Scînteia Tineretului, iulie 1979 (Anul 35, nr. 9363-9388)
1979-07-02 / nr. 9363
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 UN STRĂLUCIT EROII I LUPTEI POPORULUI ROMÂN PENTRU INDEPENDENTA SI Atunci cînd se celebrau cinci veacuri de la victoria de la Podul înalt, secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, rostea aceste cuvinte cu valoare de simbol : „...cinstim pe Ştefan cel Mare ca şi pe ceilalţi înaintaşi care au ţinut sus steagul luptei pentru neatirnare, pentru independenţi, deoarece tocmai datorită acestor legendari eroi care au făcut totul ca poporul nostru să trăiască liber, am putut, in epoca modernă, si dezvoltăm lupta pentru eliberarea naţională şi socială pe o treaptă superioară, să o împletim cu lupta de clasă împotriva asupririi burghezo-moşiereşti, să înfăptuim revoluţia socialistă, să asigurăm victoria socialismului pe pămîntul României." Sînt cuvinte de o deosebită încărcătură istorică şi politică, menite să ne reamintească marile fapte de vitejie ale poporului nostru, în a cărui pleiadă strălucită de viteji bărbaţi şi conducători figura lui Ştefan cel Mare — de la a cărui moarte se împlinesc 475 de ani — rămine pururi luminoasă. Pentru că, intr-adevăr, Ştefan a fost o personalitate complexă şi puternică care şi-a tras forţa şi înţelepciunea din însăşi forţa şi înţelepciunea acestui popor pe care s-a sprijinit. Apreciindu-i personalitatea, istoricul Contantin C. Giurescu îl definea ca fiind, deopotrivă, om politic abil şi diplomat clarvăzător ştiind să întărească fiinţa statului, ostaş desăvîrşit, apărînd ţara de permanentele încercări de cotropire, ale unor puternice forţe ale acelei vremi, gospodar priceput şi constructor de seamă, promotor şi ocrotitor al învăţăturii luminate, al artei şi literelor. Toate aceste calităţi aveau să fie atestate în numeroase documente ale epocii. Om politic temerar şi clarvăzător, Ştefan cel Mare a ştiut să ţină în permanenţă seama de contextul realităţilor in care se afla, să aprecieze întotdeauna cu justeţe conjunctura de fante şi raportul de forţe, să îmbine „ascuţişul minţii“ în lungi perioade cu „ascuţişul săbiei“ în momente de criză, atunci cînd nici o altă soluţie nu mai era posibilă. Este demn de remarcat tocmai faptul că războaiele lui Ştefan au fost războaie de apărare, războaie prin care a urmărit să asigure libertatea, neatirnarea fiinţei neamului său. Diplomaţia sa, deschisă, şi cutezătoare, este un exemplu strălucit în epocă, un subtil şi ingenios mod de a stabili şi întreţine alianţe politice, Ştefan practicând ca nimeni altul ştiinţa şi arta posibilului puse in slujba aceluiaş interes superior — recîştigarea independenţei ţării sale, scoaterea ei din statutul de tributară a Porţii. Dar portretul acestei uriaşe personalităţi nu ar fi complet de nu am menţiona aici trăsătura de gospodar şi constructor care s-a unit in chip fericit cu cea de om politic şi ostaş. Mai mult chiar, am putea spune că Ştefan a izbutit în aceste temerare fapte de arme şi politice tocmai pentru că a fost, în mod strălucit, un adevărat gospodar al Moldovei căreia i-a dat înzestrare de cultură şi civilizaţie, ridicindu-i centre de apărare, numeroase puncte administrative în întreg teritoriul. Cu gîndirea clară, limpede şi precisă, i-a desfăşurat un sistem militar de apărare şi afirmare a fiinţei naţionale şi a ştiut să stăpinească ca nimeni altul forţele sociale ale epocii. A obligat boierimea să renunţe la iniţiativele sale feudale, şi-a atras ţărănimea liberă ca principal părtaş la apărarea şi slava ţării sale, a stimulat cultura şi spiritualitatea timpului pentru a ajuta la izbinda gindului de unitate şi neatirnare a neamului. Şi-a educat întotdeauna fiii şi ucenicii să întindă mină frăţească către pămîntul muntean şi transilvan pentru ajutor şi dreptate, aşa cum el însuşi o