Scînteia Tineretului, aprilie 1979 (Anul 35, nr. 9286-9310)

1979-04-01 / nr. 9286

„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Un climat de încredere în care propunerile tinerilor sunt analizate şi aplicate cu operativitate Există, In organizaţiile U.T.C., o tendinţă generală de a lansa ori de a prelua iniţiative. Ra­reori un plan de activităţi poli­tico-educative nu cuprinde şi un capitol în care să fie insera­te acţiuni cu valoare de iniţia­tive. Dar nu este totul cuprin­derea lor In plan. Important este ca organizaţiile U.T.C. să acţioneze pentru a le conferi eficienţă, pentru a determina realizarea de produse noi, de economii, precum si introducerea unor noi metode de lucru. De fapt, iniţiativele marchează con­tribuţia originală a tinerilor la îndeplinirea exemplară a sarci­nilor in producţie, ce revin unui întreg colectiv. Am remarcat, in municipiul Roman, un fapt cu semnificaţii bogate. Comitetul municipal U.T.C. a­ lansat o iniţiativă care nu avea nimic spectaculos : „Fiecare tinăr strungar să lu­creze o zi pe săptămînă cu scule economisite“. Dar tinerii, atît la întreprinderea mecanică cit şi la întreprinderea de ţevi, au pornit de aici o adevărată ac­ţiune de economisire a sculelor. Au fost propuse noi metode de lucru, s-au organizat schimburi de experienţă, au fost lansate chemări la întrecere intre or­ganizaţii. Pe scurt, iniţiativa a prins. Şi rezultatele nu s-au lă­sat aşteptate. Tinerii de la renumita Între­prindere producătoare de strun­guri „Carusel“ au extins aceas­tă iniţiativă ; ei lucrează acum două zile pe lună cu scule aş­­chietoare economisite. La sec­ţia de confecţii metalice din în­treprinderea de prefabricate, ti­nerii, prin organizarea judicioa­să a muncii, lucrînd o zi pe lună cu electrozi economisiţi, realizează anual economii de circa 60 000 lei. Se poate spune că la Roman se afirmă o preocupare susţi­nută a organizaţiilor U.T.C. pentru ca fiecare iniţiativă să acţioneze cu eficienţă maximă. Punînd la loc prioritar proble­ma calităţii, comitetul U.T.C. de la întreprinderea mecanică a declanşat o adevărată bătălie împotriva rebuturilor şi pintru realizarea de produse de cea mai înaltă calitate. Fiecare din cele 25 de organizaţii, primind un fanion al calităţii produselor (acţiunea este intitulată „Fanio­nul calităţii“) desemnează lunar pe tinerii cu rezultatele cele mai bune, în, afară de criteriul calităţii, la acordarea trofeului se are în vedere şi realizarea ori depăşirea sarcinilor de plan, folosirea judicioasă a maşinilor şi a fondului de timp, contribu­ţia adusă la viaţa de organiza­ţie etc. In raidul nostru pe urmele iniţiativelor am constatat că în acele colective unde există un climat prielnic Inovaţiei, căută­rilor creatoare, unde organiza­ţiile U.T.C. constituie un cadru favorabil înnoirilor, resursele de creativitate ale tinerilor lşi gă­sesc valorificarea corespunză­toare. La întreprinderea „Unio“ din Satu Mare am stat de vorbă cu iniţiatorul şi, totodată, unul din principalii realizatori ai unei noi tehnologii, tinărul inginer Ioan Vida. Aflăm că : „Ridica­rea productivităţii muncii şi a calităţii produselor a fost şi este unul dintre principalele noastre obiective. Pentru aceas­ta noi ne-am gândit să folosim pe strunguri o nouă tehnologie pe care am numit-o «Proiecta­rea programului de execuţie, proiectarea SDV şi a fişei de reglat»­. Munca noastră a înce­put pe la jumătatea anului tre­cut ; este angrenat în această acţiune un colectiv de tineri format din muncitori, tehnicieni, ingineri, toţi iubitori ai tehnicii, pasionaţi de nou şi totodată foarte buni profesionişti in do­meniul în care lucrează. La în­ceput tehnologia a fost omolo­gată pe strunguri universale, după care s-a extins pe maşini de copiat cu comandă program produse atit la noi în ţară cit şi pe cele importate. Nu aş vrea să credeţi că ne lăudăm, dar rezultatele sunt foarte bune“. în secţiile de producţie, aflaţi în faţa