Scînteia Tineretului, aprilie 1979 (Anul 35, nr. 9286-9310)
1979-04-01 / nr. 9286
„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Un climat de încredere în care propunerile tinerilor sunt analizate şi aplicate cu operativitate Există, In organizaţiile U.T.C., o tendinţă generală de a lansa ori de a prelua iniţiative. Rareori un plan de activităţi politico-educative nu cuprinde şi un capitol în care să fie inserate acţiuni cu valoare de iniţiative. Dar nu este totul cuprinderea lor In plan. Important este ca organizaţiile U.T.C. să acţioneze pentru a le conferi eficienţă, pentru a determina realizarea de produse noi, de economii, precum si introducerea unor noi metode de lucru. De fapt, iniţiativele marchează contribuţia originală a tinerilor la îndeplinirea exemplară a sarcinilor in producţie, ce revin unui întreg colectiv. Am remarcat, in municipiul Roman, un fapt cu semnificaţii bogate. Comitetul municipal U.T.C. a lansat o iniţiativă care nu avea nimic spectaculos : „Fiecare tinăr strungar să lucreze o zi pe săptămînă cu scule economisite“. Dar tinerii, atît la întreprinderea mecanică cit şi la întreprinderea de ţevi, au pornit de aici o adevărată acţiune de economisire a sculelor. Au fost propuse noi metode de lucru, s-au organizat schimburi de experienţă, au fost lansate chemări la întrecere intre organizaţii. Pe scurt, iniţiativa a prins. Şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Tinerii de la renumita Întreprindere producătoare de strunguri „Carusel“ au extins această iniţiativă ; ei lucrează acum două zile pe lună cu scule aşchietoare economisite. La secţia de confecţii metalice din întreprinderea de prefabricate, tinerii, prin organizarea judicioasă a muncii, lucrînd o zi pe lună cu electrozi economisiţi, realizează anual economii de circa 60 000 lei. Se poate spune că la Roman se afirmă o preocupare susţinută a organizaţiilor U.T.C. pentru ca fiecare iniţiativă să acţioneze cu eficienţă maximă. Punînd la loc prioritar problema calităţii, comitetul U.T.C. de la întreprinderea mecanică a declanşat o adevărată bătălie împotriva rebuturilor şi pintru realizarea de produse de cea mai înaltă calitate. Fiecare din cele 25 de organizaţii, primind un fanion al calităţii produselor (acţiunea este intitulată „Fanionul calităţii“) desemnează lunar pe tinerii cu rezultatele cele mai bune, în, afară de criteriul calităţii, la acordarea trofeului se are în vedere şi realizarea ori depăşirea sarcinilor de plan, folosirea judicioasă a maşinilor şi a fondului de timp, contribuţia adusă la viaţa de organizaţie etc. In raidul nostru pe urmele iniţiativelor am constatat că în acele colective unde există un climat prielnic Inovaţiei, căutărilor creatoare, unde organizaţiile U.T.C. constituie un cadru favorabil înnoirilor, resursele de creativitate ale tinerilor lşi găsesc valorificarea corespunzătoare. La întreprinderea „Unio“ din Satu Mare am stat de vorbă cu iniţiatorul şi, totodată, unul din principalii realizatori ai unei noi tehnologii, tinărul inginer Ioan Vida. Aflăm că : „Ridicarea productivităţii muncii şi a calităţii produselor a fost şi este unul dintre principalele noastre obiective. Pentru aceasta noi ne-am gândit să folosim pe strunguri o nouă tehnologie pe care am numit-o «Proiectarea programului de execuţie, proiectarea SDV şi a fişei de reglat». Munca noastră a început pe la jumătatea anului trecut ; este angrenat în această acţiune un colectiv de tineri format din muncitori, tehnicieni, ingineri, toţi iubitori ai tehnicii, pasionaţi de nou şi totodată foarte buni profesionişti in domeniul în care lucrează. La început tehnologia a fost omologată pe strunguri universale, după care s-a extins pe maşini de copiat cu comandă program produse atit la noi în ţară cit şi pe cele importate. Nu aş vrea să credeţi că ne lăudăm, dar rezultatele sunt foarte bune“. în secţiile de