Scînteia Tineretului, februarie 1979 (Anul 35, nr. 9235-9258)

1979-02-01 / nr. 9235

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Un prim succes pe care îl raportează colectivul întreprinderii de ventilatoare Bucureşti PLANUL LUNII IANUARIE REALIZAT IN DEVANS LA TOŢI INDICATORII • Numeroase contracte cu mari întreprinderi din ţară onorate înainte de termen • Avans de o lună în realizarea sarcinilor la export • Normele de producţie ale multor tineri depăşite cu 25—30 la sută • Iniţiativele şi acţiunile uteciste vizează în egală măsură economia de metal, energie şi combustibil Anul trecut, întreprinderea de ventilatoare din Bucureşti şi-a depăşit planul la producţia marfă cu peste 5 milioane lei. Era firesc, aşadar, ca în noul an exigenţele colectivului de aici să crească, pe măsura po­sibilităţilor existente, a dorinţei lor de autodepăşire. Astfel, faţă de realizările, din 1978, planul pe 1979 la producţia marfă este cu 7 la sută mai mare. Produc­ţia netă va înregistra, de ase­menea, un spor de 13,4 la sută, productivitatea muncii va creş­te cu 17 la sută, iar cheltuielile materiale la 1 000 lei produc­ţie marfă vor fi diminuate cu încă 22,8 lei, faţă de realizările anului trecut. în ceea ce pri­veşte producţia fizică, se vor realiza peste plan 2 700 de ven­tilatoare, destinate cu precădere unor mari obiective de investi­ţii, cit şi beneficiarilor externi. Nu trebuie uitat că aici se pro­duc peste 400 tipuri de ventila­toare, in aproape 20 000 de va­rianta constructive şi tipodi­­mensiuni, cu gabarite variind între 35 kg şi 28 tone. De la an la an gama lor se lărgeşte continuu, prin efortul colectivu­lui propriu de cercetare şi pro­iectare, însufleţit de oameni pa­sionaţi şi pricepuţi, ca proiec­tanţii Constantin Ghenoiu, Mi­­hai Bărbosu, Ecaterina Craja, Livia Enache, Vasile Tudorache ş.a. „Având în vedere că sarcinile de plan in acest an sunt consi­derabil superioare realizărilor anului trecut, colectivul nostru şi-a concentrat eforturile pen­tru demararea puternică a ac­tivităţii productive încă din pri­mele zile ale lui 1979 — ne spu­ne tovarăşul Grigore Patrichi, şeful biroului plan-dezvoltare. Prin Îmbunătăţirea din mers a unor tehnologii şi prin op­timizarea organizării muncii şi a producţiei, inclusiv la nivelul schimburilor şi bri­găzilor, am reuşit să ne înde­plinim planul pe luna ianuarie la toţi indicatorii, între altele, ne-am­ depăşit planul lunar la producţia marfă "cu peste 300 000 lei şi am executat înainte de termen un număr însemnat de ventilatoare de mare putere, pentru beneficiarii din ţară şi pentru export“. Realizările pentru export me­rită aici un comentariu aparte. Datorită accelerării fluxului de fabricaţie, cit şi îmbunătăţirii simţitoare a parametrilor cali­tativi, s-a ajuns la concluzia că planul de export poate fi mărit, mergînd pînă la dublare. Pro­punerea colectivului întreprin­derii a fost acceptată de foruri­le superioare, iar acum, la bi­lanţul lunii ianuarie, se poate, afirma că şi acest angajament a fost depăşit . in această lună au fost realizate deja două treimi din planul de export al între­gului trimestru I. Intre altele, este vorba de 6 turboventilatoa­­re VPV, de mare putere, desti­nate răcitoarelor cu aer ale ra­finăriei Zarka din Iordania şi de încă 3 ventilatoare V—547, de mare debit şi