unor strunguri care fo­losesc această tehnologie, aveam să aflăm rezultatele practice, e­­ficienţa ei economică , creşterea productivităţii muncii de peste două ori, reducerea efortului fi­zic cu 90 la sută, creşterea sub­stanţială a calităţii produselor, reducerea consumurilor de ma­teriale şi a personalului munci­tor — ceea ce se materializează într-o eficienţă economică de peste 200 000 Iei pe strung anual, sau în unele cazuri chiar dublu ! Ce înseamnă această nouă tehnologie pentru secţia a IX-a, una dintre secţiile unde ea se aplică ? Răspunsul l-am primit din partea tovarăşului inginer Vasile Hotca, şeful secţiei : „în primul rînd înseamnă descon­gestionarea unor coduri de ma­şini supraîncărcate, mă refer aici, la strunguri mici şi mijlo­cii, iar cu riscul de a repeta probabil ceea ce s-a mai spus, înseamnă o productivitate a muncii foarte mare. Aş mai adăuga că prin ceea ce s-a fă­cut s-a demonstrat că tinerii noştri sunt bine pregătiţi, că există preocupări, eforturi şi realizări dintre cele mai fru­moase“. Un cadru optim de valorifi­care a iniţiativelor uteciste am întilnit si la întreprinderea de garnituri si urm­ă de etanşare din Rîmnicu Sărat. Să reţinem, pentru început, un calcul: • Un tablou importat costă 145 000 lei ; • Un tablou fabricat cu mij­loace proprii costă 11 000 lei. Un tinăr maistru, Constantin Stanciu, este autorul tabloului de comandă si automatizare a ciclului functional al pieselor de polimerizare a ferodourilor. Datorită construcţiei, tablourile importate nu făceau faţă con­diţiilor si cerinţelor din secţia respectivă. Acest neajuns ducea ,la sute de ore de întreruperi lunar, datorate frecventelor , de­fecţiuni survenite in tablouri. Au început căutările. Zile Si nopţi de efort. Şi apoi victoria. Pînă nu demult presa de pre­­formare la rece, pe care lucrea­ză operatoarea Dobriţa Crucea­­nu, a fost comandată de un ta­blou din import. Am vrut să vedem, să aflăm cum funcţio­nează maşina după ce i s-a schimbat tabloul cu unul con­ceput de maistrul C. Stanciu. Iată ce ne-a spus D. Cruceanu : „Cantitatea de piese pe care o obţin in prezent este cel pu­ţin dublă dacă nu şi mai mare faţă de ceea ce făceam înainte, în comparaţie cu celelalte co­lege care lucrează pe maşini cu tablouri vechi, eu produc mai mult înainte chemam destul de des electricianul de serviciu pentru defecţiuni. Acum totul merge strună. De cînd cu noul tablou, presa nu s-a mai oprit niciodată“. La sfîrşitul acestor rinduri, vom consemna discuţia purtată, într-o secţie de producţie, cu secretarul comitetului U.T.C. al întreprinderii de maşini agregat şi maşini speciale din Iaşi. Con­stantin Avăpăloaiei : — Ne mîndrim cu una dintre realizările noastre recente, ma­sina de găurit cu antrase regla­bile. „MGAR“-ul, denumirea sub care este cunoscută masina care „a prins viată“ la nod, este rodul colaborării, intr-un fel sau altul, a tuturor utecistilor nostri. Aprecieri elogioase au fost adu­se utilajului şi realizatorilor lui la T.I.B., în toamna anului tre­cut. Faptul are însemnătate şi dincolo de realizarea unei ma­şini unanim apreciate. El ne dovedeşte că atunci cînd orga­nizaţia U.T.C. creează un climat de încredere, cînd tinerii vin cu propuneri avînd convingerea că ele vor fi analizate cu seriozi­tate şi, dacă sunt bune, aplicate operativ, forţa lor de creaţie se manifestă plenar. Anchetă realizată de ION TALPA, VALENTIN NEAGU, FLORIAN MIHAI RAIC-ANCHETĂ PE TRASEUL UNOR INITIATIVE UTECISTE CHIPUL MEDICAL AL PROFESIILOR „Fiica mea strungar?