producţie, aflaţi în faţa unor strunguri care folosesc această tehnologie, aveam să aflăm rezultatele practice, eficienţa ei economică , creşterea productivităţii muncii de peste două ori, reducerea efortului fizic cu 90 la sută, creşterea substanţială a calităţii produselor, reducerea consumurilor de materiale şi a personalului muncitor — ceea ce se materializează într-o eficienţă economică de peste 200 000 Iei pe strung anual, sau în unele cazuri chiar dublu ! Ce înseamnă această nouă tehnologie pentru secţia a IX-a, una dintre secţiile unde ea se aplică ? Răspunsul l-am primit din partea tovarăşului inginer Vasile Hotca, şeful secţiei : „în primul rînd înseamnă descongestionarea unor coduri de maşini supraîncărcate, mă refer aici, la strunguri mici şi mijlocii, iar cu riscul de a repeta probabil ceea ce s-a mai spus, înseamnă o productivitate a muncii foarte mare. Aş mai adăuga că prin ceea ce s-a făcut s-a demonstrat că tinerii noştri sunt bine pregătiţi, că există preocupări, eforturi şi realizări dintre cele mai frumoase“. Un cadru optim de valorificare a iniţiativelor uteciste am întilnit si la întreprinderea de garnituri si urmă de etanşare din Rîmnicu Sărat. Să reţinem, pentru început, un calcul: • Un tablou importat costă 145 000 lei ; • Un tablou fabricat cu mijloace proprii costă 11 000 lei. Un tinăr maistru, Constantin Stanciu, este autorul tabloului de comandă si automatizare a ciclului functional al pieselor de polimerizare a ferodourilor. Datorită construcţiei, tablourile importate nu făceau faţă condiţiilor si cerinţelor din secţia respectivă. Acest neajuns ducea ,la sute de ore de întreruperi lunar, datorate frecventelor , defecţiuni survenite in tablouri. Au început căutările. Zile Si nopţi de efort. Şi apoi victoria. Pînă nu demult presa de preformare la rece, pe care lucrează operatoarea Dobriţa Cruceanu, a fost comandată de un tablou din import. Am vrut să vedem, să aflăm cum funcţionează maşina după ce i s-a schimbat tabloul cu unul conceput de maistrul C. Stanciu. Iată ce ne-a spus D. Cruceanu : „Cantitatea de piese pe care o obţin in prezent este cel puţin dublă dacă nu şi mai mare faţă de ceea ce făceam înainte, în comparaţie cu celelalte colege care lucrează pe maşini cu tablouri vechi, eu produc mai mult înainte chemam destul de des electricianul de serviciu pentru defecţiuni. Acum totul merge strună. De cînd cu noul tablou, presa nu s-a mai oprit niciodată“. La sfîrşitul acestor rinduri, vom consemna discuţia purtată, într-o secţie de producţie, cu secretarul comitetului U.T.C. al întreprinderii de maşini agregat şi maşini speciale din Iaşi. Constantin Avăpăloaiei : — Ne mîndrim cu una dintre realizările noastre recente, masina de găurit cu antrase reglabile. „MGAR“-ul, denumirea sub care este cunoscută masina care „a prins viată“ la nod, este rodul colaborării, intr-un fel sau altul, a tuturor utecistilor nostri. Aprecieri elogioase au fost aduse utilajului şi realizatorilor lui la T.I.B., în toamna anului trecut. Faptul are însemnătate şi dincolo de realizarea unei maşini unanim apreciate. El ne dovedeşte că atunci cînd organizaţia U.T.C. creează un climat de încredere, cînd tinerii vin cu propuneri avînd convingerea că ele vor fi analizate cu seriozitate şi, dacă sunt bune, aplicate operativ, forţa lor de creaţie se manifestă plenar. Anchetă realizată de ION TALPA, VALENTIN NEAGU, FLORIAN MIHAI RAIC-ANCHETĂ PE TRASEUL UNOR INITIATIVE UTECISTE CHIPUL MEDICAL AL PROFESIILOR „Fiica mea strungar?