făcuse. De aceea, Ştefan cel Mare — socotit cu adevărat un mare principe european — este în istoria noastră un simbol al unui credincios şi brav slujitor al intereselor supreme ale ţării sale, luptător desăvîrşit întru apărarea acestor înalte idealuri. Cu aceste ginduri, sub semnul izbînzii depline a idealurilor ce l-au animat în întreaga sa viaţă ni-l reamintim azi pe Ştefan, ca dealtfel pe toţi cei care au ştiut să ţină sus steagul luptei pentru neatirnare, care s-au jertfit pentru ca România să existe şi să se înalţe tot mai mîndru spre soarele dreptăţii şi libertăţii, unindu-ne toate forţele, întreaga energie şi pricepere pentru ca patria socialistă să se înalţe, liberă, unită şi demnă, pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. Lector universitar doctor STELIAN POPESCU- Academia „Ştefan Gheorghiu“ 475 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare FESTIVALUL NAŢIONAL ,,CÂNTAREA ROMÂNIEI" 1 3000 de artişti populari într-un impresionant maraton folcloric In cadrul etapei republicane a celei de-a doua ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“, la sala Ansamblului artistic „Rapsodia română“ din Capitală au continuat, duminică, programele susţinute de formaţii coregrafice alcătuite din artişti amatori din judeţele Brăila, Cluj, Galaţi, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi şi Sibiu. In dimineaţa aceleiaşi zile, în Bucureşti a avut loc o impresionantă paradă a peste 3 000 artişti populari din judeţele Alba, Cluj, Iaşi, Maramureş, Sibiu, Suceava, Vâlcea şi municipiul Bucureşti, care în ritmul unor cunoscute melodii interpretate de fanfare şi tarafuri, au oferit numeroşilor bucureşteni prezenţi pe Calea Victoriei un florilegiu coregrafic reprezentativ pentru aceste zone folclorice. Totodată, în diferite locuri de agrement din Capitală : grădina Cişmigiu, parcul Herăstrău, parcul Nicolae Bălcescu şi parcul Tineretului, ansamblurile artistice care au participat la această etapă au susţinut reuşite programe. In decorul pitoresc al pădurii Băişa, din apropierea municipiului Botoşani, s-a desfăşurat duminică Festivalul folcloric interjudeţean „Molda de aur“. La această a şasea ediţie a manifestării, menită să pună în valoare autenticitatea şi frumuseţea artei interpretative amatoare, au luat parte ansambluri de cîntece şi dansuri din judeţele Olt, Tulcea, Iaşi, Bacău, Suceava şi Botoşani. Precedată de o paradă a portului tradiţional, confruntarea scenică — urmărită cu interes de mii de spectatori — s-a constituit intr-o impresionantă sărbătoare a cîntecului, versului și jocului popular. MANIFESTĂRI OMAGIALE împlinirea a 475 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare, una dintre cele mai luminoase figuri eroice ale istoriei noastre naţionale ,a fost marcată duminică în aşezările Ţării de Sus de o bogată suită de manifestări omagiale. La Căminul cultural din Furna, oraşul unde este inmormintat fostul domn al Moldovei, a avut loc o adunare populară în cadrul căreia lectorul universitar Octav Monoranu, directorul Muzeului judeţean Suceava, a evocat personalitatea complexă a marelui înaintaş, simbol al luptei poporului nostru pentru libertate şi neatrnare. Formaţii artistice de amatori au prezentat în încheiere un spectacol patriotic dedicat legendarului voievod. Tot cu acest prilej, pionieri şi şoimi ai patriei din localitate au depus jerbe de flori la mormintul lui Ştefan cel Mare. Manifestări similare au mai avut loc la Suceava, Marginea și in comuna Emil Bodnaraș. Destine spre împlinire (Urmare din pag. 1) o conştiinţă care trece de un anumit prag, care nu mai ia in seamă doar necesităţile de ordin individual, ci şi pe cele ale societăţii in care trăieşte şi se formează. E primul caz intens luminat al devenirii umane. Alături de Vornicu lucrează Ionel Iehim, de la Deva. Ce-l preocupă mai mult in prezent ? ..Brigada noastră, ne spune tinărul fierar-betonist, reuşeşte să depăşească zilnic normele şi asta ne bucură foarte mult. Din păcate, mai sunt şi unele formaţii care nu sunt la fel de bine organizate, unde se mai înregistrează absenţe de la muncă sau alte abateri de la disciplină. 