“ Un eşafod de prejudecăţi, uneori mascat de motivaţii foar­te sofisticate, mai stăruie uneori ridicind un baraj artificial în calea accesului fetelor spre u­­nele meserii. Şi aceasta în po­fida schimbărilor fundamentale — datorate revoluţiei tehnice şi Ştiinţifice contemporane — în ca­racteristicile de efort şi de con­diţii de muncă ale unor meserii tradiţionale. Exemple : pot fi date numeroase din industria constructoare de maşini, din construcţii şi din alte ramuri ale economiei. Dar mentalităţile greşite dovedesc si altceva. Ele subliniază, necesitatea unor e­­forturi sporite în frontul mun­cii educative duse, în primul rînd de şcoală, in rîndul părin­ţilor şi al elevilor pentru clarifi­carea lor în pragul opţiunii pro­fesionale. Astfel fetele se vor îndrepta, ca si acum zeci de ani, numai în cîteva domenii de ac­tivitate : industrie uşoară sau alimentară, învăţămînt, sănătate, comerţ. Pornind de la reducerea sem­nificativă a consumului de ener­gie fizică apărută azi in majo­ritatea profesiunilor, denumite mai demult „manuale“, cit si de la ameliorarea condiţiilor­­de mediu la locurile de muncă, spe­cialistii Ministerului Muncii, Ministerului Educatiei si învă­­tămîntului, Ministerului Sănătă­ții, Uniunii Generale a Sindica­telor si Consiliului National al Femeilor, au elaborat un no­menclator în 1975 cuprinzînd meseriile, specialităţile şi func­ţiile în care pot fi încadrate fe­mei. în stabilirea acestui no­menclator s-a ţinut seama­­ de sarcinile rezultate din hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 18—19 iunie 1973 şi din „Progra­mul cuprinzînd unele măsuri ne­cesare pentru creşterea partici­pării femeilor în activitatea din întreprinderi şi instituţii“ apro­bat de Secretariatul C.C. al P.C.R. din decembrie 1973. Nomenclatorul dă posibilitate fetelor să exercite profesiuni în ramuri industriale altă dată „ce­tăţi inexpugnabile“ la pătrunde­rile elementului feminin : ener­gia electrică si termică, con­strucţia de maşini si prelucra­rea metalelor, industria chimică sau de prelucrare a lemnului, cea a sticlei, porţelanului si fa­ianţei, constructii-montaj. Astfel sunt accesibile azi fetelor me­serii ca : electrician montaj si reparat echipament electric din centrale, statii si posturi de transformare electrice, montator reglor si depanator pentru apa­rate de măsură electrice si relee, de aparatură de telecomunicaţii şi de instalaţii de semnalizare, centralizare si blocare (S.C.B.), frezor universal, lăcătuş ajustor, ra­botor mortezor, strungar, su­dor, confecţioner lămpi elec­trice, bobinator aparataj elec­tric, operator chimist (la prelu­crarea maselor plastice, lacuri si vopsele etc.), operator indus­trializarea lemnului (tîmplar la operaţii mecanizate si la îmbi­narea furnirelor etc.), tapiţer, turnător produse ceramică, pic­tor şi gravor pe sticlă, arzător produse sticlă, zugrav-vopsitor. Instalator electrician în con­strucţii sau de instalaţii tehnico­­sanitare. Şi lista ar putea conti­nua cu încă multe, foarte multe meserii. Pentru a înţelege de ce sunt recomandabile si fetelor profe­siunile mai sus enumerate să vedem unele din caracteristicile fiziologice si psihologice ale se­xului feminin. Astfel, fetele au o mai mare rezistentă la mono­tonia activităţii, o precizie mai mare si rapiditate în efectuarea unor operaţii, dexterităţi ma­nuale mai crescute şi posibilităţi de observaţie mai rapide, o me­morie imediată a formelor şi di­mensiunilor, un simţ de apre­ciere al distanţelor şi chipstezic (prin pipăit) mai dezvoltate. Or, în exercitarea majorităţii mese­riilor permise fetelor aceste particularităţi psihofiziologice sunt indispensabile. Cum efortul fizic, graţie automatizării şi me­canizării profesiunilor actuale, a trecut pe un plan secundar, faptul că la sexul feminin ca­pacitatea de muncă fizică este de circa două treimi din cea a sexului masculin, şi-a pierdut în mare măsură însemnătatea. De asemenea, principiile moder­ne de ergonomie (ştiinţa condi­ţiilor şi metodelor de muncă în vederea normării raţionale a acestora), printr-o corectă or­ganizare a locului de muncă, au înlăturat unele inegalităţi între sexe ce puteau să apară, dato­rită „spaţiului maximal de lu­cru“, mai mic la fete decit­ la băieţi. Aşadar, să reluăm Întrebarea din titlu : „Fica mea, strun­gar ?