“ Un eşafod de prejudecăţi, uneori mascat de motivaţii foarte sofisticate, mai stăruie uneori ridicind un baraj artificial în calea accesului fetelor spre unele meserii. Şi aceasta în pofida schimbărilor fundamentale — datorate revoluţiei tehnice şi Ştiinţifice contemporane — în caracteristicile de efort şi de condiţii de muncă ale unor meserii tradiţionale. Exemple : pot fi date numeroase din industria constructoare de maşini, din construcţii şi din alte ramuri ale economiei. Dar mentalităţile greşite dovedesc si altceva. Ele subliniază, necesitatea unor eforturi sporite în frontul muncii educative duse, în primul rînd de şcoală, in rîndul părinţilor şi al elevilor pentru clarificarea lor în pragul opţiunii profesionale. Astfel fetele se vor îndrepta, ca si acum zeci de ani, numai în cîteva domenii de activitate : industrie uşoară sau alimentară, învăţămînt, sănătate, comerţ. Pornind de la reducerea semnificativă a consumului de energie fizică apărută azi in majoritatea profesiunilor, denumite mai demult „manuale“, cit si de la ameliorarea condiţiilorde mediu la locurile de muncă, specialistii Ministerului Muncii, Ministerului Educatiei si învătămîntului, Ministerului Sănătății, Uniunii Generale a Sindicatelor si Consiliului National al Femeilor, au elaborat un nomenclator în 1975 cuprinzînd meseriile, specialităţile şi funcţiile în care pot fi încadrate femei. în stabilirea acestui nomenclator s-a ţinut seama de sarcinile rezultate din hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 18—19 iunie 1973 şi din „Programul cuprinzînd unele măsuri necesare pentru creşterea participării femeilor în activitatea din întreprinderi şi instituţii“ aprobat de Secretariatul C.C. al P.C.R. din decembrie 1973. Nomenclatorul dă posibilitate fetelor să exercite profesiuni în ramuri industriale altă dată „cetăţi inexpugnabile“ la pătrunderile elementului feminin : energia electrică si termică, construcţia de maşini si prelucrarea metalelor, industria chimică sau de prelucrare a lemnului, cea a sticlei, porţelanului si faianţei, constructii-montaj. Astfel sunt accesibile azi fetelor meserii ca : electrician montaj si reparat echipament electric din centrale, statii si posturi de transformare electrice, montator reglor si depanator pentru aparate de măsură electrice si relee, de aparatură de telecomunicaţii şi de instalaţii de semnalizare, centralizare si blocare (S.C.B.), frezor universal, lăcătuş ajustor, rabotor mortezor, strungar, sudor, confecţioner lămpi electrice, bobinator aparataj electric, operator chimist (la prelucrarea maselor plastice, lacuri si vopsele etc.), operator industrializarea lemnului (tîmplar la operaţii mecanizate si la îmbinarea furnirelor etc.), tapiţer, turnător produse ceramică, pictor şi gravor pe sticlă, arzător produse sticlă, zugrav-vopsitor. Instalator electrician în construcţii sau de instalaţii tehnicosanitare. Şi lista ar putea continua cu încă multe, foarte multe meserii. Pentru a înţelege de ce sunt recomandabile si fetelor profesiunile mai sus enumerate să vedem unele din caracteristicile fiziologice si psihologice ale sexului feminin. Astfel, fetele au o mai mare rezistentă la monotonia activităţii, o precizie mai mare si rapiditate în efectuarea unor operaţii, dexterităţi manuale mai crescute şi posibilităţi de observaţie mai rapide, o memorie imediată a formelor şi dimensiunilor, un simţ de apreciere al distanţelor şi chipstezic (prin pipăit) mai dezvoltate. Or, în exercitarea majorităţii meseriilor permise fetelor aceste particularităţi psihofiziologice sunt indispensabile. Cum efortul fizic, graţie automatizării şi mecanizării profesiunilor actuale, a trecut pe un plan secundar, faptul că la sexul feminin capacitatea de muncă fizică este de circa două treimi din cea a sexului masculin, şi-a pierdut în mare măsură însemnătatea. De asemenea, principiile moderne de ergonomie (ştiinţa condiţiilor şi metodelor de muncă în vederea normării raţionale a acestora), printr-o corectă organizare a locului de muncă, au înlăturat unele inegalităţi între sexe ce puteau să apară, datorită „spaţiului maximal de lucru“, mai mic la fete decit la băieţi. Aşadar, să reluăm Întrebarea din titlu : „Fica mea, strungar ?