1Vor trebuie să luăm atitudine, să contribuim deci nu numai la înălţarea acestei uzine, ci şi la formarea unei etici a muncii, a unei discipline muncitoreşti Iată, deci, o preocupare care izvorăşte dintr-o conştiinţă de la formată în spiritul acţiunii in colectiv. Aici, pe şantier, la cămin, la cantină sau in timpul activităţilor cultural-educative şi sportive, Ionel lehim nu-şi mai pune doar întrebările „ce fac ?“ şi „cum fac ei şi „ce facem ?“ şi „cum facem ?“. Putem spune că aici, pe şantier, Ionel lehim a păşit pe treapta maturităţii depline. Ion Nica a mai lucrat înainte la „Metrou“, la Bucureşti. S-a dus acolo pe cind avea 1S ani şi, muncind, s-a calificat ca fierar-betonist. Acum a venit aici şi-i mindru că la 20 de ani ai săi are înscrise în biografie două mari şantiere ale construcţiei socialiste din ţara noastră. Lingă el lucrează doi tineri pentru care şantierul tineretului de la Galaţi înseamnă şi primul lor loc de muncă : Vasile Mateoiu şi Florian Costache, din judeţul Dîmboviţa. Au absolvit împreună anul trecut clasa a X-a şi au venit aici la chemarea organizaţiei U.T.C., să pună umărul la înălţarea uzinei cocsochimice, să înveţe o meserie. Sunt prieteni din copilărie, nedespărţiţi din prima clasă de şcoală, iar acum sunt tot împreună pe şantier, la cămin sau la cursurile de calificare ca fierari-betonişti. ..La toamnă ne vom înscrie împreună la liceul seral“, ne declară cei doi. „Şi eu mă voi înscrie la liceul seral, intervine Ion Nica. Cînd am pornit încoace, nu mă gîndeam la această perspectivă. Şantierul naţional al tineretului ne-a deschis insă porţi pe care noi putem păşi cu toată încrederea spre deplina noastră afirmare“. ...Tineri, sute de tineri, muncind sub un soare dogoritor, înălţînd semeţe construcţii. Dincolo insă de aceste împliniri in spaţiul vizual al combinatului, populat cu numeroase verticale ameţitoare, au loc împliniri interioare, în destinul acestor tineri constructori ai socialismului, împliniri deosebit de spectaculoase. Confruntări sociale în capitalismul contemporan Prof. univ. dr. Traian Caraciuc întreprinde o cercetare exhaustivă asupra problematicii societăţii capitaliste, investigind o arie largă de fenomene şi situaţii, reuşind să ne înfăţişeze în recenta sa carte „Confruntări sociale in capitalismul contemporan“, apărută sub egida Academiei „Ştefan Gheorghiu,“, la Editura politică, o sinteză a situaţiei maselor, mutaţiilor sociale, mişcarea revendicativă, factorii care concură la crearea unor largi alianţe social-politice îndreptate împotriva dominaţiei monopolurilor, a politicii cercurilor reacţionare. Este, deci, s-ar putea spune, o carte de debut în acest domeniu, autorul reuşind să evidenţieze criza actuală a lumii capitaliste ce se manifestă nu numai în domeniul economic, ci şi pe tărâm social, politic, ideologic, moral, în plan naţional şi cu implicaţii internaţionale, care dau o dimensiune globală, atotcuprinzătoare crizei capitalismului contemporan. Autorul reuşeşte — analizînd raportul între factorii obiectivi şi subiectivi. Intre situaţia internă din principalele ţări capitaliste şi cadrul economic, politic şi social internaţional — să demonstreze că, deşi capitalismul dispune încă de mari posibilităţi, el se dovedeşte incapabil să promoveze un progres material, social şi cultural pus în slujba tuturor membrilor societăţii, să ofere o perspectivă viabilă pentru problemele fundamentale cu care se confruntă umanitatea. Orînduirea capitalistă, aşa cum subliniau Marx şi Engels, a apărut ca o