presiune, pen­tru rafinăria Shaiksaid, din Si­ria, care urmează să fie expe­diate în zilele imediat urmă­toare. Nici beneficiarii din ţară nu vor avea reproşuri în privinţa onorării contractelor. Astfel, în luna ianuarie au fost livrate în devans un număr­­ de ventila-DRAGOMIR HOROMNEA (Continuare In pag. a V-a) POATE FI PRELUNGITA TINEREŢEA ? Red. : La prima vedere pare ciudat că tinerii se interesează de procesul îmbătrînirii şi de prevenirea ei. Dar nu este decit un aspect al interesului tot mai larg pe care îl manifestă faţă de cunoaşterea mecanismelor vie­ţii, ale propriului corp, faţă de alimentaţie, de influenţa mediu­lui. Acad. Ana Aslan : Curiozita­tea lor mă bucură şi este cit se poate de firească. Am susţinut mereu ideea lui C. Parhon că îrmbătrînirea trebuie studiată în toată evoluţia vieţii omului şi nu numai la bătrîneţe. Astăzi este admis că procesul îmbătrî­nirii începe timpuriu. Unii îl plasează chiar la naştere ; după mine coincide cu momentul opririi creşterii, deci pe la 20 de ani, cînd funcţi­ile încep să se­ diminueze. Bă­­trîn însă este numai omul care nu mai e util societăţii, care nu mai e interesat de pre­zent, trăieşte în trecut. Spre deosebire de alte nuclee de cercetare, inte­resate de găsirea unor metode de „întinerire“, şcoala românească de gerontologie şi-a axat studiile mai cu seamă pe prevenirea im­­bătrinirii. Interesul manifestat de tineri ne uşurează mult sarci­na. Cunoscind mecanismul îm­bătrînirii, factorii care îi accele­rează evoluţia ei vor şti să îi evite, vor împărţi — conştient — cu oamenii de ştiinţă efortu­rile pentru întîrzierea instalării bătrîneţii. Red. : Gerontologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul proce­sului de imbătrînire) şi geriatria (medicina bătrîneţii) au cunos­cut in ultimii ani o dezvoltare rapidă. O dezvoltare, să nu ui­tăm, datorată în mare măsură României. Aici, la noi, a luat fiinţă în 1952 primul institut de geriatrie din lume. îmi amin­tesc mărturisirea directorului general al Organizaţiei Mondia­le a Sănătăţii , „nimeni n-a fă­cut atit­ de mult ca să se atragă­­atenţia guvernelor, a populaţiei asupra problemei îmbătrinirii, ca acad. Ana Aslan“. Astăzi în toată lumea mii de oameni, de ştiinţă caută în intimitatea ce­lulelor secretul care încă învă­luie acest fenomen. De ce îm­­bătrînim ? Care sînt ultimele răspunsuri la această întrebare ? Acad. Ana Aslan : Pluralul este foarte corect folosit. Sînt, intr-adevăr mai multe răspun­suri, mai multe teorii (auto­­imună, genetică, a mutaţiei, a legăturilor încrucişate etc.) dar toate limitate. Mă voi opri la cîteva. Pornind de la observaţia că fiecare specie are o limită cu acad. ANA ASLAN maximală de viaţă (o efemeridă trăieşte 12 ore, o broască ţes­toasă — un secol), se consideră că bătrîneţea este programată în codul genetic. Cu alte cuvinte, încă de la naştere durata vieţii noastre este stabilită. Evident un mod de viaţă defectuos, in­troducerea în corp a unor sub­stanţe nocive (cele mai frecven­te sunt tutunul şi alcoolul), po­luarea, accelerează procesul de degradare a organismului. O altă teorie, la fel de controversată este cea a oxidării membranelor ce­lulare, proces care diminuează permeabilitatea acestora și hrana celulelor nu se mai face cores­punzător. Cercetările biologului american Leonard Hayflick