“. Natura activităţii azi la strungari se caracterizează prin lucrul la agregate moderne, semiautomate şi automate, multe cu comandă-program, în care efortul fizic este foarte redus, în schimb, sunt solicitate funcţii ca : aprecierea vizuală a formelor şi mărimilor, perceperea spaţială, atenţia concentrată şi distributivă, memoria vizuală de imagini, îndemînarea manuală (precizia, siguranţa, rapiditatea mişcărilor, coordonarea), rezistenţa la monotonie, simţul tactil şi cel chipstezic pentru perceperea unor eventuale neregularităţi la Piesa incorect strunjtă şi pentru aprecierea torţei necesare strunjirii sau eliberării cuţitelor sau a piesei montate la strang. Adică tocmai acele calităţi psihofuncţionale care, cum am văzut mai înainte, sunt specifice sexului feminin. Şi tot aşa, dacă am lua şi altele din meseriile menţionate permise fetelor, am vedea că in exercitarea lor se cer unele însuşiri care se găsesc din plin la ele. Şi mai e încă ceva : atît în industria constructoare de maşini, cit şi în cele chimică, de prelucrarea lemnului, sticlei, porţelanului şi ceramicii sau in construcţii-montaj, complexitatea produselor care se obţin azi, pătrunderea elementelor de „design“, de estetică a produselor industriale, toate sunt surse de mari satisfacţii afective. Or, fetelor nu le-au fost niciodată indiferente asemenea simţăminte. Dr. GHEORGHE-EUGENIU BUCUR — Medic primar — Centrul Sanitaro-Antiepidemic Bucureşti (Urmare din pag. 2) consiliului unic. Ocazie cu care am constatat însă că la unii conducători de unităţi continuă să-şi facă simţită prezenta o mentalitate după care nu se vede nimic dincolo de interesele proprii. Căci , în ciuda faptului că la o şedinţă precedentă s-a stabilit ca C.A.P. Mihăileşti să împrumute C.A.P.-Ului din Florica o cantitate de „Gesagan“ (erbicid indispensabil tratării florii-soarelui încă de la însămînţare) — a fost necesară acum o nouă Intervenţie a preşedintelui consiliului pentru convingerea părţilor să se înţeleagă în acel spirit care trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unităţilor din consiliu : întrajutorarea. PORUMBUL : Ritmul este important, dar atenţia să fie deopotrivă îndreptată spre eficienţă şi calitate Prima unitate care a declanşat însămînţarea porumbului pe raza consiliului unic agroindustrial Mihăileşti a fost ferma de stat din Cioranca. La punctul de lucru erau concentrate două semănători şi numeroase alte utilaje de erbicidat şi pregătit terenul. Nu lipsea, bineînţeles, şeful de fermă, tinărul inginer Ioan Tofan, din buzunarul salopetei sale ieşind la iveală termometrul de sol. Un Instrument pe care-l au toţi specialiştii, dar pe care unii o ignoră. Căci, în această zi, temperatura solului ajunsese la 10 grade Celsius, fiind deosebit de propice declanşării semănatului porumbului. „Faţă de anul trecut, ne spune interlocutorul, începem această lucrare cu un avans de 17 zile. Pentru hibridul HD-220 asigurăm o densitate de 63 700 boabe la hectar şi acţionăm grupat, cu un număr minim de treceri, fapt ce determină realizarea ansamblului de lucrări cu cheltuieli mai reduse“. Şi totuşi, specialiştii de la M.A.I.A. şi direcţia judeţeană agricolă, prezenţi ziua în Unităţile consiliului, iar seara la şedinţa biroului executiv, au constatat că numărul mic de secţii montate la semănători (doar 6), este necorespunzător tehnologiilor recomandate de institutul de specialitate, avînd ca efect consumarea în plus a 21 motorină Pe fiecare hectar şi creşterea Pierderilor la recoltarea mecanizată. Motiv pentru care s-a stabilit ca, imediat — atît in unitatea respectivă, cît şi în celelalte care urmează să înceapă semănatul — să se asigure cu stricteţe respectarea tehnologiilor recomandate. Cum rezolvă biroul executiv al consiliului unic agroindustrial problemele stringente ale campaniei ? VINERI, ÎN ŞEDINŢA , soluţii operative, eficiente. Din şirul de măsuri stabilite de biroul executiv, le-am reţinut pe cele cu termen de realizare pentru a doua zi, dintr-un motiv simplu, determinat de dorința noastră de a vedea și cum sunt înfăptuite. • încheierea pînă la amiază a semănatului florii-soarelui pe raza întregului consiliu, respectiv la cooperativele agricole din Amaru, Florica si Cîmpeni. 