replică la feudalism într-o anume etapă istorică şi trebuie deci judecată pe plan istoric, într-un sistem istoric de comparaţie, intr-un raport specific intre legităţile fundamentale şi situaţiile subiective care ii însoţesc dezvoltarea. Prin analiza temeinică întreprinsă, prof. univ. dr. Traian Caraciuc desprinde din contemporaneitate noi dovezi şi argumente demonstrative pentru viitorul acestei societăţi. Logica socială — se subliniază in Programul P.C.R. —, necesităţile progresului întregii omeniri, instaurarea unei lumi a păcii şi colaborării cer sfărimarea vechilor cătuşe care pun în pericol soarta umanităţii, progresul material, ştiinţific-cultural, abolirea vechilor structuri inechitabile şi instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale. Din acest punct de vedere, cartea răspunde apelului adresat de secretarul general al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca istoricii şi politologii noştri să analizeze profund perioada contemporană. Şi pentru aceasta, prof. univ. dr. Traian Caraciuc a folosit o vastă documentare ştiinţifică, din care a desprins cu atenţie tradiţiile politice şi implicaţiile lor asupra strategiei mişcării comuniste, mutaţiile în structura socială a lumii capitaliste, generate de legile capitaliste, dar şi de unele noi, între care revoluţia tehnico-ştiinţifică asupra lumii contemporane, implicaţiile neofascismului şi terorismului, problemele legate de criza ideologiei burgheze, implicaţiile economice şi sociale ale înarmărilor, grevele, deplasamentele, electorale, etc. Problematica tineretului este bogatreprezentată în carte, autorul reliefînd relaţia tineret-şomaj, creşterea forţei de muncă, Îngustarea posibilităţilor de integrare in producţie, nefolosirea completă a forţei de muncă , tineretul şi luptele sociale, tineretul în structura politică , tineretul şi revoluţia tehnico-ştiinţifică. Prin problematica tratată, prin anexele bogate (date statistice, situaţii comparative) cartea se impune atenţiei nu numai specialiştilor, ci tuturor categoriilor de cititori, dar mai ales tineretului. GH. SPRINTEROIU • ALIBI PENTRU UN PRIETEN — producţia studiourilor franceze, semnatar al scenariului şi regiei Georges Lautner după un roman de Raf Valier. Din solidaritate masculină şi prietenie, un poliţist consimte să furnizeze un alibi deputatului care ucisese în legitimă apărare un şantajist. Aşa începe filmul cineastului francez, film în care Alain Delon îşi dezvăluie nes-stingherit prin personajul interpretat o întreagă filozofie micburgheză (toată societatea e măcinată de putreziciune şi demagogie, singur eroul este undeva deasupra, imaculat, de neatins) acţionînd nu in numele puterii ci al mitului prieteniei dusă pînă la sacrificiu suprem (temă deloniană prin excelenţă). Pentru straniul lui personaj Delon a avut ca parteneri de joc pe Maurice Ronet, Stéphane Audran, Ornella Muti, Mireille Dare, mai mult prezenţe fizice pentru că înfruntarea a purtat-o el singur, într-o peliculă angajată „à la americaine“. Imaginea (Henri Decae), muzica (Philippe Sarde, interpret Stan Getz) au susţinut de minune atmosfera, au creat iluziasecvenţa cabaretului luminat de zorii tulburi. Parisul dormind liniştit în inconştienţa lui) şi a ajutat la denunţarea violentă a corupţiei din multe cercuri politice. Despre regie se poate spune că a fost atentă, eficace, potrivită unui film al aventurii politice, film despre care Delon declara că : „nu va plane tuturor dar nu va lăsa pe nimeni indiferent“ • Producţia studiourilor poloneze, filmul „ACUARELE“ este destinat in exclusivitate tinerilor, existenţei lor în momentul de freamăt al primei iubiri. Autorii (scenarista Ewa Przybylska şi regizorul Ryzard Rydzewski) în dorinţa de a micşora distanţa dintre spectator şi ecran restituie filmic, în mod fidel, realităţile cotidiene