Scînteia Tineretului, iulie 1979 (Anul 35, nr. 9363-9388)

1979-07-02 / nr. 9363

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 UN STRĂLUCIT EROII I LUPTEI POPORULUI ROMÂN PENTRU INDEPENDENTA SI Atunci cînd se celebrau cinci veacuri de la victoria de la Po­dul înalt, secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, rostea aceste cu­vinte cu valoare de simbol : „...cinstim pe Ştefan cel Mare ca şi pe ceilalţi înaintaşi care au ţinut sus steagul luptei pen­tru neatirnare, pentru indepen­denţi, deoarece tocmai datorită acestor legendari eroi care au făcut totul ca poporul nostru să trăiască liber, am putut, in e­­poca modernă, si dezvoltăm lupta pentru eliberarea naţio­nală şi socială pe o treaptă su­perioară, să o împletim cu lupta de clasă împotriva asupririi bur­­ghezo-moşiereşti, să înfăptuim revoluţia socialistă, să asigurăm victoria socialismului pe pămîn­­tul României." Sînt cuvinte de o deosebită încărcătură istorică şi politică, menite să ne reamintească ma­rile fapte de vitejie ale poporu­lui nostru, în a cărui pleiadă strălucită de viteji bărbaţi şi conducători figura lui Ştefan cel Mare — de la a cărui moarte se împlinesc 475 de ani — rămine pururi luminoasă. Pentru că, intr-adevăr, Ştefan a fost o personalitate complexă şi puternică care şi-a tras forţa şi înţelepciunea din însăşi forţa şi înţelepciunea acestui popor pe care s-a sprijinit. Apreciindu-i personalitatea, istoricul Con­­tantin C. Giurescu îl definea ca fiind, deopotrivă, om politic a­­bil şi diplomat clarvăzător şti­ind să întărească fiinţa statului, ostaş desăvîrşit, apărînd ţara de permanentele încercări de cotro­pire, ale unor puternice forţe ale acelei vremi, gospodar pri­ceput şi constructor de seamă, promotor şi ocrotitor al învăţă­turii luminate, al artei şi litere­lor. Toate aceste calităţi aveau să fie atestate în numeroase do­cumente ale epocii. Om politic temerar şi clarvă­zător, Ştefan cel Mare a ştiut să ţină în permanenţă seama de contextul realităţilor in care se afla, să aprecieze întotdeauna cu justeţe conjunctura de fante şi raportul de forţe, să îmbine „ascuţişul minţii“ în lungi peri­oade cu „ascuţişul săbiei“ în momente de criză, atunci cînd nici o altă soluţie nu mai era posibilă. Este demn de remar­cat tocmai faptul că războaiele lui Ştefan au fost războaie de apărare, războaie prin care a urmărit să asigure libertatea, neatirnarea fiinţei neamului său. Diplomaţia sa, deschisă, şi cu­tezătoare, este un exemplu stră­lucit în epocă, un subtil şi in­genios mod de a stabili şi între­ţine alianţe politice, Ştefan practicând ca nimeni altul şti­inţa şi arta posibilului puse in slujba aceluiaş interes superior — recîştigarea independenţei ţă­rii sale, scoaterea ei din statutul de tributară a Porţii. Dar portretul acestei uriaşe personalităţi nu ar fi complet de nu am menţiona aici trăsă­tura de gospodar şi constructor care s-a unit in chip fericit cu cea de om politic şi ostaş. Mai mult chiar, am putea spune că Ştefan a izbutit în aceste teme­rare fapte de arme şi politice tocmai pentru că a fost, în mod strălucit, un adevărat gospodar al Moldovei căreia i-a dat în­zestrare de cultură şi civilizaţie, ridicindu-i centre de apărare, numeroase puncte administra­tive în întreg teritoriul. Cu gîn­­direa clară, limpede şi precisă, i-a desfăşurat