9 Concentrarea forţelor mecanice disponibile si a asistentei de specialitate la ferma Durbanu a C.A.P. Amaru, pentru a se începe şi a se încheia în aceeaşi zi semănatul pe cele 60 ha destinate culturii florii-soarelui. • începerea semănatului porumbului, cu cel puţin o semănătoare, în fiecare unitate componentă a consiliului, în condiţiile respectării tehnologiilor stabilite. • Toate maşinile de erbicidat să fie pregătite si să înceapă lucrul in cîmp, stadiul de dezvoltare a griului impunînd efectuarea acestei lucrări in maximum 2—3 zile. SIMBÄTÄ PE CÍMP : Am urmărit a doua zi (sîmbătă 31 martie — n.n.) modul cum conducerile unităţilor, mecanizatorii, cooperatorii şi alături de ei tinerii au trecut la transpunerea în viaţă a măsurilor stabilite de biroul executiv al consiliului în şedinţa din seara precedentă, în fond, ele vizau trei coordonate fundamentale a căror raţiune coexistă atit in potenţialul uman si mecanic, cit si în starea culturilor şi a timpului. Ce a stabilit de fapt biroul ? 1). Toate unităţile să iasă în tarla cu cel puţin o semănătoare destinată porumbului (se atrăgea Îndeosebi, atenţia fermei I.A.S. Cioranca care semăna porumbul cu un utilaj echipat doar cu 6 sectoare) ; 2). Să se treacă de urgentă la erbicidarea griului astfel ca în 2-3 zile lucrarea să fie încheiată; 3). Finalizarea Ultimelor suprafeţe la C.A.P. Florica si Amaru destinate florii-soarelui. Iată-ne, aşadar, la ferma I.A.S. Cioranca. De la sediu suntem informaţi că se seamănă porumbul în tarlaua lungă lucernă. Ne îndreptăm deci spre punctul de lucru, în drum un scurt dialog cu un mecanizator care la ora 12,30 era în drum spre sediu pentru că se rupsese furtunul Utilajului cu care administra substanţe contra dăunătorilor sfeclei de zahăr, în tarla şase utilaje staţionau în timp ce numai două discuri trăgeau în brazdă. Aşteptăm cam o oră. Nimic nu se mişcă. Mecanizatorii Constantin Istrate, Ion Petre, Ion Olteanu, Constantin Tudor, Marin Duţă şi Virgilă Georgescu îşi fac în continuare siesta. Fiecare cum poate. Unul întins la umbra tractorului, alţi doi în cabină la adăpostul vîntului .Alături, în saci, sămînţa de porumb aştepta semănătorile de la... sediu. E ora 13,30. Ne îndreptăm spre secţie. Interlocutori ing. loan Tofan şi Gheorghe Petre, şeful secţiei. • „Am semănat pînă in prezent 14 ha cu porumb, ne declară inginerul. Echipăm în pre- , zent toate cele patru semănători cu 8 sectoare". „Bine, dar , în urma măsurilor luate aseară ne aşteptam ca acum, cînd e deja trecut de ora 14:00, măcar o semănătoare să fie echipată“. „ In condiţiile în care dispun de un avans la, pregătitul terenului e firesc ca în 5—6 zile lucrarea să fie în- cheiată pe toate cele 324 hai Dar, adăugăm noi, se impune, folosirea fiecărui utilaj la întreaga capacitate pe tot parcursul zilei. Am urmărit prin sondaj dacă, într-adevăr și în celelalte unități s-a trecut la semănatul porumbului. La C.A.P. Limpezi, inginerul Ion Samoilă se afla în tarlaua la Gîrlă. Toate cele 4 semănători din dotare suntechipate cu 8 sectoare, dar sec. seamănă numai cu una, celelalte fiind împrumutate C.A.P.» din Mihăileşti pentru semă”, natul florii-soarelui. Tarlaua e destul de mare. Simbătă, mecanizatorul Alexandru Toader a semănat doar 14 ha. „Sunt pe puţin 10 grade în sol.E. ne declară inginerul. Chiar şi, în condiţiile de ceaţă in sol afost o temperatură de 8 grade necesară în suficientă măsură semănatului porumbului“. Firesc, şi celelalte unităţi ale Consiliului beneficiază de aceleaşi condiţii climaterice. Numai că la Florica şi Amaru s-a trecut