au adus o certitudine importantă. Lucrînd pe culturi celulare, el a constatat că după ce s-a divizat de un număr de ori celula pare a răspunde unei comenzi­­inte­rioare care o­­ constrînge la moarte. Celulele­­ embrionului uman nu se divid mai mult de 50 de ori. Am calculat că dacă s-ar transmite la om această caracteristică am atinge 120 de ani. Red.: Ce metode de combatere a bătrineţii derivă din aceste teorii ? Acad. Ana Aslan : Mai mul­te. Au stabilit metode efi­ciente oameni de ştiinţă din Franţa, U.R.­S.S., Anglia. Mă voi referi la cele care au reţinut atenţia în ultimul timp. Un doctor din New England afirmă că dacă s-ar­ preleva ce­lule de la un om tînăr, s-ar con­serva şi după două-trei decenii s-ar reinjecta aceleiaşi persoa­ne, aceasta ar intra în posesia unui „program“ sănătos, ca la Începutul vieţii şi ar întineri. Alţi adepţi ai ce­­luloterapiei in­dică injectarea cu celule prele­vate de la ani­male tinere. Sunt metode care nu au trecut de stadiul experi­mentării pe ani­male şi nu sunt admise de lege în multe ţări. Omul de ştiinţă este dator să-şi pună întrebări înainte de a aplica pe om cercetările şi în acest caz ar trebui mai intîi să se răspundă la întrebarea: ce consecinţe va avea modificarea programului genetic ? Un alt cercetător, din Los Angeles, Richard Hochschad, şi-a în­dreptat atenţia asupra protecţiei membranelor celulare de factori psihici şi biochimici. El încearcă tratamentul cu dimetilaminoeta­­nol şi a obţinut rezultate bune experimentîndu-i pe şoareci că­rora le-a prelungit viaţa în me­die cu 20 la sută. Vreau să pre­cizez că această metodă este inspirată de cercetările noastre. * MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a ll-a) ȘTIINȚA ROMÂNEASCĂ ur­mind mai departe ANUL XXXV, SERIA II, Nr. 9 235 6 PAGINI 30 BANI JOI 1 FEBRUARIE 1979 . Din cronica întrecerii • MIERCURI, LA ŞAN­TIERUL NAVAL GALAŢI, la numai câteva zile de la lansarea primelor trei dragi de 3 GOO mc pe oră din acest an, a primit botezul apei cea de-a 4-a dragă de a­­ceeaşi capacitate, destinată, de asemenea, construcţiilor hidrotehnice de la Canalul Dunăre — Marea Neagră. In urma aplicării unor soluţii tehnologice perfecţionate, va­sul a fost construit cu un consum redus de metal şi e­­nergie electrică. In prezent, constructorii gălăţeni pregătesc lansarea la apă a celui de-al doilea mineralier de 55 000 tdw.­­ CONTINUÂND, ŞI ÎN ACEST AN. SERIA SUC­CESELOR OBŢINUTE, har­nicul colectiv al întreprin­derii de aluminiu din Slati­na — autorul chemării la în­trecere adresate, de curînd, tuturor întreprinderilor me­talurgice din ţară — a con­semnat, în bilanţul realizări­lor din prima lună a lui 1979, însemnate sporuri de producţie. Astfel, ca rezultat al pregătirii temeinice şi din timp a producţiei, utilizării cu randament ridicat a in­stalaţiilor şi agregatelor din dotare, valorificării superi­oare a materiilor prime, a­­provizionării tehnico-mate­­­riale ritmice, metalurgiştii slătineni au reuşit să înscrie, in contul angajamentelor, 55 tone de aluminiu primar şi aliaje, o producţie marfă su­plimentară evaluată la a­­proape 2 milioane lei.