un sistem mili­tar de apărare şi afirmare a fi­inţei naţionale şi a ştiut să stă­­pinească ca nimeni altul forţele sociale ale epocii. A obligat bo­ierimea să renunţe la iniţiati­vele sale feudale, şi-a atras ţă­rănimea liberă ca principal păr­taş la apărarea şi slava ţării sale, a stimulat cultura şi spiri­tualitatea timpului pentru a a­­juta la izbinda gindului de uni­tate şi neatirnare a neamului. Şi-a educat întotdeauna fiii şi ucenicii să întindă mină frăţeas­că către pămîntul muntean şi transilvan pentru ajutor şi drep­tate, aşa cum el însuşi o făcuse. De aceea, Ştefan cel Mare — socotit cu adevărat un mare principe european — este în is­toria noastră un simbol al unui credincios şi brav slujitor al in­tereselor supreme ale ţării­ sale, luptător desăvîrşit întru apăra­rea acestor înalte idealuri. Cu aceste ginduri, sub semnul izbînzii depline a idealurilor ce l-au animat în întreaga sa via­ţă ni-l reamintim azi pe Ştefan, ca dealtfel pe toţi cei care au ştiut să ţină sus steagul luptei pentru neatirnare, care s-au jertfit pentru ca România să existe şi să se înalţe tot mai mîndru spre soarele dreptăţii şi libertăţii, unindu-ne toate for­ţele, întreaga energie şi price­pere pentru ca patria socialistă să se înalţe, liberă, unită şi demnă, pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. Lector universitar doctor STELIAN POPESCU- Academia „Ştefan Gheorghiu“ 475 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare FESTIVALUL NAŢIONAL ,,CÂNTAREA ROMÂNIEI" 1 3000 de artişti populari într-un impresionant maraton folcloric In cadrul etapei republicane a celei de-a doua ediţii a F­estivalului naţio­nal „Cîntarea Româ­niei“, la sala Ansam­blului artistic „Rap­sodia română“ din Capitală au continu­at, duminică, progra­mele susţinute de formaţii coregrafice alcătuite din artişti amatori din judeţele Brăila, Cluj, Galaţi, Iaşi, Maramureş, Me­hedinţi şi Sibiu. In dimineaţa acele­iaşi zile, în Bucu­reşti a avut loc o impresionantă para­dă a peste 3 000 ar­tişti populari din ju­deţele Alba, Cluj, Iaşi, Maramureş, Si­biu, Suceava, Vâlcea şi municipiul Bucu­reşti, care în ritmul unor cunoscute me­lodii interpretate de fanfare şi tarafuri, au oferit numeroşi­lor bucureşteni pre­zenţi pe Calea Vic­toriei un florilegiu coregrafic reprezen­tativ pentru aceste zone folclorice. Totodată, în diferi­te locuri de agre­ment din Capitală : grădina Cişmigiu, parcul Herăstrău, parcul Nicolae Băl­­cescu şi parcul Tine­retului, ansamblurile artistice care au par­ticipat la această e­­tapă au susţinut reu­şite programe. In decorul pitoresc al pădurii Băişa, din apropierea munici­piului Botoşani, s-a desfăşurat duminică Festivalul folcloric in­­terjudeţean „Molda de aur“. La această a şasea ediţie a manifestării, menită să pună în valoare autenticitatea şi frumu­seţea artei interpretative ama­toare, au luat parte ansambluri de cîntece şi dansuri din judeţe­le Olt, Tulcea, Iaşi, Bacău, Suceava şi Botoşani. Precedată de o paradă a por­tului tradiţional, confruntarea scenică — urmărită cu interes de mii de spectatori — s-a con­stituit intr-o impresionantă săr­bătoare a cîntecului, versului și jocului popular. MANIFESTĂRI OMAGIALE împlinirea a 475 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare, una dintre cele mai lumi­noase figuri eroice ale istoriei