destul de timid la semănatul Porumbului pentru că au trebuit rezolvate restantele la floarea-soarelui. Oricum, pînă la ora 14,00 în tot consiliul MihăileStî floarea-soarelui era semănată pe întreaga suprafață. Ce a dezvăluit deci, ziua de sîmbătă ? Nu întotdeauna măsurile propuse de birou, cu reală acoperire, princi Viată mai ales in Unităţi Vizate. • Chiar dacă consiliul Miftăileşti se situează in judeţ pe primele locuri la semănatul culturilor de Sezon, eforturile trebuie continuate In acelaşi ritm • Priorităţile să nu prejudicieze activităţile din celelalte sectoare. Există termene şi • responsabilităţi precise şi în zootehnie şi legumicultura • De asemenea, nu trebuie lăsate fără supraveghere şi îndrumare activitatea tinerilor din sistemele de irigaţii • Mai multă atenţie tinerilor mecanizatori care vor lucra la semănatul porumbului în schimburile prelungite • Eliminarea curselor nejustificate din tarla la secţie şi invers. Toate unităţile au aceleaşi posibilităţi, toate unităţile să se înscrie cu aceleaşi realizări fis La ferma de stat Cioranca a fost declanşată însămînţarea porumbului Erbicidarea şi pregătirea terenului se desfășoară in paralel Semănătoare în... repaus la ferma vegetală de stat din Dulbanu Eficiență economică și profit» (Urmare din pag. I) pornind de la structura valorii produsului [care cuprinde cheltuielile materiale (c), valoarea produsului creat de munca pentru sine care în capitalism este capital variabil notat cu V Si ia forma salariului si valoarea plus produsului (p) afirmă că „această formulă a plusvalorii, cu anumite modificări... este aplicabilă la toate sistemele de calcul al rezultatelor activităţii economice a întreprinderilor realizate astăzi în ţările socialiste. Este greu de apreciat de ce plusvaloarea într-un sistem trebuie să însemne exploatare, iar în altul nu“. în alte lucrări existente, plus produsul si rentabilitatea In economia socialistă sînt ca și în economia capitalistă, baza afirmării unei tendinţe de convergentă a celor două orînduiri sociale. Parafrazînd un reputat economist francez — Jean Fourastre — putem spune insă că atît eficienţa economică, cît şi rentabilitatea profitului sunt noţiuni ştiinţifice, iar acest caracter nu este anulat de faptul că ele pot fi utilizate pentru a apăra interese diferite, devenind obiect al unor dispute ideologice. Această trăsătură trebuie însă pusă în evidenţă, iar pentru aceasta simplul apel la realitate şi la ceea ce simţul comun sau chiar bunul simţ ne spun nu este suficient, fiind necesară o metodă ştiinţifică de analiză, forţa abstracţiunii ştiinţifice. Este în afară de orice îndoială că eficienţa economică reprezintă una dintre temele mereu actuale şi devenită majore ale gâdirii şi mai ales ale practicii economice. Privită în plan istoric ea s-a exprimat , în tendinţa firească a omului de a realiza produsele necesare existenţei şi în general obiectivele, pe care şi le propune într-o activitate cu cheltuieli cît mai mici, sau aşa cum se obişnuieşte într-o formulă contemporană şi mai imperativă, un efect economic maxim cu eforturi (cheltuieli) minime. Ridicată pe un plan mai general şi exprimată în cea mai generală formă a ei — economia de muncă socială, vie şi materializată — realizarea eficienţei economice a contribuit şi contribuie, în producţii şi forme diferite, la progresul material şi spiritual al societăţii ale cărei resurse de dezvoltare sunt în directă legătură cu măsura realizării acestei cerinţe. „Cu cît societatea are nevoie de mai puţin timp pentru a produce grinvite etc. — a subliniat K. Marx — cu atît mai mult timp cîştigă ea pentru alte activităţi productive de ordin material sau spiritual. Atît la individ, cît şi la societate, omnilateralitatea dezvoltării, a consumului si a activităţii depind de economisirea timpului. Orice economie se reduce, in ultimă analiză, la economisirea