“. Natura activităţii azi la strungari se caracterizează prin lucrul la agregate moderne, se­miautomate şi automate, multe cu comandă-program, în care efortul fizic este foarte redus, în schimb, sunt solicitate funcţii ca : aprecierea vizuală a for­melor şi mărimilor, perceperea spaţială, atenţia concentrată şi distributivă, memoria vizuală de imagini, îndemînarea manuală (precizia, siguranţa, rapiditatea mişcărilor, coordonarea), rezis­tenţa la monotonie, simţul tactil şi cel chipstezic pentru perce­perea unor eventuale neregula­­rităţi la Piesa incorect strunj­­tă şi pentru aprecierea torţei ne­cesare strunjirii sau eliberării cuţitelor sau a piesei montate la strang. Adică tocmai acele calităţi psihofuncţionale care, cum am văzut mai înainte, sunt specifice sexului feminin. Şi tot aşa, dacă am lua şi altele din meseriile menţionate permise fetelor, am vedea că in exerci­tarea lor se cer unele însuşiri care se găsesc din plin la ele. Şi mai e încă ceva : atît în in­dustria constructoare de maşini, cit şi în cele chimică, de prelu­crarea lemnului, sticlei, porţela­nului şi ceramicii sau in con­­strucţii-montaj, complexitatea produselor care se obţin azi, pă­trunderea elementelor de „de­sign“, de estetică a produselor industriale, toate sunt surse de mari satisfacţii afective. Or, fe­telor nu le-au fost niciodată in­diferente asemenea simţăminte. Dr. GHEORGHE-EUGENIU BUCUR — Medic primar — Centrul Sanitaro-Antiepidemic Bucureşti (Urmare din pag. 2) consiliului unic. Ocazie cu care am constatat însă că la unii con­ducători de unităţi continuă să-şi facă simţită prezenta o mentalitate după care nu se vede nimic dincolo de interesele proprii. Căci , în ciuda faptu­lui că la o şedinţă precedentă s-a stabilit ca C.A.P. Mihăileşti să împrumute C.A.P.-Ului din Florica o cantitate de „Gesa­­gan“ (erbicid indispensabil tra­tării florii-soarelui încă de la însămînţare) — a fost necesară acum o nouă Intervenţie a pre­şedintelui consiliului pentru con­vingerea părţilor să se înţeleagă în acel spirit care trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unităţilor din consiliu : întra­jutorarea. PORUMBUL : Ritmul este important, dar aten­ţia să fie deopotrivă îndreptată spre eficienţă şi calitate Prima unitate care a declanşat însămînţarea porumbului pe raza consiliului unic agroindustrial Mihăileşti a fost ferma de stat din Cioranca. La punctu­l de lu­cru erau concentrate două semă­nători şi numeroase alte utilaje de erbicidat şi pregătit terenul. Nu lipsea, bineînţeles, şeful de fermă, tinărul inginer Ioan To­fan, din buzunarul salopetei sale ieşind la iveală termometrul de sol. Un Instrument pe care-l au toţi specialiştii, dar pe care unii o ignoră. Căci, în această zi, temperatura solului ajunsese la 10 grade Celsius, fiind deosebit de propice declanşării semăna­tului porumbului. „Faţă de anul trecut, ne spune inter­locutorul, începem această lu­crare cu un avans de 17 zile. Pentru hibridul HD-220 asigurăm o densitate de 63 700 boabe la hectar şi acţionăm grupat, cu un număr minim de treceri, fapt ce determină reali­zarea ansamblului de lucrări cu cheltuieli mai reduse“. Şi totuşi, specialiştii de la M.A.I.A. şi di­recţia judeţeană agricolă, pre­zenţi ziua în Unităţile consi­liului, iar seara la şedinţa birou­lui executiv, au constatat că numărul mic de secţii montate la semănători (doar 6), este ne­corespunzător tehnologiilor re­comandate de institutul de spe­cialitate, avînd ca efect consu­marea în plus a 2­1 motorină Pe fiecare hectar şi creşterea Pierderilor la recoltarea meca­nizată. Motiv pentru care s-a stabilit ca, imediat — atît in unitatea respectivă, cît şi în ce­lelalte care urmează să în­ceapă semănatul — să se asigure cu stricteţe respectarea tehnologii­lor recomandate. Cum rezolvă biroul executiv al consiliului unic agroindustrial problemele stringente ale cam­paniei ? VINERI, ÎN ŞEDINŢA , solu­­­­ţii operative, eficiente. Din şirul de măsuri stabilite de biroul executiv, le-am reţinut pe cele cu termen de realizare pentru a doua zi, dintr-un motiv sim­plu, determinat de dorința noas­tră de a vedea și cum sunt în­făptuite. • încheierea pînă la amiază a semănatului florii-soarelui pe raza întregului consiliu, respec­tiv la cooperativele agricole din Amaru, Florica si Cîmpeni. 