noastre naţionale ,a fost mar­cată duminică în aşezările Ţării de Sus de o bogată suită de ma­nifestări omagiale. La Căminul cultural din Furna, oraşul unde este inmor­mintat fostul domn al Moldovei, a avut loc o adunare populară în cadrul căreia lectorul univer­sitar Octav Monoranu, directorul Muzeului judeţean Suceava, a evocat personalitatea complexă a marelui înaintaş, simbol al luptei poporului nostru pentru libertate şi neat­rnare. Formaţii artistice de amatori au prezentat în încheiere un spectacol patriotic dedicat le­gendarului voievod. Tot cu acest prilej, pionieri şi şoimi ai patriei din localitate au depus jerbe de flori la mormintul lui Ştefan cel Mare. Manifestări similare au mai avut loc la Suceava, Marginea și in comuna Emil Bodnaraș. Destine spre împlinire (Urmare din pag. 1) o conştiinţă care trece de un anumit prag, care nu mai ia in seamă doar necesităţile de ordin individual, ci şi pe cele ale so­cietăţii in care trăieşte şi se for­mează. E primul caz intens lu­minat al devenirii umane. Alături de Vornicu lucrează Ionel Iehim, de la Deva. Ce-l preocupă mai mult in prezent ? ..Brigada noastră, ne spune tină­­rul fierar-betonist, reuşeşte să depăşească zilnic normele şi asta ne bucură foarte mult. Din pă­cate, mai sunt şi unele formaţii care nu sunt la fel de bine or­ganizate, unde se mai înregis­trează absenţe de la muncă sau alte abateri de la disciplină. 1Vor trebuie să luăm atitudine, să contribuim deci nu numai la înălţarea acestei uzine, ci şi la formarea unei etici a muncii, a unei discipline muncitoreşti Iată, deci, o preocupare care iz­vorăşte dintr-o conştiinţă de la formată în spiritul acţiunii in colectiv. Aici, pe şantier, la că­min, la cantină sau in timpul activităţilor cultural-educative şi sportive, Ionel lehim nu-şi mai pune doar întrebările „ce fac ?“ şi „cum fac ei şi „ce facem ?“ şi „cum facem ?“. Putem spune că aici, pe şantier, Ionel lehim a păşit pe treapta maturităţii depline. Ion Nica a mai lucrat înainte la „Metrou“, la Bucureşti. S-a dus acolo pe cind avea 1S ani şi, muncind, s-a calificat ca fie­rar-betonist. Acum a venit aici şi-i mindru că la 20 de ani ai săi are înscrise în biografie două mari şantiere ale construc­ţiei socialiste din ţara noastră. Lingă el lucrează doi tineri pen­tru care şantierul tineretului de la Galaţi înseamnă şi primul lor loc de muncă : Vasile Mateoiu şi Florian Costache, din jude­ţul Dîmboviţa. Au absolvit îm­preună anul trecut clasa a X-a şi au venit aici la chemarea or­ganizaţiei U.T.C., să pună umă­rul la înălţarea uzinei cocsochi­­mice, să înveţe o meserie. Sunt prieteni din copilărie, nedespăr­ţiţi din prima clasă de şcoală, iar acum sunt tot împreună pe şantier, la cămin sau la cursu­rile de calificare ca fierari-beto­­nişti. ..La toamnă ne vom în­scrie împreună la liceul seral“, ne declară cei doi. „Şi eu mă voi înscrie la liceul seral, inter­vine Ion Nica. Cînd am pornit încoace, nu mă gîndeam la această perspectivă. Şantierul naţional al tineretului ne-a des­chis insă porţi pe care noi pu­tem păşi cu toată încrederea spre deplina noastră afirmare“. ...Tineri, sute de tineri, mun­cind sub un soare dogoritor, înălţînd semeţe construcţii. Din­colo insă de aceste împliniri in spaţiul vizual al combinatului, populat cu numeroase verticale ameţitoare, au loc împliniri