timpului“. în acest fel, exprimind o legătură dialectică intre cheltuielile de muncă sau de fonduri şi rezultatul sau ansamblul efectelor utile obţinute, care pot consta în bunuri materiale, prestări de lucrări sau servicii, şi concretizez, in ultimă instanţă, lumea economiei de timp, eficienţa economică are aplicabilitate largă (chiar dacă utilizarea conceptului este de dată mai recentă, multe dicţionare de economie de peste graniţă nu-i explică, ci trimit cititorul la alte concepte, de exemplu la cel de productivitate) intrucît oriunde, în orice societate, fără anumite eforturi, fără o anumită cheltuială de muncă nu este posibil un anumit rezultat, munca fiind întotdeauna cauza, iar produsul obţinut — efectul ei, întrucât efectele economicosociale, ca dealtfel şi eforturile au forme foarte diferite de manifestare şi eficienţa economică îmbracă forme diferite şi se exprimă prin categorii diferite, cea mai generală reprezintă productivitatea muncii, înţeleasă ca rodnicul (eficienţa) muncii sociale şi este exprimată prin raportarea cantităţii de produse sau a valorii nou create la consumul de muncă. In condiţiile în care produsele muncii îmbracă forma de mărfuri, relaţiile dintre întreprinderile producătoare şi consumatori iau forma de vînzare-cumpărare, iar eforturile şi rezultatele activităţii unităţilor productive se concretizează, o formă importantă de exprimare a eficienţei o reprezintă capacitatea fiecărei întreprinderi de a asigura nu numai acoperirea cheltuielilor, ci şi un excedent al veniturilor faţă de cheltuielile — denumit în practica noastră economică beneficiu, iar în capitalism — profit şi de a fi în acest fel rentabile. Rentabilitatea reprezintă, în acest fel, un rezultat financiar al activităţii întreprinderii şi concretizează capacitatea întreprinderii de a crea plus produs, de a asigura resursele nu numai pentru acoperirea cheltuielilor, ci şi pentru reproducţia lărgită. „Partidul m-a făcut om, slujesc partidul cu toată credinţa omeniei mele“ (Urmare din pag. X) sibilitatea unei promovări. A fost preferat, insă, Un fotbalist şi faptul m-a dezamăgit profund. Nu pentru că eram eu tel nepromovat, existau şi alţi tineri ca mine şi mai buni decit mine, ci pentru ideea de nedreptate. La Roznov fusesem primit în partid şi înţelesesem, printre multe învăţăminte desprinse din filozofia partidului nostru, că în viaţă trebuie să fii un om drept, să te lupţi totdeauna pentru triumful adevărului. Iar acum, sub ochii mei, adevărul era ciuntit în rădăcină. Intr-una din ipostazele lui, desigur. Mărturisesc că atunci am trăit un moment de slăbiciune, dacă nu de cumpănă. Am părăsit şantierul şi m-am încadrat profesor-suplinitor intr-o comună din jur. Patru luni am stat ca pe ghimpi. Cer şi acum iertare foştilor mei elevi de un anotimp, dacă işi mai amintesc de un dascăl tinăr şi stingaci, cu praf de macara pe pufoaică. M-au scos din încurcătură tot tovarăşii de muncă, muncitorii. Parcă-l văd pe maistrul Ion Teodorescu, împreună cu alţi ciţiva, in pragul casei unde eram găzduit(cum mă aflaseră nici azi nu ştiu, nici n-am îndrăznit să întreb): Nu te-ai săturat de lincezeală ? — mi-au zis — hai, că avem treabă măria. Şi m-am dus. Nu cu promovare, desigur, la aşa ceva nici nu mă mai gindeam, dar cu o mare înţelegere a lucrurilor. Aceea, că momentele de cumpănă nu pot fi rezolvate decit intr-un singur mod — muncitoreşte. De atunci n-am mai coborit de pe schele pînă in ziua cînd am plecat la facultate“. De atunci, drumurile, şi-au limpezit mereu, chemarea in conştiinţa de tinăr comunist a lui Radu Morcov. A trudit in Piatra Neamţ pînă cînd combinatul a fost gata. S-a tras apoi mai aproape de rădăcină, la Tr. Măgurele, unde se limpezea orizontul altui şantier de combinat. Pe Iulia Stăvărache tot aici a cunoscut-o. Erau consăteni, dar nu se mai văzuseră din copilărie. Absolvise şi ea liceul şi lucra pe