alte sectoare — de la cadrele didactice pină la personalul sanitar. Dintre cei mai harnici ii remarcăm pe tinerii Nicolae Neagu, Ştefan Gavrilă, Viorel Haiducu, pe mecanizatorii Vlad David, Gheorghe Muşat, Ion Ghiţă, pe cooperatorii Lina Badiu, Siţa Oancea, Necula Stan, Lina Coman, Radu Muşat, Constantin Boldeanuu. Marin Domnea, secretar adjunct al comitetului comunal de partid, ne spunea că exemplul acestora este urmat, de mulţi alţii, fapt ce justifică afirmaţia că la Ciorăşti este pregnant, spiritul muncitoresc, disciplina, operativitatea, capacitatea de mobilizare care vor contribui la terminarea în devans a recoltării. Iată angajamentele cooperatorilor din Ciorăsti : floarea-soarelui va fi culeasă in întregime pină la 15 septembrie, strugurii pină la 20 septembrie, porumbul pină la 5 octombrie. Aceeași atmosferă am găsit-o si în comuna Boghesti. Aici, porumbul se recoltează de o săptămână , au si fost terminate aproximativ 200 ha. De asemenea, s-a recoltat sfecla de zahăr de pe 50 ha. In toate cele 5 ferme ale cooperativei sătenii din Bogheşti, Bogheştii de Jos, Bicheşti, Iuganii, Plăcinţeni, Chiţcani, Prisecani, Tăbuceşti — se află la muncă de la prima oră a dimineţii. Alături de ei sunt numeroşi elevi, cadre didactice alţi argajaţi. Dealtfel aici, în Vrancea, întreaga Viaţă a comunelor este dirijată acum către un singur scop, a cărui finalitate se va materializa in zilele următoare : strângerea rapidă şi fără pierderi a recoltei de toamnă. H. DRAGOMIR Constanţa: FLOAREASOARELUI , DIN CÎMP, ÎN BAZELE DE RECEPŢIE. OPERATIV ŞI FARA PIERDERI Oamenii au încheiat mulţumiţi o zi spornică de lucru şi acum au grupat combinele aproape do lanul in care urmează să intre miine. Toate cele 6 combine au funcţionat in condiţii bune, asigurînd recoltarea florii-soarelui pe mai bine de 20 ha. Şeful secţiei apreciază calitatea bună a lucrărilor, strădania mecanizatorilor de a nu risipi nimic din recoltă. Dacă planurile n-ar fi incă verzi pe b alocuri, viteza de recoltare ar fi mai mare. Ateliere mobile asigură intervenţiile de primă uti- litate, fiind dotate cu aparate de sudură şi piese de schimb. * Nu numai aici, la C.A.P. Pietreni, ci şi la Viile. Ion Corvin,, Abrud. Zorile, Adamclisi, recol- tarea acestei culturi se face din Plin. Aşa cum ne informează Iova ,orăşul Vasile Ispas, preşedintele consiliului intercooperaitist Adamclisi, din cele 2016 ha au şi fost recoltate mai mult de 1 000, fiind condiţii pentru in- * cheierea lucrărilor în citeva zile. La cele 8 unităţi acţionează 26 combine, toate în bună stare de funcţionare. Pentru ca nimic să nu se piardă, transportul la bazele de recepţie Adamclisi, Ciocârlia, Oltina, Cobadin se face direct de la combine. Priceperea şi hărnicia mecanizatorilor, printre care remarcăm pe , tinerii Vasile Dună, Virgil Asciu, Alexandru Guţă, oameni cu experienţă şi spirit de organizare distinşi şi în campania de recoltare a griului — garantează şi acum bunul mers al lucrărilor. Ritmul bun de lucru şi la C.A.P. Valul lui Traian, unde recolta a fost strînsă pe mai bine de 80° din suprafaţa destinată acestei culturi. Acolo unde cele 3 combine nu reuşesc să strângă toate capitalele de floarea-soarelui, acestea sunt adunate de către echipa de cooperatori , printre care şi foarte mulţi elevi. V. RAVESCU Vaslui: EVOLUŢIA VREMII IMPUNE GRĂBIREA CULESULUI STRUGURILOR In fiecare unitate agricolă de stat sau cooperatistă au fost luate toate măsurile organizatorice pentru ca roadele acestei toamne să ajungă in întregime in hambare. Parcul mijloacelor de transport a fost suplimentat cu autocamioane I.T.A. avind o capacitate totală de peste 1300 tone. Acestea se adaugă mijloacelor prorprii ale cooperativelor care includ 472 autocamioane, peste 100 tractoare cu remorci si 4 150 atelaje cu cai. Intr-o serie de unităti, cum sint cooperativele agricole din Husi, Berezeni, Tutova. Birlad a început si recoltatul strugurilor. Pină in prezent au fost preluate peste 700 tone struguri pentru s vinificaţie si 400 tone struguri pentru masă. Judeţul Vaslui, mare producător de vinuri, va intra cu toate forţele în podgorii după 15 septembrie, cînd procentul de zahăr în strugure va fi mai ridicat. Au fost pregătite în vederea acestei mari acţiuni , toate centrele de vinificaţie ca şi mijloacele corespunzătoare de transport. Peste citeva zile va începe recoltarea porumbului, florii-soarelui, strugurilor si in unităţile unde clima a întârziat mai mult procesul de coacere. Lucrătorilor ogoarelor li se vor alătura 11 90° elevi din liceele judeţului, între care Liceul agroindustrial din Huşi, Liceul industrial Bârlad, Liceele nr. 1 şi 3 din Vaslui, Liceul agricol Negreşti, precum şi alţi peste 30 000 elevi din şcolile generale. Vor beneficia de ajutorul lor cooperative agricole de producţie din Negreşti, Perieni, Ciocani, Muntenii de Jos, Vaslui si altele, ca si mai multe I.A.S.-uri. In I.A.S.-uri vor mai fi prezenţi în această campanie si 1 500 studenţi din Centrul universitar ■ Iaşi care vor sosi in judeţul Vaslui imediat după deschiderea noului an de invătămînt. D. HOROMNEA