in­terioare, în destinul acestor ti­neri constructori ai socialismu­lui, împliniri deosebit de specta­culoase. Confruntări sociale în capitalismul contemporan Prof. univ. dr. Traian Cara­­ciuc întreprinde o cercetare ex­haustivă asupra problematicii societăţii capitaliste, investigind o arie largă de fenomene şi si­tuaţii, reuşind să ne înfăţişeze în recenta sa carte „Confruntări sociale in capitalismul contem­poran“, apărută sub egida Aca­demiei „Ştefan Gheorghiu,“, la Editura politică, o sinteză a si­tuaţiei maselor, mutaţiilor so­ciale, mişcarea revendicativă, factorii care concură la crearea unor largi alianţe social-politice îndreptate împotriva dominaţiei monopolurilor, a politicii cercu­rilor reacţionare. Este, deci, s-ar putea spune, o carte de debut în acest domeniu, autorul reu­şind să evidenţieze criza actua­lă a lumii capitaliste ce se ma­nifestă nu numai în domeniul economic, ci şi pe tărâm social, politic, ideologic, moral, în plan naţional şi cu implicaţii inter­naţionale, care dau o dimensiu­ne globală, atotcuprinzătoare crizei capitalismului contempo­ran. Autorul reuşeşte — anali­­zînd raportul între factorii obiectivi şi subiectivi. Intre si­tuaţia internă din principalele ţări capitaliste şi cadrul econo­mic, politic şi social internaţio­nal — să demonstreze că, deşi capitalismul dispune încă de mari posibilităţi, el se dovedeşte incapabil să promoveze un pro­gres material, social şi cultural pus în slujba tuturor membrilor societăţii, să ofere o perspectivă viabilă pentru problemele fun­damentale cu care se confruntă umanitatea. Orînduirea capita­listă, aşa cum subliniau Marx şi Engels, a apărut ca o replică la feudalism într-o anume etapă istorică şi trebuie deci judecată pe plan istoric, într-un sistem istoric de comparaţie, intr-un raport specific intre legităţile fundamentale şi situaţiile subiective care ii însoţesc dez­voltarea. Prin analiza temeinică întreprinsă, prof. univ. dr. Tra­ian Caraciuc desprinde din con­temporaneitate noi dovezi şi ar­gumente demonstrative pentru viitorul acestei societăţi. Logica socială — se subliniază in Pro­gramul P.C.R. —, necesităţile progresului întregii omeniri, in­staurarea unei lumi a păcii şi colaborării cer sfărimarea ve­chilor cătuşe care pun în peri­col soarta umanităţii, progresul material, ştiinţific-cultural, abo­lirea vechilor structuri inechita­bile şi instaurarea unei noi or­dini economice şi politice inter­naţionale. Din acest punct de vedere, cartea răspunde apelu­lui adresat de secretarul gene­ral al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca istoricii şi polito­logii noştri să analizeze profund perioada contemporană. Şi pen­tru aceasta, prof. univ. dr. Tra­ian Caraciuc a folosit o vastă documentare ştiinţifică, din care a desprins cu atenţie tradiţiile politice şi implicaţiile lor asu­pra strategiei mişcării comunis­te, mutaţiile în structura socia­lă a lumii capitaliste, generate de legile capitaliste, dar şi de unele noi, între care revoluţia tehnico-ştiinţifică asupra lumii contemporane, implicaţiile neo­­fascismului şi terorismului, pro­blemele legate de criza ideolo­giei burgheze, implicaţiile eco­nomice şi sociale ale înarmări­lor, grevele, deplasamentele, electorale, etc. Problematica ti­neretului este bogat­­reprezen­tată în carte, autorul reliefînd