­­ COLECTIVELE ÎNTRE­PRINDERILOR INDUSTRIA­LE DIN JUDEŢUL HAR­GHITA, care s-au angajat ca încă în acest an să atingă un nivel de producţie de 10 miliarde lei, au înregistrat, în cursul acestei luni, impor­tante succese in îndeplinirea planului producţiei fizice. Astfel, minerii din Harghita au extras şi prelucrat, peste prevederile la zi, 130 tone caolin. Constructorii de ma­şini şi de mecanică fină din Gheorgheni au realizat pes­te plan produse în valoare de 2 milioane lei. • TOPLIŢA — STRĂVE­CHIUL CENTRU FORES­TIER de la gura defileului Mureşului, îşi schimbă înfă­ţişarea urbanistică. Astfel, în acest an, în perimetrul aşe­zării vor fi construite nume­roase obiective social-cultu­­rale şi edilitar-gospodăreşti, între altele, vor fi construite blocuri cu aproape 400 de apartamente pentru familiile muncitorilor forestieri, texti­­lişti şi pentru alţi oameni ai muncii, precum şi garsoniere pentru 120 de tineri. Vor fi, de asemenea, construite un modern spital cu policlinică, un complex comercial cu o suprafaţă de 2 000 mp, o şcoală cu 111 clase, precum şi o grădiniţă pentru 255 de copii. REPORTAJUL NOSTRU A fi tînăr mereu, a merge mereu înainte O anchetă realizată în diferite întreprinderi din Slatina, despre formarea personalităţii tinărului comunist, despre evoluţiile calitative în munca şi viaţa generaţiei tinere din România socia­listă contemporană în pagina a 3-a O NECESITATE IMPUSĂ DE PLAN, O POSIBILITATE CONFIRMATĂ DE CERCETĂTORI ŞI DE COOPERATORII FRUNTAŞI Raidul nostru prin unele uni­tăţi cooperatiste cu un puternic sector legumicol a pornit de la Staţiunea de cercetări legumico­le Buzău. „Ceea ce se urmăreşte la noi , ne spune cercetătorul Anton Prodan este, dincolo de îmbunătăţirea soiurilor existen­te, sau crearea unor soiuri noi, găsirea tehnologiilor celor mai adecvate ,pentru cultura legu­melor in această zonă. Studiile noastre, înaintate unităţilor di­rect productive creează astfel o bază trainică , pentru obţinerea unor producţii tot mai mari“. Reţinem astfel în baza soluţiilor experimentate aici cîteva pro­ducţii medii a căror realizare este posibilă în fiecare unitate cooperatistă, cu condiţia respec­tării întocmai pînă la ultimul amănunt a tehnologiilor indica­te , la ceapa de arpagic — 20— 25 tone la hectar ; la ceapă de apă — 30—40 tone la hectar ; la ardei gras — 20—25 tone la hec­tar ; la tomate timpurii — 40 tone la hectar ; la tomate în solarii — 30—35 tone la hectar. Am urmărit în continuare pe baza realizărilor din anii prece­denţi şi a planurilor de produc­ţie din acest an modul în care unele unităţi cooperatiste înţeleg să se raporteze la aceste reco­mandări.­ Un prim popas la C.A.P. „Unirea“ din Scurteşti. La se­diul unităţii stăm de vorbă cu preşedintele Agapie Oprea şi in­ginerul şef Sandu Gheorghe. Unitatea are afectate legumicul­­turii 150 ha. Respectind ideea modernă a specializării pe o anumită cultură, 140 ha vor fi cultivate cu ceapă uscată, restul de 10 ha cu tomate de vară. Sun­tem­ asiguraţi in continuare că au fost­­ luate toate măsurile pentru ca producţia din acest an să fie mult superioară celei din anul trecut. Contr anul trecut a­­ceasta a fost însă de numai 10 400 kg la hectar iar în 1979 se prevăd 22 000 kg la hectar (o diferență ce nu mai trebuie co­mentată !) întrebăm, pe bună dreptate, ce măsuri au fost luate pentru a se realiza un asemenea salt. Nu ne oprim asupra justifi­cărilor ce au generat (in com­paraţie cu posibilele producţii indicate de staţiunea experi­mentală) media la hectar