9 Concentrarea forţelor me­canice disponibile si a asistentei de specialitate la ferma Durbanu a C.A.P. Amaru, pentru a se începe şi a se încheia în aceeaşi zi semănatul pe cele 60 ha des­tinate culturii florii-soarelui. • începerea semănatului po­rumbului, cu cel puţin o semă­nătoare, în fiecare unitate com­ponentă a consiliului, în condi­ţiile respectării tehnologiilor stabilite. • Toate maşinile de erbicidat să­­ fie pregătite si să înceapă lucrul in cîmp, stadiul de dez­voltare a griului impunînd efec­tuarea acestei lucrări in maxi­mum 2—3 zile. SIMBÄTÄ PE CÍMP : Am urmărit a doua zi (sîmbă­­tă 31 martie — n.n.) modul cum conducerile unităţilor, me­canizatorii, cooperatorii şi ală­turi de ei tinerii au trecut la transpunerea în viaţă a măsuri­lor stabilite de biroul executiv al consiliului în şedinţa din sea­ra precedentă, în fond, ele vizau trei coordonate funda­mentale a căror raţiune coexistă atit in potenţialul uman si me­canic, cit si în starea culturilor şi a timpului. Ce a stabilit de fapt biroul ? 1). Toate unită­ţile să iasă în tarla cu cel pu­ţin o semănătoare destinată porumbului (se atrăgea Îndeo­sebi, atenţia fermei I.A.S. Cio­ranca care semăna porumbul cu un utilaj echipat doar cu 6 sectoare) ; 2). Să se treacă de urgentă la erbicidarea griului astfel ca în 2-3 zile lucrarea să fie încheiată; 3). Finalizarea Ul­timelor suprafeţe la C.A.P. Florica si Amaru destinate florii-soarelui. Iată-ne, aşadar, la ferma I.A.S. Cioranca. De la sediu suntem­ informaţi că se seamă­nă porumbul în tarlaua lungă lucernă. Ne îndreptăm deci spre punctul de lucru, în drum un scurt dialog cu un mecani­zator care la ora 12,30 era în drum spre sediu pentru că se rupsese furtunul Utilajului cu care administra substanţe con­tra dăunătorilor sfeclei de zahăr, în tarla şase utilaje sta­ţionau în timp ce numai două discuri trăgeau în brazdă. Aş­teptăm cam o oră. Nimic nu se mişcă. Mecanizatorii Constan­tin Istrate, Ion Petre, Ion Ol­­teanu, Constantin Tudor, Ma­rin Duţă şi Virgilă Georgescu îşi fac în continuare siesta. Fiecare cum poate. Unul în­tins la umbra tractorului, alţi doi în cabină la adăpostul vîn­­tului .Alături, în saci, sămînţa de porumb aştepta semănăto­­rile de la... sediu. E ora 13,30. Ne îndreptăm spre secţie. In­terlocutori ing. loan Tofan şi Gheorghe Petre, şeful secţiei. • „Am semănat pînă in prezent 14 ha cu porumb, ne declară inginerul. Echipăm în pre- , zent toate cele patru semănă­tori cu 8 sectoare". „Bine, dar , în urma măsurilor luate aseară­­ ne aşteptam ca acum, cînd e deja trecut de ora 14:00, mă­car o semănătoare să fie echi­pată“. „­ In condiţiile în­­ care dispun de un avans la,­ pregătitul terenului e firesc ca­­ în 5—6 zile lucrarea să fie în-­ cheiată pe toate cele 324 hai Dar, adăugăm noi, se impune, folosirea fiecărui utilaj la în­treaga capacitate pe tot par­cursul zilei. Am urmărit prin sondaj dacă, într-adevăr și în celelalte uni­tăți s-a trecut la semănatul po­rumbului. La C.A.P. Limpezi, inginerul Ion Samoilă se afla în tarlaua la Gîrlă. Toate cele 4 semănători din dotare sunt­­echipate cu 8 sectoare, dar sec. seamănă numai cu una, cele­lalte fiind împrumutate C.A.P.» din Mihăileşti pentru semă­”, natul florii-soarelui. Tarlaua­­ e destul de mare. Simbătă, mecanizatorul Alexandru Toa­­der a semănat doar 14 ha.