relaţia tineret-şomaj, creşterea forţei de muncă, Îngustarea po­sibilităţilor de integrare in pro­ducţie, nefolosirea completă a forţei de muncă , tineretul şi luptele sociale, tineretul în structura politică , tineretul şi revoluţia tehnico-ştiinţifică. Prin problematica tratată, prin anexele bogate (date statistice, situaţii comparative) cartea se impune atenţiei nu numai spe­cialiştilor, ci tuturor categoriilor de cititori, dar mai ales tine­retului. GH. SPRINTEROIU • ALIBI PENTRU UN PRIE­TEN — producţia studiourilor franceze, semnatar al scenariu­lui şi regiei Georges Lautner după un roman de Raf Valier. Din solidaritate masculină şi prietenie, un poliţist consimte să furnizeze un alibi deputatului care ucisese în legitimă apărare un şantajist. Aşa începe filmul cineastului francez, film în care Alain Delon îşi dezvăluie nes-s­tingherit prin personajul inter­pretat o întreagă filozofie mic­­burgheză (toată societatea e mă­cinată de putreziciune şi dema­gogie, singur eroul este undeva deasupra, imaculat, de neatins) acţionînd nu in numele puterii ci al mitului prieteniei dusă pînă la sacrificiu suprem (temă deloniană prin excelenţă). Pen­tru straniul lui personaj Delon a avut ca parteneri de joc pe Maurice Ronet, Stéphane Au­­dran, Ornella Muti, Mireille Dare, mai mult prezenţe fizice pentru că înfruntarea a purta­t-o el singur, într-o peliculă an­gajată „à la americaine“. Imaginea (Henri Decae), mu­zica (Philippe Sarde, interpret Stan Getz) au susţinut de minu­ne atmosfera, au creat iluzia­­secvenţa cabaretului luminat de zorii tulburi. Parisul dormind liniştit în inconştienţa lui) şi a ajutat la denunţarea violentă a corupţiei din m­ulte cercuri politice. Despre regie se poate spune că a fost atentă, eficace, potrivită unui film al aventurii politice, film despre care De­lon declara că : „nu va plane tuturor dar nu va lăsa pe ni­meni indiferent“ • Producţia studiourilor polo­neze, filmul „ACUARELE“ este destinat in exclusivitate tinerilor, existenţei lor în momentul de freamăt al primei iubiri. Auto­rii (scenarista Ewa Przybylska şi regizorul Ryzard Rydzewski) în dorinţa de a micşora distan­ţa dintre spectator şi ecran res­tituie filmic, în mod fidel, rea­lităţile cotidiene cu bucuriile şi tristeţile inerente adolescenţei. Bineînţeles, tot ceea ce se petre­ce în film cu viitoarea balerină poate fi cuprins în complexul O carte care promitea a con­stitui o interpretare excelentă, nouă, modernă, este „Introduce­re in opera lui G. Bacovia“, de Dinu Flămând,­­apărută la Editura Minerva în 1979. Criticul are un ton sobru, sigur pe pro­priile afirmaţii, scrisul său nu e lipsit de o anume plasticitate, dar nu e vorba aici de zorzoanele stilistice cu care obişnuiesc poe­ţii să-şi împodobească rindurile cind scriu critică, ci de una a ideii marcate de posibilitatea di­socierilor fine şi a încercuirii cu forţă de pătrundere a specifici­tăţii creaţiei discutate: „Pluri­potenţial de energii şi conflicte conţinut de noţiunea „proble­mele adolescenţei“. Pretextul conflictului care se accentuaeză şi dramatizează pînă la urmă este semnificativ, în prim-plan rămînînd munca şi dăruirea to­tală în meserie şi dragoste deo­potrivă. Impactul emoţional cu sala se realizează relativ uşor şi datorită, sau mai ales dato­rită actorilor Dorota Kwiatko­w­­ska, Leszec