scăzută din anul trecut. Insistăm insă asupra stadiului de­­ pregătire a recoltei viitoare. Aflăm că din întreaga suprafaţă au fost dis­cuite şi fertilizate pînă acum doar... 40 ha ! Suntem­ asiguraţi însă că lucrările de pregătire se află in plină desfăşurare, uni­tatea dispunînd de toate cele necesare in acest scop. Deoare­ce lucrările . • sunt în­­ întregime mecanizate, ne informăm de la Gheorghe Vasile, şeful secţiei de mecanizare, asupra mersului lor . „Toate utilajele (maşini de plan­tat, de combaterea bolilor şi dăunătorilor etc.) au fost veri­ficate, cea mai mare parte aflin­­du-se la lucru“ afirmă interlo­cutorul. Precizind insă că in momentul raidului nostru nici una nu lucrează, ni se aduce ca argument... adunarea generală pe secţie. Este totuşi ora 11,00, adunarea s-a terminat, soarele străluceşte cum de mult nu a făcut-o în ultima vreme, dar... cele 100 ha ce vor fi cultivate cu ceapă aşteaptă încă să fie pregătite pentru a da o pro­ducţie dublă faţă de anul tre­cut ! Ne întrebăm, fireşte, dacă în astfel de condiţii acest lucru va fi posibil ! Un motiv pentru care ne permitem să reluăm pentru cooperatorii din Scurteşti sublinierea cercetătorului Pro­dan : aceste producţii nu sunt posibile decât prin respectarea cu stricteţe a întregii tehnologii GABRIEL NASTASE (Continuare în pag. a IV-a) DUBLAREA PRODUCŢIILOR DE LEGUME Cum răspund acestei sarcini unele unităţi agricole buzoiene ? Permanen­ţa noului „Ca sâ te menţii permanent la acel înalt nivel solicitat şi impus de tehnica mondială, după pă­rerea mea, condiţia necesară şi obliga­torie este să inno­­ieşti mereu gama sortimentală, să­ ţii pasul cu tot ce este nou in acest dome­niu, să realizezi uti­laje cit mai compe­titive de care să fii mulţumit tu însuţi în primul rinel...“ (Ştefan Ciortea, şef de brigadă). „Realizarea unei noi maşini îmi dă senzaţia unei munci de explorator. Pen­tru că nu este su­ficient să te confor­mezi unei schiţe, unui plan, să prinzi o piesă pe un dis­pozitiv, într-un aer reflex, devenit cu timpul mecanic. Mai trebuie să şi gîn­­deşti, să-ţi imagi­nezi ce s-ar întîm­­pla dacă ai aduce o cit de mică schim­bare angrenajului, şi mai ales care ar fi efectul...“ (Ion Lăzăreanu, montor). Dincolo de aceste cuvinte-gînduri, ale acestor doi tineri din secţia montaj a în­treprinderii „Uni­rea“ din Cluj-Napo­­ca, trebuie spus că maşinile realizate aici poartă încorpo­rată în ele muncă, căutări înfrigurate. I. D. CUCU GH. CUCU O idee a căpătat conturul faptei Ideea nu ţîşneşte din neant. O anume situaţie, o necesitate, cel mai adesea, obligă imaginaţia să clădească. Hotărirea duce gin­­dul mai departe, elanul ii dă conturul faptei, iar perseverenţa ii oferă statutul de acţiune per­manentă. Acest demers, intru totul firesc, este doar­ aparent liniştit, rectiliniu. El ascunde, in însăşi esenţa sa, o tensiune anume — generată de pendu­larea intre vis si posibilitate, amplificată, uneori, de neîncre­dere in propria putere de­ a con­strui şi readusă în echilibru de dorinţa, alimentată sentimen­tal, de-a înfăptui. Izbînda ţine de intensitatea trăirii prezentu­lui şi se întemeiată pe entu­ziasmul gîndului tineresc. O atare dialectică poate fi în­trevăzută şi in modul cum elevii liceelor din Focşani au reuşit să iniţieze o stagiune teatrală a lor. Deci, o situaţie nicidecum