cu bucuriile şi tristeţile inerente adolescenţei. Bineînţeles, tot ceea ce se petrece în film cu viitoarea balerină poate fi cuprins în complexul O carte care promitea a constitui o interpretare excelentă, nouă, modernă, este „Introducere in opera lui G. Bacovia“, de Dinu Flămând,apărută la Editura Minerva în 1979. Criticul are un ton sobru, sigur pe propriile afirmaţii, scrisul său nu e lipsit de o anume plasticitate, dar nu e vorba aici de zorzoanele stilistice cu care obişnuiesc poeţii să-şi împodobească rindurile cind scriu critică, ci de una a ideii marcate de posibilitatea disocierilor fine şi a încercuirii cu forţă de pătrundere a specificităţii creaţiei discutate: „Pluripotenţial de energii şi conflicte conţinut de noţiunea „problemele adolescenţei“. Pretextul conflictului care se accentuaeză şi dramatizează pînă la urmă este semnificativ, în prim-plan rămînînd munca şi dăruirea totală în meserie şi dragoste deopotrivă. Impactul emoţional cu sala se realizează relativ uşor şi datorită, sau mai ales datorită actorilor Dorota Kwiatkowska, Leszec Mikolajczyk şi Irina Malkiewicz, autentici întru-un dialog al preocupărilor majore , căci ei încarnează personaje deosebit de atrăgătoare pentru starea de excepţie pe care o trăiesc : tinereţea ILEANA DANALACHE lul se revarsă din abundenţă şi umple toate tiparele substantivale : sicrie, flori, vesminte, cavou, vînt, coroane, se toarnă toate în acest metal funebru, investit aici cu puteri depline de a asfixia realul. Dar nu e nici plumbul din făurăria uraniană a romanticilor (din adincul incandescent al metalelor nervaliene, de exemplu, unde el iradia căldură şi mister submundan), nici metalul ocult din misterele Cabalei, unde stătuse un rang de seamă de-a lungul acelor veacuri de savante combinaţii magice. De o rece lichefiere, plumbul bacovian este insinuant şi amorf, el pătrunde pretutindeni şi sugerează nu doar vecinătatea morţii, ci şi pe ceacu. pustiului total, a vidului mai cumplit decât moartea, care invadează copleşitor spre cele vii şi le «infrigurează““. Din păcate, Dinu Flămând renunţă destul de repede la această procedură de lucru. Deşi interpretări interesante se mai pot semnala ici-colo pe parcursul studiului, sare in ochi o anume carenţă de fond. Autorul nu e atit de dornic să-şi exprime propria personalitate critică, care nu-i lipseşte, de altminteri, cit să-şi evidenţieze bogatele lecturi. Un eseu original este, fireşte, si rezultatul erudiţiei, dar a uneia asimilate, „uitate“ in chip creator cind te apuci să redactezi lucrarea, iar nu etalate in vitrină, ca să zic aşa. E sau — mai ales — nu e nevoie, Dinu Flămând nu pridideşte să citeze ba pe Hugo Friedrich, ba pe A. Veselovski, ba pe Richard, ba pe Roland Barthes, ba chiar și pe un obscur Paul Bourde. Din această pricină găsim o aplecare exagerată spre disocieri „teoretice“,de pildă cele despre „trecerea de la reprezentarea antropocentrică a eului spre un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă“, trecere datorată in lirică simbolismului), demult operate, dealtfel, de alţii. Cartea e restrînsă ca volum. Din atîta apetit spre „erudiţie“, tocmai opera lui Bacovia se găseşte expediată. VICTOR ATANASIU Introducere in opera lui G. Bacovia TELEVIZOARELE CU CIRCUITE INTEGRATE vă oferă posibilitatea să vizionaţi cele mai diverse emisiuni-filme, concerte, piese de teatru, spectacole de operă, transmisiuni sportive, cursuri de limbi străine, emisiuni ştiinţifice, emisiuni în limbile naţionalităţilor conlocuitoare ş.a. Magazinele şi raioanele specializate ale comerţului de stat vă prezintă o gamă largă de televizoare cu circuite integrate, realizate la întreprinderea ELECTRONICA -T- Bucureşti. Iată cîteva avantaje pe care le oferă, în exploatare, noile tipuri de televizoare : — DURATA DE FOLOSIRE ÎNDELUNGATA, datorită