Mikolajczyk şi Iri­na Malkiewicz, autentici în­­tru-un dialog al preocupărilor majore , căci ei încarnează per­sonaje deosebit de atrăgătoare pentru starea de excepţie pe care o trăiesc : tinereţea ILEANA DANALACHE lul se revarsă din abundenţă şi umple toate tiparele substanti­vale : sicrie, flori, vesminte, ca­vou, vînt, coroane, se toarnă toate în acest metal funebru, in­vestit aici cu puteri depline­ de a asfixia realul. Dar nu e nici plumbul din făurăria uraniană a romanticilor (din adincul incan­descent al metalelor nervaliene, de exemplu, unde el iradia căl­dură şi mister submundan), nici metalul ocult din misterele Ca­balei, unde stătuse un rang de seamă de-a lungul acelor veacuri de savante combinaţii magice. De o rece lichefiere, plumbul bacovian este insinuant şi a­­morf, el pătrunde pretutindeni şi sugerează nu doar vecinăta­tea morţii, ci şi pe cea­­cu. pus­tiului total, a vidului mai cum­plit decât moartea, care inva­dează copleşitor spre cele vii şi le «infrigurează““. Din păcate, Dinu Flămând re­nunţă destul de repede la a­­ceastă procedură de lucru. Deşi interpretări interesante se mai pot semnala ici-colo pe par­cursul studiului, sare in ochi o anume carenţă de fond. Auto­rul nu e atit de dornic să-şi ex­prime propria personalitate cri­tică, care nu-i lipseşte, de alt­minteri, cit să-şi evidenţieze bo­gatele lecturi. Un eseu original este, fireşte, si rezultatul erudi­ţiei, dar a uneia asimilate, „ui­tate“ in chip creator cind te a­­puci să redactezi lucrarea, iar nu etalate in vitrină, ca să zic aşa. E sau — mai ales — nu e nevoie, Dinu Flămând nu pridi­deşte să citeze ba pe Hugo Friedrich, ba pe A. Veselovski, ba pe Richard, ba pe Roland Barthes, ba chiar și pe un obscur Paul Bourde. Din aceas­tă pricină găsim o aplecare exa­gerată spre disocieri „teoretice“,­­de pildă cele despre „trecerea de la reprezentarea antropocen­trică a eului spre un heterocen­­trism de factură modernă, dizol­vantă“, trecere datorată in liri­că simbolismului), demult ope­rate, dealtfel, de alţii. Cartea e restrînsă ca volum. Din atîta apetit spre „erudiţie“, tocmai opera lui Bacovia se gă­seşte expediată. VICTOR ATANASIU Introducere in opera lui G. Bacovia TELEVIZOARELE CU CIRCUITE INTEGRATE vă oferă posibilitatea să vizionaţi cele mai diverse emisiuni-filme, concerte, piese de teatru, spectacole de operă, transmisiuni sportive, cursuri de limbi străine, emisiuni ştiinţifice, emisiuni în limbile naţionalită­ţilor conlocuitoare ş.a. Magazinele şi raioanele specializate ale comerţului de stat vă prezintă o gamă largă de televizoare cu circuite integrate, realizate la întreprinderea ELECTRONI­CA -T- Bucureşti. Iată cîteva avantaje pe care le oferă, în exploatare, noile tipuri de televizoare : — DURATA DE FOLOSIRE ÎNDELUN­GATA, datorită faptului că sunt complet tranzistorizate ; — REDUCEREA CONSUMULUI DE E­­NERGIE ELECTRICA CU CIRCA 33% prin îmbunătăţiri constructive şi funcţio­nale ; — FUNCŢIONAREA NORMALĂ CHIAR SI LA VARIAŢII MAI MARI ALE TENSIUNII PE REŢEA, datorită încorpo­rării unui stabilizator în aparat; — SIMPLIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE DEPANARE, prin folosirea în con­strucţia televizoarelor a modulelor funcţio­nale, module care se pot înlocui cu opera­tivitate. Garanţia pentru buna funcţionare a te­levizoarelor cu