do­rită a declanşat totul : în cadrul primei ediţii a Festivalului na­ţional „Cîntarea României“, re­zultatele nu s-au ridicat la ni­velul aşteptărilor, al posibilităţi­lor, al dorinţelor tinerilor din­­tr-un municipiu cu o tradiţie teatrală recunoscută, cu teatru popular chiar. Privit cu realism, insuccesul şi-a evidenţiat deîn­­dată cauza : lipsa unei baze de masă a mişcării teatrale in rîn­­dul elevilor. O necesitate de primă urgenţă a devenit, deci, aceea de a antrena un număr cit mai mare de elevi într-o ac­ţiune continuă, de largă­­perspec­tivă. S-au emis felurite păreri, s-au înnegrit multe file cu schi­ţarea unor planuri de activitate, pînă ce a prins contur o soluţie, unanim considerată drept reali­zabilă, stimulativă. S-a luat, atunci, hotărirea inaugurării sta­giunii teatrale a elevilor, hotărî­­re pe care Comitetul municipal U.T.C. Focşani a acceptat-o şi susţinut-o , contribuind efectiv la trecerea ei din hîrtii la sta­diul primelor pregătiri. Elevii au îmbrăţişat cu elan „provo­­vocarea“ la întrecere şi debutul s-a făcut , în februarie 1978, pe­­scena Teatrului popular, elevii Liceului industrial nr. 2 adu­ceau în scenă piesa lui Horia Lovinescu — „Adolescentul“. Au urmat, din două în două săptămîni, spectacolele celor­lalte şapte licee din Focşani, pentru ca la sfîrşitul lui iunie să aibă loc spectacolul de gală şi festivitatea de premiere. Răs­foind colecţia ziarului judeţean „Milcovul“, lectura­ cronicilor îţi oferă tabloul unei întreceri de real echilibru valoric, al unei mari diversităţi (repertoriale, de viziune regizorală, interpretati­ve) în unitate — aceea a pasiu­nii sincere, profunde pentru tea­tru. Din fireasca dorinţă a­ încu­rajării inimoşilor actori-elevi şi a la fel de entuziaştilor re­gizori — profesori, s-au acordat nu mai puţin de 7 premii, care au răsplătit, o strădanie cu totul aparte — a începutului de drum. Această primă stagiune a evi­denţiat cu pregnanţă o serie în­treagă de aspecte care, la mo­mentul iniţierii acţiunii, erau (nici măcar toate) abia bănuite. Piesele puse în scenă au fost, fără excepţie, piese româneşti, aparţinînd unor dramaturgi con­temporani (Aurel Baranga, Horia Lovinescu, D. R. Popescu, M. R. Iacoban, Virgil Stoenescu, Nicuţă Tănase, Aurel Ifrim, Dorel Do­rian), vădind interesul elevilor pentru teatrul zilelor noastre. Varietatea premiilor acordate se justifică și prin varietatea genurilor abordate de tinerel colective artistice : premiul pen­tru teatru istoric — Liceul in­dustrial nr. 5, cu piesa „înainte­­ de M. R. Iacoban, premiul pen­tru spectacol coupé — Liceu industrial nr. 1. cu piesele „Un băiat de nădejde“ de V. Stoe­nescu şi N. Tănase şi Î.Comoa­ra“ de A. Ifrim, premiul pentru spectacol adresat tineretulu şcolar — Liceul „Al. I. Cuza“, ci DAN MUCENIC (Continuare în pag. a ll-a) Constructorii clujeni pun în aplicare soluţii tehnice originale. Foto : V. TANASOF H © Cititorii scriu, propun, sesizează — organele de resort răspund • Situaţii, cazuri, atitudini • Pensiune pentru tineret: Câutînd o masă caldă, găseşti,­­ uneori, indiferenţa rece a unui responsabil • Anchetă de opinie politică -­­ Munca şi cunoaşterea în cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice ; întotdeauna­­ cînd ne spunem : trebuie să reuşim ! • Cronică literară: Dincolo de aparenţe...

Next