­ „Sunt pe puţin 10 grade în sol.E. ne declară inginerul. Chiar şi,­ în­ condiţiile de ceaţă in sol a­­fost o temperatură de 8 grade necesară în suficientă măsură semănatului porumbului“. Fi­resc, şi celelalte unităţi ale Con­siliului beneficiază de aceleaşi condiţii climaterice. Numai că la Florica şi Amaru s-a tre­cut destul de timid la semăna­tul Porumbului pentru că au trebuit rezolvate restantele la floarea-soarelui. Oricum, pînă la ora 14,00 în tot consiliul MihăileStî floarea-soarelui era semănată pe întreaga supra­față. Ce a dezvăluit deci, ziua de sîmbătă ? Nu întotdeauna mă­surile propuse de birou, cu reală acoperire, princi Viată mai ales in Unităţi Vizate. • Chiar dacă consiliul Miftăi­­leşti se situează in judeţ pe primele locuri la semănatul culturilor de Sezon, eforturile trebuie continuate In acelaşi ritm • Priorităţile să n­u pre­judicieze activităţile din cele­lalte sectoare. Există termene şi • responsabilităţi precise şi în zootehnie şi legumicultura • De asemenea, nu trebuie lă­sate fără supraveghere şi în­drumare activitatea tinerilor din sistemele de irigaţii • Mai multă atenţie tinerilor meca­nizatori care vor lucra la se­mănatul porumbului în schim­burile prelungite • Elimina­rea curselor nejustificate din tarla la secţie şi invers. Toate unităţile au aceleaşi posibilităţi, toate unităţile să se înscrie cu aceleaşi realizări fi­s­­­ La ferma de stat Cioranca a fost declanşată însămînţarea porumbului Erbicidarea şi pregătirea terenului se desfășoară in paralel Semănătoare în... repaus la ferma vegetală de stat din Dulbanu Eficiență economică și profit­­» (Urmare din pag. I) pornind de la structura valorii produsului [care cuprinde chel­tuielile materiale (c), valoarea produsului creat de munca pen­tru sine care în capitalism este capital variabil notat cu V Si ia forma salariului si valoarea plus produsului (p)­ afirmă că „această formu­lă a plusvalorii, cu anu­mite modificări... este aplicabilă la toate sistemele de calcul al rezultatelor activităţii economi­ce a întreprinderilor realizate astăzi în ţările socialiste. Este greu de apreciat de ce plusva­­loarea într-un sistem trebuie să însemne exploatare, iar în altul nu“. în alte lucrări existente, plus produsul si rentabilitatea In economia socialistă sînt ca și în economia capitalistă, baza afirmării unei tendinţe de convergentă a celor două orîn­­duiri sociale. Parafrazînd un reputat econo­mist francez — Jean Fourastre — putem spune insă că atît efi­cienţa economică, cît şi renta­bilitatea profitului sunt noţiuni ştiinţifice, iar acest caracter nu este anulat de faptul că ele pot fi utilizate pentru a apăra in­terese diferite, devenind obiect al unor dispute ideologice. A­­ceastă trăsătură trebuie însă pusă în evidenţă, iar pentru a­­ceasta simplul apel la realitate şi la ceea ce simţul comun sau chiar bunul simţ ne spun nu este suficient, fiind necesară o metodă ştiinţifică de analiză, forţa abstracţiunii ştiinţifice. Este în afară de orice îndoială că eficienţa economică repre­zintă una dintre tem­ele mereu actuale şi devenită majore ale gâdirii şi mai ales ale practicii economice. Privită în plan isto­ric ea s-a exprimat , în tendinţa firească a omului de a realiza produsele necesare existenţei şi în general obiectivele, pe care şi le propune într-o activi­tate cu cheltuieli cît mai mici, sau aşa cum se obişnuieşte în­­tr-o formulă contemporană şi mai imperativă, un efect econo­mic maxim cu eforturi (cheltu­ieli) minime. Ridicată pe un plan mai general şi exprimată în cea mai generală formă a ei — economia de muncă socia­lă, vie şi materializată — reali­zarea eficienţei economice a contribuit şi contribuie, în pro­ducţii şi forme diferite, la pro­gresul material şi spiritual al societăţii ale cărei resurse de dezvoltare sunt în directă legă­tură cu măsura realizării aces­tei cerinţe. „Cu cît societatea are nevoie de mai puţin timp pentru a produce grin­­vite etc. — a subliniat K. Marx — cu atît mai mult timp cîştigă ea pentru alte activităţi productive de or­din material sau spiritual. Atît la individ, cît şi la societate, om­­nilateralitatea dezvoltării, a con­sumului si a activităţii depind de economisirea timpului. Orice economie se reduce, in ultimă analiză, la economisirea