circuite integrate este de 12 luni. în toate magazinele şi raioanele specia­­lizate ale comerţului de stat, televizoarele cu circuite integrate se pot cumpăra şi cu plata în maximum 24 rate lunare, cu un aconto de 15% din preţul de vînzare al aparatului. Pentru zilele însorite ale verii, magazinele şi raioanele specializate ale COMERŢULUI DE STAT sunt bine aprovizionate cu un bogat sortiment de confecţii pentru femei (rochii, bluze, fuste şi compleuri, realizate în­tr-o bogată paletă colo­­ristică şi din ţesături de bună calitate, într-o linie modernă), pentru copii, fetiţe şi băieţi , pre­cum şi pentru bărbaţi. Denumirea televizorului Diagonala ecranului Preţ lei Aconto 15% Rate lunare (24 rate) SPORT (portabil) 31 cm 3 000 450 106 OLT 44 cm 2 920 438 103 SNAGOV 47 cm 2920 438 103 SIRIUS 50 cm 3 050 457 108 SIRIUS 50 cm 3100 465 110 DIAMANT 61 cm 3 600 540 128 DIAMANT 61 cm 3 720 558 132 LUX 65 cm 4 000 600 142 Pentru sezonul estival, NOI MODELE DE CONFECȚII IN MAGAZINELE COMERȚULUI DE STAT! LUNI 2 IULIE 1979 Metaforă şi simbol *1 • Sculptură mică a lui Virgil Mihăescu este, înainte de toate, un spectacol de virtuozitate, un exemplu convingător de ceea ce poate să însemne conlucrarea, in actul creator, dintre rigoarea gindirii şi maxima libertate a­ imaginaţiei. La acest artist vom regăsi, in egală măsură, „teama“ de a nu depăşi o anumită limită a modelării imaginii plastice, dincolo de care sugestia îşi di­minuează forţa şi improvizaţia aparent necontrolată a jocului cu materia; este­­ rezultatul acestui mod de manifestare a personalităţii intrinseci, contra­dictorie la prima vedere — o expresie a autenticităţii talen­tului. „Formele spaţiale“ — cum îşi numeşte Virgil Mihăescu sculpturile, impresionează prin abundenţa metaforelor conţi­nute. Niciodată nu vom recu­noaşte un singur simbol intr-o lucrare. Sugestii dintre cele mai clare, cum ar fi cea a zborului de exemplu, articulează prin ri­­coşeul privirii şi, inclusiv, al mecanismului interior de deco­dificare a impresiei vizuale o multitudine de alte semnificaţii, unele dintre ele contrazicînd, chiar, motivul central. Tehnicile utilizate sunt şi ele extrem de diverse iicii ne imaginări că, în intimitatea muncii sale, artistul ajunge la pragul unui adevărat rafinament in minuirea instru­mentelor cu care lucrează — la urma urmelor destul de banale. Sculpturile expuse ne spun insă destul de mult şi despre modul în care au fost elaborate. Un motiv în plus pentru a merge să le vedem. • Ion , Berendea, cel de-al doilea expozant de la „Simeza“, cultivă la antipod o sobrietate elegantă, este inclinat mai de­grabă spre esențializarea prin simplitate decât prin „complică­re­a“ metaforică a simbolurilor pe care le frecventează. In con­secinţă, drumul său — de la idee la realizare şi de aici la comu­nicarea cu privitorul — este mai scurt, mai direct. Ceea ce nu în­seamnă deloc un minus pe plan artistic. Armonia şi acurateţea, rigoa­rea formelor şi a expresiei de ansamblu conferă ceramicii lui Ion Berendea calităţi incontes­tabile, confirmînd încă o dată faptul că ne aflăm în faţa unui artist deosebit de dotat, preocu­pat, în aceeaşi măsură, de pro­funzimea şi de originalitatea demersului său creator. CORNELIU OSTAHIE *) Virgil Mihăescu, Forme spa­ţiale — Ion Berendea, Ceramică, Galeria „Simeza“.

Next