şantier. „Cînd m-am îndrăgostit — spune şi astăzi — soarele avea chipul iubitei mele". Un an de zile, soarele acesta i-a zîmbit printre schele. Din 1968, cînd s-au căsătorit, soarele i-a rămas statornic sub privire. Alături de cealaltă constantă a vieţii sale : dreptatea şi adevărul. Anii de muncă la Turnu au rotunjit trainice cercuri de împlinire pe trunchiul vîrstei tinere. Urmează şcoala de maiştri, devine neîntrecut in meserie. Partidul, comuniştii îi incredinţează primele răspunderi ; secretarul organizaţiei de şantier, membru în Consiliul judeţean de control muncitoresc, în comitetul judeţean de partid. Este recomandat să urmeze cursurile de zi ale Academiei „Ştefan Gheorghiu“, la concursul de admitere cu calificativ bun şi patru ani setea lui de cunoaştere îşi află seva generoasă a bogăţiei de învăţăminte şi înţelepciuni. Din vara anului 1978, după absolvirea Academiei, munceşte ca instructor al Comitetului judeţean Teleorman al P.C.R., răspunzind de o zonă ce cuprinde comunele Vîrtoape, Olteni şi Necşeşti. Are acum 15 000 de consăteni, de noi tovarăşi de muncă, a căror preocupare îi solicită toate ceasurile zilei, uneori şi crimpeie de noapte. Este, insă, stăpinit de o adincă bucurie . „Este grea munca de activist — îmi spune — grea şi cu răspunderi din cele mai înalte, dar iţi oferă şi mari satisfacţii, atunci cînd ai dus o sarcină la bun sfirşit“, îmi povesteşte apoi despre hotărîrea de a obţine recolte mai bogate, de a-i ajuta pe oamenii alături de care munceşte să cunoască fericirea muncii şi vieţii lor. Conchide apoi : „Pe mine partidul m-a făcut om, partidului îi datorez tot ceea ce sunt, tot ceea ce am dobândit in viaţa mea. De aceea slujesc partidul cu toată credinţa omeniei mele". Iar în această profesiune de credinţă, gindul şi fapta tinerului activist se întorc statornic spre oameni, spre fericirea lor. LUNI 2 APRILIE 1979 Nou record de tehnică minieră (Urmare din pag. I) ce indică locul unde va fi Consemnat recordul naţional de tehnică minieră : 260 m.l. — Cit era vechiul record ? — 242 m.l. înregistrat la mina Ploștina, in 1974. Atunci eram miner in brigada respectivă. Am lucrat 9 ani la Motru. Cînd am preluat mina Urdari, la 1 iunie anul trecut, am pornit de la 51 m.l. Acum am ajuns la 4 200 m galerie. — Dar in frontul de lucru ? —De la înaintarea manuală (se săpa cu ttrnăcopul), de 12-15 m.l., am ajuns cu combina, lă 250 m.l.. — Pină la 260 m.l. mai aveţi zece. — îi facem negreşit, adăugă maistrul minei Ion Plăşa, încă unul din cei care semnau vechiul record la Ploştina. — Ieri dimineaţă, cînd schimbul lui Ion Tălpeanu îşi făcea apariţia la gura minei Urdari, toţi ceilalţi ortaci, împreună cu şeful de sector şi secretarul organizaţiei de partid, i-au intimpinat pe cei ce se întorceau din galerie că bucuria împlinirii unui nou record de tehnică minieră. Angajamentul fusese îndeplinit, confirmind InCă o dată înaltă conştiinţă comunistă a unui colectiv care şi-a ciştigat locul în primul front al muncii, prin muncă neobosită, fermă. In datele sale esenţiale, recordul de la mina Urdari înseamnă o producţie maximă zilnică de 3 300 tone, 7000 tone cărbune in luna martie, o productivitate a muncii de 56 tone pe post, avansare lunară de 260 m.l., intr-Un abată-j Cu lungimea de 70 m şi înălţimea de 3,2 metri, dotat cu complex mecanizat. Pentru realizamu lui este, aşa cum mărturisea nu fără emoţie brigadierul Anghel Cîţu, o satisfacţie profesională deosebită, un succesul întregului Combinat minier Oltenia. Vrem să dovedim colectivelor din care am plecat că mai suntem capabili să ne autodepăşim. Avem intenţia să-l doborim şi pe ăsta. E Un sentiment firesc, ca, după ce ai făcut ceva cu atîta suflet, să nu mai ai timp să te bucuri, aspirinei la mai mult. Argument : Colectivul minei Urdari face eforturi susţinute pentru punerea in funcţiune a unui nou abataj. Încă un record ? Posibil.