faptului că sunt complet tranzistorizate ; — REDUCEREA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICA CU CIRCA 33% prin îmbunătăţiri constructive şi funcţionale ; — FUNCŢIONAREA NORMALĂ CHIAR SI LA VARIAŢII MAI MARI ALE TENSIUNII PE REŢEA, datorită încorporării unui stabilizator în aparat; — SIMPLIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE DEPANARE, prin folosirea în construcţia televizoarelor a modulelor funcţionale, module care se pot înlocui cu operativitate. Garanţia pentru buna funcţionare a televizoarelor cu circuite integrate este de 12 luni. în toate magazinele şi raioanele specializate ale comerţului de stat, televizoarele cu circuite integrate se pot cumpăra şi cu plata în maximum 24 rate lunare, cu un aconto de 15% din preţul de vînzare al aparatului. Pentru zilele însorite ale verii, magazinele şi raioanele specializate ale COMERŢULUI DE STAT sunt bine aprovizionate cu un bogat sortiment de confecţii pentru femei (rochii, bluze, fuste şi compleuri, realizate într-o bogată paletă coloristică şi din ţesături de bună calitate, într-o linie modernă), pentru copii, fetiţe şi băieţi , precum şi pentru bărbaţi. Denumirea televizorului Diagonala ecranului Preţ lei Aconto 15% Rate lunare (24 rate) SPORT (portabil) 31 cm 3 000 450 106 OLT 44 cm 2 920 438 103 SNAGOV 47 cm 2920 438 103 SIRIUS 50 cm 3 050 457 108 SIRIUS 50 cm 3100 465 110 DIAMANT 61 cm 3 600 540 128 DIAMANT 61 cm 3 720 558 132 LUX 65 cm 4 000 600 142 Pentru sezonul estival, NOI MODELE DE CONFECȚII IN MAGAZINELE COMERȚULUI DE STAT! LUNI 2 IULIE 1979 Metaforă şi simbol *1 • Sculptură mică a lui Virgil Mihăescu este, înainte de toate, un spectacol de virtuozitate, un exemplu convingător de ceea ce poate să însemne conlucrarea, in actul creator, dintre rigoarea gindirii şi maxima libertate a imaginaţiei. La acest artist vom regăsi, in egală măsură, „teama“ de a nu depăşi o anumită limită a modelării imaginii plastice, dincolo de care sugestia îşi diminuează forţa şi improvizaţia aparent necontrolată a jocului cu materia; este rezultatul acestui mod de manifestare a personalităţii intrinseci, contradictorie la prima vedere — o expresie a autenticităţii talentului. „Formele spaţiale“ — cum îşi numeşte Virgil Mihăescu sculpturile, impresionează prin abundenţa metaforelor conţinute. Niciodată nu vom recunoaşte un singur simbol intr-o lucrare. Sugestii dintre cele mai clare, cum ar fi cea a zborului de exemplu, articulează prin ricoşeul privirii şi, inclusiv, al mecanismului interior de decodificare a impresiei vizuale o multitudine de alte semnificaţii, unele dintre ele contrazicînd, chiar, motivul central. Tehnicile utilizate sunt şi ele extrem de diverse iicii ne imaginări că, în intimitatea muncii sale, artistul ajunge la pragul unui adevărat rafinament in minuirea instrumentelor cu care lucrează — la urma urmelor destul de banale. Sculpturile expuse ne spun insă destul de mult şi despre modul în care au fost elaborate. Un motiv în plus pentru a merge să le vedem. • Ion , Berendea, cel de-al doilea expozant de la „Simeza“, cultivă la antipod o sobrietate elegantă, este inclinat mai degrabă spre esențializarea prin simplitate decât prin „complicărea“ metaforică a simbolurilor pe care le frecventează. In consecinţă, drumul său — de la idee la realizare şi de aici la comunicarea cu privitorul — este mai scurt, mai direct. Ceea ce nu înseamnă deloc un minus pe plan artistic. Armonia şi acurateţea, rigoarea formelor şi a expresiei de ansamblu conferă ceramicii lui Ion Berendea calităţi incontestabile, confirmînd încă o dată faptul că ne aflăm în faţa unui artist deosebit de dotat, preocupat, în aceeaşi măsură, de profunzimea şi de originalitatea demersului său creator. CORNELIU OSTAHIE *) Virgil Mihăescu, Forme spaţiale — Ion Berendea, Ceramică, Galeria „Simeza“.