timpu­lui“. în acest fel, exprimind o le­gătură dialectică intre cheltuie­lile de muncă sau de fonduri şi rezultatul sau ansamblul efecte­lor utile obţinute, care pot con­sta în bunuri materiale, prestări de lucrări sau servicii, şi con­cretizez, in ultimă instanţă, lu­mea economiei de timp, efici­enţa economică are aplicabilitate largă (chiar dacă utilizarea con­ceptului este de dată mai re­centă, multe dicţionare de eco­nomie de peste graniţă nu-i ex­plică, ci trimit cititorul la alte concepte, de exemplu la cel de productivitate) intrucît ori­unde, în orice societate, fără anumite eforturi, fără o anumi­tă cheltuială de muncă nu este posibil un anumit rezultat, mun­ca fiind întotdeauna cauza, iar produsul obţinut — efectul ei, întrucât efectele economico­­sociale, ca dealtfel şi eforturile au forme foarte diferite de ma­nifestare şi eficienţa economică îmbracă forme diferite şi se ex­primă prin categorii diferite, cea mai generală reprezintă productivitatea muncii, înţeleasă ca rodnicul (eficienţa) muncii sociale şi este exprimată prin raportarea cantităţii de produse sau a valorii nou create la con­sumul de muncă. In condiţiile în care produsele muncii îmbra­că forma de mărfuri, relaţiile dintre întreprinderile producă­toare şi consumatori iau forma de vînzare-cumpărare, iar efor­turile şi rezultatele activităţii unităţilor productive se concre­tizează, o formă importantă de exprimare a eficienţei o repre­zintă capacitatea fiecărei între­prinderi de a asigura nu numai acoperirea cheltuielilor, ci şi un excedent al veniturilor faţă de cheltuielile — denumit în prac­tica noastră economică benefi­ciu, iar în capitalism — profit şi de a fi în acest fel rentabile. Rentabilitatea reprezintă, în acest fel, un rezultat financiar al activităţii întreprinderii şi concretizează capacitatea între­prinderii de a crea plus produs, de a asigura resursele nu numai pentru acoperirea cheltuielilor, ci şi pentru reproducţia lărgită. „Partidul m-a făcut om, slujesc partidul cu toată credinţa omeniei mele“ (Urmare din pag. X) sibilitatea unei promovări. A fost preferat, insă, Un fotbalist şi faptul m-a dezamăgit profund. Nu pentru că eram eu tel nepromovat, existau şi alţi ti­neri ca mine şi mai buni decit mine, ci pentru ideea de nedrep­tate. La Roznov fusesem primit în partid şi înţelesesem, printre multe învăţăminte desprinse din filozofia partidului nostru, că în viaţă trebuie să fii un om drept, să te lupţi totdeauna pentru triumful adevărului. Iar acum, sub ochii mei, adevărul era ciuntit în rădăcină. Intr-una din ipostazele lui, desigur. Mărturi­sesc că atunci am trăit un mo­ment de slăbiciune, dacă nu de cumpănă. Am părăsit şantierul şi m-am încadrat profesor-suplini­­tor intr-o comună din jur. Patru luni am stat ca pe ghimpi. Cer şi acum iertare foştilor mei elevi de un anotimp, dacă işi­­ mai amintesc de un dascăl tinăr şi stingaci, cu praf de macara pe pufoaică. M-au scos din încurcă­tură tot tovarăşii de muncă, muncitorii. Parcă-l văd pe mais­trul Ion Teodorescu, împreună cu alţi ciţiva, in pragul casei unde eram găzduit­­(cum mă aflaseră nici azi nu ştiu, nici n-am îndrăznit să întreb): Nu te-ai săturat de lincezeală ? — mi-au zis — hai, că avem treabă măria. Şi m-am dus. Nu cu pro­movare, desigur, la aşa ceva nici nu mă mai gindeam, dar cu o mare înţelegere a lucrurilor. Aceea, că momentele de cumpănă nu pot fi rezolvate decit intr-un singur mod — muncitoreşte. De atunci n-am mai coborit de pe schele pînă in ziua cînd am ple­cat la facultate“. De atunci, drumurile, şi-au limpezit mereu, chemarea in conştiinţa de tinăr comunist a lui Radu Morcov. A trudit in Piatra Neamţ pînă cînd combi­natul a fost gata. S-a tras apoi mai aproape de rădăcină, la Tr. Măgurele, unde se limpezea ori­zontul altui şantier de combi­nat. Pe Iulia Stăvărache tot aici a cunoscut-o. Erau consăteni, dar nu se mai văzuseră din co­pilărie. Absolvise şi ea liceul şi lucra pe şantier. „Cînd m-am îndrăgostit — spune şi astăzi — soarele avea chipul iubitei mele". Un an de zile, soarele acesta i-a zîmbit printre schele. Din 1968, cînd s-au căsătorit, soarele i-a rămas statornic sub privire. Alături de cealaltă constantă a vieţii sale : drepta­tea şi adevărul. Anii de muncă la Turnu au rotunjit trainice cercuri de îm­plinire pe trunchiul vîrstei ti­nere. Urmează şcoala de maiş­tri, devine neîntrecut in mese­rie. Partidul, comuniştii îi in­credinţează primele răspunderi ; secretarul organizaţiei de şan­tier, membru în Consiliul jude­ţean de control muncitoresc, în comitetul judeţean de partid. Este recomandat să urmeze cursurile de zi ale Academiei „Ştefan Gheorghiu“, la concursul de admitere cu calificativ bun şi patru ani setea lui de cunoaş­tere îşi află seva generoasă a bogăţiei de învăţăminte şi în­ţelepciuni. Din vara anului 1978, după ab­solvirea Academiei, munceşte ca instructor al Comitetului jude­ţean Teleorman al P.C.R., răs­­punzind de o zonă ce cuprinde comunele Vîrtoape, Olteni şi Necşeşti. Are acum 15 000 de consăteni, de noi tovarăşi de muncă, a căror preocupare îi solicită toate ceasurile zilei, uneori şi crimpeie de noapte. Este, insă, stăpinit de o adincă bucurie . „Este grea munca de activist — îmi spune — grea şi cu răspunderi din cele mai înalte, dar iţi oferă şi mari sa­tisfacţii, atunci cînd ai dus o sarcină la bun sfirşit“, îmi po­vesteşte apoi despre hotărîrea de­ a obţine recolte mai bogate, de a-i ajuta pe oamenii alături de care munceşte să cunoască fericirea muncii şi vieţii lor. Conchide apoi : „Pe mine partidul m-a făcut om, partidu­lui îi datorez tot ceea ce sunt, tot ceea ce am dobândit in viaţa mea. De aceea slujesc partidul cu toată credinţa omeniei mele". Iar în această profesiune de credinţă, gindul şi fapta tin­eru­lui activist se întorc statornic spre oameni, spre fericirea lor. LUNI 2 APRILIE 1979 Nou record de tehnică minieră (Urmare din pag. I) ce indică locul unde va fi Con­semnat recordul naţional de tehnică minieră : 260 m.l. — Cit era vechiul record ? — 242 m.l. înregistrat la mina Ploștina, in 1974. Atunci eram miner in brigada respectivă. Am lucrat 9 ani la Motru. Cînd am preluat mina Urdari, la 1 iunie anul trecut, am pornit de la 5­1 m.l. Acu­m am ajuns la 4 200 m galerie. — Dar in frontul de lucru ? —­De la înaintarea manuală (se săpa cu ttrnăcopul), de 12-15 m.l., am ajuns cu combina, lă 250 m.l.. — Pină la 260 m.l. mai aveţi zece. — îi facem negreşit, adăugă maistrul minei Ion Plăşa, încă unul din cei care semnau ve­chiul record la Ploştina. — Ieri dimineaţă, cînd schim­bul lui Ion Tălpeanu îşi făcea apariţia la gura minei Urdari, toţi ceilalţi ortaci, împreună cu şeful de sector şi secretarul or­ganizaţiei de partid, i-au intim­­­pinat pe cei ce se întorceau din­ galerie că bucuria împlinirii unui nou record de tehnică minieră. Angajamentul fusese îndeplinit­, confirmind InCă o dată înaltă conştiinţă comunistă a unui co­lectiv care şi-a ciştigat locul în primul front al muncii, prin muncă neobosită, fermă. In da­tele sale esenţiale, recordul de la mina Urdari înseamnă o pro­ducţie maximă zilnică de 3 300 tone, 7­000 tone cărbune in luna martie, o productivitate a muncii de 56 tone pe post, a­vansare lunară de 260 m.l., intr-Un abată-j Cu lungimea de 70 m şi înălţimea de 3,2 metri, dotat cu complex me­canizat. Pentru realizamu lui este, aşa cum mărturisea nu fără emoţie brigadierul Anghel Cîţu, o satisfacţie pro­fesională deosebită, u­n succes­ul întregului Combinat minier Oltenia. Vrem să dovedim co­lectivelor din care am plecat că mai suntem capabili să ne autodepăşim. Avem intenţia să-l doborim şi pe ăsta. E Un sentiment firesc, ca, după ce ai făcut ceva cu atîta suflet, să nu mai ai tim­p să te bucuri, aspi­rinei la mai mult. Argument : Colectivul minei Urdari face eforturi susţinute pentru punerea in funcţiune a unui nou abataj. Încă un re­cord ? Posibil.

Next